Cauze care au dus la instituirea măsurii de protecție specială pentru copil

Principalele împrejurări care au dus la instituirea plasamentului în centrul rezidențial sunt:

 Starea de sănătate a copilului

La instiuirea măsurii de protecție, în majoritatea cazurilor, copiii se aflau internați într-o unitate
sanitară, fiind diagnosticați cu probleme medicale majore: retard psihomotor sever, paralizie
cerebral, distrofie, anemie, malformaţii congenitale. Nevoia de îngrijire specială pe care o
necesită aceşti copii nu poate fi oferită în familie.

 Sărăcia

Prin sărăcie se înțelege lipsa permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viaţă
considerat decent, acceptabil. Familia nu are capacitatea de a asigura satisfacerea nevoilor
primare – hrană, adăpost, îmbrăcăminte, prin urmare nu-şi mai poate îndeplini funcţiile.

De cele mai multe ori sărăcia este corelată și cu alte problem sociale: divorţialitatea, abandonul
familial, nerecunoaşterea paternităţii, starea de sănătate a mamei.

Majoritatea copiilor provin din zone rurale defavorizate, zone în care copilul nu ar avea acces la
servicii de recuperare și/sau servicii educaționale adecvate.

 Problemele sociale ale familiei

Probleme sociale ale familiei determinate de următorii factori:

o structura familiei/cuplu;
o corelaţia dintre numărul de copii şi resursele financiare ale familiei;
o nivelul de educaţie al mamei şi numărul de copii;
o comportamentul deviant al părinţilor;
o violenţa domestică.

O mare parte a copiilor instituţionalizaţi provin din familii dezorganizate structural sau familii
monoparentale și familii în care condiţiile de locuit se pot caracteriza, în general, prin lipsa celor
mai elementare noţiuni de igienă, promiscuitate sau un mediu în care viaţa copilului este pusă
în pericol.