Elemente de calcul financiar

1.PROCENTE

Pentru a calcula p% dintr-un număr a se efectuează produsul: a .p%

Pentru a determina numărul x când p% din el este a, avem

Exemple:
2. TVA

TVA (taxa pe valoarea adăugată) este un impozit preluat de stat la vanzarea bunurilor catre
consumatorul final, stabilit şi perceput de stat, asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al
producţiei şi distribuţiei bunurilor materiale, sub formă de procent din preţul bunurilor.

Se disting doua tipuri de calcul al TVA-ului (considerat 19%, dar se calculeaza asemanator
pentru alte valori ale TVAului, inlocuind 19 cu valorile dorite)

1.La adaugarea la pretul unui produs luat de la producator, spre vanzarea catre
cumparatorul final:

TVA =

unde p este pretul producatorului, eventual cu alte adausuri.

2.Calculul TVA-ului unui produs la raft, deci care contine deja TVA:

,TVA RAFT =
3.COSTUL DE PRODUCTIE

Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale
angajatilor unei intreprinderi, indreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii
asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente in scopul transformarii lor in
produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

Prin cost de productie se inteleg cheltuielile realizate de un agent economic pentru

producerea si comercializarea de bunuri sau servicii.

Cheltuielile pot fii fixe (materiale - amortizare , chirie etc. - si salariale) și variabile (materiale
- combustibil, materie prima etc. - si salariale).Cheltuielile pot si raportate la unitatea de
produs,cand il numim cost unitar și se exprima prin relatia CTM=, (unde CT sunt cheltuielile
totale (fixe+variabile) iar Q este productie (numarul de produse);

Exemplu:

Pentru producerea a 500 de jucarii inteprindere face urmatoarele chieltuieli: materii prime
si materiale: 3000€, canbustibil si energie: 500€, chiria 200€, salarii directe 6000€,
amortizarea capitalului fix 1000€, iluminar 500€, incalzire 400€,desfacerea produselor
1000€.

NUMARUL TOTAL DE COST AL PRODUSULUI

Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operatiilor economice care afecteaza

patrimoniul intreprinderii prin diminuarea activului, cum ar fi consumul de materiale, sau
prin marirea pasivului, ca de exemplu, inregistrarea obligatiei de plata pentru utilitati
prestate de terti (apa, gaze, curent electric).
Cheltuielile se clasifica dupa multiple criterii, astfel:

· dupa continutul lor economic:

· cheltuieli materiale

· cheltuieli cu munca vie

· dupa omogenitatea lor:

· cheltuieli simple

· cheltuieli complexe

· dupa modul in care participa la crearea de bunuri:

· cheltuieli productive

· cheltuieli neproductive

· dupa locul de efectuare:

· cheltuieli ale activitatii de baza

· cheltuieli ale activitatii auxiliare

· cheltuieli comune ale sectiei

· cheltuieli generale ale intreprinderii

· cheltuieli de desfacere

· dupa modul de includere in costul productiei:

· cheltuieli directe

· cheltuieli indirecte

· dupa legatura lor cu procesul de productie:

· cheltuieli tehnologice

· cheltuieli de regie

· dupa necesitatea asigurarii structurii costurilor de productie:

· cheltuieli grupate pe elemente primare

· cheltuieli grupate pe articole de calculatie

· dupa comportamentul fata de evolutia volumului fizic al productiei:

· cheltuieli fixe

· cheltuieli variabile.
Costurile directe de productie, denumite si individuale delimiteaza cheltuielile care pot fi
individualizate si atribuite fara ambiguitate unui produs, serviciu sau activitate
consumatoare de resurse si producatoare de rezultate: consumuri de materii prime, salarii
directe, cote aferente salariilor directe.

Costurile indirecte sunt cheltuieli delimitate pe produs, serviciu sau activitate printr-un
calcul intermediar de repartizare. Pentru calcularea si gestiunea costurilor proprii
intreprinderii, costurile directe si indirecte se pot dezvolta pe articole de calculatie.

4.PROFIT

Termen de origine latin, profitul vine de la verbul „proficere” care inseamna „a

progresa”, „a da rezultate”, apoi dobindind semnificatia de „a da”, sau „a aduce profit”.
Acest fapt, explica de ce profitul este considerat drept venit sau o forma de venit.

Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca
produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin
agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este
avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica. Prin
urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.

Privit ca diferenta intre pretul de vanzare si costul de productie profitul, mai precis
profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal sau economic.

Tipuri de profit:

Profitul normal, indiferent daca se investeste in factori de productie care intra in

proprietatea intreprinzatorului sau agentului economic, in general are aceeasi natura, este
consumat ca venit personal de catre acesta, facind parte din profitul total, dar intrind in
costul de productie la fel ca orice cost. Profitul economic se realizeaza numai in procesul
schimbului in cadrul mecanismelor pietei concurentiale unde domina incertitudini generate
de confruntarea dintre numeroasele riscuri asumate de catre producatori. |inind seama de
asemenea riscuri, se poate aprecia ca profitul economic pe care-l realizeaza si insuseste
agentul economic (intreprinzatorul), reprezinta o rasplata a muncii sale.

Profitul se determina potrivit unei metodologii oficiale, rezultate din reglementarile in

vigoare ale fiecarei tari si reprezinta o suma globala, care teoretic si practic poate fi formata
din doua componente:

- profitul legitim sau legal - realizat in contextul respectarii prevederilor legale de-a
lungul intregii activitati din care este obtinut. Este de dorit ca intreaga diferenta dintre
venituri si costuri sa reprezinte un asemenea profit pentru a inlatura orice aspecte
neplacute ce rezulta din nerespectarea legalitatii;
 - profitul nelegitim sau nelegal - realizat in contextul incalcarii deliberate sau nu a
legalitatii, prin atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege,
sustragerea de la plata impozitelor si a taxelor, 'umflarea costurilor', efectuarea unor duble
inregistrari etc.

Profitul, este impozitat conform legilor din fiecare tara. Cine-l detine poate dispune de profit
numai dupa plata impozitelor. Pornind de la marimea si modul de stabilire a impozitelor a
aparut conceptul de profit admis, care reprezinta institutionalizarea unei marimi a profitului
care se stabileste nu atit in functie de factorii economici, ci de decizia autoritatilor si de
politica statului de a asigura un anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri, pe categorii
de marime a firmelor etc. Adesea el apare si sub titulatura de profit net.

5.CREDITE

Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei

promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce
remunereaza pe imprumutator.

Operatiunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il
primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit
sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si
formulate in cadrul unor contracte complexe.

In calitate de creditori se afirma intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati

monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de
rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a
economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in
procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut
din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor.

In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din

principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit
si statul este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara in volum cu cele ale
populatiei si interprinderilor.

Dupa durata de finantare avem trei categorii de credite:

1. credite pe termen scurt

2. credite pe termen mediu

3. credite pe termen lung

Exxemplu 1. Banca A ofera un credit cu o dobânda de 6% compusa semestrial, iar banca B

ofera un credit cu o dobânda de 5:8%, compusa zilnic. Care dintre cele doua oferte este mai
profitabila?
Ratele anuale efective sunt:

Asadar, creditul oferit de banca B este mai avantajos (aveti de platit o dobânda mai mica).

6. BUGETUL FAMILIAL

Bugetul reprezinta o evidenta cat mai clara a veniturilor si cheltuielilor unei tari, a unei
firme, a unei familii.Veniturile unei familii sunt limitate, iar trebuintele si dorintele sunt
nelimitate; de aceea este necesar ca fiecare familie sa-si faca un plan (proiect ) al bugetului,
avand in vedere veniturile familiei si cheltuielile acesteia.

Concluzii:

- Oricat de bogata ar fi o familie, are nevoie de evidenta, planificare si intelepciune in

efectuarea cheltuielilor.

- Cum puteti contribui la buna gospodarire a resurselor familiei? (economii la energia

electrica, apa, gaz etc., ingrijirea rechizitelor si imbracamintei, evitarea cumparaturilor de
care ne putem lipsi, efectuarea unor mici servicii pentru familie, astfel incat sa nu trebuiasca
a plati altora etc.)

- Faptul ca o familie are venituri mai mici nu este o rusine, dupa cum averea mai mare nu da
dreptul la ingamfare si lipsa de respect fata de cei din jur. Este o realitate sociala careia
trebuie sa-i facem fata cu intelegere si toleranta reciproca.