Activitatea extracurriculară

„ O fereastră deschisă
spre țara mea”

27 noiembrie 2018

Elaborat: Nicolaev Natalia ,

profesoară de geografie ,
istorie și educație civică,

gr. didactic II (istorie , ed. civ).

1
Competențe specifice:

Formarea abilităţilor de comunicare corectă, constructivă în limba maternă

Accesarea informaţiilor cu caracter geografic prin intermediul serviciilor electronice de

bază

Subcompetențe:

Comunicarea corectă în limba maternă cu utilizarea adecvată a termenii geografici

Autoformarea prin întocmirea proiectelor în procesul de studiere a componentelor naturii

Demonstrarea interesului față de studierea valorilor naționale și locale;

Obiective :

- să utilizeze termenii specifici în comunicările geografice orale.

-să descrie principalele obiective turistice din Republica Moldova și România

- să-și exprime propriile atitudini și idei legate de evenimentele din istoria neamului

-să aprecieze importanța râuriloe Nistru și Prut în activitatea și istoria neamului

Mijloace didactice: proiectorul, laptopul, microfoane , boxe.

Locul desfășurării : sala de festivități

2
Motto : „Poporul care-și uită istoria, rămâne fără geografie”

Efim Tarlapan

Centenarului Marii Uniri dedicăm această activitate.

-Bună ziua și bine v-am găsit la activitatea noastră „O fereastră deschisă spre țara
mea”,la care vom călători spre cele mai frumoase locuri ale țării noastre de
altădată,România...

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de rai

Colo în Carpați

Trăiesc ai mei frați

Frați și surioare

Inima mă doare

Sângerează , doare

De instrăinare

-cu o relatare despre Munții Carpați ne vin colegii noștri...

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central
al Europei. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte
state: Cehia , Slovacia , Polonia , Ungaria , Ucraina , România și Serbia . Formând un arc
cu o lungime de circa 1.700 km și lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în
latitudine și aproximativ 10° în longitudine.

Iar numele lor vine de la tribul de daci al Carpilor. Se spune că acest trib trăia în Moldova,
în Carpaţii Orientali. Numele acestora vine de la un cuvânt indo-european care înseamnă
piatră.

Munții Carpați au servit ca barieră împotriva dușmanilor în antichitate sau zid de apărare
al geto-dacilor. Mai târziu au avut un rol destul de important alături de Dunăre și Marea
Neagră în dezvoltarea societății românești. În munți și-au găsit refugiul atât domnitori,
boieri cât și țărani din calea urgiilor care se abăteau peste poporul roman.

Acum, ori niciodată

Treziţi-vă, Români!

3
Având credinţă-n suflet
Şi arma sfântă-n mâini

Uniţi-vă în cuget
Prin simţuri creştineşti
La sânul „Maicii Voastre”
Cele duhovniceşti!
În pavăza credinţei
Fiind adăpostiţi,
La vremuri de războaie
Veţi fi nebiruiţi.
Tot neamul de pe lume
Şi „cel de sub pământ”
De s-ar scula-mpotrivă

Va fi de voi înfrânt

De somnul nesimţirii
Să nu mai dormitaţi
Că „zorii mântuirii”
S-arată la Carpaţi

Cu dragoste curată,
Ca fraţii petrecând,
Să nu ştirbim onoarea
Şi graiul nostru sfânt

De vom păzi unirea

Şi „Crezul din Strămoşi”,
Vom fi şi jos, în lume
Şi-n ceruri glorioşi!
Cântec : Țara mea un colț de rai

Fon bucium

Din adâncurile istoriei cu un testament ne vin trei mari domitori ai neamului…

Eu, Decebal , vin de la începutul începuturilor și am apărat cu dârzenie pământurile geto-

dacilor

Eu , Ștefan cel Mare ,am stat pază la hotare, câte războaie am purtat , atâtea sfinte locașe am
înălțat

4
Eu ,Mihai Viteazul, nicicând nu mi-am pătat obrazul, copii lîngă muma am adunat și țara
întreagă moștenire v-am lăsat

Decebal :

Am păzit o singură lege să nu ne plecam genunchii niciodata în fața nimănui .Atâta timp cât
mă voi putea mișca Atâta timp cât va mai fi un singur dac care va vrea să trăiască liber ne
vom bate pentru acest pământ. Dacă nu mai avem cetăți ne vom bate în ruinele lor și cât va
mai fi o singură palmă de pământ pe care să putem sta in picioare ne vom bate pentru palma
ceea .Aceasta-I legea singură.Alta nu cunosc.ultimul drept pe care-l avem este să ne dăm
moartea …dar ultimul.

Stefan cel Mare:

Noi vrem să trăim în tihnă aici în acest colț de lume , unde neamul nostru românesc a
prins rădăcini adânci ca și codrii de stejari . Nu suntem datori nimănui și n-am prigonit
niciodată pe nimeni. Vrem să trăim în bună înțelegere cu vecinii pe care ni i-a dat bunul D-
zeu, cât și cu celelalte țări mai depărtate. Mie nu-mi plac războaiele am luptat ori de câte ori
neatârnarea și hotarele țării mele au fost amenințate , iar dacă va fi nevoie vom ști să ne
apărăm și împotriva oștilor care au cucerit Constantinipolul.pentru că Moldova n-a fost a
strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor
urmaşilor voştri în veacul vecilor!

MihaiViteazul:
De astăzi se împlini porunca cea din veac . Să stea laolaltă cei dintr-o singură mamă : Țara
Românească ,Țara Ardealului și Țara Moldovei pohta ce-am pohtit eu! Pe acest pământ
oricine vine ca prieten e bine venit ,cine va ține seama bine cine nu… îl vom primi cu sabia.
Jur ! Aceasta e moștenirea ce voi eu s-o las.

Acest testament rămâne să-l înfăptuim prin acțiunile noastre zi de zi și an de an , prin viața
noastră și a urmașilor noștri.

Dar până când atâta ură

și-atâtea oarbe dușmănii
să-nfrângă sfânta legătură
ce ne-a unit pentru vecii

vrăjmași cu suflete barbare

râvnesc al țării dulce grai
sa sfarme sfintele hotare
ale lui Ștefan și Mihai
5
ei vor să pună-n jug moșia
ce-am moștenit-o din bătrâni
dar voi ce-ați înfruntat urgia
uniți-vă pe veci români!

"Uniți-vă români cu toţii

Pe sfântul stramoşesc meleag
Muntenii, Moldovenii, Moţii,
O inimă s-avem și-un steag !"

Cântec: Să ridicăm noi tricolorul sus

Cetățile au fost acele ziduri de apărare care din cele mai vechi timpuri au stat la straja
hotarelor țării.Cetatea Soroca , Tighina , apărau hotarul de est al Moldovei.

Cu un reportaj ne vine colega noastră.....

Cetatea Soroca

Acest oraș este foarte vechi,având numele de Olhinia sau Alciona, și anume de pe timpul
prigonirii creștinilor, care, desfăcându-se de legiunile idolatre ale lui Traian, găsiră aici
adăpost și scăpare, ascunzându-se cu cultul lor creștinesc între stâncile și codrii din olaturi.
Asta o documentează schiturile și mănăstirile cioplite în stânci, ca locuințe subterane în
modul catacombelor Romei.
Când Mahomed al II-lea cuceri Constantinopolul și coloniile rămase de pe malurile mării și
ale Nistrului, cetele de creștini se desființară și renumele Olhiniei se stinse. În veacul al
XV-lea însă Ștefan cel Mare, al cărui scop era de a scăpa țara de invaziunea polonilor și a
ungurilor, zidi și reînnoi vechea cetate Olhinia, făcând din ea un punct strategic de apărare
în contra asupritorilor și a numit-o Săraca**, ca o aluziune la bieții locuitori pe care Ștefan
cel Mare îi găsi în cel mai trist hal, zbuciumați și osândiți de năvălirile și prăzile polonilor,
ungurilor, turcilor, tătarilor și cazacilor zaporoji.
Rușii din Săraca au poreclit-o Soroca, ce vrea să zică coțofană în limba lor. Actual cetatea
Sorocii este o atracție turistică vizitată de sute de turiști atât de aici cât și de peste hotare.

La frontiera de vest se aflau cetatea Neamţ, cetatea Şcheia, cetatea de scaun de la Suceava.
Unul dintre cele mai importante obiective aflate în patrimoniul Muzeului Bucovinei este
Cetatea de Scaun a Sucevei, construită în timpul domniei lui Petru I.Și servind ca capital
Țării Moldova aproape 200 de ani.
Cetatea de Scaun a Sucevei este atestată documenter la 11 Februarie 1388, ridicată în
vremea domniei lui Petru I (1375-1391). Aceasta a suferit modificări mai însemnate
la preluarea conducerii Moldovei de către Ştefan cel Mare (1457-1504), Cetatea a fost
martora numeroaselor lupte. Amintim aici cele mai importante, din anii de glorie ai
6
domnitorului Ştefan cel Mare; 1476 şi 1484, împotriva turcilor, şi 1497, contra armatei
poloneze condusă de regele regatului polon Ioan Albert. Cetatea de Scaun a fost distrusă în
anul 1675, din ordinul turcilor, apoi a fost transformată de orăşeni în carieră de piatră,
zidurile fiind acoperite, de-a lungul anilor, cu moloz şi pământ.
Lucrări de degajare a ruinelor vor fi începute în anul 1895 şi vor dura zece ani.

Cântec :Cântecul Bucovinei

Dacă cetățile erau ziduri de apărare atunci Hanurile devin locuri unde se încheie tratate și
se iau decizii importante pentru soarta țării.

Cu un reportaj despre Conacul Manuc Bey și Hanul Manuc Bey ne vin colegii noștri…

Conacul lui Manuc Bei sau Manuc Bey[2] (oficial – Complexul istorico-arhitectural
Manuc Bey)[3] este amplasat în orașul Hîncești din partea central-vestică a Republicii
Moldova.
După terminarea războiului ruso-turc din 1806–12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își
lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă
perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia
țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Cu toate că conacul îi poartă
numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine
armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după
procurarea moșiei Hîncești, în 1817, posibil printr-un accident de călărie, potrivit altei surse
ar fi omorât pentru trădare de către otomani), ci a fot ridicat de către urmașii săi – fiul
Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a
încheiat lucrările respective
Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de
iarnă, turnuri de pază și un parc imens.
În anul 1881, celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi a proiectat și a construit Castelul
Vânătoresc, înconjurat de turnuri, de grădina de iarnă și de un mic parc. După cel de-al
doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată
pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții.
În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură.
Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este unul dintre cele mai importante obiective
turistice din Bucuresti capitala României. Întemeietorul său, Manuc Bei , s-a născut
în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obține demnitățile
de dragoman și bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.
Arhitectura exactă a hanului în configurația sa inițială nu se cunoaște, însă, din descrierile
de la începutul secolului al XIX-lea reiese că la subsol se aflau 15 pivnițe boltite, la parter
existau 23 de prăvălii, două saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucătării și un
tunel în care încăpeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odăi, cele mai multe

7
folosite pentru oaspeți. În curtea interioară exista o cafenea și o mică grădină cu fântână
arteziană

Hanul Manuc este locul unde a fost semnat Tratatul de la București din 1812 în urma căruia
a rezultat ocuparea teritoriului Principatului Moldovei dintre Prut și Nistru de către Imperiul
Rus.

Cântec : Foaie verde plop uscatu

Râurile Apele nesfîrșite care alcătuiau o stăpînire a necunoscutului și a tainei. De la
mistrețul ce dormitează pe plavii, de la lebedele și pelicanii care înspumează noaptea
înegrul ghiolurilor pînă la popoarele de păsărele, pînă la puzderia de pești, pînă la
nesfîrșitele miliarde de gîngănii - toate trăiesc din apele acestea care au întins o bogată
împărăție, care aduc nămolul plin de hrană din munții și cîmpiile depărtării..."
Cu o relatare despre râul Prut
Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de
muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din
curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați.
Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. Cel mai mare oraș
din calea sa este Cernăuți, în Ucraina. Alte orașe apropiate de cursul său sunt:
Darabani,și Huși, în România, și Ungheni și Cahul, în Republica Moldova. Râul Prut a fost
cunoscut încă din antichitate sub denumirea de Pyretus Mai târziu, Prutul va deveni o
adevărată coloană vertebrală a Moldovei. Ţinuturile moldoveneşti se întindeau pe o parte şi
alta a râului, existând chiar şi unele sate care se împăţeau pe ambele maluri. n 1812, după
ocuparea teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru de către ruşi, Prutul devin pentru prima
dată graniţă de stat, una dintre cele mai bine păzite, deoarece armata rusă dorea să
împiedice orice comunicare între românii de pe ambele maluri. În folclor, Prutul devine un
râu blestemat, datorită faptului că „desparte frate de frate, soră de soră şi părinţi de copii“.

Nistrul izvorăște în Carpații Orientali (pe versantul de nord-vest al Muntelui Rozluci, în

Ucraina, la altitudinea de 760 m) și se revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră.
Sectorul superior al Nistrului se află în Ucraina. Pe timpuri, pe mal de Nistru, în stâncile
milenare, în grotele reci şi întunecoase „clocotea” viaţa spirituală. Malul de Nistru este
vegheat şi de patru cetăţi – Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă. Din păcate, neamul
nostru a cunoscut un destin tragic, iar rănile nici acum nu se mai cicatrizează. Am rămas
doar cu Cetatea Soroca, iar celelalte ne-au fost luate cu japca de imperiul răului. Tighina
parcă e a noastră şi parcă nu, pe ea au pus stăpânire separatiştii.
8
Cântec : Sus pe malul Nistrului

Unele hanuri au sevit ca inspirație pentru scriitori , altele ca loc de odihnă pentru armate în
timpul războaielor.

Hanul Ancuței este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri
europene ce străbat România , la o distanță de 27 km de municipiul Roman,
înspre Suceava și la 350 km de București. Ca localizare, el se află în comuna
Tupilați din județul Neamț.
Hanul Ancuței a devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii din volumul Hanu-
Ancuței (compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail
Sadoveanu (1880-1961).
Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15,70
metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn
de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau
ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele
erau așezate lângă poarta de ieșire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea
nutrețului.

Hanul Mărioarei –un han în care își luau un suflu ostașii din regimental 43 de infanterie ,
care a luptat în bătăliile de la Mărăști , Mărășești și Oituz și datorită lor a fost posibilă
Marea Unire de la 1918
Cântecul :Hanul Mărioarei

Noi vrem sa ne unim cu Tara! La –ntai decembrie auzim

Bunicii nostril au decis In suflet limpede si clara
La Alba Iulia, punand Strigarea unui neam intreg
In fapt stravechiul nostru vis. Noi vrem sa ne unim cu Tara!

Fiinta unica, de neam Printr-un sir sfant de batalii

Nascut din daci si din romani, Purtate de romani eroi
S-a regasit pe-acelasi ram S-au eliberat strabune glii
Dupa un lung amar de ani. Sa vietuim in pace noi!

Alba Iulia, în româna veche Bălgrad, este municipiul de reședință al județului

Alba, Transilvania, România,. Se află în zona de sud-vest a Transilvaniei, pe malul râului
Mureș. Aşezat în centrul podişului ardelean, oraşul a fost de-a lungul istoriei puntea către
zonele înconjurătoare, bogate în zăcăminte de metale preţioase, sare şi podgorii renumite

9
La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia,
care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În
anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României
Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului,
datorită rolului său de capitală istorică.

Cântec :Marea unire nu se uită

Și dacă o parte din cetățenii din R.Moldova nu-și doresc unirea hotarelor celor două state
românești , atunci unii rușii veniți aici și-o doresc cerând chiar și cetățenia statului român

Sceneta: Sceneta
Ce pasaport?care pasaport?ce graiești fă sii cu tine?
Hm.. românesc! L-am luat alaltieri.
Care? He tuți! adica rusca are pasaport românesc da eu nu?Adica ce iese ca ieu is papa
lapte?
Nu tu nu papă lapte, tu papă rachiu
Ahai
Ahai ..iiiii……Acuma eu ca cetățeancă a UE , pot să mă duc unde vreu și când vreu .
din Irlanda și până în Grecia..Dar tu ai să stai priponit aici în Țibîrca ta
Nu Țibârca da Țibirica te rog frumos
Mmm
Încă amu zice Țâbîrca da deodată zicea Țâbârca știi Țâbârca parcă alunga câinii……. Da
stai fa cum ai obținut tu pașaport românesc , acolo parcă treci testarea la cunoașterea
limbii române
ĂĂĂ …Eu trecut testarea eu pregătit. …. Sunt mândră de nobila mea origine daco-
romană
He tuți
Auzi da când le-am trântit și o poiezie ei o chicat toți pif paf :Ceți doresc eu ție dulce
Românie
Ca sa-mi dai tu mie vai catățenia
Vah vah vah !ce poet nedabitâi am eu în casă uitativa oameni buni marele talent
înecat în rachiu..
Ahai tutiuai
Mai Atuncea mai la podu de flori atuncea o trebuit de făcut unirea srazu
Cum fa ca numa odată am strigat și eu cemodan, vagzal ,rusia și nu mi-ai facut mâncare 2
luni de zile
Mmm …păi mie trebuit dat la bot da unirea făcut
Poate nu-I târziu
Mai …auzi trebuie de ascutat nu muierea da logica Unire si gata
Unire cu cine fa
Doamne sa te fereste! Cum cu cine .. cu România mai
Da de ce nu cu Rusia?
Doamne sa te fereste!și greu de capu….măi nu încurca unirea cu anexarea mai
10
Hă tuți
Of of of
Să-ți deien cap asa ceva
Sa-ți deie ca eu daca vrei sa stii am sa fac și unirea Prednestroviei cu România
Nu da asta deamu cum fă …duti de ici
Cum cum .. eu am sa ma duc si-am să cumpăr lengeria de pat din tiraspoli și o vind in
România mai, tu știi cum merge? O !mm! or sa se uneasca ce-or sa faca? Doamne sa
te fereste tot rusii sa va învete mintea mai
Fa da tu stii ca prinzi la minte cate o leaca fa
Iaca simt eu ca n-o sa ma dezbaier de tine asa cum Moldova nu se dazbaiera de Rusia Iaca
parca scapa scapă și numai scapă

Cântec : Unire frați unire

11