Dansul terapeutic

Au fost făcute mai multe studii științifice pentru evaluarea efectelor terapiei prin dans (numită şi
terapia prin mișcare) asupra stării fizice și mentale a unei persoane, urmărindu-se în mod special
contribuția acestei forme de terapie în prevenția, vindecarea și recuperarea după boală. Ca formă
de terapie expresivă, terapia prin dans are la bază rezultatele la care au ajuns oamenii de știință,
și anume că mișcările corpului produc transformări la nivelul stării emoționale, psihice și fizice.
Încă din 1942 această formă de terapie a câștigat popularitate şi practicarea ei s-a dezvoltat în
mod constant.

Pe site-ul www.cancer.org există o pagină specială dedicată informațiilor despre beneficiile

terapiei prin dans asupra bolnavilor de cancer. Realizatorii site-ului vorbesc despre efecte
precum îmbunătățirea mobilității articulațiilor și a coordonării mușchilor, detensionare și
relaxare, expansiunea stării de conștiință, creșterea încrederii de sine, exprimarea emoțiilor și
întărirea sistemului imunitar.

Organizații precum Asociația Americană de Terapie prin dans și Asociația pentru Terapie prin
mișcări de dans din Marea Britanie mențin anumite standarde în ce privește profesarea și
educarea oamenilor prin intermediul acestei forme de tratament. Ea este practicată în cadrul
centrelor destinate reabilitării sănătății mentale, plasamentelor medicale și educaționale, caselor
pentru îngrijire și altor programe desfășurate cu scopul vindecării anumitor boli și dizabilități.

Dansul este folosit ca tehnică terapeutică de mii de ani. A fost introdus în ritualuri de vindecare,
fertilitate, naștere și moarte încă de la începuturile istoriei umanității. În triburile de amerindieni,
dansul căpăta un profund caracter ritualic și era folosit adesea în invocări, întruchiparea
viziunilor și succesiunea anotimpurilor. Prin el, amerindienii stabileau legătura cu planul astral și
lumea spiritelor, inducându-și stări extatice de transe lucide.

Dansul este limbajul sufletului. (Martha Graham)

Marian Chace este fondatoarea terapiei prin dans în America. Datorită muncii sale, dansul a fost
introdus în medicina occidentală ca metodă de tratament în 1942. Chace a fost dansatoare,
coregraf și interpretă. După ce și-a deschis propria școală de dans în Washington, D.C., a început
să observe efectele benefice pe care le aveau cursurile sale asupra studenților. Ulterior a fost
rugată să lucreze în cadrul Spitalului Sf. Elisabeta din Washington, deoarece și psihiatrii au
înțeles transformările care aveau loc asupra pacienților în timp ce dansau.
A doua mișcare a terapiei prin dans a avut loc între anii 1970 ‒ 1980 și a produs un impact
puternic în rândul terapeuților americani. Ca rezultat al cercetărilor întreprinse în acest sens,
terapia prin dans a fost atunci declarată formă de psihoterapie.

Teoria care stă la baza terapiei prin dans pornește de la observațiile oamenilor de știință cu
privire la relația de interdependență dintre minte și organism. Specialiştii în psihologie spun că
dansul este o reacţie primară la ritm şi muzică, iar psihiatrii folosesc instinctele persoanelor care
au afecţiuni psihice pentru a-i pune în legătură cu ei înşişi, altfel decât comunicând verbal cu ei.
În plus, prin intermediul mişcărilor efectuate pe ritmul muzicii, pacienţii îşi pot exprima o
multitudine de sentimente şi emoţii.

Dansează când rănile îți sunt deschise. Dansează când ai îndepărtat bandajul de pe ele.
Dansează în mijlocul luptei. Dansează în propriul sânge. Dansează când te simți total liber.
— Rumi

Terapia prin mișcare poate aduce o schimbare în starea psihică şi emoţională a pacientului prin
folosirea mişcării expresive în contextul unei relaţii terapeutice. Ţinuta şi mişcarea corpului
reprezintă indicatori sensibili şi unici în determinarea stilului personal. Modul în care noi ne
mişcăm le spune celor din jurul nostru, cel puţin la nivel subconştient, ce fel de persoane suntem
şi câte ceva despre starea noastră emoţională. În întâlnirile noastre cu cei din jur observăm şi
simţim aspecte precum gradul de concentrare în propriile noastre mişcări, punctele forte,
punctele slabe, impunerea propriilor opinii sau toleranţa, tensiunea sau relaxarea. Folosim
această informaţie codificată atunci când ne formăm o primă impresie despre oameni. Abilitatea
terapeutului de a observa şi analiza mişcarea îi permite ca, prin evaluarea iniţială sau intervenţiile
ulterioare, să ajute pacienții să capete o mai bună înţelegere asupra drumului pe care îl parcurg în
viaţă.

Lăsați-ne să citim și să dansăm. Aceste două lucruri nu vor face niciodată rău lumii. —
Voltaire

În cadrul terapiei prin mișcare pacienţilor li se cere să se mişte în conformitate cu cele mai
ascunse gânduri şi sentimente, să se exprime în acord cu ele, să îşi manifeste furia, teama,
senzaţia de izolare sau de frustrare. În acest mod, persoanele deprimate sunt încurajate să se
confrunte cu problemele pe care le au şi să înveţe să le depăşească. Şedinţele se desfăşoară în
grupuri mici, sub atenta supraveghere a medicului.
Cum facem terapia prin dans?
Prin intermediul dansului se pot modela laturi noi de personalitate, abilități care țin de
relaționarea cu cei din jur și, mai ales, se poate lucra asupra respectului și iubirii de sine. Terapia
prin dans este adesea considerată o formă de meditație, datorită implicațiilor sale benefice asupra
stării de conștiință și a organismului. Ea include patru etape. Fiecare dintre acestea conține un set
de obiective corelate cu scopul principal.

1. Pregătirea – etapa încălzirii și a stabilirii unui mediu în care pacientul se simte în siguranță.
2. Incubația – aduce relaxare și renunțarea la controlul conștient. Mișcările corpului încep să
devină simbolice.
3. Iluminarea – înțelesuri profunde ies la suprafață, această etapă poate avea efecte plăcute sau
mai puțin plăcute.
4. Evaluarea – discutarea semnificațiilor și încheierea terapiei.

Nu voi aprofunda în acest articol lista tulburărilor abordate și tratate de către terapeuți prin dans,
dar iată câteva dintre ele: autism, dizabilități de învățare, debilitate mintală, probleme legate de
auz și văz, handicapuri fizice, tulburări asociate procesului de îmbătrânire, tulburări de
alimentație, depresie, anxietate, Parkinson, cancer. Ca stiluri de dans sunt abordate cele orientale,
flamenco, tango, vals, dans modern, foxtrot, twist, samba, salsa, rumba și altele.

A dansa înseamnă a te extinde, a ieși în afara ta. Mai măreț, mai frumos, mai puternic…
Aceasta este forța dansului, gloria sa și o poți stăpâni. (Agnes de Mille)

Și pentru că am vorbit încă de la începutul articolului despre motivele pentru care dansul este
practicat ca formă de terapie, am amintit mai jos principalele sale zece beneficii asupra sănătății
psihice, emoționale și fizice. Sper să-ți trezească și ție interesul, așa cum s-a întâmplat în cazul
meu!

– Contribuie la dezvoltarea competențelor cognitive și a maturității emoționale.

– Conduce la învățarea controlului și la coordonarea mișcărilor corporale.
– Îmbunătățește imaginea de sine și dezvoltă încrederea în propria persoană.
– Reduce și elimină treptat, dar total sentimentele de izolare, singurătate, anxietate, depresie,
furie, tristețe.
– Îmbunătățește funcțiile motorii și, implicit, condiția fizică.
– Este poate cea mai plăcută modalitate de a slăbi și a te menține în formă.
– Reduce (până la eliminarea totală) secreţia de hormoni asociați stresului și anxietății.
– Terapia prin dans este, de asemenea, o metodă eficientă și pentru defularea frustrărilor, tristeții
sau a altor trăiri ascunse în subconștient.
– Reprezintă o modalitate eficientă de relaționare și comunicare cu cei din jur.
– Reconectează ființa la propriile resurse de creativitate.
Efecte adverse? Până acum nu s-a stabilit niciunul!