Luxemburg- date economice

1. Populatie: 602005 oameni.

2. Salariul minim: 1.998,59 EUR pe lună (iul. 2018), publicat de Eurostat.

3. Salariul mediu: 5301 € pe luna.

Cele mai mari salarii sunt in asigurari, domeniul financiar, educational si al serviciilor de gaz si electricitate.
4. Monedă: Euro
5. Produs intern brut: 62,4 miliarde USD (2017)
6. PIB pe cap de locuitor: 107865,27 USD(2017)
7. PIB pe cap de locuitor PPP: 94277,97 USD(2017)

* Purchasing Power Parity (PPP) – paritatea puterii de cumparare.

8. Rata şomajului: 5,5% (aug. 2018)

9. Rata somajului in randul tinerilor: 13,5% (aug. 2018)
10. Nr. de personae care nu lucreaza: 14936 (aug. 2018)
11. Nr. de persoane care lucreaza: 447430 (aug. 2018) (aproape o treime fac naveta din Franta, Belgia sau
Germania).

Varsta de pensionare la femei si la barbati este de 65 ani. Forta de munca dupa ocupatie: 2,2% agricultura, 17,2%
industrie, 80.6% servicii. (2007).

12. Datoria publică - procent din PIB: 23,0% din PIB (2017)
13. Rata inflatiei: 2,01% (sept. 2018)
14. Exporturi: 1,11 miliarde Euro (numai in iulie 2018)

Luxemburg exporta: masini si echipamente, produse din otel, produse chimice, produse din cauciuc, sticla.

Principalii parteneri de export sunt: Franta 21,6%, Belgia 15,5%, Germania 14,5%, Marea Britanie 5,8%, Italia 5,6%,
Elvetia 4,7% (2012).

15. Importuri: 1,62 miliarde euro( numai in iulie 2018)

Bunuri importate: minerale, metale, produse alimentare, bunuri de consum de calitate. Principalii parteneri de
import sunt: Franta 11,7%, Belgia 32,9%, Germania 17,1%, Statele Unite 5,9%, China 7,2%, Olanda 4,9% (2016).

16. Industrii principale: servicii bancare si financiare, fier si otel, IT, telecomunicatii, transport de marfuri, alimente,
produse chimice, produse metalice, inginerie, anvelope, sticla, aluminiu, turism.
17. Economie: Prosperitatea Luxemburgului s-a bazat inițial pe industria siderurgică, care în anii 1960 reprezenta
până la 80% din valoarea totală a exporturilor. Cu toate acestea, până la sfârșitul secolului al XX-lea, vigoarea
economică a țării s-a datorat în special implicării sale în servicii bancare și financiare internaționale și în activități
necomerciale precum găzduirea activităților politice intra-europene. În secolul XXI, tehnologia informației și
comerțul electronic au devenit, de asemenea, componente importante ale economiei luxemburgheze.
Rezultatul adaptabilității și cosmopolitismului țării este un nivel de trai foarte ridicat; luxemburgenii se numără
printre liderii mondiali în ceea ce privește nivelul de trai și venitul pe cap de locuitor.
18. Agricultura: Resursele agricole ale Luxemburgului sunt destul de modeste. Cu excepția produselor zootehnice,
surplusurile sunt limitate, iar solurile marginale din multe părți ale țării împiedică recoltele abundente.
Majoritatea agriculturii este amestecată și include atât creșterea animalelor, cât și grădinăritul. Șeptelul(nr. de
animale) și produsele sale secundare reprezintă cea mai mare parte din producția agricolă, creșterea bovinelor
crescand în importanță în detrimentul creșterii porcilor și ovinelor. Grâul, orzul și alte cereale sunt următoarele
produse cele mai importante, urmate de legumele rădăcinoase. Aproximativ jumătate din fermele țării sunt mai
mici de 50 de hectare. Podgoriile de-a lungul râului Moselle produc câteva vinuri excelente.
19. Resurse: Resursele naturale ale Luxemburgului sunt departe de a fi abundente. Pe lângă faptul că agricultura nu
era deosebit de prosperă, depozitele de minereu de fier de odinioară au fost epuizate până în anii 1980. Cu
excepția apei și a lemnului, nu există resurse energetice. Într-adevăr, Luxemburgul nu are aproape nimic care
predispune la dezvoltarea agricolă sau industrială. Rădăcinile creșterii sale economice constau în utilizarea
capitalului și în adaptabilitatea și ingenuitatea forței de muncă, mai degrabă decât în resursele naturale.
Luxemburg îndeplinește majoritatea nevoilor sale de energie cu importurile. Singura sa sursă internă de energie
este hidroelectricitatea obținută din mai multe diguri de pe râurile sale, ceea ce reprezintă aproape o cincime
din necesitățile energetice ale țării. Energia nucleară reprezintă o sursa neglijabilă de energie.
20. Transporturi: Sistemul rutier intern din Luxemburg nu este extins, dar este bine întreținut, iar mai multe
autostrăzi leagă țara de vecinii săi. Un port de la Mertert pe râul Moselle, canalizat, leagă marele ducat cu
sistemul de căi navigabile din Rin și îi oferă o cale pentru circulația internațională a mărfurilor. Guvernul a operat
căile ferate ale națiunii încă de la cel de-al doilea război mondial. Ele sunt moderne, electrificate și, în majoritate,
duble. O parte importantă a transportului internațional către și dinspre Luxemburg este cu trenul, iar țara este
legată de vecini cu un număr mare de linii. Aeroportul Findel din afara orașului Luxemburg a devenit un terminal
aerian major european, deservit de liniile mai multor țări. Luxair este compania aeriană națională.
 21. Comert si fabrici: Producția și exportul de fier și oțel au jucat de mult roluri majore în economia luxemburgheză.
Producția oțelului a fost inițial bazată pe exploatarea zăcămintelor de minereu de fier care se întind de la
Lorraine pana la colțul sud-vestic al marelui ducat. Cu toate acestea, acest minereu are un conținut ridicat de
fosfor, iar până în 1879, cand a fostintrodus procesul de bază Bessemer, fabricarea oțelului era imposibila.
Ulterior, industriile metalurgice din Luxemburg au crescut și au înflorit. În decursul anilor '70, totuși, cererea la
nivel mondial pentru oțel a scăzut, determinând scăderea ponderii industriei siderurgice a produsului intern brut
al Luxemburgului. Ca răspuns la această criză, guvernul a luat măsuri menite să ajute industria siderurgică să
sporească eficiența și să mențină rentabilitatea. La sfârșitul anilor '70, ARBED (Aciéries Réunies de Burbach-Eich-
Dudelange) SA a fost singurul producător de oțel din Luxemburg. În 2001, ARBED a fuzionat cu compania
spaniolă Aceralia și compania franceză Usinor pentru a forma Arcelor, care ulterior s-a alăturat Mittal pentru a
crea ArcelorMittal, cea mai mare companie de siderurgie din lume la momentul formării sale în 2006. De la
sfârșitul secolului XX, economia luxemburgheză a fost din ce în ce mai dependentă de fabricile deținute în
străinătate și de alte companii multinaționale care operează în țară. Aceste fabrici produc în primul rând
anvelope pentru autovehicule, produse chimice și metale fabricate.
22. Sistemul bancar: Luxemburg este cel de-al doilea centru de investiții din lume, după Statele Unite, prima piață
de asigurari din Uniunea Europeană și primul centru bancar privat din zona euro. Sectorul financiar este cel mai
mare contributor la economia luxemburgheză. Industria serviciilor financiare reprezintă aproximativ 27% din
PIB-ul total. Cele 140 de bănci cu sediul în Luxemburg fac parte din industria serviciilor financiare și desfășoară
activități pe mai mulți piloni strategici care duc la o ofertă de produse extinsă și sofisticată, precum și la o bază
de clienți diversificată. Cinci dintre acestea sunt de origine luxemburgheză, celelalte provenind din 30 de țări
diferite, ceea ce înseamnă o rată de internaționalizare de 96,5%, cea mai mare din Europa. Luxemburg are o
experiență de lungă durată în comerțul electronic. Aici se afla sediul companiilor de vârf, cum ar fi Skype,
Amazon și PayPal. Companiile de plăți electronice au fost, în principal, atrase de Luxemburg pentru a sprijini
brandurile globale de comerț electronic.
23. Turism: Turismul este o componentă importantă a economiei naționale, reprezentând aproximativ 8,3% din PIB
în 2009 și angajând aproximativ 25 000 de persoane sau 11,7% din populația activă. În ciuda recesiunii globale
din 2008-2012, Marele Ducat încă salută peste 900.000 de vizitatori pe an, care petrec o medie de 2,5 nopți în
hoteluri, pensiuni sau campinguri. Călătoriile în scopuri de afaceri sunt înfloritoare, reprezentând 44% din
numărul de nopți petrecute în țară și 60% în capitală, cu 11% și 25% între 2009 și 2010. Publicat de Forumul
Economic Mondial în martie 2011, Raportul privind turismul si competitivitatea turismului ii acorda tarii locul 15
în lume, de la locul 23 în 2009.
Destinațiile principale sunt orașul istoric din Luxemburg, castelul medieval Vianden, Echternach cu mănăstirea și
districtele de vin din Valea Moselle. Mullertalul cu stâncile stâncoase din est și cartierul montan Oesling din
Ardennes la nord sunt de asemenea favorite pentru entuziaștii în aer liber.
Luxemburgul are legături bune de transport rutier, feroviar și aerian cu restul Europei, făcându-l o destinație din
ce în ce mai populară pentru întâlniri internaționale, precum și pentru șederea prelungită în week-end. Peste
jumătate dintre vizitatorii din Luxemburg provin din Țările de Jos, Belgia și Germania, cu numere importante din
Franța, Marea Britanie și Statele Unite. Campingul este popular în Luxemburg, în special în cazul olandezilor,
care fac camping mult mai mult timp decât alte naționalități, în special în Ardenes și Mullerthal.

Bibliografie:

1. https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-datasets/-/EARN_MW_CUR
2. https://tradingeconomics.com/luxembourg/indicators
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Luxembourg
4. https://statistiques.public.lu/en/index.html
5. https://www.britannica.com/place/Luxembourg
6. https://www.ebf.eu/luxembourg/
7. http://www.luxembourgforfinance.com/en/why-luxembourg
8. https://en.wikipedia.org/wiki/Tourism_in_Luxembourg