Tuberculoza (tuberculosis) f

Istoric

Tuberculoza este o boala infectioasa comuna omului, tuturor speciilor de mamifere si

pasari produsa de germenii din genul Mycobacterium. Tubeculoza este larg raspândita
pe tot globul si se întâlneste mai ales la taurine, pasari si suine.

Atât la om cât si la animale, boala este cunoscuta înca din cele mai vechi timpuri.
Denumirea actuala este data de Laennec (1811), iar agentul etiologic a fost descoperit
în 1882 de catre Robert Koch (în onoarea caruia a primit si denumirea de "bacilul lui
Koch"), an în care se demonstreaza si acidorezistenta lui de c 21521d33v 9;tre-Ehrlich
Cercetari care se fac curând dupa descoperirea lui Koch releva deosebirile existente
între bacilii tuberculozei umane si cei izolati de la animale. Cautând un produs
terapeutic fata de infectia umana, Koch a preparat în 1890 un extract glicerinat din
culturi de bacili ai tuberculozei, pe care l-a denumit tuberculina si care, asa cum a
demonstrat Von Pirquet în 1907, reprezinta un produs revelator de exceptionala valoare
în practica diagnosticului bolii, inclusiv a actiunilor antiepidemice si antiepizootice. In
1933, doctorul Gervois (Franta) stabilea ca aproximativ 11,2% din cazurile de
tuberculoza erau de origine bovina, iar în 1962 Mulak (Polonia) determina frecventa
tuberculozei bovine la 17,5 - 19,2%.

Tuberculoza este una din cele mai frecvente zoonoze. Cea mai usor transmisibila este
tuberculoza bovina si acopera circa 20% dintre cazurile de îmbolnaviri tuberculoase la
om.

Infectia tuberculoasa provoaca pierderi economice insemnate prin :

- scaderea productivitatii animalelor bolnave

- degradarea lor biologica
- scaderea productiilor de lapte si carne
- impunerea de restrictii privind circulatia animalelor si a
productiei provenite de la animalele bonlave.

Bacili de tip bovin pot genera la om forme grave de tuberculoza.

Importanta economica si sociala

Infectia tuberculoasa , desi benigna in aparenta provoaca anual pierderi economice
insemnate , mai ales sectorului bovin. Ele se datoresc mai ales degaradari biologice si
scaderi productivitati animalelor infectate. Aceste pierderi rezulta din urmatoarele situatii
mai importante :
- confiscari totale sau partiale ale carnii si organelor provenite , de la
animale tuberculoase sau darea acestora in consum conditionat la pret redus ;
- scaderea randamentului de taiere in medie cu 10% fata de animalel
sanatoase ;
- scaderea productiei de lapte la vacile tuberculoase , un asemenea
lapte nu poate fi utilizat decit cu anumite restrictii ;
- scurtarea vieti economice a anumalelor tuberculoase ;
- cresterea incidentei cazurilor de sterilitate ;
- animalele tuberculoase valorifica mai rau hrana comparativ cu cele
sanatoase si sunt mai sensibile la actiunea diferitilor factori nocivi de mediu ;
- viteii proveniti din vaci bacilare se nasc adeseori cu o debilitate
congenitala care ii predispune la o serie de imbonlaviri in perioada perinatala.

Cea mai frecvent si mai usor transmisibila la om , este insa tuberculoza bovina.
Numerosi cercetatori au demonstrat ca bacili de tip bovin pot genera la om forme de
infectie tot atat de grave ca si tipul uman , adeseori chiar mai grave.

Etiologie
Tuberculoza este produsa de bacterii incadrate in Mycobacterium. In cadrul acesteia
sau diferentiat in 3 tipuri : uman , bovin si aviar , fiecare avand patogenitate maxima
pentru specia de animale la care sau adaptat si o patogenitate mai redusa pentru alte
specii.

Ca structura antigenica , microbacteriile au fost incadrate in 4 tipuri antigenice

distinctive :

- un tip al bacililor tuberculozei de tip uman si bovin care au o structura

antigenica practic identica ;
 - un tip al bacililor tuberculozei aviare ;
- un tip al tuberculozei animalelor cu singe rece ;
- un tip al acidorezistentilor saprofiti.

Cel mai important agent al tuberculozei zoonotice este Mycobacterium bovis.

Micobacteriile sunt germeni imobili, necapsulati, nesporulati, Gram pozitivi si

acidorezistenti. Rezistenta bacililor la actiunea factorilor fizici si chimici este ridicata,
conferita de un învelis exterior cerolipidic ; sunt distrusi in 10-15 ore de actiunea directa
a razelor solare, in 10 minute la 70°C si in 30 de secunde la 100°C. La temperatura
frigiderului, raman viabili pana la 3 ani pe medii uscate. Mycobacterium avium rezista
peste 1 an la temperatura camerei; de asemenea, acest germen rezista la temperatura
(-192°C) si isi pastreaza intacte viabilitatea si virulenta dupa 200 de congelari si
decongelari succesive. Mycobacterium bovis ramane viabil peste 4 saptamâni in unt, in
brânza fermentata 4-5 iuni, iar in laptele acidofil 15 zile.

Caractere epizootologice
In toate conditiile national infectia tuberculoasa poate afecta toate speciile de mamifere
si pasari domestice sau salbatice. In ordine descrescatoare are receptivitati se
inbolnavesc taurinele , suinele , galinaceele , carnasierele , cabalinele si ovinele.
Incidenta boli variaza in limite largi de la o specie la alta in stransa legatura cu
interventia factorilor favorizanti.
Animalele din rasele perfectionate, exploatate intensiv subalimentate, epuizate, supra-
aglomerate sunt mai predispuse la inbolnavirii.
Surse de infectie
Sursele primare
Sunt reprezentate de animalele bolnave cu forme clinice sau infectii asimptomatice care
elimina germeni prin jetaj, fecale , lapte.

De la animalele cu leziuni in sfera aparatului respirator, secretia bronhica eliminata in

exterior prin tuse sau jetaj, constituie o importanta sursa de infectie. Particulele de
mucus bronhie eliminate de animalele bolnave in timpul tusei, sub forma de aerosoli,
raman suspendate in atmosfera un timp îndelungat, putând fi inhalate de animale sau
de om si realizând astfel transmiterea infectiei pe cale aerogena.
 BOVINE

LAPTE sI PRODUSE AEROSOLI

LACTATE NEPASTEURIZATE

OM

ALTE ANIMALE

Carnea si organele, ca si sângele animalelor tuberculoase constituie o sursa importanta

de infectie. Bacilii respectivi se gasesc de asemenea, destul de frecvent in musculatura
scheletului la animalele infectate, chiar in formele de tuberculoza localizata.

Laptele si derivatele sale reprezinta surse foarte importante si periculoase de infectie in

tuberculoza. Se constata, ca si in cazul pasteurizarii laptelui, aproximativ 5% din probe
contin inca bacili virulenti.
Un rol important in difuzarea infectiilor au subprodusele din industria laptelui.
Sursele secundare
Sunt foarte diverse si importante avand in vedere rezistenta bacililor in mediul exterior.

Sursele secundare sunt reprezentate de toate elementele mediului extern contaminate

cu bacili ai tuberculozei existenti in cadavre sau secretii si excretii de la animalele
bolnave (sol, apa, furaje, asternut, ustensile etc).

Ceea ce contribuie ia raspândirea bolii este si faptul ca omul poate constitui o forma de
infectie pentru animale. Nassal (1958) si Schliesser (1958) au izolat pentru prima data
bacili tuberculosi de tip uman din laptele vacilor din turmele infectate de îngrijitori
tuberculosi.
Identificarea agentului se face din principalul organ afectat (pulmonul) prin examene de
laborator ce vizeaza de asemenea si limfonodurile aferente.

Rezultate satisfacatoare in identificarea agentului pot da si tehnicile de

imunoperoxidare.

Un rol importan il joaca apa si furajele.

Mod de contaminare si cai de patrudere in organism
Contaminarea se poate realiza prin cohabitare si indirect prin intermediul surselor
secundare.
Patrunderea in organism se face pe cale respiratorie, pe cale digestiva prin consumul
de alimente si apa contaminata.
Simptomatologie

Simptomatologia tuberculozei animale este extrem de polimorfa , fiind conditionata de

numarul , localizarea si gradul de activitate a leziunilor specifice de conditiile de
zooigiena in care sunt tinute animalele , de reactivitate organismului infectat etc. In
general , infectia tuberculoasa imbraca obisnuit atat la animale cit si la om , o evolutie
cronica.

La bovine infectia tuberculoasa evolueaza de obicei cronic , forma acuta fiind foarte
rara. Perioada de incubatie in functie naturala este intotdeauna destul de lunga ,
atingind si adeseori depasind 3-4 saptamani.

In forma cronica , tuberculoza pulmonara constituie localizarea principala a infectiei la

taurinele adulte , reprezentand 90-96% din totalul cazurilor. Primul semn clinic al
tuberculozei pulmonare active este tusea , la inceput slaba , scurta , seaca , cu
caracter intermitent aparand mai ales cand animalele sunt obligate sa faca miscari
bruste sau cand inhaleaza aer rece sau incarcat cu praf. Pe masura ce boala
progreseaza tusea devine din ce in ce mai grava dureroasa si la urma grasa. In fazele
mai avansate ale bolii apar si tulburari generate , exprimate prin slabire progresiva ,
scaderea productiei de lapte si subfebrilitate sau febra moderata , temperatura interna a
corpului atingand 39,5-40oC.
Evolutia boli este rapida , sfirsitul letal survenind dupa 1-2 saptamani de la aparitia
primelor semne.
Diagnostic
Diagnosticul tuberculozei se stabileste pe baza de datelor epizootologice,
anatomoclinice , cercetari bacteriologice , serologice si teste alergice.
La bovine datele epizoologice vor avea in vedere caracterul de boala de graj d cu
extindere insidioasa si relativ radiara in focar.
Diagnosticul clinic este foarte greu de stabilit avand in vedere evolutia adeseori
asimptomatica a infectiei cu manifestari necaracteristice.
Diagnosticul serologic urmareste punerea in evidenta a anticorpilor specifici in singele
animalelor purtatoare de infectii tuberculoase. Se utilizeaza in acest scop reactia de
aglutinare , R.F.C. si reactia de hemoaglutinare si hemoliza conditionata valoarea
diagnostica a acestora este in general inferioara testului alergic.
Diagnosticul alergic se face prin tuberculinoreactie sau testul tuberculinic constituie azi
una dintre cele mai valoroase si mai utilizate metode de diagnostic al tuberculozei
animale , datorita simplitati de executie , sensibilitati probei si specificitati reactiei. El se
bazeaza pe punerea in evidenta a stari de alergie ce se instaleaza in organismele
infectate cu bacilii tuberculozei folosind ca substanta revelatoare tuberculina.
La noi in tara se practica numai testul intradermic , cu tuberculina purificata de tip
mamifer sau aviar aplicat dupa doua procedee principale :
Testul unic in care se foloseste numai una din cele doua tuberculine si se obtin 3
categorii de reactii : negative , dubioase si pozitive.
Testul simultan in care se folosesc ambele tuberculine inoculate simultan la acelasi
animal in puncte separate.

Legislatia sanitar veterinara stabileste pt. tuberculoza urmatoarea conduita:

1. In cazul in care la taierile obisnuite se intalnesc una sau mai multe leziuni se
procedeaza astfel

· Se opreste banda transportoare a carcaselor si cele pt. organe

· Se identifica carcasa, capul, organele, masa gastrointestinala in care s-au
gasit leziuni aplicand o eticheta ce arata restrictii,
· Se anunta medicul veterinar care va lua deciziile privind destinatia carnii si
organelor

2. Animalele bolnave de tuberculoza provenite din centre de izolare sau unitati de

asanare, precum si animale reagente se vor sacrifica la sala sanitara, sau la sfarsitul
programului de taieri normale, in partida separata, urmata de curatirea mecanica si
dezinfectia salii

3. Se confisca in totalitate carnea si subprodusele comestibile la toate speciile de

animale in urmatoarele situatii :
 · Cand se constata stare de slabiciune avansata,
· Cand se constata ca animalul este febril la examenul antemortem, iar
la expertiza de abator se constata leziuni de tuberculoza cu caracter infiltrativ,
· Cand se constata leziuni de tuberculoza generalizata in mai multe organe,
mase musculare, articulatii si ganglioni,

4. Carnea si subprodusele se dau in consum conditionat dupa sterilizare ( fierbere sau

autoclavare)si se fac confiscari partiale a organelor sau zonelor cu leziuni in
urmatoarele situatii :

· Cand se gasesc leziuni concomitente in doua organe sau in doua grupe de

ganglioni limfatici (cap si pulmon ; cap si masa gastointestinala),
· Cand se gasesc leziuni specifice in musculatura, articulatii, oase si grupe de
ganglioni aferenti,
· In toate cazurile cand desi nu exista leziuni multiple care sa justifice
confiscarea totala, totusi exista modificari organoleptice ale carnii sau ale
produselor comestibile,

5. Se fac confiscari partiale in urmatoarele situatii :

· Cand se constata leziuni numai la ganglionii din zona capului (submaxilari ori
retrofaringieni)- se confisca doar capul,
· Cand se gasesc leziuni in ganglionii intestinali(mezenterici) se confisca doar
masa gastrointestinala,
· Cand se constata leziuni in pulmon se confisca pulmonul insotir de trahee,
laringe si ganglionii aferenti,

6. Carnea si subprodusele provenite de la animalele care au reactionat pozitiv la testul

alergic dar la care nu s-au gasit leziuni specifice la examenul de laborator, se dau in
consum fara restrictie,

7. Sangele de la animalele cu leziuni se confisca,

8. Pielea , coarnele, unghiile, parul se pot folosi dupa o prealabila dezinfectie.