MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
ADMINISTRAREA PUBLICĂ
(Ciclul I)

AUTORI:
Victor Mocanu
dr. în drept, conf. univ.;
Valeriu Cerba
dr. în drept, lector superior

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013
1
 Cuprins

1. Consideraţii teoretice generale privind administraţia publică locală

2. Organizarea administrativ - teritorială a Republicii Moldova

3. Principiile de bază a administraţiei publice locale

4. Modalităţile formării organelor administraţiei publice locale

5. Constituirea, componenţa,funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale.

Secretarul consiliului local
6. Primarul. Primăria. Delegatul sătesc.

7. Consiliul raional. Preşedintele raionului.

8. Formele şi metodele organizatorice de activitate a organelor administraţiei

publice locale.
9. Serviciile publice ale consiliului local.

10. Administraţia publică a municipiului Chişinău.

11. Finanţele publice locale şi administrarea lor. Bunuri şi lucrări publice.

12. Controlul activităţii autorităţilor publice locale.

2
 Tema: Consideraţii teoretice generale privind administraţia publică locală

Administraţia publică este ştiinţa care studiază modul cum funcţionează organele
administraţiei publice, cum răspund ele cerinţelor sociale, cum folosesc ele raţional mijloacele
materiale şi financiare care li se încredinţează, cum deservesc oamenii şi totodată oferă soluţii
pentru asigurarea unei funcţionări optime a aparatului administrativ la toate nivelurile, pentru ca
acesta să poată rezolva într-un timp scurt cu cheltuieli minime problemele cu care se confruntă,
perfecţionarea stilului, a metodelor şi tehnicilor de conducere, a lucrului cu oamenii.
Termenul administraţie provine din limba latină “administer” traducându-se prin: agent,
ajutor, servitor sau într-un alt sens instrument. Verbul “administro” înseamnă a da o mână de
ajutor, a conduce sau a dirija.
Noţiunea de administraţie are trei accepţiuni principale:
administraţia ca activitate de a administra, de a realiza administraţia;
administraţia ca structură sau organizare, indispensabilă în scopul înfăptuirii administraţiei;
administraţia ca instituţie, constituită din activitatea şi structura sa, cu scopul de a putea
îndeplini sarcinile primite de la puterea politică, precum şi de a satisface interesele generale, cu
respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale oamenilor.
Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul “a administra” explicaţia: a conduce, a cârmui,
iar pentru “administraţie”- totalitatea autorităţilor, administrative existente într-un stat, secţii sau
servicii care se ocupă de probleme administrative ale unei instituţii sau agent economic.
În limbajul curent termenul administraţie este utilizat în mai multe sensuri. Astfel prin
administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;
sistemul de autoritate publică care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent
economic sau a unei instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu)
din unităţile productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate
direct productivă.
Dar, dintre multiplele sensuri are termenului de administraţie pe noi ne interesează cel al
administraţiei publice, ca formă de exercitare a puterii executive într-un stat, precum şi modul
cum trebuie să fie organizată realizarea ei în practică.
Pentru a înţelege mai clar acest termen vom utiliza explicaţiile de rigoare date de către
“Dictionary of American Gouvernment and Politics”, care atribuie termenului “public
administration” următoarele explicaţii:
Funcţia executivă în guvern; executarea (aplicarea) politicii publice;
Organizarea şi conducerea poporului şi a altor resurse pentru atingerea obiectivelor
guvernării;
Arta şi ştiinţa conducerii aplicată la sectorul public (managementul public), pentru că aceasta
nu se limitează la management ci include împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care
afectează conducerea instituţiilor publice.
3
 Deci prin managementul administraţiei publice înţelegem acea activitate care constă în
principal în organizarea şi executarea prevederilor Constituţiei, ale tuturor actelor normative şi
ale celorlalte acte emise de autorităţile administraţiei publice. În activitatea managerială în
domeniul administraţiei publice desprindem două elemente componente esenţiale şi
indispensabile ale administraţiei publice şi anume elementul structural-organic şi elementul
funcţional

Tema: Organizarea administrativ - teritorială a Republicii Moldova

Analizând probleme evoluţiei istorice a ştiinţei administraţiei publice, trebuie de la bun
început de subliniat că această problemă are două domenii de cercetare şi anume: evoluţia ştiinţei
administraţiei publice în ansamblu şi evoluţia modului de conducere a statului într-un teritoriu
dat, în cazul nostru Republica Moldova.
Ştiinţa administraţiei publice ca ramură a ştiinţei, s-a constituit treptat într-o perioadă de timp
îndelungată şi în colaborare cu alte ştiinţe, ca urmare a preocupărilor pentru perfecţionarea
administraţiei publice.
Managementul administraţiei publice sau managementul public, este doar o parte componentă
a administraţiei publice care cuprinde un spectru mai larg de probleme şi include în sine pe lângă
management şi împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care afectează conducerea
instituţiilor publice.
Primele începuturi ale unei ştiinţe a administraţiei datează din secolul al XVII-lea, noţiunea
"ştiinţa administraţiei" vine din secolul al XIX-lea, iar materia, domeniul pe care le denumeşte
sunt cu mult mai vechi.
În secolul al XVII-lea unii profesori din Germania şi Austria au ţinut studenţilor, la
universităţile germane, cursuri privind ştiinţele camerale sau cameralistice. În germană
Kameralien se traduce "ştiinţa administraţiei" şi cuvântul vine de la limba latină camera care
înseamnă "camera" cu înţelesul de instituţie financiară. La început ştiinţele camerale au studiat
administraţia finanţelor publice, dar ulterior au cuprins toată administraţia Statului.
Reprezentantul cel mai de seamă a fost Lorenz von Stein, autorul unea din primele lucrări în
acest domeniu "Teoria administraţiei".
În Franţa baza ştiinţei administraţiei a fost pusă de Sarles-Jean Bonnin ("Principiile
administraţiei publice"). Tot aici apare prima lucrare reprezentativă "Studiile administrative"
autorul este Alexandre Francois Vivien, care de rând cu Gerando, Cormentin, Macarel-
teoreticieni ai dreptului administrativ, î-şi dau bine sama de insuficienţa dreptului pentru a
cunoaşte administraţia şi a forma funcţionari.
Ştiinţa administraţiei a cunoscut o dezvoltare practică deosebită. Această noţiune cuprinde
ansamblul activităţilor de organizare şi conducere din întreprindere în scopul adoptării deciziilor
optime în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice.
4
 Noţiunea cuprinde atât activitatea de conducere cît şi funcţia de conducere. Activitatea într-o
întreprindere constă în prevederea unei linii de conduită, în elaborarea programului şi adaptarea
lui la resursele umane, materiale şi financiare, în stabilirea normelor de activitate precum şi în
menţinerea la maxim a randamentelor atelierelor, utilajului şi a oamenilor. toate acestea având ca
scop final prosperarea întreprinderii. Această activitate ce se realiza în întreprinderile private s-a
dovedit valabilă şi pentru serviciile publice. Dacă noţiunea de eficienţă a serviciilor publice se
substituie acelea de prosperitate a întreprinderii, activitatea organizatorului rămâne în linii mari
aceeaşi.
Deci administraţia publică, reprezintă o aplicare practică a ştiinţei administraţiei publice la
diferite nivele ierarhice.
Managementul administraţiei publice sau managementul public, s-a format în urma contopirii
a două ştiinţe mari cum este administraţia publică şi managementul, aceasta pentru prima dată au
înţeles-o în SUA la începutul secolului XX, odată cu intensificare intereselor privind
raţionalizarea muncii pe criterii tehnico-ştiinţifici, cercetate de "părintele ştiinţei despre
management", Taylor.
Un alt mare reprezentant al ştiinţei management Henri Fayol, creatorul termenului "doctrină
administrativă", care este preşedintele şi fondatorul asociaţiei "Centre dietudes administratives
de Paris", a făcut imposibilă orice îndoială privitor la utilitatea utilizării ştiinţei manageriale în
administraţia publică.

Tema Principiile de bază a administraţiei publice locale

Principiile administraţiei publice rezultă din prevederile legislaţiei în vigoare şi ale ştiinţei
dreptului administrativ şi ele pot fi clasificate în următoarele categorii:
a) Principii fundamentale ale administraţiei publice;
b) Principii organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice.
Principiile fundamentale ale administraţiei publice rezultă din prevederile Constituţiei
Republicii Moldova. Aceste principii servesc în acelaşi timp ca principii și pentru alte ramuri de
drept, având un caracter interramural, iar unele din ele sunt, în acelaşi timp, principii generale
pentru toate ramurile de drept (principiul legalităţii).
În calitate de principii fundamentale se identifică:
a) Principiul legalităţii (în cadrul administraţiei publice)
b) Principiul democratismului şi pluralismului politic (art. 5 din Constituţie)
c) Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice (art. 16
din Constituţie)

5
 d) Principiul descentralizării serviciilor publice (în raport cu principiul desconcentrării
serviciilor publice)
e) Principiul autonomiei locale
Principiul legalităţii în administraţia publică nu este expres prevăzută în Constituţie. Acest
principiu rezultă din conţinutul articolului 15 din Constituţia Republicii Moldova conform căruia
„cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin
Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”.
Conform acestui principiu administraţia publică se organizează şi funcţionează în
conformitate cu normele de drept, care exprimă voinţa poporului, în conformitate cu legea. În
conformitate cu principiul legalităţii orice autoritate publică (factor de decizie), organizaţie sau
persoană este obligată să se supună legii (statul prin intermediul autorităţilor publice poartă
răspundere în faţa cetăţenilor, iar cetăţenii în faţa statului.
Cele mai importante raporturi, potrivit principiului legalităţii, care apar în cadrul
administraţiei publice trebuie să fie reglementate prin lege. Organele administraţiei publice au
obligaţia de a executa întocmai legea, inclusiv de a funcţiona şi emite acte administrative în
limitele prevăzute de lege.
Principiul democratismului şi pluralismului politic în administraţia publică. Conform art.
5 din Constituţia Republicii Moldova „democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile
pluralismului politic”. Principiul respectiv se manifestă în mod direct în cadrul organizării şi
funcţionării autorităţilor publice locale, şi indirect în procesul organizării şi funcţionării
administraţiei publice centrale.
Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice.
Egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este un principiu general a dreptului care rezultă din
prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova.
În ceea ce priveşte administraţia publică, realizarea principiului respectiv include anumite
aspecte:
- Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să respecte drepturile şi interesele legitime
ale cetăţenilor şi altor persoane, conform legii, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică,
limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
- Cetăţenii pot participa la organizarea (constituirea), precum, şi funcţionarea (activitatea)
organelor (autorităţilor) administraţiei publice în mod egal.
- În caz de încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor acestea au dreptul să
depună petiţii organelor administrative ierarhic superioare, precum să reacţioneze la fapte.
Principiul descentralizării serviciilor publice. Pentru examinarea acestui principiu este
necesar a fi luate în consideraţie prevederile articolului 1 din Constituţia Republicii Moldova,
conform căruia, „Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
Acest principiu rezultă din prevederile articolului 109 alin.(1) din Constituţia Republicii
Moldova şi este strâns legat cu principiul autonomiei locale.
Dacă descentralizarea serviciilor publice se referă la sistemul administraţiei publice (la

6
raporturile dintre administraţia publică locală şi administraţia publică centrală), autonomia locală
se referă la dreptul colectivităţilor locale de a soluţiona în mod independent o parte din treburile
publice locale.
Principiul autonomiei locale rezultă din prevederile articolului 109 a Constituţiei Republicii
Moldova. În literatura de specialitate acest principiul este numit principiul autonomiei
administrative. Prin autonomie locală se înţelege dreptul autorităţilor publice locale de a dispune
de toate măsurile pentru realizarea la nivel local a intereselor generale ale locuitorilor din
teritoriul respectiv.
Autorităţile administrative în statele unitare urmează a fi deosebită de administraţia statelor
sau formaţiunilor statale ce formează federaţia. Autorităţile administrative în statul unitar se
manifestă uniform luându-se în consideraţie doar nivelul unităţii administrativ-teritoriale.
Principiile organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice (sunt şi principii ale
dreptului administrativ). Sunt caracteristice exclusiv organizării şi funcționării (activității)
administraţiei publice, fiind principii ramurale a dreptului administrativ. În calitate de asemenea
principii pot fi menţionate următoarele:
a) principiul diferenţierii şi fixării funcţiilor şi atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice
b) principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul
funcţionării administraţiei publice.
c) principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale şi teritoriale
d) principiul răspunderii în limitele competenţei
Principiul diferenţierii şi fixării funcţiilor şi atribuţiilor autorităţilor administraţiei
publice presupune delimitarea strictă a competenţei fiecărei autorităţi administrative astfel ca
acestea să nu se dubleze sau să contravină competenţei administrative deja existente. Ulterior
funcţiile şi competenţele respective trebuie să fie fixate în lege sau conform legii. Realizând
acest principiu se va şti de ce funcţionari este nevoie pentru ca autoritatea administrativă
respectivă să-şi exercite funcţiile şi atribuţiile.
Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul
activităţii administraţiei publice. Conducerea colegială şi conducerea unipersonală reprezintă 2
forme de organizare a activităţii oricărei autorităţi publice.
Conducerea colegială presupune că organul respectiv este format dintr-un colegiu sau în
fruntea autorităţii respective se află un grup de persoane. Conducerea unipersonală presupune că
în fruntea organului se află un conducător unic. În administraţia publică are loc îmbinarea acestor
forme de conducere, punându-se accent pe conducerea colegială. Astfel, cele mai importante
probleme din domeniul administraţiei publice sunt soluţionate în mod colegial, iar problemele
urgente şi operative sunt soluţionate în mod unipersonal.
Principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale şi teritoriale. Reieşind din faptul
că societatea reprezintă un organism integru şi diferitele probleme care apar în procesul
administraţiei publice trebuie să fie soluţionate ţinându-se cont de principiul respectiv.
Conducerea ramurală permite de a evidenţia toate particularităţile unui domeniu, însă nu poate

7
funcţiona izolat şi urmează a fi luate în consideraţie legăturile cu alte domenii conexe, precum şi
specificul teritorial.
Principiul răspunderii în limitele competenţei. Acest principiu este foarte important în
aspect de realizare practică a administraţiei publice. De fiecare dată când este luată o decizie
trebuie să fie destul de clar cine va purta răspundere pentru eventualele consecinţe negative a
deciziei respective.
Conform prevederilor Comisiei Consiliului Europei au fost elaborate un şir de principii de
perspectivă cu caracter material şi procedural în domeniul dreptului administrativ. Aceste
principii poartă un caracter de recomandare pentru statele membre ale Consiliului Europei,
inclusiv Republica Moldova.
În afară de principiile legalităţii şi egalităţii în faţa legii sunt recomandate următoarele
principii cu caracter material:
a) principiul proporţionalităţii;
b) principiul respectării scopului şi a obiectivelor trasate de lege;
c) principiul obiectivităţii;
d) principiul imparţialităţii;
e) principiul bunei credinţe;
f) principiul transparenţei;
g) principiul emiterii deciziei în interesul persoanei private (regula de favorizare a persoanei
private).

Principiile procedurale:
a) principiul dreptului de a prezenta reclamaţii sau cereri organelor administrative (dreptul la
petiţionare);
b) principiul de a fi reprezentat (asistat);
c) principiul operativităţii (promptitudinii) în executare;
d) dreptul de a fi auzit;
e) principiul obligativităţii autorităţii administrative de a informa persoanele interesate despre
procedura administrativă şi dreptul lor de a fi ascultate sau auzite;
f) principiul procedurii colective;
g) principiul accesului la informaţie;
h) principiul obligativităţii de a lua o decizie.

8
 Tema Modalităţile formării organelor administraţiei publice locale
Municipiul Chişinău este organizat în subdiviziuni administrativ-teritoriale numite sectoare,
oraşe şi sate (comune).
Administrarea publică a municipiului Chişinău se realizează de către consiliul municipal,
consiliile sectorale, orăşeneşti şi săteşti (comunale), ca autorităţi deliberative, şi de către primarul
general al municipiului Chişinău, primarii sectoarelor, satelor (comunelor) şi oraşelor, ca
autorităţi executive.
Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice ale municipiului Chişinău se
reglementează, în mod corespunzător, de prevederile prezentei legi referitoare la autorităţile
administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi de prevederile Legii privind
statutul municipiului Chişinău.
Consiliul municipal Chişinău, consiliile sectorale, oraşeneşti şi săteşti (comunale), primarul
general al municipiului Chişinău şi primarii sectoarelor, oraşelor şi satelor (comunelor) se aleg în
condiţiile Codului electoral.
Consiliul municipal Chişinău se constituie din 51 de consilieri.
Consiliile sectorale ale municipiului Chişinău se constituie din următorul număr de consilieri:
Botanica - 25, Buiucani - 23, Centru - 23, Ciocana - 23, Rîşcani - 25.
Municipiul Chişinău are un primar general şi 4 viceprimari. Viceprimarii se aleg în condiţiile
art.14 şi 26.
Sectoarele municipiului Chişinău au cîte un primar şi doi viceprimari. Viceprimarii
sectoarelor municipiului Chişinău se aleg în condiţiile art.31.
Consiliul municipal şi consiliile sectorale ale municipiului Chişinău se constituie,
funcţionează şi pot fi dizolvate în condiţiile art.13, ale capitolului II secţiunea a 3-a, ale art.25 şi
48, care se aplică în mod corespunzător.
Consiliul municipal Chişinău coordonează activitatea consiliilor unităţilor administrativ-
teritoriale din componenţa municipiului în vederea prestării serviciilor publice de interes
municipal.
Consiliul municipal Chişinău realizează, în mod corespunzător, competenţele prevăzute de
prezenta lege pentru consiliile locale, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.
Consiliile sectorale ale municipiului Chişinău realizează, în mod corespunzător, competenţele
prevăzute de prezenta lege pentru consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelurile întîi
şi al doilea, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.
Primarul general şi viceprimarii municipiului Chişinău exercită, în mod corespunzător,
atribuţiile prevăzute de prezenta lege pentru primarii unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul
întîi, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.
Primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Chişinău exercită atribuţiile prevăzute de
prezenta lege pentru autorităţile locale executive de nivelul întîi, cu excepţia celor exercitate de
primarul general al municipiului Chişinău. Primarul sectorului municipiului Chişinău poate
propune consiliului sectoral consultarea populaţiei, prin referendum local, privind problemele
locale de interes deosebit.
Consiliul municipal Chişinău se întruneşte în şedinţă ordinară, cu ordinea de zi propusă, o dată
la 3 luni, la convocarea primarului general.
Consiliul municipal Chişinău se poate întruni în şedinţă extraordinară în cazul unor probleme
de neamînat sau de cîte ori este necesar, la iniţiativa primarului general sau la cererea scrisă a cel
puţin o treime din numărul consilierilor aleşi.
Un grup de cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi este în drept să convoace de
sine stătător în şedinţă, cu ordinea de zi propusă, Consiliul municipal Chişinău în cazul în care
primarul general:
a) nu a convocat în şedinţă ordinară consiliul în decurs de 15 zile după expirarea termenului
de convocare; ori
9
 b) refuză sau se află în imposibilitate de a convoca în şedinţă extraordinară consiliul la cererea
consilierilor, conform prevederilor alin.(2).
Consiliul municipal Chişinău alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi,
pentru durata unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de
secretarul consiliului municipal
Convocarea şedinţelor consiliului sectoral al municipiului Chişinău se face în condiţiile
art.16.
În fiecare sector al municipiului Chişinău, primarul general numeşte, în condiţiile legii, un
pretor, care este reprezentant al primarului general.
Pretorul este asistat de un aparat de lucru, denumit pretură. Personalul preturii este compus
din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la
funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi
auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii..
Organigrama, statele de personal ale subdiviziunilor instituite în sectoare, precum şi
regulamentele preturilor se aprobă de Consiliul municipal Chişinău, la propunerea primarului
general.
În activitatea sa, pretorul se conduce de legislaţia în vigoare, de dispoziţiile primarului
general şi de regulamentul preturii.

Tema Constituirea, componenţa,funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale.

Secretarul consiliului local
Durata mandatului consiliului local este stabilită de Codul electoral.
Consiliul local îşi exercită mandatul de la data declarării ca legal constituit pînă la data
constituirii legale a consiliului nou-ales.
Mandatul consiliului local poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau
catastrofă.
Consiliul local se întruneşte în şedinţă ordinară o dată la 3 luni, la convocarea primarului, cu
excepţia primei şedinţe.
Consiliul local se poate întruni în şedinţă extraordinară, cu ordinea de zi propusă, ori de cîte
ori este necesar, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi.
Convocarea consiliului local se face cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţa ordinară şi cu cel
puţin 3 zile înainte de şedinţa extraordinară.
În cazuri de maximă urgenţă - calamităţi naturale, catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii,
epizootii şi alte situaţii excepţionale similare - determinată de interesele locuitorilor satului
(comunei), oraşului (municipiului), convocarea consiliului local se poate face de îndată.
Convocarea consiliului local se face prin dispoziţie a primarului sau, în cazul în care acesta se
află în imposibilitatea de a convoca consiliul, a viceprimarului. Dacă primarul sau viceprimarul
refuză convocarea consiliului local, cu ordinea de zi propusă, acesta este convocat de un grup de
cel puţin o treime din consilierii aleşi. În înştiinţarea convocării în şedinţă, care se expediază
consilierilor, se indică ordinea de zi, data, ora şi locul desfăşurării şedinţei.
Ordinea de zi se aduce la cunoştinţă locuitorilor satului (comunei), oraşului (municipiului)
prin presa locală sau prin alte mijloace de informare, inclusiv prin afişare.
Consiliul local alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, pentru durata
unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de secretarul
consiliului local.
Şedinţele consiliului local sînt publice.
Orice persoană interesată poate asista la şedinţele consiliului local.
Cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea şi alte părţi interesate au dreptul:
a) de a participa, în condiţiile legii, la orice etapă a procesului decizional;

10
 b) de a avea acces la informaţiile privind bugetul localităţii şi modul de utilizare a resurselor
bugetare, la proiectele de decizii şi la ordinea de zi a şedinţelor consiliului local şi ale primăriei;
c) de a propune iniţierea elaborării şi adoptării unor decizii;
d) de a prezenta autorităţilor publice locale recomandări, în nume propriu sau în numele unor
grupuri de locuitori ai colectivităţilor respective, privind diverse proiecte de decizie supuse
dezbaterilor.
Autorităţile publice locale şi funcţionarii publici ai unităţilor administrativ-teritoriale
respective sînt obligaţi să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea posibilităţilor efective
de participare a cetăţenilor , a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea şi a altor părţi
interesate la procesul decizional, inclusiv prin intermediul:
a) informării adecvate şi în timp util asupra subiectelor dezbătute de consiliul local;
b) recepţionării şi examinării, în timp util, a tuturor recomandărilor, sesizărilor, scrisorilor,
adresate de către cetăţeni autorităţilor lor reprezentative, la elaborarea proiectelor de decizii sau a
programelor de activitate;
c) promovării unei politici de comunicare şi dialog cu cetăţenii;
d) publicării programelor, strategiilor, agendei şedinţelor pe diverse suporturi informaţionale.
Împiedicarea accesului liber la şedinţele consiliului local sau compromiterea procesului
decizional prin acţiuni deliberate de ascundere a informaţiei de interes public se sancţionează
conform legislaţiei în vigoare.
Şedinţa consiliului se desfăşoară conform ordinii de zi propuse de primar sau de consilierii
care, în condiţiile art.16, au cerut convocarea lui.
Modificarea sau completarea ordinii de zi se admite numai la începutul şedinţei şi se
efectuează cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, respectîndu-se prevederile art.22 alin.(1).
Prezenţa consilierilor la şedinţa consiliului local este obligatorie.
Şedinţa consiliului local este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi majoritatea consilierilor aleşi.
În realizarea competenţelor sale, consiliul local adoptă decizii cu votul majorităţii consilierilor
prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un număr mai mare
de voturi. În cazul parităţii de voturi, nu se adoptă nici o decizie, dezbaterile fiind reluate în
şedinţa următoare.
Deciziile privind aprobarea bugetului local, administrarea bunurilor proprietate a satului
(comunei), oraşului (municipiului), stabilirea cuantumului taxelor şi impozitelor locale,
planificarea dezvoltării localităţilor şi amenajării teritoriului, asocierea cu alte consilii, instituţii
publice din ţară sau din străinătate se adoptă cu votul majorităţii consilierilor aleşi.
Deciziile privind iniţierea revocării primarului se adoptă cu votul a două treimi din numărul
consilierilor aleşi.
Consiliul local poate stabili adoptarea unor decizii prin vot secret sau prin vot nominal.
Proiectele de decizii sînt propuse de consilieri şi/sau de primar.
Deciziile consiliului local se semnează, în cel mult 5 zile de la data desfăşurării şedinţei lui,
de preşedintele acesteia şi se contrasemnează de secretarul consiliului. Deciziile privind numirea
şi încetarea raporturilor de serviciu ale secretarului consiliului nu se contrasemnează. Pentru
fiecare şedinţă, consiliul desemnează un consilier care va semna decizia consiliului în cazul în
care preşedintele şedinţei se va afla în imposibilitatea de a o semna.
În cazul în care secretarul consiliului consideră că decizia consiliului este ilegală, el este în
drept să nu o contrasemneze şi să solicite consiliului reexaminarea acestei decizii.
Secretarul consiliului va remite decizia consiliului local primarului şi, în cazurile prevăzute de
lege, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat în cel mult 5 zile după data semnării.
În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, primarul sesizează oficiul
teritorial al Cancelariei de Stat şi/sau instanţa de contencios administrativ.
Deciziile cu caracter normativ intră în vigoare la data aducerii la cunoştinţă publică prin
publicare sau prin afişare în locuri publice, iar cele cu caracter individual - la data comunicării
persoanelor vizate.

11
 Consilierul poate fi prezent la şedinţa consiliului, însă nu participă la adoptarea deciziilor în
condiţiile existenţei unui conflict de interese, atunci cînd:
a) el personal, soţia (soţul), copiii, părinţii săi au un interes patrimonial în problema supusă
dezbaterii;
b) este conducător sau membru al organelor de conducere ale întreprinderii, instituţiei,
organizaţiei sau ale filialelor şi reprezentanţelor acestora, în a căror privinţă se adoptă decizia;
c) se află în situaţie de incompatibilitate, conform prezentei legi şi Legii privind statutul
alesului local, iar incompatibilitatea durează mai mult de 30 de zile de la data apariţiei.
Deciziile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin.(1) pot fi declarate nule, în
condiţiile legii, de către instanţa de contencios administrativ.
Problemele de pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local se examinează de către acesta dacă
sînt însoţite de avizul sau raportul comisiei de specialitate a consiliului şi, după caz, de raportul
sau avizul primăriei şi/sau al subdiviziunii de resort a serviciului public descentralizat sau a celui
desconcentrat, precum şi de sinteza recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice.
Prin derogare de la prevederile alin.(1), problemele înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului
local, în cazurile prevăzute la art.16 alin.(4), se examinează şi asupra lor se adoptă decizii în lipsa
materialelor indicate la alin.(1).
Dezbaterile din şedinţa consiliului local se consemnează într-un proces-verbal.
Procesul-verbal şi documentele examinate în şedinţă se depun într-un dosar special,
numerotat, sigilat şi semnat de preşedintele şedinţei şi de secretarul consiliului local.
Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului local şi pentru deciziile acestuia pe
care le-au votat.
Fiecare consilier poartă răspundere juridică, conform legislaţiei în vigoare, pentru propria
activitate desfăşurată în exercitarea mandatului.
La cererea consilierului, votul şi opinia lui separată pot fi consemnate în procesul-verbal al
şedinţei. În aceste cazuri, faţă de consilierul care şi-a consemnat opinia separată şi dezacordul cu
decizia adoptată de consiliu nu se aplică prevederile alin.(1).
Mandatul consilierului se ridică de către consiliu în caz de:
a) încălcare de către consilier a Constituţiei, fapt confirmat prin hotărîre judecătorească
definitivă;
c) intrare în vigoare a sentinţei de condamnare la privaţiune de libertate sau a sentinţei prin
care se interzice de a ocupa funcţia de consilier;
e) absenţă fără motive întemeiate de la trei şedinţe consecutive ale consiliului.
Consilierul poate ataca decizia de ridicare a mandatului în instanţa de contencios
administrativ.
În caz de deces al consilierului, secretarul consiliului local, în termen de 15 zile
calendaristice, informează Comisia Electorală Centrală care declară vacant mandatul
consilierului decedat.
Mandatul se consideră vacant de îndată ce decizia cu privire la ridicarea lui în condiţiile
alin.(1) a fost adusă la cunoştinţă consilierului vizat. În cazul în care comunicarea deciziei este
imposibilă, mandatul se consideră vacant din momentul adoptării deciziei.
Consiliul local poate fi dizolvat înainte de expirarea termenului dacă:
a) acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeaşi materie, care au fost anulate de
către instanţa de contencios administrativ, prin hotărîri definitive, întrucît încălcau grav
prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare;
b) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate din numărul stabilit la art.11;
c) acesta nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul
şedinţelor.
În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau, după caz,
primarul ori Guvernul este în drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru constatarea
circumstanţelor care justifică dizolvarea consiliului local.

12
 Dizolvarea de drept a consiliului local în condiţiile alin.(1) lit.b) şi c) se constată de către
primar şi se notifică în scris, în termen de cel mult 10 zile de la data dizolvării, Comisiei
Electorale Centrale, care stabileşte data desfăşurării alegerilor locale noi.
Parlamentul dizolvă consiliul local, la propunerea motivată a primarului sau a Guvernului, în
temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în condiţiile alin.(2), prin care au fost
constatate circumstanţele care justifică dizolvarea.
Data desfăşurării alegerilor pentru noua componenţă a consiliului local se stabileşte de
Comisia Electorală Centrală, în condiţiile Codului electoral.
Pînă la constituirea unui nou consiliu, primarul va soluţiona problemele curente ale unităţii
administrativ-teritoriale.

Tema Primarul. Primăria. Delegatul sătesc.

Primarul este şeful administraţiei publice locale. Primarul participă la şedinţele consiliului
local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.
Primarul şi viceprimarii cad sub incidenţa Legii privind statutul alesului local.
Consiliul local, la propunerea primarului, decide instituirea funcţiei de viceprimar şi
stabileşte numărul de viceprimari care vor asista primarul în exercitarea atribuţiilor sale.
În funcţia de viceprimar poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor.
Viceprimarii exercită atribuţiile stabilite de primar şi poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Confirmarea legalităţii alegerii primarului şi validarea mandatului acestuia se fac în condiţiile
Codului electoral.
Validarea sau invalidarea mandatului de primar se aduce la cunoştinţă publică, se comunică
oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi se prezintă de către un judecător la prima şedinţă sau,
după caz, la o şedinţă extraordinară a consiliului.
În caz de invalidare a mandatului de primar, se organizează alegeri noi în condiţiile Codului
electoral.
Primarul îşi exercită atribuţiile de la data validării mandatului pînă la data validării
următorului mandat de primar, cu excepţia cazurilor cînd mandatul încetează înainte de termen.
Prelungirea, prin lege organică, a mandatului primarului poate avea loc numai în caz de război
sau catastrofă.
Mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de:
a) demisie;
b) incompatibilitate a funcţiei;
c) imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de 4 luni consecutive,
inclusiv pe motiv de boală;
d) intrare în vigoare a sentinţei de condamnare;
e) deces.
Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul
întîi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită
în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază:
a) asigură executarea deciziilor consiliului local;
b) propune, în condiţiile legii, organigrama şi statele primăriei, schema de salarizare a
personalului acesteia şi le supune aprobării consiliului local;
c) numeşte, stabileşte atribuţiile şi încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu şefii de
subdiviziuni, de servicii, de întreprinderi municipale din subordinea autorităţii administraţiei
publice locale respective, personalul primăriei, conduce şi controlează activitatea acestora,

13
contribuie la formarea şi reciclarea profesională;
d) stabileşte atribuţiile viceprimarului (viceprimarilor);
e) asigură elaborarea proiectului de buget local al unităţii administrativ-teritoriale pe următorul
an bugetar şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar şi le prezintă spre aprobare consiliului
local;
f) exercită funcţia de ordonator principal de credite al satului (comunei), oraşului
(municipiului); verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea mijloacelor de la bugetul
local şi informează consiliul local despre situaţia existentă;
g) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor domeniului public şi celui privat ale
satului (comunei), oraşului (municipiului), în limitele competenţei sale;
h) exercită, în condiţiile legii, supravegherea activităţilor din tîrguri, pieţe, oboare, parcuri,
spaţii verzi, locuri de distracţie şi agrement şi ia măsuri operative pentru buna lor funcţionare;
i) propune consiliului local schema de organizare şi condiţiile de prestare a serviciilor publice
de gospodărie comunală, ia măsuri pentru buna funcţionare a serviciilor respective de gospodărie
comunală;
j) conduce, coordonează şi controlează activitatea serviciilor publice locale, asigură
funcţionarea serviciului stare civilă, a autorităţii tutelare, contribuie la realizarea măsurilor de
asistenţă socială şi ajutor social;
j1) asigură elaborarea studiilor de fezabilitate şi propune spre aprobare listele bunurilor şi
serviciilor de interes public local pentru realizarea proiectelor de parteneriat public-privat;
j2) asigură monitorizarea şi controlul realizării proiectelor de parteneriat public-privat în care
autoritatea administraţiei publice locale participă în calitate de partener public;
k) eliberează autorizaţiile şi licenţele prevăzute de lege;
l) asigură securitatea traficului rutier şi pietonal prin organizarea circulaţiei transportului, prin
întreţinerea drumurilor, podurilor şi instalarea semnelor rutiere în raza teritoriului administrat;
l1) asigură înregistrarea şi evidenţa troleibuzelor, a ciclomotoarelor, a maşinilor şi a utilajelor
autopropulsate utilizate la lucrările de construcţii sau agricole, care nu se supun înmatriculării,
precum şi a vehiculelor cu tracţiune animală, în corespundere cu regulamentul-tip aprobat de
Guvern;
m) asigură repartizarea fondului locativ şi controlul asupra întreţinerii şi gestionării acestuia în
unitatea administrativ-teritorială respectivă;
n) reprezintă colectivitatea locală în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoane fizice sau
juridice din ţară sau din străinătate, precum şi în instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii;
semnează actele şi contractele încheiate în numele colectivităţii locale, cu excepţiile prevăzute de
lege;
o) prezintă consiliului local, anual şi ori de cîte ori este necesar, rapoarte cu privire la situaţia
social-economică a satului (comunei), oraşului (municipiului);
p) înregistrează asociaţiile obşteşti care intenţionează să activeze în unitatea administrativ-
teritorială respectivă;
q) exercită, în numele consiliului local, funcţiile de autoritate tutelară, supraveghează
activitatea tutorilor şi a curatorilor;
r) coordonează activitatea de asistenţă socială privind copiii, persoanele în etate, invalizii,
familiile cu mulţi copii, familiile afectate de violenţă intrafamilială, alte categorii de persoane
socialmente vulnerabile, sprijină activitatea asociaţiilor obşteşti de utilitate publică din teritoriul
satului (comunei), oraşului (municipiului);
s) asigură elaborarea planului general de urbanism şi a documentaţiei de urbanism şi
amenajare a teritoriului şi le prezintă spre aprobare consiliului local, în condiţiile legii;
t) constată încălcările legislaţiei în vigoare comise de persoane fizice şi juridice în teritoriul
administrat, ia măsuri pentru înlăturarea sau curmarea acestora şi, după caz, sesizează organele
de drept, acestea fiind obligate să reacţioneze cu promptitudine, în condiţiile legii, la solicitările
primarului;

14
 u) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau altor
manifestări publice care contravin ordinii de drept sau bunelor moravuri, care atentează la
ordinea şi liniştea publică;
v) propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum în probleme locale de
interes deosebit, ia măsuri pentru organizarea acestor consultări;
x) ia, în comun cu autorităţile centrale de specialitate şi cu serviciile publice desconcentrate
ale acestora, măsuri de prevenire şi diminuare a consecinţelor calamităţilor naturale,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, epifitotiilor şi epizootiilor şi, în acest scop, dispune, cu
titlu executoriu, mobilizarea, după caz, a populaţiei, agenţilor economici şi instituţiilor publice
din localitate;
y) sprijină colaborarea cu localităţi din alte ţări, contribuie la extinderea cooperării şi a
legăturilor directe cu acestea.
Primarul, în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, exercită şi alte atribuţii
prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul local.
Primarul prezintă, la cererea consiliului local, informaţii despre executarea deciziilor
adoptate de consiliu, alte informaţii despre activitatea sa de exercitare a anumitor atribuţii ce îi
revin potrivit legii.
Viceprimarii sînt aleşi, la propunerea primarului, prin decizie a consiliului, adoptată cu votul
majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care candidatura propusă nu întruneşte numărul necesar
de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul propune consiliului o altă candidatură.
Eliberarea din funcţie a viceprimarului se face, la propunerea primarului, prin decizie a
consiliului local, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi.
În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ şi individual.
Proiectele de dispoziţii ale primarului în problemele de interes local care pot avea impact
economic, de mediu, social (asupra modului de viaţă şi drepturilor omului, asupra culturii,
sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor publice) se consultă public,
în conformitate cu legea, cu respectarea procedurilor stabilite de către fiecare autoritate
reprezentativă şi deliberativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al
doilea, după caz.
Dispoziţiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului
teritorial al Cancelariei de Stat şi intră în vigoare la momentul aducerii lor la cunoştinţă publică.
Dispoziţiile cu caracter individual devin executorii după ce sînt aduse la cunoştinţă
persoanelor vizate.
În cazul în care a fost deferit justiţiei pentru săvîrşirea unei infracţiuni, primarul poate fi
suspendat din funcţie pînă la soluţionarea definitivă a cauzei. Organizarea de noi alegeri pentru
funcţia de primar nu se admite pe întreaga durată a suspendării.
Suspendarea poate fi dispusă numai de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.
Dacă a fost achitat sau dosarul său penal a fost clasat, cu excepţia cazurilor de amnistie,
primarul suspendat din funcţie are dreptul la reparare, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat.
Primarul este restabilit în funcţie pentru perioada pînă la expirarea mandatului său.
Prevederile prezentului articol se aplică, în modul respectiv, şi viceprimarilor.
În cazul încetării înainte de termen a mandatului, al sus-pendării din funcţie sau al
imposibilităţii primarului de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de drept de către un
viceprimar.
Dacă viceprimarul, din motive obiective, refuză interimatul funcţiei de primar sau dacă
primarul şi viceprimarul sînt suspendaţi din funcţie concomitent, sau, din anumite cauze, aceste
funcţii devin vacante, consiliul local împuterniceşte, în termen de 5 zile, o altă persoană să
exercite temporar atribuţiile primarului.
În caz de absenţă temporară, primarul poate delega, sub proprie răspundere, exercitarea
atribuţiilor sale viceprimarului sau, după caz, secretarului consiliului pe întreaga durată a
absenţei sale.

15
 În exercitarea temporară a atribuţiilor de primar, secretarul consiliului nu este exonerat de
exercitarea atribuţiilor sale de bază.
Satul din care nu au fost aleşi consilieri în consiliul local alege un delegat sătesc, care apără
şi reprezintă interesele satului în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi în alte
autorităţi.
Delegatul sătesc este ales la adunarea generală a locuitorilor cu drept de vot ai satului, cu
votul majorităţii celor prezenţi.
Alegerea delegatului sătesc se face în prezenţa primarului sau a viceprimarului unităţii
administrativ-teritoriale respective. La adunarea generală trebuie să participe cel puţin o treime
din locuitorii cu drept de vot ai satului.
Alegerea delegatului sătesc se face pe durata mandatului consiliului. Adunarea generală a
locuitorilor satului, în condiţiile alin.(2) şi (3), poate accepta demisia sau poate hotărî revocarea
delegatului sătesc.
La decizia consiliului local, delegatul sătesc poate fi remunerat din bugetul local.
Delegatul sătesc exercită următoarele atribuţii principale:
a) participă la şedinţele consiliului local;
b) aduce la cunoştinţă locuitorilor satului deciziile consiliului şi dispoziţiile primarului;
c) acordă sprijin autorităţilor administraţiei publice locale în realizarea măsurilor ce ţin de
interesele satului respectiv;
d) prezintă propuneri de realizare a unor obiective economice, social-culturale şi de rezolvare
a altor probleme ce ţin de interesele satului;
e) urmăreşte modul în care administraţia publică locală rezolvă problemele satului care l-a
delegat şi informează despre aceasta populaţia.
În cazul în care consiliul sau primarul preconizează să emită acte care, în viziunea delegatului
sătesc, contravin intereselor satului din a cărui parte a fost ales, delegatul poate propune
amînarea adoptării lor pentru a se consulta cu locuitorii satului.

Tema Consiliul raional. Preşedintele raionului.

Consiliul raional este autoritatea reprezentativă a populaţiei raionului.
Consiliul raional se compune din consilieri, aleşi în condiţiile Codului electoral. Numărul de
consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai raionului la data de 1 ianuarie a
anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice, în modul stabilit la art.11.
La constituirea consiliului raional şi la desfăşurarea şe-dinţelor lui se aplică, după caz,
dispoziţiile art.13, 16, 17 şi 19.
Consilierii raionali se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a Comisiei Electorale Centrale.
Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul
al doilea stabilite la art.4 alin.(2) din Legea privind descentralizarea administrativă, consiliul
raional realizează în teritoriul administrat următoarele competenţe de bază:
a) aprobă organigrama şi statele de personal ale aparatului preşedintelui raionului, ale
direcţiilor şi ale altor subdiviziuni subordonate consiliului raional, precum şi suma totală a
cheltuielilor necesare pentru asigurarea activităţii lor;
b) aprobă bugetul raional, contul de încheiere a exerciţiului bugetar, precum şi modul de
utilizare a fondurilor speciale;
c) decide privind administrarea bunurilor domeniilor public şi privat ale raionului;
d) decide, în condiţiile legii, darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori
locaţiune a bunurilor domeniului public al raionului, precum şi a serviciilor publice de interes
raional;

16
 e) decide, în condiţiile legii, vînzarea, privatizarea, concesionarea, darea în arendă ori
locaţiune a bunurilor domeniului privat al raionului;
f) decide efectuarea auditului intern;
g) decide asupra lucrărilor de proiectare, construcţie, întreţinere şi modernizare a drumurilor,
podurilor, fondului locativ în condiţiile Legii cu privire la locuinţe, precum şi altor obiective din
domeniul economic, social, comunal şi de agrement de interes raional;
h) decide punerea la evidenţă a persoanelor socialmente vulnerabile care au nevoie de
îmbunătăţirea condiţiilor locative în conformitate cu Legea cu privire la locuinţe;
i) decide organizarea, în limitele competenţei sale, a serviciilor publice de interes raional şi
aprobă tarifele la serviciile cu plată, prestate de acestea;
j) aprobă strategii, prognoze, planuri şi programe de dezvoltare social-economică a raionului,
programe de refacere şi protecţie a mediului înconjurător, programe de utilizare a forţei de
muncă în teritoriu, monitorizează realizarea acestora;
k) alege din rîndul consilierilor, în condiţiile prezentei legi, preşedintele raionului;
l) alege, la propunerea preşedintelui raionului, vicepreşedinţii şi îi eliberează din funcţie, în
condiţiile prezentei legi; m) desemnează reprezentantul său în instanţa de judecată în litigiile
privind legalitatea deciziilor adoptate şi în cele care rezultă din raporturile cu alte autorităţi
publice;
n) numeşte, pe bază de concurs desfăşurat conform legislaţiei în vigoare, secretarul consiliului
raional şi conducătorii instituţiilor şi subdiviziunilor din subordine; o) aprobă regulamentul
consiliului raional;
p) decide sau, după caz, propune înfiinţarea, în condiţiile legii, de instituţii publice şi
întreprinderi de interes raional, precum şi participarea la fondarea societăţilor comerciale;
q) aprobă, în condiţiile legii, norme specifice pentru structurile autonome şi pentru instituţiile
publice pe care le înfiinţează;
r) decide înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor social-culturale de interes raional
şi asigură buna lor funcţionare, în limita alocaţiilor prevăzute la bugetul respectiv;
s) decide organizarea şi desfăşurarea de activităţi ştiinţifice, instructiv-educative, cultural-
educative, sportive şi de tineret, de interes raional;
t) decide, în condiţiile legii, asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,
inclusiv cooperarea transfrontalieră, pentru realizarea unor lucrări şi servicii de interes public,
promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi
colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară şi din străinătate, în scopul realizării
unor acţiuni sau lucrări de interes comun;
u) aproba simbolica raionului.
v) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în problemele
de interes local care pot avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului de viaţă şi
drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale,
serviciilor publice), precum şi în alte probleme care preocupă populaţia sau o parte din populaţia
unităţii administrativ-teritoriale.
Consiliul raional poate realiza şi alte competenţe în condiţiile legii, cu condiţia asigurării
surselor de finanţare pentru acoperirea integrală a costurilor realizării lor.
Durata mandatului consiliului raional este stabilită de Codul electoral.
Consiliul raional îşi exercită mandatul de la data declarării ca legal constituit pînă la data
constituirii legale a consiliului nou-ales.
Mandatul consiliului raional poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau
catastrofă.
Consiliul raional se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la 3 luni.
Consiliul raional se poate întruni în şedinţă extraordinară, cu ordinea de zi propusă, ori de cîte
ori este necesar, la cererea preşedintelui raionului sau a cel puţin o treime din numărul
consilierilor aleşi.

17
 Convocarea consiliului raional se face, prin dispoziţie a preşedintelui raionului, cu cel puţin
10 zile înaintea şedinţelor ordinare şi cu cel puţin 3 zile înaintea celor extraordinare. În temeiul
dispoziţiei, fiecărui consilier i se expediază o înştiinţare în care se indică ordinea de zi, data, ora
şi locul desfăşurării şedinţei. Înştiinţarea este semnată de secretarul consiliului raional.
În cazul în care preşedintele raionului refuză convocarea şedinţei extraordinare a consiliului
raional, cerută de cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi, aceştia sînt în drept:
a) să convoace şedinţa consiliului raional de sine stătător, în condiţiile prezentei legi; şi/sau
b) să atace refuzul în instanţa de contencios administrativ.
Consiliul raional alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, pentru
durata unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de
secretarul consiliului raional.
În realizarea competenţelor sale, consiliul raional adoptă decizii cu votul majorităţii
consilierilor prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un
număr mai mare de voturi.
Deciziile se semnează de preşedintele şedinţei şi se contrasemnează de secretarul consiliului.
Prevederile prezentei legi referitoare la organizarea şi funcţionarea consiliului local, cu
excepţia celor referitoare la competenţe, se aplică, în mod corespunzător, consiliului raional.
Consiliul raional poate fi dizolvat înainte de expirarea termenului dacă:
a) acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeaşi materie, care au fost anulate de
către instanţa de contencios administrativ, prin hotărîri definitive întrucît încălcau grav
prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare;
b) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate din numărul stabilit la art.11;
c) acesta nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul
şedinţelor.
În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau Guvernul este în
drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru constatarea circumstanţelor care justifică
dizolvarea consiliului raional.
Dizolvarea de drept a consiliului raional în condiţiile alin.(1) lit.b) şi c) se constată de către
preşedintele raionului şi se notifică în scris, în termen de cel mult 10 zile de la data dizolvării,
Comisiei Electorale Centrale, care stabileşte data desfăşurării alegerilor noi.
Parlamentul dizolvă consiliul raional, la propunerea motivată a preşedintelui raionului sau a
Guvernului, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în condiţiile alin.(2), prin
care au fost constatate circumstanţele care justifică dizolvarea.
Data desfăşurării alegerilor pentru noua componenţă a consiliului raional se stabileşte de
Comisia Electorală Centrală, în condiţiile Codului electoral.
Pînă la constituirea unui nou consiliu, preşedintele raionului va soluţiona problemele curente
ale unităţii administrativ-teritoriale.
Consiliul raional alege preşedintele raionului, la propunerea a cel puţin o treime din consilierii
aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care candidatura propusă nu întruneşte
votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 8 zile se convoacă o nouă şedinţă în vederea
efectuării votării repetate. Dacă şi după votarea repetată nici una din candidaturile propuse nu
întruneşte votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 3 zile se organizează o votare
suplimentară, în urma căreia se consideră ales candidatul care întruneşte cel mai mare număr de
voturi.
Preşedintele raionului este asistat de vicepreşedinţi. Numărul vicepreşedinţilor se stabileşte de
consiliul raional, la propunerea preşedintelui raionului.
Vicepreşedinţii raionului se aleg de consiliul raional, la propunerea preşedintelui raionului,
conform procedurii prevăzute la alin.(1).
În funcţia de vicepreşedinte poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor.
Consiliul raional îl poate elibera din funcţie pe preşedintele raionului înainte de termen, cu
votul a două treimi din numărul consilierilor aleşi, la propunerea a cel puţin o treime din
consilierii aleşi.
18
 Vicepreşedintele raionului poate fi eliberat din funcţie înainte de termen, cu votul majorităţii
consilierilor aleşi, la propunerea preşedintelui raionului sau a unei treimi din consilierii aleşi.
Preşedintele şi vicepreşedintele raionului îşi prezintă demisia în faţa consiliului raional.
Mandatul preşedintelui şi cel al vicepreşedintelui raionului încetează odată cu mandatul
consiliului raional.
În cazul în care mandatul consiliului raional încetează înainte de termen, preşedintele şi
vicepreşedintele raionului îşi exercită atribuţiile şi soluţionează problemele curente ale raionului
pînă la alegerea de către consiliul raional nou-constituit a unui alt preşedinte al raionului.
Aparatul preşedintelui raionului se organizează şi funcţionează în baza unui regulament
aprobat de consiliul raional.
Aparatul preşedintelui raionului, ca structură funcţională, are următoarele atribuţii:
a) întocmeşte proiectele de decizii ale consiliului raional şi proiectele de dispoziţii ale
preşedintelui raionului;
b) asigură consultarea publică a proiectelor de decizii ale consiliului raional şi de dispoziţii
normative ale preşedintelui raionului şi informarea publicului referitor la deciziile adoptate şi la
dispoziţiile emise;
c) colectează şi prezintă preşedintelui raionului informaţii pentru raportul anual privind
starea economică şi socială a raionului;
d) prezintă preşedintelui raionului, în comun cu serviciile publice, informaţii despre
funcţionarea acestora, precum şi a întreprinderilor create de consiliul raional;
e) supraveghează executarea măsurilor dispuse de preşedinte în teritoriul administrat;
f) contribuie la elaborarea proiectului de buget al unităţii administrativ-teritoriale pentru
următorul an bugetar şi a proiectelor de modificare a bugetului, care urmează să fie prezentate de
preşedintele raionului spre examinare consiliului raional;
g) asigură executarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu deciziile
consiliului raional, şi respectarea prevederilor legale;
h) întocmeşte contul de încheiere a exerciţiului bugetar al unităţii administrativ-teritoriale;
i) asistă secretarul consiliului raional în îndeplinirea atribuţiilor lui conform legii.
Condiţiile numirii, angajării, promovării, sancţionării şi încetării raporturilor de serviciu sau
de muncă ale personalului aparatului preşedintelui raionului, drepturile şi obligaţiile lui sînt
stabilite de legislaţia în vigoare şi de regulamentul aprobat de consiliul raional.
Preşedintele raionului numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi încetează, în
condiţiile legii, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din aparatul preşedintelui,
încheie şi reziliază contractele individuale de muncă cu personalul aparatului fără statut de
funcţionar public, administrează personalul, stabileşte atribuţiile acestora.
Preşedintele raionului ia măsuri şi este responsabil pentru instruirea şi pregătirea profesională
a funcţionarilor din aparatul său.
Preşedintele raionului exercită conducerea operativă a serviciilor publice de interes raional.
Preşedintele raionului reprezintă raionul în raporturile cu Guvernul, cu alte autorităţi publice
centrale, cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în instanţe
judecătoreşti.
Preşedintele raionului este coordonator al serviciilor publice descentralizate din cadrul
raionului şi exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei pentru situaţii excepţionale.
Preşedintele şi vicepreşedinţii raionului cad sub incidenţa Legii privind statutul alesului local.
Vicepreşedinţii raionului exercită atribuţiile stabilite de preşedintele raionului şi poartă
răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţii publice raionale, preşedintele raionului
exercită în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază:
a) asigură executarea deciziilor consiliului raional;
b) asigură, în limitele competenţei sale, respectarea Constituţiei, a legilor şi altor acte
normative;

19
 c) contribuie la menţinerea ordinii publice, asigurarea securităţii şi apărarea drepturilor
cetăţenilor;
d) contribuie la buna colaborare a serviciilor publice desconcentrate în soluţionarea
problemelor de interes raional;
d1) asigură elaborarea studiilor de fezabilitate şi propune spre aprobare listele bunurilor şi
serviciilor publice de interes raional pentru realizarea proiectelor de parteneriat public-privat;
d2) asigură monitorizarea şi controlul realizării proiectelor de parteneriat public-privat în care
autoritatea administraţiei publice locale participă în calitate de partener public; e) înregistrează
asociaţiile obşteşti de interes raional care intenţionează să activeze în unitatea administrativ-
teritorială respectivă, remite informaţia de rigoare autorităţilor abilitate;
f) convoacă şedinţele consiliului raional şi asigură prezenţa consilierilor;
g) semnează actele şi contractele încheiate în numele raionului sau al consiliului raional;
h) asigură elaborarea proiectului bugetului raional şi a contului de încheiere a exerciţiului
bugetar şi le supune aprobării consiliului raional;
i) exercită funcţia de ordonator principal de credite al raionului;
j) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea mijloacelor la bugetul raional şi cheltuirea lor,
informează operativ consiliul raional despre situaţia existentă;
k) coordonează şi controlează activitatea serviciilor publice ale consiliului raional; audiază
rapoartele şi informaţiile şefilor acestor servicii şi propune soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii
acestora;
l) prezintă consiliului raional, spre examinare şi aprobare, contul de încheiere a exerciţiului
bugetar pe semestrul I, pe 9 luni şi cel anual;
m) contribuie la realizarea, la nivel raional, a măsurilor de protecţie a populaţiei în caz de
calamităţi naturale şi tehnogene, de catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii şi epizootii, ia măsuri
de prevenire a situaţiilor excepţionale, de reducere a prejudiciului şi de lichidare a consecinţelor;
n) propune consiliului raional să consulte, prin referendum, populaţia în probleme locale de
interes deosebit şi, în temeiul deciziei consiliului, ia măsuri în vederea organizării
referendumului;
o) contribuie la desfăşurarea, pe teritoriul raionului, în conformitate cu legislaţia electorală, a
alegerilor autorităţilor administraţiei publice reprezentative de toate nivelurile şi a
referendumurilor;
p) asigură colaborarea raionului cu alte unităţi administrativ-teritoriale, inclusiv din alte ţări;
q) prezintă, la solicitarea consiliului raional, informaţii despre activitatea sa şi a serviciilor
publice din subordine.
Preşedintele raionului, în calitatea sa de autoritate publică executivă, poate îndeplini şi alte
atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul raional.
În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele raionului emite dispoziţii cu caracter normativ şi
individual.
Dispoziţiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial
al Cancelariei de Stat şi intră în vigoare la momentul aducerii lor la cunoştinţă publică.
Dispoziţiile cu caracter individual devin executorii după ce sînt aduse la cunoştinţă
persoanelor vizate în ele.
Preşedintele raionului este în drept să emită dispoziţii numai în chestiuni ce ţin de competenţa
sa. Dispoziţiile preşedintelui raionului sau, după caz, ale vicepreşedintelui raionului se
consemnează într-un registru special.
La emiterea dispoziţiilor, preşedintele raionului are dreptul să consulte oficiului teritorial al
Cancelariei de Stat, conducătorii sau reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice atît locale,
cît şi centrale.

20
 Tema Formele şi metodele organizatorice de activitate a organelor administraţiei
publice locale.
Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi
a celor din cadrul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special este supusă controlului
administrativ în temeiul Constituţiei, al prezentei legi şi al altor acte legislative.
Controlul administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează
respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a
prezentei legi şi a altor acte normative atît de către autorităţile administraţiei publice locale de
nivelurile întîi şi al doilea, cît şi de către funcţionarii acestora.
Controlul administrativ include controlul legalităţii şi controlul oportunităţii activităţii
autorităţilor administraţiei publice locale.
Controlul administrativ se efectuează din oficiu sau la cerere.
Controlul administrativ se întemeiază pe următoarele principii:
a) exercitarea acestuia numai potrivit procedurilor şi în cazurile prevăzute de legislaţia în
vigoare;
b) respectarea proporţionalităţii între amploarea intervenţiei autorităţii de control şi importanţa
intereselor pe care le protejează;
c) neadmiterea limitării dreptului autorităţii administraţiei publice locale de a administra în
mod autonom, în condiţiile legii, afacerile ce ţin de propria competenţă.
Controlul administrativ vizează, în principal, legalitatea activităţii autorităţilor administraţiei
publice locale.
Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de către autorităţi de nivel superior se
admite doar în cazul realizării competenţelor delegate de către stat autorităţilor administraţiei
publice locale.
De organizarea controlului administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice
locale este responsabilă Cancelaria de Stat, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat
sau de oficiile sale teritoriale, conduse de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.
Regulamentul, structura şi efectivul-limită ale oficiului teritorial al Cancelariei de Stat se
aprobă prin hotărîre de Guvern.
Subiecţi ai controlului de oportunitate sînt Guvernul, autorităţile de specialitate ale
administraţiei publice centrale, alte autorităţi administrative, care acţionează în unităţile
administrativ-teritoriale, inclusiv prin intermediul serviciilor lor desconcentrate, potrivit
competenţelor ce le revin în condiţiile legii.
Controlului obligatoriu sînt supuse următoarele acte ale autorităţilor administraţiei publice
locale:
a) deciziile consiliilor locale de nivelurile întîi şi al doilea;
b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui raionului şi ale pretorului;
c) actele privind organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri;
d) actele de angajare şi cele de încetare a raporturilor de serviciu sau de muncă ale
personalului administraţiei publice locale;
e) actele care implică cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii lei - în unitatea
administrativ-teritorială de nivelul întîi şi de peste 300 mii lei - în unitatea administrativ-
teritorială de nivelul al doilea;
f) actele emise în exercitarea unei atribuţii delegate de stat autorităţilor administraţiei publice
locale.
O copie de pe orice act menţionat la alin.(1) se expediază obligatoriu, din contul emitentului,
oficiului teritorial al Cancelariei de Stat în termen de 5 zile de la semnarea actului. Responsabil
de această obligaţie este secretarul consiliului, care transmite, de asemenea, subiectului
21
controlului administrativ procesul-verbal al fiecărei şedinţe a consiliului în termen de 15 zile de
la şedinţă.
Pînă la data de 10 a fiecărei luni, secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al
Cancelariei de Stat lista actelor emise de primar sau de preşedintele raionului în luna precedentă.
Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate supune controlului legalităţii orice act care nu
constituie obiectul unui control obligatoriu în termen de 30 de zile de la data primirii listei
menţionate la alin.(1).
Consiliul local de nivelul întîi sau al doilea poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de
Stat să verifice legalitatea oricărui act adoptat de autoritatea executivă respectivă în cazul în care
consideră că acesta este ilegal.
În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, primarul, preşedintele
raionului sau secretarul poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui
control al legalităţii.
Cererea de efectuare a controlului legalităţii este depusă în termen de 30 de zile de la data
emiterii actului, cu indicarea prevederilor legislaţiei ce se consideră a fi încălcate.
În termen de 30 de zile de la data primirii cererii, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua
una din următoarele decizii:
a) declanşarea procedurii controlului de legalitate, prevăzute la art.68;
b) respingerea cererii şi încunoştinţarea solicitantului, cu indicarea motivelor respingerii.
Orice persoană fizică sau juridică ce se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act
administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice locale poate solicita oficiului teritorial
al Cancelariei de Stat controlul legalităţii actului.
Cererea de efectuare a controlului legalităţii se depune în termen de 30 de zile de la data
publicării sau comunicării actului. În ea se indică prevederile legislaţiei ce se consideră a fi
încălcate.
În termen de 30 de zile de la data primirii cererii, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua
una din următoarele decizii:
a) declanşarea procedurii controlului de legalitate, prevăzute la art.68;
b) respingerea cererii şi încunoştinţarea solicitantului, cu indicarea motivelor respingerii.
Exercitarea dreptului prevăzut în prezentul articol nu lipseşte solicitantul de dreptul sesizării
directe a instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
În cazul în care consideră că un act emis de autoritatea administraţiei publice locale este ilegal,
oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autorităţii locale emitente ilegalitatea actului
controlat, cerînd modificarea sau abrogarea lui totală sau parţială.
În cazul exercitării controlului obligatoriu al legalităţii, sesizarea oficiului teritorial al
Cancelariei de Stat trebuie făcută într-un termen de 30 de zile de la data primirii copiei de pe act.
În termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să
modifice sau să abroge actul contestat.
În cazul în care, în termenul stabilit la alin.(3), autoritatea locală emitentă şi-a menţinut poziţia
sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa
de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a
modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorităţii locale emitente în termen
de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.
În cazul în care consideră că actul poate avea consecinţe grave, în scopul prevenirii unei
pagube iminente, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza direct instanţa de contencios
administrativ după primirea actului pe care îl consideră ilegal, încunoştinţînd de îndată
autoritatea locală emitentă.
Odată cu sesizarea instanţei de contencios administrativ, oficiul teritorial al Cancelariei de
Stat poate cere acesteia suspendarea actului contestat sau dispunerea unor alte măsuri provizorii.
În termen de 3 zile de la primirea sesizării, instanţa de contencios administrativ, după
audierea părţilor vizate, decide asupra suspendării actului şi/sau dispunerii unor alte măsuri
provizorii solicitate de oficiul teritorial al Cancelariei de Stat.
22
 Pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să-şi exercite atribuţiile delegate de stat,
subiecţii controlului de oportunitate sînt în drept să modifice ori să abroge actul, în termen de 15
zile de la data primirii lui, pe motiv de oportunitate. În caz de inacţiune a autorităţii
administraţiei publice locale chiar şi după avertismentul subiectului controlului de oportunitate,
acesta poate să emită actul respectiv în locul autorităţii incapabile de a lua decizia.
În toate cazurile prevăzute la alin.(1), subiectul controlului de oportunitate notifică decizia sa
autorităţii administraţiei publice locale în termen de 5 zile de la data adoptării.
În cazul în care consideră că decizia subiectului controlului de oportunitate este ilegală,
autoritatea administraţiei publice locale este în drept să atace decizia în instanţa de contencios
administrativ în termen de 30 de zile de la data notificării, încunoştinţînd de îndată subiectul
controlului de oportunitate care a emis decizia.
Autoritatea administraţiei publice locale poate cere instanţei de contencios administrativ
suspendarea de urgenţă a deciziei subiectului controlului de oportunitate sau adoptarea unor alte
măsuri provizorii dacă există pericolul unor pagube iminente. Despre măsurile solicitate instanţei
de contencios administrativ, autoritatea administraţiei publice locale comunică de îndată
subiectului controlului de oportunitate care a emis decizia.
Instanţa de contencios administrativ, în termen de 3 zile de la primirea sesizării, decide, după
audierea părţilor vizate, asupra suspendării actului şi/sau asupra dispunerii unor alte măsuri
provizorii solicitate.
La cererea subiectului controlului administrativ, autoritatea administraţiei publice locale este
obligată să-i furnizeze, în termen de 10 zile, copiile de pe toate documentele solicitate şi alte
informaţii. Secretarul consiliului local este responsabil de această obligaţie.
Autorităţile administraţiei publice locale şi funcţionarii acestora sînt obligaţi să permită
accesul în sediile lor şi ale subdiviziunilor, să răspundă la întrebări, să dea explicaţii şi să
prezinte documentele solicitate funcţionarilor subiectului controlului administrativ.
În timpul exercitării controlului, funcţionarii subiectului controlului administrativ nu pot da
ordine directe funcţionarilor autorităţii administraţiei publice locale. Orice solicitare de
documente trebuie să fie adresată autorităţii locale vizate. Transmiterea documentelor va fi
efectuată de secretar în condiţiile alin.(1).
Anual, pînă la sfîrşitul lunii martie, Cancelaria de Stat elaborează şi prezintă Guvernului un
raport privind controlul actelor autorităţilor administraţiei publice locale din anul precedent.
Rapoartele oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat se vor publica periodic în presa locală. În
acelaşi mod este publicată lista actelor administrative abrogate ale autorităţilor publice locale.

Tema Serviciile publice ale consiliului local.

Serviciile publice locale se organizează de către consiliul local, la propunerea primarului, în

domeniile de activitate descentralizate stabilite pentru unităţile administrativ-teritoriale de
nivelurile întîi şi al doilea, în limita mijloacelor financiare disponibile.
Consiliul local poate decide contractarea anumitor servicii publice de interes local de la
persoane fizice şi juridice de drept privat, în condiţiile legii.
Numirea şi eliberarea din funcţie în serviciile publice locale se fac de către conducătorii
acestora în condiţiile legii.
Serviciile publice locale activează în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate problemele de
interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi publice.
Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul
întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează
următoarele competenţe:
23
 a) decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi
taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe
parcursul anului bugetar;
b) administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului
(municipiului);
c) decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor
domeniului public al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, precum şi a serviciilor
publice de interes local, în condiţiile legii;
d) decide vînzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor
domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii;
e) decide atribuirea şi propune schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a satului
(comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii;
f) decide asupra lucrărilor de proiectare, construcţie, întreţinere şi modernizare a drumurilor,
podurilor, fondului locativ în condiţiile Legii cu privire la locuinţe, precum şi a întregii
infrastructuri economice, sociale şi de agrement de interes local;
f1) decide, în condiţiile legislaţiei în vigoare, asupra tăierii, defrişării arborilor şi arbuştilor din
spaţiile verzi proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi/sau asupra strămutării lor;
g) decide efectuarea auditului intern;
h) decide înfiinţarea instituţiilor publice de interes local, organizează serviciile publice de
gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul cheltuielilor bugetare, decide asupra
regulilor de asigurare a curăţeniei în localitate;
i) decide, în condiţiile legii, înfiinţarea întreprinderilor municipale şi societăţilor comerciale
sau participarea la capitalul statutar al societăţilor comerciale;
1
i ) decide asupra atribuirii terenurilor pentru amplasarea stupinelor;
j) decide, în condiţiile legii, asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,
inclusiv din străinătate, pentru realizarea unor lucrări şi servicii de interes public, pentru
promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi
colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară şi din străinătate în scopul realizării
unor acţiuni sau lucrări de interes comun;
k) decide stabilirea de legături de colaborare, cooperare, inclusiv transfrontalieră, şi de
înfrăţire cu localităţi din străinătate;
l) aprobă, la propunerea primarului, organigrama şi statele primăriei, ale structurilor şi
serviciilor publice din subordine, precum şi schema de salarizare a personalului acestora;
m) aprobă statutul satului (comunei), oraşului (municipiului) şi regulamentul consiliului pe
baza statutului-cadru şi a regulamentului-cadru, aprobate de Parlament; aprobă alte regulamente
şi reguli prevăzute de lege;
n) aprobă bugetul local, modul de utilizare a fondului de rezervă, precum şi a fondurilor
speciale, aprobă împrumuturile şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; operează modificări
în bugetul local;
o) aprobă, în condiţiile legii, planurile urbanistice ale localităţilor din componenţa unităţii
administrativ-teritoriale respective, precum şi planurile de amenajare a teritoriului;
p) aprobă studii, prognoze şi programe de dezvoltare social-economică şi de altă natură;
q) aprobă, în condiţiile legii, norme specifice şi tarife pentru instituţiile publice şi serviciile
publice de interes local din subordine, cu excepţia tarifelor pentru serviciile publice de
alimentare cu energie termică, inclusiv aprobă regimul de lucru al întreprinderilor comerciale şi
de alimentaţie publică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum
şi al persoanelor fizice care practică comerţul.
r) aprobă limitele admisibile de utilizare a resurselor naturale de interes local;
s) aprobă simbolica unităţii administrativ-teritoriale, atribuie sau schimbă denumirile de străzi,
pieţe, parcuri şi de alte locuri publice în aer liber, stabileşte data celebrării hramului localităţii
respective, conferă cetăţenilor Republicii Moldova şi celor străini cu merite deosebite titlul de
cetăţean de onoare al satului (comunei), oraşului (municipiului), în condiţiile legii;
24
 s1) aprobă regulile de întreţinere a cîinilor, a pisicilor şi a altor animale domestice; t) alege,
la propunerea primarului, viceprimarul (viceprimarii), precum şi îl (îi) eliberează din funcţie, în
condiţiile prezentei legi;
u) numeşte, în bază de concurs desfăşurat în condiţiile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, secretarul consiliului, modifică,
suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale secretarului, deleagă
primarului competenţa evaluării performanţelor lui profesionale;
v) contribuie la organizarea de activităţi culturale, artistice, sportive şi de agrement de
interes local; înfiinţează şi organizează tîrguri, pieţe, parcuri şi locuri de distracţie şi agrement,
baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
w) desemnează reprezentantul său în instanţele de judecată, în litigiile privind legalitatea
deciziilor adoptate şi în cele care rezultă din raporturile cu alte autorităţi publice; formează, din
rîndul membrilor săi, în funcţie de specificul şi necesităţile locale, comisii consultative de
specialitate pentru diferite domenii de activitate, modifică componenţa acestora;
w1) formează comisii administrative conform legislaţiei în vigoare;
x) contribuie, în condiţiile legii, la asigurarea ordinii publice, adoptă decizii privind activitatea
poliţiei municipale, a pompierilor şi formaţiunilor de protecţie civilă de interes local, propune
măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora;
y) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, asigură protecţia
drepturilor copilului; decide punerea la evidenţă a persoanelor socialmente vulnerabile care au
nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de
binefacere de interes local;
y1) decide instituirea funcţiei de mediator comunitar în localităţile compact sau mixt populate
de romi;
z) examinează informaţiile consilierilor, ia decizii pe marginea lor; audiază dările de seamă şi
informaţiile primarului, ale conducătorilor de subdiviziuni, întreprinderi municipale şi instituţii
publice din subordine; ridică mandatul consilierilor în condiţiile legii; iniţiază, după caz, şi
decide desfăşurarea referendumului local;
z1) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în
problemele de interes local care pot avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului
de viaţă şi drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor
locale, serviciilor publice), precum şi în alte probleme care preocupă populaţia sau o parte din
populaţia unităţii administrativ-teritoriale.
Consiliul local realizează şi alte competenţe stabilite prin lege, prin statutul satului
(comunei), oraşului (municipiului) ori prin regulamentul consiliului.
Consiliul local nu poate adopta decizii care implică anumite cheltuieli fără indicarea sursei de
acoperire a costului realizării deciziilor respective.

Tema Administraţia publică a municipiului Chişinău.

Administraţia publică constituie un sistem cu o structură bine determinată, această structură
reprezintă ansamblu conexiunilor dintre toate elementele sale, ordinea şi poziţia lor ce compun
sistemul cu un tot întreg. Astfel, prin structură subînţelegea modul în care sunt ordonate
elementele unui sistem precum şi relaţiile ce se stabilesc între acestea în procesul realizării
funcţiilor sistemului respectiv de administrare. Sistemul administraţiei publice se constituie în
baza a două criterii principale - teritorial, căruia îi corespunde structura ierarhică, şi funcţional,
căruia îi corespunde structura funcţională. De aceea întregul sistem ai administraţiei publice este
25
amenajat sub forma unei structuri mixte, ierarhic funcţionale. Din punct de vedere al competenţei
teritoriale structura organizatorică a sistemului autorităţilor administraţiei publice se divizează în
două categorii: cea a autorităţilor centrale (Guvernul, ministerele departamentele şi celelalte
organe centrale), competenţa cărora se extinde asupra întregului teritoriu al ţării şi cea a
autorităţilor locale, când competenţa lor se răsfrânge asupra unei unităţi administrativ-teritoriale
sau doar a unei părţi din teritoriul naţional. De rând cu consiliile locale respective şi primării,
astfel de autorităţi mai sânt de asemenea şi serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi
celorlalte organe centrale de specialitate.
Constituirea structurilor autoconducerei locale şi mecanismul activităţii lor sunt determinate
de un cadru legislativ adecvat cerinţelor actuale. În Republica Moldova acest suport juridic este
reprezentat de constituţia ţării şi de următorul set de legi, adoptate de Parlament: Legea privind
organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Codul electoral, Legea privind
administraţia publică locală, Legea privind statutul special al Găgăuzei, Legea privind statutul
municipiului Chişinău. Legea serviciului Public, Legea privind statutul - cadru al satului
(comunei) şi oraşului (municipiului).
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, prin articolele sale nr.109-113
stabileşte principiile de bază ale administraţiei publice locale, organizarea administrativ-
teritorială, modul de formare şi activitate a autorităţilor publice săteşti, urbane, raionale precum
şi formula legislativă de atribuire a unor forme şi condiţii speciale de autonomie a localităţilor
din stânga Nistrului şi a unora din Sudul republicii conform statutelor speciale adoptate prin legi
organice.
Structura sistemului administraţiei publice locale sunt determinate prin legea privind
organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 7 decembrie
1994 şi promulgată prin decretul Preşedintelui ţării la 4 ianuarie 1995. Această lege formează
cadrul Juridic al organizării administrativ-teritoriale a ţării noastre, teritoriul căreia se divizează
în următoarele unităţi: raioanele, oraşe şi sate. Statutul fiecăreia din aceste trei tipuri se stabileşte
de către Parlament. Legea respectivă determină principiile organizării şi unităţile administrativ -
teritoriale concrete, modul formării şi desfiinţării acestor unităţi, precum şi mecanismul
modificării hotarelor lor.
Conform art.9 al acestei legi raionul - unitate administrativ - teritorială alcătuită din sate
(comune) şi oraşe, unde prin teritoriu, relaţii economice şi social - culturale, în centrul căruia este
situat sediul consiliului raional ce se numeşte oraş-reşedinţă şi denumirea raionului poartă
numele acestui oraş. Iniţial legea stabilea 40 raioane, dar foarte curând, doar peste 10 zile au
survenit schimbări de structură în legătură cu adoptarea ulterioară a legii privind statutul juridic
special al Găgăuzei.
În această ordine altă unitate administrativ-teritorială conform art.4 ai Legii respective este
satul care cuprinde populaţia rurală unită prin teritoriu, relaţii economice, social - culturale,
tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot uni şi forma o comună.
Oraşul este o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere

26
economic şi social având datorii edilitar-gospodăreşti cu funcţie administrativă, industrială,
comercială, politică şi culturală, a cărei populaţie, în mare parte este încadrată în industrie, în
sfera deservirii publice şi în diferite domenii de activitate intelectuală. Oraşele care au un rol
deosebit în viaţa economică, social - culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării primesc statutul
de municipiu. Legea a atribuit acest statut şi au devenit municipii oraşele Chişinău, Bender, Bălţ
şi Tiraspol. Municipiile pot avea în componenţa lor şi unităţi administrativ - teritoriale autonomi,
inclusiv oraşe, sate (comune) şi alte localităţi rurale.
În limitele teritoriale ale acestor structuri administrative se instituie autorităţile publice locale.
Astfel, Legea privind administrarea publică locală, adoptată de Parlament la 7 decembrie 1994,
determină că administraţia publică locală este autoritatea reprezentativă, organizată, de populaţia
unităţii administrativ-teritoriale pentru soluţionarea problemelor de importanţă locală, pornind de
la interesele şi necesităţile sale, în conformitate cu Constituţia.
În domeniul reformării acestui nivel structural deja s-a acumulat o anumită experienţă. Sub
aspect legislativ reforma administraţiei publice locale în Republica Moldova are o istorie relativa
a sa. Fiind declanşată acum 8 ani prin adoptarea la 10 iulie 1991 de Parlament a Legii "Cu privire
la bazele autoadministrării locale". concomitent în acelaşi an, Guvernul a adoptat Regulamentul
provizoriu pentru perioada de tranziţie la noua delimitare administrativ-teritorială. Conform
acestor două acte normative fostele soviete săteşti din perioada regimului sovietic au fost
înlocuite prin primării, iar preşedintele lor au fost numiţi primari. A fost întreprinsă o tentativă de
a alege secretarul primăriei numai din rândul consilierilor. Concomitent s-au lichidat comitetele
executive săteşti ca organe executive, permiţând primarilor să decidă de sinestătător.
Într-o societate modernă este absolut necesar să se stabilească o structură optimală a
administraţiei publice locale, ce ar permite atât evitarea suprademensionării aparatului
administrativ, cât şi subdemensionarea acestui aparat. Cadrul legislativ nu numai permite, ci şi
obligă constituirea unei structuri administrative progresiste. Conform Constituţiei Republicii
Moldova, administraţia locală să fie realizată prin voinţa poporului executată prin forme ale
democraţiei directe şi reprezentative prin participarea populaţiei la discutarea şi rezolvarea celor
mai importante probleme, inclusiv alegerea organelor respective, participarea la rezolvarea
deciziilor adoptate şi executarea controlului asupra activităţii organelor administrării locale.
Legea privind administraţia publică locală determină ca autorităţile autoconducerii locale se
instituie în sate (comune), oraşe (municipii) şi raioane (judeţe). Toate aceste unităţi administrativ
teritoriale sunt persoane juridice.
Autonomia locală se realizează prin următoarele autorităţi ale administraţiei publice locale: de
o parte, consiliile ca autorităţi deliberative şi pe altă parte - primăriile săteşti (comunale),
oraşelor (municipiilor).
Formele tradiţionale moldoveneşti au evoluţionat pe parcursul istoriei. În prezent consiliile
locale sunt organe colegiale de administrare în Republica Moldova.
Alt principiu de bază, înscris în Constituţie şi în legea respectivă, este descentralizarea
teritorială. Ea are menirea principală să permită colectivităţilor umane sau serviciilor publice, să

27
se autoadminstreze, dar sub controlul organelor centrale de specialitate. Esenţa descentralizării
administrative constă în transferarea unor autorităţi în unităţile administrativ - teritoriale pentru
ca problemele care interesează populaţia să fie soluţionate la nivelul acestor unităţi în condiţiile
de oportunitate şi operativitate.
Astfel, descentralizarea înseamnă transmiterea unor funcţii ale organelor centrale autorităţilor
conducerii locale. În scopul descentralizării unor subdiviziuni teritoriale sau a unor servicii
speciale trebuie recunoscută mai întâi personalitatea lor juridică. Aceasta înseamnă că
subdiviziunea sau serviciile respective iniţial li se recunoaşte disponibilitatea unui patrimoniu
distinct de acel al statului, încât să dispună de mijloacele necesare pentru satisfacerea intereselor
lor locale atribuite lor.

Tema Finanţele publice locale şi administrarea lor. Bunuri şi lucrări publice.

Administraţia publică fie centrală fie locală există pentru a oferi servicii, pe care sectorul
privat nu le poate sau nu doreşte să le ofere. După opinia economistului american Richard
Musgrave, administraţia publică exercită trei funcţii:
stabilizarea (stabilization), care presupune menţinerea creşterii economice, stoparea şomajului
şi a inflaţiei şi ridicarea nivelului de trai;
distribuirea (distribution), presupune distribuirea bogăţii naţiunii pentru asigurarea uni nivel
minim de trai;
alocarea (allocation), constă în oferirea serviciilor necesar comunităţilor locale.
Primele două funcţii sunt realizate de organele administraţiei centrale, cea de a treia de către
administraţia locală. Nu poţi conta pe sectorul privat, în acordarea a aşa servicii ca; ordinea
publică, protecţia contra incendiilor, serviciilor de transport în comun, deoarece efectuarea lor nu
le-ar aduce întreprinderilor private venituri satisfăcătoare.
Serviciile publice au două proprietăţi distincte:
utilizarea lor poate fi şi fără plata respectivă (spre exemplu plimbările prin alei şi parcuri);
de ele se pot folosi concomitent un număr mare de oameni (spre exemplu pe stradă pot circula
în acelaşi timp şi pietoni şi automobile).
Dacă ambele proprietăţi sunt specifice unui serviciu atunci el este pur “public”, iar cheltuielile
legate de prestarea lui de obicei sunt finanţate din impozite. În cazul când este respectată doar o
condiţie atunci finanţarea lui poate avea loc din contul plăţii achitate de către beneficiar, dar î-şi
păstrează caracterul său public.
Dintre toate tipurile de activităţi asigurarea tehnico-materială este unica care permite tuturor
departamentelor şi serviciilor din interiorul administraţiei publice să facă economii de resurse
financiare fără a micşora volumul serviciilor acordate. Posibilităţile sunt esenţiale ţinând cont de
faptul că în jur la 40% din bugetul anual al majorităţilor organelor administraţiei publice locale
28
sunt legate de cheltuielile pentru asigurarea tehnico-materială.
Termenul asigurarea tehnico-materială este utilizat pentru a descrie procesul de asigurare cu
materiale şi serviciile necesare subdiviziunile administraţiei locale. Pentru ridicarea eficacităţii
acestei activităţi în practică are loc centralizarea ei într-o secţie aparte, care are funcţia de a
satisface cererile subdiviziunilor la timp şi cel mai eficient în conformitate cu normele legislative
şi administrative în vigoare.
Secţia de aprovizionare tehnico-materială are următoarele funcţii:
Acumularea cererilor la aprovizionarea tehnico-materială. Aprovizionarea centralizată permite
micşorarea cheltuielilor legate de procurarea bunurilor şi serviciilor, deoarece sunt procurate la
preţuri an-gross. De asemenea secţia dată are funcţia de a analiza periodic cererile din punct de
vedere a dinamicii consumului diferitor mărfuri şi servicii, frecvenţa comenzilor, preţul unitar,
etc. în rezultatul analizelor trebuie să propună subdiviziunilor grafice de procurare a diferito
bunuri, care ar asigura optimizarea cheltuielilor.
Administrarea rezervelor tehnico-materiale are ca scop asigurarea la timp cu materialele
necesare a subdiviziunilor administraţiei locale, minimizarea cheltuielilor legate de procurarea,
păstrarea şi acordarea lor.
Studierea peţii constă în colectarea şi prelucrarea informaţiei referitor la piaţa de mărfuri şi
servicii, pentru a determina dinamica preţurilor, oscilaţiile sezoniere, cheltuielile de transport,
noi mărfuri şi servicii, etc.
Analiza costurilor suportate, se referă la activitatea propriu zisă a sistemei de asigurare
tehnico-materială. Analiza costurilor suportate poate fi efectuată în diverse domenii de activitate,
pentru evaluarea ofertelor de asigurare tehnico-materială, cheltuielile suportate ţinând cont de
ciclul de viaţă al produsului, efectuarea tenderului şi selectarea pretendenţilor, eficacitatea
contractului ca document ce stimulează întreprinzătorii să economisească resursele bugetului
local, alegerea dintre arendă şi procurarea obiectelor necesare, etc.
Alcătuirea graficului de asigurare tehnico-materială, trebuie să fie efectuat de subdiviziunile
administraţiei publice locale anual, cu divizarea pe compartimente a mărfurilor şi serviciilor de
care vor avea nevoie. În grafic trebuie să fie indicată data livrării mărfurilor, data încheierii
contractului, data limită de primire a ofertelor pentru tender, data limită a livrării, descrierea
mărfii.
Organizarea concursurilor pentru deservirea tehnico-materială care include în sine colectarea
cererilor de participare şi crearea listei partenerilor de afaceri. În lista celor incluşi pentru
participarea la tender sunt incluşi: 1) toţi furnizorii; 2) doar furnizorii care, au trecut un concurs
preventiv. Concursul preventiv se organizează pentru a crea o listă optimă de concurenţi.
Primirea cererilor de participare se face în dependenţă de forma concursului. Deosebim:
concursuri de cereri închise; concursuri de oferte închise; şi concursuri ne formale.
Concursurile de cereri închise sunt organizate de către organele publice locale pentru
procurarea bunurilor, serviciilor şi construcţii. Contractul este dat pretendentului care propune
cel mai mic preţ.

29
 Concursurile de ofertă sunt organizate când se doreşte procurarea unei noi tehnologii.
Ambele tipuri de concursuri sunt organizate când se preconizează procurarea unor bunuri sau
servicii în volum foarte mare. În cazul când se doreşte procurarea unei cantităţi mici şi
concomitent se tinde de a micşora preţul produsului sau serviciului procurat, organizarea
primelor două tipuri de concursuri este ne dorită deoarece ele sunt costisitoare şi durează în timp.
Pentru soluţionarea acestei probleme se organizează concursuri neformale. Ofertele
pretendenţilor sunt primite în scris sau la telefon, astfel este asigurată concurenţa între furnizori.
Un rol important în asigurarea tehnico-materială î-l joacă alcătuirea corectă a cererilor şi
cerinţelor tehnice faţă de mărfurile sau serviciile pe care dosresc să le procure organele publice
locale. Specificarea cerinţelor minime, permite organizarea concursurilor şi asigură controlul
corespunderii cerinţelor a mărfurilor şi serviciilor procurate.
Etapa finală a asigurării tehnico-materiale este administrarea contractelor. Funcţia acestei
activităţi este de a asigura îndeplinirea obligaţiilor de către ambele părţi, inclusiv şi livrarea la
termen a mărfurilor şi serviciilor. Totodată administrarea contractelor presupune primirea şi
testarea mărfurilor şi serviciilor livrate conform contractului, cât şi efectuarea plăţilor după
contract în corespundere cu procedurile aprobate.

Tema Controlul activităţii autorităţilor publice locale.

În orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra
administraţiei publice. Controlul asupra activităţii organelor administrative poate urmări diferite
scopuri cum ar fi: activitatea normală a administraţiei pentru binele conducerii politice şi a
aparatului de stat, sau spre binele tuturor. În dependenţă de tipul statului se utilizează unul sau
ambele din aceste principii de control.
Desfăşurând activitatea sa administraţia publică, deseori este nevoită să afecteze drepturile
administraţilor atât a persoanelor fizice, cetăţenilor, cât şi a persoanelor juridice, diverse
organizaţii. La rândul lor administraţii intră în contact cu administraţia în urma desfăşurării
activităţii lor individuale sau colective, pe parcursul cărora ei întreprind diverse măsuri sau se
adresează administraţiei cu diverse cerinţe. În sfârşit între diverse organe ale administraţiei
publice uneori pot apărea situaţii de conflict de diferite ordine.
Atât pentru asigurarea soluţionării legale a conflictelor care pot apărea în interiorul
administraţiei publice, cât şi pentru protecţia administraţilor de la greşelile comise de către
diverse organe ale administraţiei publice, care le-ar putea liza drepturile, este necesar de efectuat
controlul administraţiei publice.
Funcţia de control este o componentă a noţiunii de administraţie şi are drept scop verificarea
dacă activitatea şi structura administraţiei publice corespunde normelor şi necesităţilor dictate de
cerinţele societăţii.
Scopurile puse la efectuarea controlului activităţii administraţiei publice sunt multiple:
30
 Verificarea dacă şi cum se îndeplinesc deciziile organelor administraţiei publice;
Corectarea deciziilor deja primite pentru concordanţa loc cu noile realităţi sociale care sunt în
continuă mişcare;
Verificarea dacă sunt utilizate toate mijloacele de care dispun organele administraţiei publice,
pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cât şi modul de utilizare a lor;
Evaluarea calităţii funcţionarilor publici, pentru a aprecia posibilităţile acestor, cât şi pentru
optimizarea repartizării lor;
Determinarea deciziilor necesare de primit în scopul soluţionării problemelor care apar mereu
în faţa administraţiei publice.
Se poate de spus că controlul în cazul dat serveşte şi punct de plecare pentru procesul
decizional. De asemenea controlul permite scoaterea în evidenţă a celor mai adecvate metode de
lucru utilizate în interiorul administraţiei publice atât la nivel local cât şi central. Această din
urmă posibilitate permite stabilirea cauzelor care frânează sau generează activitatea organelor
administrative.
Este bine cunoscut faptul că orice purtător al puterii este înclinat să facă abuz de ea,
persoanele de conducere, indiferent de postul ocupat, sunt obligaţi să se supună unor anumite
norme şi principii de activitate, care ar garanta eficacitate şi legalitatea acţiunilor lor.
Concomitent asupra lor este necesar de efectuat controlul şi această sistemă trebuie să fie abilă
de a scoate la iveală toţi vinovaţii acţiunilor nelegitime posibile şi în măsura maxim posibilă de a
obliga aceste persoane de a compensa daunele pricinuite jertfelor acţiunilor lor.
Conceptul controlului depinde de tipul statului şi a administraţiei publice aleasă de ţara dată.
În modelul “satului poliţist”, caracteristic pentru regimurile autoritare, dar arar întâlnit şi în
unele state democratice, administraţia publică se supune doar unor reguli “interne”, unui
regulament intern în activitatea sa. În cazul dat conducătorii din aparatul administrativ, care au
efectuat o încălcare sau au făcut abuz de putere ori alte acţiuni ne legale, pot fi pedepsite
administrativ, în interiorul acestei instituţii şi conform regulilor interne de joc, dar însuşi
păgubaşul acţiunilor lui foarte greu poate trage la răspundere pe încălcător.
În modelul “statului de drept” administraţia este supusă nu numai regulamentului intern, dar şi
unui sistem de drept la care în orice moment poate apela orice jertfă a acţiunilor lor. Anume
acest model permite protecţia deplină a administraţilor. Relaţiile dintre persoanele particulare şi
administraţia publică se alcătuiesc ca şi dintre două persoane particulare.
În linii generale controlul activităţii administraţiei publice verifică următoarele elemente de
bază: eficienţa şi raţionalitatea activităţii organelor administraţie publice, legalitate şi
legitimitatea activităţii ei.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

31
 a) Literatură normativă minimală:

1. Constituţia Republicii Moldova, (adoptată la 29 iulie 1994 şi în vigoare de la 27 august 1994).

2. Carta Europeana a autonomiei locale, Strasbourg , 15 octombrie 1985

3. Codul electoral adoptat prin Legea nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (Mon. Of. al RM din 8 decembrie 1997, nr. 81, art.
667).

4. Lege nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, 1990,
nr. 8, art.191; republicată în Mon. Of. al RM) din 26 septembrie 2002, nr. 131-133, art. 1018).

5. Lege nr.764-XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova (Mon. Of. al RM
din 29 ianuarie 2002, nr. 16, art. 53).

6. Lege nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, (Mon. Of. al RM din 2 martie 2007, nr.
29-31, art. 91).

7. Lege nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (Mon. Of. al RM din 9 martie 2007, nr. 32-35,
art. 116).

8. Lege nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova, (Mon. Of. al RM din 16
februarie 2007, nr. 21-24, art. 68).

9. Lege nr.344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) (Mon. Of. al RM din 14
ianuarie 1995, nr. 3-4, art. 51).

10. Lege nr.431-XIII din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău (Mon. Of. al RM din 9 iunie 1995, nr. 31-32,
art. 340).

11. Lege nr.457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind constituirea şi funcţionarea
consiliilor locale şi raionale (Mon. Of. al RM din 19 decembrie 2003, nr. 248-253, art.998).

12. Lege nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local (Mon. Of. al RM din 24 martie 2000, nr. 34, art.231).

13. Lege nr.436-XV din 6 noiembrie 2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului) (Mon. Of. al RM
din 12 decembrie 2003, nr. 244-247, art. 972).

14. Lege nr.741-XIII din 20 februarie 1996 despre Regulamentul cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor organizării
administrativ-teritoriale a Republicii Moldova (Mon. Of. al RM din 4 aprilie 1996, nr. 20-21, art. 216).

15. Lege nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (Mon. Of. al RM din 23
decembrie 2008, nr. 230-232, art. 840)

16. Lege nr. 25-XVI din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public (Mon. Of. al RM din 11 aprilie
2008, nr. 74-75, art. 243)

17. Lege nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (Mon. Of. al RM din 5
octombrie 2010, nr.194-196, art. 637)

18. Lege nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică
(Mon. Of. al RM din 9 iulie 2010, nr. 117-118, art. 357)

19. Lege nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice (Mon. Of. al RM
din 24 februarie 2009, nr. 41-44, art. 118)

20. Lege nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese (Mon. Of. al RM din 30 mai 2008, nr. 94-96, art.
351)

21. Lege nr.90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei (Mon. Of. al RM din 13 iunie 2008, nr.
103-105, art. 391).

32
22. Lege nr.1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor,
procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere (Mon. Of. al RM din 5 septembrie 2002, nr. 124-
125, art. 991).

23. Legea nr. 294-XVI din 21.12.2007 privind partidele politice (Mon. Of. al RM din 29.02.2008, nr. 42-44, art. 119)
24. Lege nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti (Mon. Of. al RM din 23 ianuarie 1997, nr. 6, art. 54).

25. Lege nr.523-XIV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ - teritoriale (Mon. Of. al RM
din 11 noiembrie 1999, nr. 124-125, art. 611).

26. Legea învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (Mon. Of. al RM din 9 noiembrie 1995, nr. 62-63, art. 692).

27. Lege nr. 26-XVI din 22.02.2008 privind întrunirile, (Mon. Of. al RM din 22 aprilie 2008, nr. 80, art. 261):

28. Lege nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale (Mon. Of. al RM din 3 octombrie 2003, nr. 208-210, art. 783).

29. Lege nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie (“Moldova Suverană” nr. 22-23 din 30 ianuarie 1991; Veştile
Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, 1990, nr. 12; republicată în Mon. Of. al RM din 31 ianuarie 2002, nr.
17-19, art. 56).

30. Lege nr.190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare (Mon. Of. al RM din 8 septembrie 1994, nr. 4, art. 47;
republicată în Mon. Of. al RM din 24 ianuarie 2003, nr. 6-8, art. 23).

31. Legea Curţii de Conturi, nr. 261-XVI din 5 decembrie 2008 (Mon. Of. al RM din 31
decembrie 2008, nr. 237-240, art. 864).

32. Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (Mon. Of. al RM din 18 mai 2000, nr. 57-58, art.
375).

Hotărâri ale Parlamentului :

33. Concepţia cu privire la politica de personal în serviciul public, aprobată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
nr.1227-XV din 18 iulie 2002 (Mon. Of. al RM din 29 august 2002, nr. 122-123, art. 985).

34. Regulamentul comisiei administrative, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.55 din 25 martie 2010
(Mon. Of. al RM din 21 mai 2010, nr. 78-80, art. 225).

35. Concepţia controlului de stat în Republica Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.189-XIII
din 19 iulie 1994 (Mon. Of. al RM din 22 septembrie 1994, nr. 6, art. 57).

Hotărâri ale Guvernului:

36. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 34 din 17 ianuarie 2001 „Despre aprobarea Regulamentului Guvernului
Republicii Moldova” (Mon. Of. al RM din 25 ianuarie 2001, nr. 8-10, art. 73

37. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 657 din 6 noiembrie 2009 pentru aprobarea
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea, structurii şi efectivului-limită ale
Cancelariei de Stat (Mon. Of. al RM din 10 noiembrie 2009, nr. 162, art. 724).

38. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 18.12.2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat
(Mon. Of. al RM din 22 decembrie 2009, nr.189-190, art.923).

39. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11.03.2009 privind punerea în aplicare
a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public (Mon. Of. din 17 martie 2009, nr.55-56, art. 249).

33
40. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26 iulie 2004 “Cu privire la perfecţionarea profesională a
funcţionarilor publici” (Mon. Of. al RM din 6 august 2004, nr. 132-137, art. 1043).

41. Programul (măsurile) de activitate al Guvernului Republicii Moldova.

b) Literatură generală teoretică:

1. Alexandru Ioan, Administraţia publică: teorii, realităţi, perspective, Bucureşti: editura: Lumina Lex, 1999, 2000, 2001, 2002

2. Alexandru Ioan, Drept administrativ comparat, Bucureşti: editura Lumina Lex, 2000.

3. Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, (şcoala naţională de studii politice şi administrative),
Bucureşti, 1992; V. I şi V. II (note de curs), editura Sylvi, 1996.

4. Bălan Emil, Drept administrativ şi procedură administrativă, Bucureşti: Bucureşti: editura Universitară, 2002.

5. Creangă Ion, Curs de drept administrativ, Vol. II, Chişinău: Editura Epigraf, 2005.

6. Dvoracek Maria V., Drept administrativ. Noţiuni introductive, Iaşi, 1993.

7. Iorgovan Antonie, Drept administrativ, partea I şi a II, Bucureşti: editura Nemira, 1996.

8. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, volumul I, Bucureşti: editura ALL BECK, 2001; volumul II, Bucureşti:
editura “ALL BECK”, 2002.

9. Manda Corneliu, Drept administrativ, Bucureşti: editura Victor, 2000.

10. Negoiţă Alexandru, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Bucureşti, 1993.

11. Orlov Maria, Belecciu Ştefan Drept administrativ, Chişinău: editura Elena V.I., 2005

12. Popa Eugen, Autonomia locală în România”, Bucureşti: editura ALL BECK, 1999.

13. Popa Victor, Manole Tatiana, Mihăiluţă Ion, „Administraţia publică locală a Republicii Moldova ”. Comentarii legislative,
Chişinău: editura Museum, 2000.

14. Popa Victor. Dreptul public. Chişinău: editura AAP, 1998.

15. Popescu Corneliu-Liviu, „Autonomia locală şi integrarea eupeană”, Bucureşti: editura ALL BECK, 1999.

16. Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ român, Bucureşti: editura Lumina Lex, 1999.

17. Prisăcaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român, partea generală, ediţia II-a revăzută, Bucureşti: editura “ALL”,
1996.

18. Trăilescu Anton, Drept administrativ. Tratat elementar, Bucureşti: editura ALL BECK, 2002.

19. Алёхин А. П., Кармолицкий А. А., Козлов Ю. М., Административное право Российской Федерации, Москва, 1998 г;
2000; 2001 г.

20. Алёхин А. П., Козлов Ю. М., Административное право Российской Федерации, 1 и 2 часть, МГУ, 1995 г.

21. Баранчинков В. А, Правовые проблемы становления и развития. местного самоуправление в Российской

Федерации”, Москва, 2005

22. Бахрах Д. Н., Административное право, общая и особенная часть, Москва, 1997; 2000 г.
23. Игнатов В. Г., Рудой В. В., Местное самоуправление, Москва: изд-во «Феникс»2003

24. Козлов Ю. М., Попов Л. Л., Административное право, Москва, 1999 г.

25. Козырин А. Н., Административное право зарубежных стран, Москва, 1996 г.

34
26. Овсянко Д. М., Административное право, Москва, 1996 г и др.

SUBIECTE PENTRU EXAMEN

1. Conceptul administraţiei publice locale.

2. Administraţia publică locală în structura organelor cu puterea de stat.
3. Raportul dintre administraţia publică locală şi alte ramuri ale dreptului naţional.
4. Clasificarea autorităţilor publice.
5. Trăsăturile specifice şi funcţiile administraţiei publice locale.
6. Esenţa şi etapele reformei teritoriale după 1990 în Republica Moldova.
7. Unităţile administrativ teritoriale şi structura lor.
8. Structura unităţii teritorial autonome Găgăuzia.
9. Formarea desfiinţarea şi schimbul statutului unităţii administrativ teritoriale.
10. Noţiunea de principii a administraţiei publice locale .
11. Principiile generale ale administraţiei publice locale.
12. Principiile constituţionale ale administraţiei publice locale.
13. Consideraţii generale privind formarea administraţiei publice locale.
14. Sistemul organelor electorale.
15. Organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale.
16. Componenţa şi constituirea consiliului local.
17. Durata mandatului consiliului local.
18. Atribuţiile consiliului local.
19. Secretarul consiliului local.
20. Atribuţiile secretarului consiliului local.
21. Desemnarea şi alegerea primarului.
22. Mandatul şi statutul primarului şi viceprimarului.
23. Atribuţiile primarului.
24. Primăria, statutul juridic al personalului primăriei
25. Delegatul sătesc.
26. Noţiunea consiliului raional.
27. Componenţa şi constituirea consiliului raional.
28. Atribuţiile consiliului raional.
29. Preşedintele şi vice-preşedintele raionului.
30. Mandatul, statutul şi atribuţiile preşedintelui raionului.
31. Comisiile de lucru ale consiliului local.
32. Şedinţele - formă principală de activitate a organelor administraţiei publice locale.
33. Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor.
34. Adoptarea deciziilor şi conţinutul lor.
35. Procesul verbal al şedinţelor.
36. Profesionalism trăsătura principală a stilului de lucru.
37. Noţiunea serviciului public.
38. Clasificare serviciilor publice.
39. Organizarea şi conducerea serviciilor publice.
40. Numirea şi destituirea din funcție a personalului din serviciile publice.
41. Autorităţile administraţiei publice ale municipiului Chişinău.
42. Consiliul municipal. Atribuţiile.
43. Primarul general. Atribuţiile.
44. Pretorul. Atribuţiile. Pretura.
45. Serviciile publice ale municipiu Chişinău.
46. Noţiunea de autonomie financiară locală.
47. Venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale.
48. Întocmirea aprobarea şi executarea bugetelor locale.
49. Fondurile extrabugetare. Subvenţiile.
50. Natura juridică a controlului activităţii autorităţilor publice locale.
51. Formele controlului activităţii organelor administraţiei publice locale.
52. Controlul administrativ.
53. Controlul de legalitate.
54. Controlul de oportunitate.

35