INGRIJIREA SI CONDUCEREA PADURII

1. Consideratii generale

Lucrarile de ingrijire si conducere a padurii se refera la sistemul de interventii

silvotehnice privind dirijarea cresterii si dezvoltarii padurii de la intemeierea acesteia pana in
apropierea termenului exploatarii sale, in vederea indeplinirii obiectivelor fixate. Aceste lucrari
se concentreaza in principal asupra arboretului si de aceea in practica sunt numite lucrari de
ingrijire si conducere a arboretului.

Principalul mijloc prin care se actioneaza in cadrul acestui sistem de masuri silvotehnice
vizeaza rarirea selectiva a desimii arboretului. Prin rarirea si selectia dirijata se realizeaza
promovarea in arboret a arborilor valorosi ca specie si calitate si se indeparteaza sistematic acei
arbori considerati necorespunzatori sau daunatori, evitandu-se insa destramarea starii de masiv
pe toata durata lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor. Astfel se urmareste:

- ameliorarea structurii, calitatii si stabilitatii fiecarui arboret component;

- reducerea sistematica si convenabila a desimii arboretelor, dar mentinand integritatea

lor structurala;

- ameliorarea spatiului de nutritie a arborilor si corespunzatori si intensificarea

cresterii lor mai ales in grosime;

- stimularea potentialului de fructificatie a speciilor valoroase si eliminarea anticipata

a speciilor nedorite;

- recoltarea unei cantitati insemnate de masa lemnoasa sub forma de produse lemnoase
secundare;

2. Clasificarea lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor

 In ansamblu, dirijarea dezvoltarii padurii cultivate reclama un sistem de interventie
vizand inlocuirea eliminarii si selectiei naturale cu selectia dirijata si repetata a fiecarui arboret.
Interventiile silvotehnice constituite un sistem unitar de masuri din care fiecare veriga nu poate
lipsi si nici nu se poate amana necorespunzator.

Lucrarile de ingrijire si conducere a arboretelor se impart in doua mari categorii:

- lucrari de ingrijire si conducere a arboretelor ce se aplica de la intemeierea acestora

si pana la varsta reprezentand 2/3 din ciclul de productie;

- lucrari de ingrijire si conducere a arboretelor cu caracter special, oportune doar in

anumite cazuri.

1. Degajari si depresaje

Degajarile sunt lucrari silvotehnice de rarire si selectie in masa ce se aplica in faza de

desis avand ca scop salvarea de coplesire si promovarea exemplarelor valoroase ca specie si
conformare.

Depresajul se refera la interventiile in arborete pure, in stadiul de desis, prin care se

urmareste rarirea convenabila si dirijarea raporturile intre exemplare in arborete excesiv de dese.

Primele interventii se pot executa chiar inaintea constituirii starii de masiv, si deci a
noilor arborete, in ochiuri. Ele se continua si se repeta ori de cate ori est necesar pana cand
arboretul trece in faza de nuielis prajinis.

Rarirea arboretului se executa cat sa nu se intrerupa in nici un punct starea de masiv

constituita. Prin executarea acestor lucrari se urmareste:

- ameliorarea compozitiei arboretului spre cea fixata;

- protejarea exemplarelor sanatoase din speciile valoroase impotriva unor specii sau
exemplare cu caracter coplesitor;

- rarirea unor portiuni sau arborete excesiv de dese;

 - ameliorarea starii fitosanitare si sporirea rezistentei arboretului la actiunea unor
factori vatamatori.

Tehnica de executare

Degajarile se pot executa in doua moduri:

A. Degajari mecanice, se executa manual, folosind unelte usoare: cosoare, seceri,

toporase, ferastraie mecanice de tip usor, etc. Aplicarea lucrarii va fi precedata de o recunoastere
si evaluare a starii arboretului. Concomitent se vor amplasa suprafete de proba reprezentative de
1000 m2 in fiecare arboret de parcurs in care se va recurge la inventarierea integrala a arborilor,
pe specii si calitate, si la executarea cat mai corect sub raport tehnic a lucrarilor necesare. Dupa
aceasta se poate trece la executarea propriu-zisa a lucrarii, cu muncitori instruiti in suprafetele de
proba si indrumati de personal silvic calificat.

In padurile tinere de foioase, daca se intervine la timp, se poate recurge la frangerea

tulpinilor exemplarelor coplesitoare sau nedorite de la o inaltime astfel aleasa incat tulpinile
exemplarelor de protejat sa ramana libere de concurenta in jumatatea lor superioara. Prin
frangerea exemplarelor se diminueaza potentialul de lastarire la speciile care au aceasta
capacitate si se mentine bine inchis masivul nou constituit. Daca sunt exemplare mai groase, se
va proceda la ruperea sau chiar detasarea partii superioare a tulpinii folosind unelte taietoare.

In arboretele de rasinoase exemplarele de extras se taie de jos si se lasa pe teren (aceste

specii nu au capacitatea de a lastari).

In arboretele pure provenite din regenerari naturale sau chiar semanaturi directe si care
prezinta partial sau integral desimi prea mari se recomanda aplicarea depresajului. Rarirea va
avea caracter selectiv si se va face numai pe seama exemplarelor necorespunzatoare fara a
destrama starea de masiv.

B. Degajari chimice, sunt recomandate mai ales in cazul unor arborete mai greu
accesibile dar in nici un caz in paduri cu functie de protectie a apelor minerale, in bazinele de
acumulare a apei de consum pentru populatie, in padurile de agrement, etc.
 Degajarile chimice se executa primavara devreme, dupa intrarea in vegetatie a
exemplarelor coplesitoare dar inainte de intrarea in vegetatie a speciilor principale. Pentru
executarea degajarilor chimice se utilizeaza substante arboricide care se administreaza individual
arborilor care trebuie inlaturati. La noi, degajarile chimice nu au fost executate decat
experimental.

Sezonul de executare se alege in a doua jumatate a perioadei de vegetatie, intre 15 august

si 30 septembrie. Este contraindicata aplicarea lor la inceputul sezonului de vegetatie (cand pot fi
vatamati lujerii nou formati) si in zilele foarte calduroase sau perioadele secetoase (cand poate sa
apara fenomenul de insolatie).

Intensitatea degajarilor depinde de compozitia, desimea si omogenitatea arboretului, de

proportia si vigoarea de crestere si dezvoltare a exemplarelor coplesitoare dar si de efectul
lucrarilor anterior executate.

Periodicitatea este in medie de 1-3 ani dar variaza cu ritmul de crestere al exemplarelor,
gradul de coplesire, conditiile stationale, etc. Ca regula, periodicitatea este cu atat mai mica cu
cat pericolul de coplesire este mai mare, conditiile stationale sunt mai bune iar intensitate
interventiilor anterioare a fost mai mica.

Eficienta degajarilor. Aplicarea degajarilor (depresajelor) antreneaza eforturi si costuri

care nu se recupereaza imediat decat in cazuri particulare (din renisurile de salcie se pot obtine
fascine). Ele sunt insa obligatorii pentru ca influenteaza in mare masura dezvoltarea si valoarea
arboretelor pe intreg ciclul de productie. Ca urmare,eficienta acestor interventii trebuie apreciata
in raport cu valoarea arboretelor parcurse si nu cu materialul lemnos ce poate fi valorificat.

2. Curatiri

Curatirile se refera la lucrarile de ingrijire a arboretelor in fazele de nuielis-prajinis, in

scopul inlaturarii exemplarelor necorespunzatoare ca specie si conformare.

Prima curatire se executa la 3-4 ani dupa ultima degajare si se repeta ori de cate ori este
necesara in arborete tinere pana in faza de prajinis, cand diametrul mediu al arboretului ajunge la
8 – 10 cm In toata aceasta perioada desimea arboretului este mare, ritmul de crestere
dimensionala tot mai activ, intensitatea eliminarii este puternica si se poate produce uneori in
defavoarea speciilor mai valoroase.

Curatirile sunt lucrari de selectie in masa, cu caracter negativ si se preocupa mai mult de
ceea ce trebuie extras ca necorespunzator din arboret. Prin executarea curatirilor se urmaresc mai
multe obiective si anume:

- continuarea ameliorarii compozitiei si structurii arboretului;

- ameliorarea spatiului aerian si edafic de crestere a arborilor;

- mentinerea unui ritm activ de elagaj natural;

- pastrarea integritatii structurale a arboretului;

- recoltarea si valorificarea masei lemnoase rezultate, oriunde acest lucru este posibil.

Tehnica de executare. Preocuparile tehnice incep cu alegerea arboretelor de parcurs

(bazata pe analiza si evaluarea in teren a starii arboretelor), amplasarea suprafetelor de proba de
2000 m2, inventarierea arborilor si extragerea celor necorespunzatori, reamenajarea si
completarea daca este cazul a retelei de acces in interiorul arboretului.

La executarea curatirilor atentia se concentreaza cu precadere asupra exemplarelor

speciilor secundare si coplesitoare din plafonul superior al arboretului, dar si asupra
exemplarelor uscate, atacate, rupte, cu coroane asimetrice care impiedica dezvoltarea
exemplarelor valoroase, avand grija sa nu se intrerupa starea de masiv in nici un punct. In cazul
curatirilor, arborii se taie de jos, cat mai aproape de sol iar masa lemnoasa se valorifica daca este
cerere pe piata.

Ca si degajarile, curatirile se pot executa pe cale mecanica sau chimica.

Curatirile pe cale mecanica. Se bazeaza pe alegerea si taierea de jos a exemplarelor de

extras. Alegerea arborilor se poate face anticipat prin asa numita operatiune de grifare (dupa
numele uneltei cu care se zdreleste scoarta exemplarelor de extras). Taierea arborilor se executa
cu toporase, topoare, ferastraie mecanice, etc.

Masa lemnoasa rezultata poate fi valorificata ca lemn de foc, sub forma de gramezi craci
tip avand dimensiunile de 2 m latime, 1.5 inaltime si pana la 3 m lungime (volum aparent 9 m.c.
pe figura si volum real de 1.10 m3). In cazul in care nu se sconteaza pe valorificarea lemnului din
curatiri este de preferat sa se execute taierea de jos si lasarea pe teren a exemplarelor extrase
spre a contribui la ameliorarea conditiilor de solificare.

Curatirile pe cale chimica. Sunt asemanatoare ca tehnica de executare cu degajarile

chimice. La noi in tara nu se aplica decat cu caracter experimental.

Sezonul de executare al curatirilor se alege ca si in cazul degajarilor in perioada 15

august – 30 septembrie in cazul curatirilor mecanice sau la inceputul perioadei de vegetatie, in
cazul curatirilor chimice.

Intensitatea curatirilor depinde de natura, starea si desimea arboretului, de conditiile

stationale si de efectul lucrarilor anterioare. E obligatoriu sa se evite in orice punct destramarea
starii de masiv (K≥0.8). In masivele nerarite anterior este necesar ca prima curatire sa se execute
cu prudenta, evitandu-se rarirea brusca si prea puternica.