A reusit ceea ce nici un alt domnitor roman nu izbutise pana atunci: unirea celor trei tari romane.

Si a
devenit astfel - pentru generatiile care i-au urmat - un simbol al luptei pentru independenta si unitate. I
s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul sa infrunte forta uriasa a Imperiului Otoman din acele vremuri,
dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice din jurul Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii si rusii.
Acesta a fost Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu cel Bun (si el domnitor al Tarii Romanesti intre 1554 si
1557).

Mihai Viteazul s-a nascut in 1558 (sau in 1557 - dupa unii istorici), iar la numai 30 de ani ocupa deja
prima functie in ierarhia administrativ - politica a tarii: Ban Mic (sau Banisor) de Mehedinti - un fel de
prefect al zilelor noastre. Cariera sa continua, tot in 1588 fiind declarat Mare Stolnic (in timpul domniei
lui Mihnea Turcitul), iar in 1591 devine Mare Postelnic (in domnia lui Stefan Surdul). Dupa ce, din 1592,
este Mare Aga si chiar Ispravnic, devine in 1593 Mare Ban al Craiovei (in timpul domniei lui Alexandru
cel Rau) - cea mai inalta demnitate pana la cea de domnitor. In acelasi an 1593, Inalta Poarta Otomana il
numeste - in luna septembrie - domn al Tarii Romanesti. Intrarea sa in Bucuresti si ocuparea efectiva a
tronului au avut loc la 11 octombrie 1593.

Strateg iscusit, imbinand talentul diplomatic cu actiunea militara, Mihai Viteazul a reusit sa puna in scurt
timp bazele unui sistem de aliante antiotomane, capabil sa duca la sporirea rolului Tarii Romanesti pe
plan extern. Astfel, in 1594, dupa mai putin de un an de domnie, Mihai Viteazul adera la "Liga Sfanta", o
alianta a puterilor crestine impotriva turcilor, incheind si un tratat de alianta cu Sigismund Bathory
(principele Transilvaniei) si cu Aron Voda (domnul Moldovei din acea perioada).

Aproape imediat incep luptele cu Imperiul Otoman, multe dintre acestea terminandu-se cu victorii
rasunatoare, Calugareni (1595) si Giurgiu (in acelasi an) fiind doar doua dintre locurile in care romanii
condusi de marele domnitor i-au infrant pe turci. In scopul restabilirii hotarului natural al Tarii
Romanesti de pe Dunare, Mihai Viteazul porneste campanii militare indraznete la sud de fluviu, dand
batalii grele la Nicopole, Vidin si Cladova.

In decembrie 1596, Mihai Viteazul se intalneste din nou cu Sigismund Bathory, la Alba Iulia,
propunandu-i acestuia o intelegere decisiva impotriva turcilor. Principele oscileaza insa intre a acorda
sprijin Tarii Romanesti si a incheia o pace cu turcii. Preventiv, in ianuarie 1597, sultanul otoman ii trimite
steag de domnie lui Mihai Viteazul, recunoscand astfel independenta Tarii Romanesti si incercand sa
evite - sau macar sa amane - o confruntare armata. In replica, luna urmatoare, solii lui Mihai Viteazul ii
cer imparatului german Rudolf al II-lea sa ia sub protectia sa Tara Romaneasca si sa asigure mijloace
materiale pentru intretinerea unei armate puternice.
Misiunea emisarilor da rezultate, in vara anului 1598 Rudolf al II-lea angajandu-se - prin tratatul de la
Manastirea Dealu (Targoviste) - sa ii asigure lui Mihai Viteazul o plata lunara pentru intretinerea unei
armate de 5000 de soldati si, la nevoie, "tunuri, praf de pusca si alte instrumente de razboi", domnitorul
roman obligandu-se sa se straduiasca sa indeparteze ostile otomane de Transilvania, Tara Romaneasca si
de granitele Ungariei. Imperiul recunostea in acelasi timp domnia lui Mihai Viteazul si a urmasilor sai
asupra intregii tari. In septembrie reincep insa razboaiele cu turcii. Oastea romana poarta din nou lupte
la sud de Dunare (Nicopole, Vidin, Rahova, Plevna), obligand Poarta Otomana sa incheie din nou pacea
cu Mihai Viteazul si sa il recunoasca drept domn al Tarii Romanesti, dar si pe fiul sau - Nicolae Patrascu -
ca mostenitor al tronului.

La 29 martie 1599, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, renunta la tron in favoarea varului sau,
Andrei Bathory, noul principe fiind insa protejatul polonilor, care erau in bune relatii cu otomanii. Acesta
ii cere lui Mihai Viteazul sa inceteze luptele cu turcii si sa ii cedeze Tara Romaneasca. Romanul refuza si il
infrunta pe Bathory, obtinand impotriva acestuia o victorie decisiva dupa batalia de la Selimbar. Astfel,
la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfal, cu un alai impresionant, in Alba Iulia, primind cheile
cetatii de la episcopul Napragy si unind astfel Transilvania cu Tara Romaneasca. Inalta Poarta Otomana
este pusa in fata unui fapt implinit si se vede nevoita sa recunoasca unirea, trimitandu-i lui Mihai
Viteazul steag de domnie pentru Transilvania si lui Nicolae Patrascu pentru Tara Romaneasca.

Apoi, in februarie 1600, se semneaza la Pilsen un tratat de "inchinare si credinta" intre Mihai Viteazul si
Rudolf al II-lea, acum atat imparat al Germaniei, cat si rege al Poloniei si Ungariei. In schimbul
recunoasterii suveranitatii sale, in calitate de rege al Ungariei, Rudolf al II-lea ii promite lui Mihai
Viteazul...