CURS 2

BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE EFICIENŢEI

INVESTIŢIILOR

2.1. Conceptul de eficienţă economică

2.2. Forme de eficienţă economică
2.3. Modele de evaluare a eficienţei economice
2.4. Etapele formulării deciziei de investiţii
2.5. Caracterizarea generală a indicatorilor de eficienţă
2.6. Analiza economică şi analiza financiară – problematică şi particularităţi

2.1. Conceptul de eficienţă economică

O definire generală a eficienţei presupune analiza raportului dintre efectele utile

şi eforturile depuse în procesul de utilizare a resurselor. Din acest punct de vedere,
eficienţa poate fi evaluată în două moduri:
1) ca indicator de maxim
Eficienţa = max (Efecte utile/Eforturi) - rezultatul utilizării resurselor trebuie să fie
un volum cât mai mare de efecte utile pe unitatea de efort;
2) ca indicator de minim
Eficienţa = min (Eforturi/Efecte utile) - rezultatul utilizării resurselor va fi un volum
cât mai mic de eforturi, depuse pentru obţine o unitate de efect util.
Dacă eficienţa este privită ca un sistem, se pot identifica 4 forme de abordare a
eficienţei, după cum urmează:
1) Eficienţa naturală: însuşirea elementelor mediului natural de a influenţa
favorabil (pozitiv) viaţa oamenilor şi a societăţii;
2) Eficienţa tehnică: însuşirea elementelor tehnice (echipamente, instalaţii, utilaje,
maşini, etc.) de a genera “efecte utile”;

1
 3) Eficienţa economică: însuşirea fenomenelor, proceselor, activităţilor şi
acţiunilor umane (indiferent dacă sunt de natură economică sau neeconomică)
de a genera efecte economico-financiare maxime, cu un consum minim de
resurse;
4) Eficienţa socială: însuşirea tuturor tipurilor de activităţi de a influenţa favorabil
omul şi societatea.

2.2. Forme de eficienţă economică

Principalele criterii de stabilire a tipologiei eficienţeieconomice sunt:

1) după conţinutul reproducţiei sociale:
- eficienţa repartiţiei;
- eficienţa schimbului;
- eficienţa consumului.
2) după sfera de cuprindere:
- eficienţa microeconomică;
- eficienţa macroeconomică.
3) după structură:
- eficienţa industriei;
- eficienţa agriculturii;
- eficienţa construcţiilor;
- eficienţa comerţului;
- eficienţa cercetării ştiinţifice;
- eficienţa culturii, etc.
4) după factorii implicaţi:
- eficienţa activelor fixe;
- eficienţa utilizării activelor circulante;
- eficienţa utilizării forţei de muncă, etc.

2
 2.3. Modele de evaluare a eficienţei economice

Din punct de vedere al investiţiilor al investiţiilor, înţelegerea eficienţei se

bazează pe următoarele consideraţii metodologice:
1) Eficienţa reflectă calitatea, volumul şi structura avantajelor anticipate şi
costurilor necesare, precum şi influenţa factorului timp pentru diferite variante de
proiect.
2) Calitatea pregătirii deciziei influenţează avantajele, costurile şi parametrii de
timp, care la rândul lor determină formarea eficienţei.
3) Eficienţa diferă de la un proiect la altul, de unde necesitatea găsirii soluţiei
optime.
4) Alegerea variantei optime de proiect presupune o evaluare complexă din
punct de vedere economic, financiar, social, ecologic, etc.
5) Caracterizarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii presupune o
abordare din 3 puncte de vedere
a) compararea costurilor cu avantajele pe fiecare variantă de proiect,
estimându-se eficienţa economică absolută;
b) compararea diferitelor variante de proiect, estimându-se eficienţa
economică relativă;
c) stabilirea nivelului de exigenţă dorită se realizează înainte de
evaluarea efectivă a proiectului, stabilindu-se parametrii de control şi
reglare.
În practică se utilizează 5 modele de indicatori şi criterii de eficienţă:
- modelul avantajului relativ sau specific pe unitatea de măsură a costurilor
(ex. e şi );
- modelul costului specific pe unitatea de măsură a avantajelor (ex. s);
- modelul aportului net comparativ (ex.VNA);

3
 - modelul valorii absolute a avantajelor pe durata de viaţă a proiectului (ex.
VNA(Vh));
- modelul angajamentului total (cheltuielile cu investiţia şi de producţie pe
durata de viaţă a proiectului).

2.4. Etapele formulării deciziei de investiţii

1. elaborarea strategiei de dezvoltare a firmei;

2. stabilirea politicii de investiţii;
3. stabilirea amplasamentului;
4. generarea de proiecte pe variante şi amplasamente;
5. evaluarea nivelului tehnic, tehnologic, constructiv, de calitate, etc.
6. analiza aspectelor comerciale;
7. evaluarea complexă (economică, financiară, de senzitivitate, incertitudine şi
risc, social şi ecologic);
8. formularea recomandării de decizie;
9. adoptarea deciziei;
10. implementarea proiectului de investiţii.
Un aspect deosebit de important al etapelor 4-7 îl reprezintă analiza economică şi
analiza financiară a proiectului de investiţii şi particularităţile acestor două tipuri de
analize.