Ilovepdf Merged

Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr.
Carmen Timofte (Stanciu) 1
1. Economia digitală
Economia digitală are la bază piaţa, care se transformă dintr-o piaţă standard
într-una electronică bazată pe IT, cu următoarele funcţii (asemănătoare cu cele
standard):
- întâlnire între cumpărători şi vânzătorii
determinarea produselor oferite: caracteristicile produselor oferite de
vânzător, agregarea diferitelor produse;
căutare partenerilor de afaceri: informaţii despre produs şi preţ, organizarea
de licitări, potrivirea ofertei vânzătorilor cu preferinţele cumpărătorilor;
descoperirea preţului: procesul de determinare a preţului, permiterea de
comparare a preţurilor;
- facilitarea tranzacţiilor
logistică: furnizarea de informaţii, bunuri şi servicii cumpărătorilor;
achitarea: transferul plăţilor la vânzător;
încrederea: sistemul de credit, reputaţia, agenţii online pentru protecţia
consumatorului, agenţii de evaluare(rating);
- infrastructură instituţională
legal: codul comercial, legea contractelor, protecţia proprietăţii intelectuale,
rezolvarea disputelor;
reglementări: reguli şi dispoziţii, monitorizări, promulgări.
Procesul de realizare a afacerilor într-o lume virtuală este complet diferit,

deoarece în locul proceselor de distribuţie şi de materiale neprelucrate, face apel la
adunarea, selectarea, sintetizarea şi distribuirea informaţiei. Lanţul unei afaceri
digitale începe cu aprovizionarea şi cererea, se încheie cu preţurile şi cu competiţia.
Componentele principale ale economiei digitale sunt: produsele digitale,
consumatorii, vânzători, infrastructura companiilor, intermediarii, serviciile de help
şi suport, creatori de site-uri Web.
1.1 Structura economiei digitale

Din punct de vedere conceptual, Economia Internet poate fi împărţită în patru
nivele (conform www.internetindicators.com) (Figura 1):
4. Tranzacţii online
Activitate economică
Economia Internet
3. Intermediari
2. Aplicaţii
Infrastructură
1.Infrastructura Internet
Figura 1. Structura economie digitale

Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr. Carmen Timofte (Stanciu) 2
- nivelul 1 – infrastructura Internet – include companiile ale căror produse şi

servicii ajută la crearea infrastructurii reţelei TCP/IP, cum ar fi:
furnizori Internet pe backbone (Qwest, MCI Worldcom);
furnizori de servicii Internet (Mindspring, AOL, Earthlink);
companii de hardware şi software pentru reţele (Cisco, Lucent, 3Com);
producători de server- e şi PC-uri (Dell, Compaq, HP);
ofertanţi de securitate (Axent, Checkpoint, Network Associates);
producători de fibră optică (Corning);
- nivelul doi – aplicaţii Internet – produsele şi serviciile permit utilizarea optimă a

infrastructurii în vederea afacerilor online; acest nivel include:
consultanţă Internet(USWeb/CKS, Scient, etc.);
aplicaţii de comerţ pe Internet (Netscape, Microsoft, Sun, IBM);
aplicaţii multimedia (RealNetworks, Macromedia);
software de dezvoltare pentru Web (Adobe, NetObjects, Allaire, Vignette);
software pentru motoare de căutare (Inktomi, Verity);
instruire online (Sylvan Prometric, Assymetrix);
baze de date orientate spre Web (Oracle, IBM DB2,Microsoft SQL Server,
etc.);
- nivelul trei – intermediari Internet – cresc eficienţa pieţelor electronice, prin

uşurarea întâlnirilor şi interacţiunilor dintre cumpărători şi vânzători. Intermediarii
acţionează ca un catalizator în procesul în care investiţiile din nivelele anterioare
sunt transformate în tranzacţii de afaceri. Acest nivel include:
creatori de pieţe în industriile verticale (VerticalNet, PCOrder);
agenţii de călătorii online (TravelWeb.com,1Travel.com);
agenţii de schimb online (E*Trade, Schwab.com, DLJDirect);
agregate de conţinut (Cnet, ZDnet,Broadcast.com);
portal-uri, furnizori de conţinut (Yahoo, Excite, Geocities);
agenţi de schimb pentru reclamă pe Internet (Doubleclick, 24/7 Media);
publicitate online (Yahoo, ESPNSportszone)
- nivelul patru – comerţul pe Internet – comerţul pe Internet implică vânzarea de

produse şi servicii consumatorilor sau afaceri pe Internet. Acest nivel include:
E-tailers (Amazon.com, eToys.com);
producători care vând online (Cisco, Dell, IBM);
companii pentru taxe şi înscrieri (thestreet.com, WSJ.com);
vânzare de bilete online pentru avion;
divertisment online şi servicii profesionale.
Multe companii joacă roluri multiple în diferite nivele, cum ar fi Microsoft şi

IBM. Această stratificare a economiei Internet, permite analiza companiei din
perspectiva nivelului la care aderă pentru a intra în e-economie, precum şi
posibilităţile de extindere a activităţilor spre alte nivele ale arhitecturii.
1.2 Aspecte economice ale economiei digitale

Există unele aspecte legate de economia digitală, cum ar fi:
- curba costurilor – la produsele şi serviciile fizice (Figura 2 a), curba costurilor are
o formă de „U”, deoarece, la început, pe măsură ce cantitatea creşte, scade costul,
iar apoi invers. La produsele digitale (Figura 2 b), costul variabil pe unitate este
foarte scăzut, aproape fix, comparativ cu cantitatea. Costul pe unitate va scădea,
pe măsura creşterii cantităţii.
cost cost
optim
cantitate cantitate
a) Produse obişnuite b) Produse digitale
Figura 2. Curba costurilor

- cumpărarea şi închirierea – ca şi cu produsele fizice, la cele digitale, doar o
persoană poate închiria un produs, iar un grup de clienţi pot partaja o resursă.
- legătura produse /servicii – este o tehnică folosită de ofertanţi pentru produsele
software, care sunt digitale, în scopul discriminării preţului. Această tehnică va
deveni un factor mai important, când mecanismele de microplată vor fi fezabile
din punct de vedere economic.
- cererea pentru un număr critic de cumpărători şi vânzători – costul economiei
digitale este destul de ridicat, iar fără un număr minim de parteneri pe piaţa
electronică, aceasta devine ineficientă. Această situaţie se va schimba, atunci când
TV-ul şi PC-urile se vor răspândi uniform în lume.
- nesiguranţa calităţii şi asigurarea calităţii – în cazul în care preţul devine un
factor de influenţă pentru mulţi cumpărători pe Web, calitatea este extrem de
importantă în multe situaţii. Calitatea este legată şi de încrederea pe care clienţii o
au într-o companie, într-o anumită marcă. Nesiguranţa calităţii apare la clienţi o
dată cu unele produse noi, de la firme necunoscute, care nu le inspiră încredere.
- preţurile pe Internet – preţurile sunt foarte importante în orice economie, deoarece
determină volumul vânzărilor, partajarea pieţelor şi profitul produselor. Se pot
oferi produse discriminatorii pentru diferiţi clienţi, în funcţie de aspectele
demografice, preferinţe, comportamentul trecut al cumpărătorului: biletele
nevândute de o companie de aeriană înainte de plecarea unei curse se vor vinde la
un preţ mai mic decât cel iniţial; licitaţiile pe Internet de la onsale.com creează
adevărate pieţe financiare; intermediari ca www.priceline.com permit
cumpărătorilor să-şi stabilească produsul dorit şi preţul oferit şi apoi să le facă
legătura cu ofertanţii; agenţi inteligenţi ca şi Kasbah (ecommerce.medis.mit.edu
/kasbah) şi Tete-a-Tete (ecommerce.media.mit.edu/tete-a-tete), negociază preţul în
numele cumpărătorului şi vânzătorului.
Altă categorie de preţuri le reprezintă cele online şi cele offline. Presupunem
compania Barnes&Noble, care vinde cărţi, atât online, cât şi tradiţional, şi se pune
problema diferenţelor de preţuri între cele două moduri de comercializare, pentru
acelaşi produs. Unele companii oferă preţuri mai mici pentru produsele online (Pacific
Brokerage Service –www.tradepbs.com, oferă un reduce de 50% pentru produsele
online), alte păstrează acelaşi preţ (unele bănci), sau chiar mai mare (unele bănci
solicită un comision mai mare pentru plăţile online decât pentru cele offline, băcănia
www.peapod.com oferă produse online la un preţ mult mai mare decât în
supermarket).
Aceste diverse tipuri de preţuri schimbă microstructura pieţei consumatorului,
canalele de distribuţie şi puterea afacerii încheiate între părţi. Preţul reprezintă o
măsură a cât de valoros este produsul, şi cât costă pentru producerea lui.
- succesul pieţei electronice – depinde de câţiva factori: caracteristicile producţiei,
industriei, vânzătorului şi consumatorului (impulsiv, răbdător, analitic).
- potenţialii câştigători şi faliţi în economia digitală –
potenţiali câştigători:
o furnizorii de servicii Internet (America Online, PSINet);
o deţinătorii de portal-uri (Yahoo, Lycos);
o furnizorii de servicii Internet diversificate (Yahoo, Lycos,
Infoseek);
o companii de software pentru comerţ electronic (Netscape,
IBM, Microsoft, HP);
o proprietari de reţele private (John Deere în echipamente
farmaceutice, W.W. Grainger în distribuţia aprovizionării
industriale, Baxter Helthcare în aprovizionări mediacale);
o producători medii;
o furnizorii de tehnologie (Cisco);
o companii de publicitate şi marketing ţintă (Broadvison,
DoubleClick);
o câţiva reseller-i mari (FedEx, UPS);
o furnizori de sisteme de plată, infrastructuri speciale,
securitate;
o companii online dedicate (E*TRADE, eBay, eToys,
Amazon.com);
o comercianţi cu amănuntul convenţionali care utilizează
intens online (Wal-Mart, Dell, Cisco);
o creatori de pieţe (Chemdex pentru piaţa electronică, GE
Information Service, Rowe.com);
o alţii (Network Solutions Inc. – pentru nume de domenii,
@Home – pentru acces la Internet pe cablu TV.
potenţiali falimentari: micii angrosişti, agenţii de schimb (broker-i), vânzători
obişnuiţi, producători fără elemente de noutate.
1.1 Impactul comerţului electronic pe Internet asupra eficienţei

economiei
Comerţul electronic priveşte diferit tranzacţiile comerciale, având implicaţii
economice şi sociale, implicaţii în mediul de lucru, natura lucrului, rolul guvernului
etc., şi anume:
- Permite creşterea conectivităţii din economie - conectivitatea la Internet se
realizează începând de la calculatoare scumpe, la dispozitive ieftine şi uşor de
folosit (telefon ,TV), permiţând comunicarea şi efectuarea de tranzacţii comerciale
de oriunde şi oricând;
- Deschiderea este un principiul tehnic şi filosofic esenţial al răspândirii
comerţului electronic - el trebuie să fie deschis ca şi suportul Internet pe care se
dezvoltă. Astfel consumatorul are un rol nou, el putând fi partener în proiectarea
şi crearea produselor. Acest model este adoptat de un număr din ce în ce mai
mare de firme şi guverne.
- Comerţul electronic modifică importanţa relativă a timpului – prin accelerarea
ciclurilor de producţie, prin permiterea firmelor de a opera într-o strânsă legătura,
iar consumatorilor de a-şi derula tranzacţiile într-un timp foarte scurt.
- Comerţul electronic transformă piaţa – schimbând modul de desfăşurare al
afacerilor. Astfel, tradiţionalii intermediari sunt înlocuiţi, apar noi produse şi pieţe,
noi legături mai apropiate între partenerii de afaceri. Se schimbă şi organizarea
muncii, apărând noi canale de difuzare a cunoştinţelor, se deschide interactivitatea
dintre oameni la locul de muncă, apare nevoia de mai multă flexibilitate şi
adaptabilitate, funcţiile şi necesarul de cunoştinţe ale angajaţilor sunt redefinite.
- Comerţul electronic are un efect multiplu – acţionează ca un catalizator în
actualele curente, ca o reformă a reglementărilor, aduce stabilitate legăturilor
electronice dintre parteneri de afaceri (EDI), globalizarea activităţii economice, un
nivel ridicat al cunoştinţelor celor angajaţi. Alt efect va fi cel al dezvoltării altor
sectoare legate de e-comerţ, cum ar fi: electronic banking, rezervări on-line,
marketing unul-la unul. Aceste impacturi nu sunt noi, dar sunt accelerate şi
răspândite în toată comunitatea de pe Net. Impactul comerţului electronic asupra
diferitelor costuri de distribuţie este ilustrat în tabelul următor:
(tranzacţii în $) Bilete de Banking Plata Poliţe de Distribuire
avion facturilor asigurări de software
Sistem tradiţional 8,0 1,08 2,22 la 3,22 400-700 15
Sistem bazat pe 0,54 5
telefon
Sistem bazat pe 1 0,13 0,65 la 1,109 200-350 0,20 la 0,50
Internet
Economisiri (%) 87 89 71 la 67 50 97 la 99
Comerţţ electronic pe Internet

2. Comer
2.1 Definiţţii ale comer

Defini comerţţului electronic
2.2 comerţţului electronic

Necesitatea comer
2.3 Statistici
2.4 Comerţţul electronic în Rom

Comer Româânia
2.5 comerţţ electronic implementate în lume

Sisteme de comer
2.6 Aspecte critice ale dezvoltării comer

dezvoltă comerţţului electronic
2.1 Definiţţii ale comer

Defini comerţţului electronic
- În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează

procesul de cumpărare şi vânzare sau schimb de produse, servicii, informaţii,
utilizând o reţea de calculatoare, inclusiv Internet.
- În sens restr ns, comerţul electronic poate fi privit din patru

restrââns
perspective, şi anume:
� din perspectiva comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de

informaţii, produse, servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de
calculatoare sau alte mijloace electronice;
� din perspectiva proceselor de afaceri – reprezintă o aplicaţie
tehnologică îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de
lucru;
� din perspectiva serviciilor – este un instrument care se
adresează dorinţelor firmelor, consumatorilor şi managementului în vederea
reducerii costurilor şi creşterii calităţii bunurilor şi a vitezei de servire.
� din perspectiva online – reprezintă capacitatea de a cumpăra şi
de a vinde produse, informaţii pe Internet sau utilizând alte servicii online.
� Termenul de comerţ electronic cuprinde o gamă largă de tehnologii

tehnologii, cum ar fi:
� EDI (Electronic Data Interchange);
� mesageria X.400;
� poşta electronică;
� WWW şi Internet-ul;
� Intranet-ul – reţeaua internă a unei companii, organizată după
principiile Internet-ului;
� Extranet-ul – reţeaua care funcţionează după modelul Internet-ului şi
care asigură schimbul electronic de informaţii între colaboratorii
companiei: furnizori, clienţi, bănci.
2.2 comerţţului electronic

Necesitatea comer
Există în principal două motive pentru care o companie doreşte să se lanseze

în comerţul electronic pe Internet:
- a-şşi lărgi clientela
posibilitatea de a- clientela: pe Internet, orice companie poate
avea o prezenţă globală, beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine
este conectat la Internet poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de
localizarea geografică a utilizatorului.
- distribuţţie şi servicii pentru

reduceri drastice ale costurilor pentru distribu
clien
clienţţi. Utilizarea Internet-ului aduce scăderi semnificative privind distribuirea
informaţiilor, acestea jucând un rol important în orice afacere. Astfel, trimiterea
prin poştă a unei broşuri de prezentare implică un cost cu mult mai mare decât cel
al trimiterii broşurii electronice "echivalente" prin e-mail sau cel al plasării acestuia
pe un site Web. Prezenţa pe Internet implică unele costuri iniţiale, care diferă în
funcţie de serviciile dorite (e-mail, Web etc.) dar acestea se amortizează relativ
repede. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuţie este posibilitatea de a
distribui mult mai multă informaţie şi actualizarea rapidă a acesteia.
Aceste avantaje decurg din caracteristicile tehnice şi economice ale Internet-

ului, şi anume:
� Interoperabilitatea - este asigurată prin utilizarea de protocoale standardizate
pentru comunicaţie şi folosirea unui sistem standard de nume, adrese şi rutare;
�Caracterul global;
� Larga răspândire a World Wide Web-ului şi uşurinţa în utilizare a browser-elor

Web;
� Costurile scăzute de conectare la Internet;

2.3 Istoric, statistici
In figura de mai jos este prezentat un scurt istoric al comertului online:
�Conform cercetătorilor de la Forrester Research

Research, comerţul pe Internet a fost în
2004 la 6.800 miliarde $, adică circa 8,6% din totalul vânzărilor. Gândind la plan
mondial, înseamnă destul de puţin, dar ţinând cont ca doar 10 % (conform Media
Metrix) din populaţia globului foloseşte Internet-ul, este suficient. În 1999 este de
aşteptat o creştere cu 280%, până la 1,7 miliarde USD.
�În SUA piaţa de comerţ electronic a crescut de la 490 miliarde USD în 2000
2000, la
2004, din care un procent important în reprezintă segmentul
3.200 miliarde în 2004
business-to-consumer.
� SUA deţine cca. 4/5 din activităţile mondiale în domeniu, urmată de Europa de
Vest cu 10% şi Asia cu 5%.
(miliarde 2000 2001 2002 2003 2004 % din

dolari) vânzările
totale în
2004
SUA 488,7 864,1 1.411,3 2.817,2 3.189 13,3%
America Canada 17,4 38 68 109,6 160,3 9,2%
de Nord Mexic 3,2 6,6 15,9 42,3 107 8,4%
TOTAL 509,3 908,6 1.495,2 2.339 3.456,4 12,8%
Japonia 31,9 64,4 146,8 363,6 880,3 8,4%

Australia 5,6 14 36,9 96,7 207,6 16,4%
Asia- Coreea 5,6 14,1 39,3 100,5 205,7 16,4%
Pacific Taiwan 4,1 10,7 30 80,6 175,8 16,4%
Alte 6,5 14 60,6 130,5 197,1 2,7%
TOTAL 53,7 117,2 286,6 724,2 1.649,8 8%
Germania 20,6 46,4 102,2 211,1 386,5 6,5%

Marea 17,2 38,5 83,2 165,6 288,8 7,1%
Britanie
Europa Franţa 9,9 22,1 49,1 104,8 206,4 5%
de Vest Italia 7,2 15,6 33,8 71,4 142,4 4,3%
Olanda 6,5 14,4 30,7 59,5 98,3 9,2%
Altele 25,9 57,7 123,4 240,8 410,8 6%
TOTAL 87,4 194,8 422,1 853,3 1.533,2 6%
America 3,6 6,8 13,7 31,8 81,8 2,4%

Latinăă
Latin
Restul 3,2 6,2 13,5 31,5 68,6 2,4%
lumii
TOTAL 657 1.233,6 2.231,2 3.979,7 6.789,8 8,6%
83% ditre nord americani au cumparat in mod frecvent din magazinele online,
in timp ce o treime din omenii din america centrala si de sud prefer site-urile care au
si magazine traditionale. Aproape 47% din consumatorii online din Oriental Mijlociu,
Africa si Pakinstan afirma ca nu au facut niciodata cumparaturi pe internet.
Cresterea comertului electronic in Orientul Mijlociu

Statisticile ne arata o crestere semnificativa a comertului electronic in Orientul
Mijlociu, astfel:
• Exista 72.5 milioane de utilizatori de internet in tarile din Orientul Mijlociu si
Africa de Nord.
• 66% din consumatorii din aceste tari fac cumparaturi online
• Conform Google, 15% din afacerile din Orientul Mijlociu sunt prezente si
online
• 33% din consumatorii din Golf folosesc internetul regulat pentru a cauta sau a
achizitiona produse, in comparative cu un procent de 14% din consumatorii
din Nordul Africii
• In lumea araba, 41% din consumatori au conturi de jocuri
• 32% din cumparatorii online din lumea araba sunt femei
• Aproape jumate din consumatorii din Orientul Mijlociu (47%) au un card de
credit
Pentru comertul electronic, previzionarile pana in 2015 ating cifre halucinante,

acest lucru datorandu-se dezvoltarii zonei de mobile si a platilor doar la o singura
atingere (App Store si Google Play)si a site-urilor gen Groupon care aduc achizitii
colective. Asa cum aprecizeaza si Daniel Nicolescu, CEO ePayment, “ Piata
comertului electronic va creste de 3 ori in urmatoarele 18 luni de la 350 de milioane
de euro in prezent, la 1 miliard de euro la finalul anului viitor”.
Europa
Persoane care au comandat pe internet produse sau servicii pentru uz personal
in 2009-2010 (procentul acestora)
Sursa: Eurostat
Cea mai mare rata a persoanelor care au comandat online o are Norvegia
Norvegia,
urmata indeaproape de Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Germania si Finlanda.
Ponderile cele mai mici le au Bulgaria, Turcia si Romania, fiind aratata starea
incipienta a comertului electronic pe aceasta piata la momentul studiului.
Intreprinderi care vand si cumpara online (cel putin 1%) sau au un site sau o
pagina internet in 2009
Sursa: Eurostat
Cele mai multe companii vand si cumpara in domeniul cazarilor, urmate de

comunicare si informatii, comert distributive, transport si stocare, fabricatie, servicii
administrative de support, activitati profesionale, stiintifice si tehnice, furnizarea de
electricitate, gaz, aer conditionat si apa, constructii, activitati de avere imobila si
serviciile de catering.
2009-2010: Cosumatorii online afirma ca hainele si cartile vor ramane in

topul lor de achizitii in urmatoarele 6 luni. Intentia de achizitie a biletelor de avion si
rezervari la hoteluri arata ca economia incepe sa-si revina. In comparatie cu 2009,
unde 24% dintre cei care fac cumparaturi online afirma ca au cumparat bilete de avion
prin intermediul internetului, si 17% au facut rezervari la hoteluri prin internet, au
intentia de a planifica vacanta tot prin intermediul internetului in anul 2010.
Unul din cele mai mari beneficii ale cumparaturilor online este acela de a citi
parerile altor oameni, fie ei experti sau simpli cumparatori. Aceste pareri sunt foarte
importante atunci cand vine vorba de achizitii de produse electronice: 57% dintre
respondenti considera un punct forte prezenta parerilor altor clienti. Parerile despre
masini (45%) si produse software (37%) sunt in topul celor mai influente lucruri cand
vine vorba de achizitionarea online.
Vanzarile prin intermediul site-urilor de comert electronic cresc cu mai mult

de 19% pe an si pot ajunge la 1,4 trilioane de dolari.
Numere exprimate in bilioane USD:
� Comerţul electronic nu este limitat numai de Internet, el incluzând un număr

important de aplicaţii în sistem, cum ar fi:
- videotext (bandă îngustă);
- teleshoping (bandă largă);
- mediu off-line (cataloage CD-ROM);
- reţele proprii ale corporaţiilor etc.
2.4 Comerţţul electronic în Rom

Comer Româânia
�2004: România ocupă locul 43, (cu 5,2 puncte) din 60 de ţă ri într-un clasament al
ţări
pregăătire pentru comer
gradului de preg comerţţul electronic şi al poten
potenţţialului de
digitalăă, conform top-ului realizat de EUI
integrare în noua economie digital
(Economist Intelligence Unit, divizie a The Economist Group.
�2004:
2004: cheltuielile cu IT reprezint
reprezintăă circa 0,5% din PIB
PIB. România cu 7 Euro pe
micăă cheltuial
cap de locuitor este ţară cu cea mai mic cheltuialăă IT din Estul Europei.
- Dintre tranzacţiile EDI, doar cele de tip SWIFT sunt folosite în tranzacţiile
internaţionale bancare (EDI presupune costuri foarte mari de implementare şi
întreţinere)
- Mesageria X.400 este folosită în anumite reţele private

- Dispozitive ATM (Automatic Talling Machine) pentru a furniza bani cash clienţilor
- EPOS (terminale de vânzare/ case electronice legate la un sistem informatic) –
pentru plata cu bani digitali (exp: cardul PRIMA emis de BRD)
- Videotex – încercare de furnizare de informaţii despre societăţile comerciale, prin
terminale de tip Minitel, realizată de ONRC
- Electronic banking – furnizat de ING Bank şi BTR
comerţţului electronic în Rom

Istoricul / prezentul comer Româânia
� Primul magazin virtual românesc (1997) a fost Cybershop.ro, potrivit Web
Archive, realizat de PC Net
Internet Archive Net, care permitea comanda de pe Internet
de casete, CD-uri, cărţi, produsul fiind livrat prin poştă şi plătit la sosirea la
destinaţie.
� La scurt timp, ia startul eShop.ro
eShop.ro, primul magazin care introduce conceptul
de coş de cumpărături – ce-i drept, într-o variantă rudimentară din punct de
vedere al uzabilităţii.
� Au urmat alte 25 de site-uri, tot fără plată on-line şi păstrând acelaşi mod de
livrare, prin poştă.
� Primele magazine care s-au bucurat de un oarecare succes au fost cele cu o
infrastructură deja existentă, cum ar fi Flamingo.ro
Flamingo.ro. Flamingo şi-a extins afacerea
şi pe Internet din anul 1999, având un sistem de comandă on-line, ajungând pe perioada 2000-
2001 la un volum al tranzacţiilor pe site de 64.000 $.
� Rate.ro este unul din magazinele virtuale care aavut o dezvoltare
spectaculoasă, beneficiind de un pachet de finanţare de 1 milion $ de la Libra
Bank şi de un sistem de livrare aparţinând FIX Computers. Foloseşte un sistem de
plată on-line semi-manual, adică atunci când se primeşte o comandă de pe o carte de credit,
operatorul de la Rate.ro trimite datele băncii, aşteptând confirmarea acesteia. Pentru a putea
dezvolta o modalitate de plată on-line, companiile trebuie să încheie un contract cu unele din
băncile existente, pentru a racordaţi direct la sistemul de verificare a băncii, contra unui
comision din tranzacţiile efectuate. Pe deasupra, banca sau compania privată (casa de clearing)
trebuie să asigure siguranţa plăţilor virtuale. În condiţiile în care băncile din ţara noastră
refuză astfel de servicii, companiile româneşti ar putea apela la bănci din afara ţării, contra
unui comision mai mare. Momentan, băncile autohtone percep un comision destul de mare, de
fiecăărei tranzac
4,5% din valoarea fiec tranzacţţii
ii, indiferent dacă provin de la restaurante care practică
adausuri de 100% sau magazine de computere, unde adausul la componente nu depăşeşte 8%.
� Teora.ro a fost unul dintre cele mai mari magazine virtuale româneşti,
ocupându-se cu vânzarea de carte şi care avea un magazin deschis şi în SUA,
apelând la serviciile unei bănci externe. Astfel ei folosesc Operate.net

Operate.net, site care are o
legătură stabilită la o bancă, şi contra unui comision, pune la dispoziţie infrastructura sa pentru
ca tranzacţia să se desfăşoare în condiţii de maximă securitate. Un alt exemplu este Ebill.com
Ebill.com,
care livrează banii la sfârşitul lunii pentru tranzacţiile care au fost efectuate pe magazinul
respectiv, oprindu-şi comisionul.
� Primele cele mai reprezentative site-urile de comerţ electronic de la noi din

ţară sunt prezentate în tabelul următor.
Cadouri www.eshop.ro Credit card, certificat IIS +

VeriSign SiteServer +
MS SQL
artisangifts.millennium.ro Fără plată electronică
B2C www.music.ro Fără plată electronică
Flori www.eflowers.ro Credit card, certificat IIS +
MS SQL
www.eshop.ro Credit card, certificat IIS +
Cărţi MS SQL
www.teora.ro Fără plată electronică
www.cartea.ro Fără plată electronică
Computer www.logimax.ro Fără plată electronică
hardware on-line
www.flamingo.ro Fără plată electronică
Software www.rav.ro Cu plată electronică,
certificat digital
propriu
Office www.rtc.ro Plată bancară rapidă
supplies www.pnp.ro Fără plată electronică
www.austral.ro Fără plată electronică
Altele www.vanguard.ro Tranzacţii electronice
B2B www.vtarus.ro
� în anul 2000
2000, compania netBrdige Investments a lansat portalul OKazii.ro
OKazii.ro,
care permitea consumatorilor finali contactul in mediul virtual, licitarea
online pentru produsul ales si finalizarea tranzactiei in lumea reala. Momentul
era, insa, extrem de dificil atat din punct de vedere al numarului mic de
conexiuni la Internet, cat mai ales din punct de vedere al lipsei totale de
incredere a utilizatorilor in participarea la o tranzactie desfasurata online.
� în anul 2003 comertul electronic intra intr-o noua etapa in urma
implementarii standardului 3D Secure Secure, cel mai inalt sistem de securitate al
tranzactionarii prin Internet. Romania a fost singura tara din regiunea
CEMEA si printre putinele din Europa, care a facut pionierat sub noul
standard promovat de organizatiile internationale emitente de carduri, Visa si
MasterCard. In ultimul trimestru al anului 2003, RomCard a configurat
primele banci in 3D Secure atat pe activitatea de emitere, cat si de acceptare
(BCR, Raiffeisen Bank, Banca Tiriac) si Alpha Bank pe emitere sub sigla
Visa.
� In prezent, numarul bancilor care au implementat 3D Secure a ajuns la 8 prin
aderarea Romexterra si CEC (emitere) si a BRD-GSG (emitere si acceptare),
aflandu-se in curs de configurare si Banca Transilvania (emitere si acceptare).
� În prezent, există 186 de magazine online rom
romââne
neşşti înrolate în sistemul 3D
D
Secure, care sunt active şi au rulaj. Numărul acestora a mai crescut spre
Secure
deosebire de sfârşitul anului 2007, când erau configurate 3D Secure, 112
magazine. În medie, în fiecare lună RomCard înrolează 6-7 comercianţi noi.
� Statisticile furnizate de trafic.ro oferă o perspectivă clară asupra expansiunii
activităţii comerciale online în România. Astfel, la sf sfâârşitul lui februarie
2009, erau 2 479 site-uri comerciale active cu un număr total de 4 675 304
2009
vizitatori
vizitatori.
� Modalitatile de comanda sunt Shopping Cart-ul (78.63%), comanda
telefonica (24.34%), formular (11.89%), email (14.17%), SMS (0.8%),
abonament (0.23%).
� Modalitatile de plata
plata: E-Payment, Romcard, Dot Commerce, 2CheckOut,
Pay Pal, Leul Virtual, CC Now. Lider de piaţă este E-Payment care devine în
2008 procesatorul numărul 1 în România şi RomCard, care continuă lupta de
înrolare în 3D secure. În continuare, marea majoritate a magazinelor
menţionează că se poate plăti online, însă nu menţionează cum. Ca o
concluzie importantă, marea parte a magazinelor din România NU folosesc
sistemele de securitate oferite de 3D Secure şi merg pe varianta clasică SSL.
� Cele mai vizitate site-uri de magazine virtuale din România, conform
www.trafic.ro, sunt: okazii.ro, urmat de www.shopmania.ro ,
www.price.ro, .rate.ro, www.emania.ro, vanguard.ro, gameshop.ro, cd.ro,
musicshop.hbo.ro, kiosk.ro.
evoluţţiei magazinelor de comer

Analiza evolu comerţţ electronic (perioada 2005-2008)
Studiul realizat de http://www.link2ec.ro/ arata ca, creşterea magazinelor de
comert electronic in perioada 2006-2008 este de 50% pe an la numărul de magazine
care îşi desfăşoară activitatea şi preconizeaza că acest ritm de creştere se va menţine
cel puţin 3 ani, până se va ajunge la maturitate şi la un echilibru în numărul de

magazine şi de cumpărători. În 2008 exista indicatorul de 1 magazin la 24.000 de
locuitori
locuitori.
Este foarte interesantă evoluţia între aceste perioade pe grupe de produse. În
studiile făcute, comparaţiile nu sunt întotdeauna relevante pentru ca se incearca
rafinarea şi diversificarea categoriilor şi modul de analiză pentru fiecare magazin.
Analiza actuală se face pe grupe de produse şi nu pe magazine care înglobează grupe
de produse. De aceea, între 2006 şi 2008 există comparaţii mai pertinente privind
magazinele online din România, perioadă care de altfel coincide şi cu dezvoltarea
accelerată a acestui segment.
Cercetările pe care le-a făcut http://www.link2ec.ro/ au vizat exclusiv magazine
care:
a) există online
b) îşi desfăşoară activitatea în mod curent
c) comunică şi sunt active ca afaceri pe Internet
2005 - 412 magazine
2006 - 433 magazine
2007 - 640 magazine
2008 - 875 magazine
Acest studiu este sintezizat in tabelul urmator:
omerţţului electronic
Statistici comer
Evolutie – plati online in 3D Secure
• Volum total realizat in 2010: aprox. 127 milioane EUR
• Volum total realizat in 2011: aprox. 157 milioane EUR
• Ianuarie - Mai 2012: aprox. 91 milioane EUR
• Estimare RomCard pentru 2012: peste 200 milioane EUR (crestere de aprox.
35 – 40% fata de 2011)
• Numar mediu de tranzactii 3D Secure / luna = 330.000 Sursa: RomCard, mai
2012 www.gpec.ro
Estimari VISA – declaratii publice de la CNEC din 8 si 9 Mai 2012

• aprox. 200 milioane EUR bilant pe 2011 – tranzactiiefectuate prin card atat 3D
Secure, cat si non-3D Secure pemagazinele romanesti
• aprox. 600 de milioane EUR tranzactate prin card, inmediul online, de pe
carduri romanesti catre magazine dinstrainatate (800 cu tot cu magazinele
romanesti)
• estimare pe 2012: 1 miliard EUR tranzactii prin card inmagazine romanesti si
straine
• companiile aeriene sunt “responsabile” majoritar pentrutranzactiile de pe
carduri romanesti in strainatate
Statistici de piata
• 3.000 – 4.000 de magazine online romanesti (conform estimarilor principalilor
jucatori din piata si in urma Studiului privind Dezvoltarea Comertului
Electronic din Romania realizat de GPeC in ianuarie 2011)
(http://www.internetworldstats.com/europa.htm-martie 2012).
• Romania are peste 8,5 milioane de internauti din care aproape 4,7 milioane
utilizatori de Facebook (martie 2012)
• aprox. 800.000 de internauti sunt cumparatori online (statistica EuroStat)
Volumul comertului electronic cu plata online a inregistrat la nivelul anului

2011, o crestere de 24% fata de anul 2010, ajungand la valoarea de 158,9 milioane
euro. Prin platforma ePayment a fost procesat un volum de 138,8 milioane de
euro, lunile cu cele mai mari vanzari fiind mai, iunie si iulie cand volumul
tranzactiilor s-a ridicat la aproape 14 milioane de euro lunar. Valoarea medie a
cosului de cumparaturi online a inregistrat, de asemenea, o evolutie pozitiva, de la 58
euro in 2010, la 64 euro in 2011, conform datelor din sistemul ePayment.
Cele mai mari valori medii per tranzactie au fost inregistrate in turism,
software, segmentul IT&C si cel al jucăriilor, cu 163, 126, 114 şi respectiv 81 de euro.
La polul opus se situeaza tranzactiile pentru produse sau servicii in general mai ieftine
cum ar fi carti, bilete la spectacole, cupoane de reduceri sau plata de utilitati al caror
cost mediu se situeaza in jurul valorii de 30 euro.
In 2011, s-au inregistrat cresteri mari la flori – 29,62%, jucarii – 23,38%,
cadouri -21,26%, produse IT – 32%.. Totodata, internetul se dovedeste un canal foarte
potrivit pentru organizatiile non-profit, donatiile online inregistrand o crestere de
aproape 26% în 2011 fata de 2010. In 2011 eMag a castigat 145 milioane de euro din
vanzari, avand o cota de piata de 45%.
2.5 comerţţ electronic implementate în lume

Sisteme de comer
În lume, tot mai mulţi producători importanţi de hardware iau în calcul

varianta vânzărilor prin Internet, cum ar fi:
o firmei Intel (SUA)- în anul 1999, jumătate din afacerile se desfăşurau
prin comerţ electronic;
o firma Acer (SUA)- a renunţat efectiv la întregul lanţ de magazine din

SUA, orientându-se către vânzările on-line;
o firma Dell (SUA)- a lansat recent Gigabuys.com şi Terrabuys.com;
o firma Compaq (SUA)- a cumpărat Shopping.com;
o firma Samsung (Coreea) – apelează la vânzătorul de cărţi Amazon.com

pentru asistenţă în domeniul comerţului electronic.
Acestea sunt câteva din multele companii din întreaga lume care şi-au trecut
cel puţin o parte din afaceri pe Internet.
Evolutia comertului electronic este strans legata de cresterea numarului de

utilizatori ai Internet-ului si accesibilitatii acestui mediu de comunicare. Comertul
electronic mondial a cunoscut o dinamica asccedentara, pe masura ce tot maimulti
consumatori si tot mai multe afaceri s-au conectat la web.
In 2001 a avut loc o hipercrestere a comertului electronic in tarile din Europa de
Vest, crescand comertul de tip B2C, insa o mica proportie din europeni cumparau
online chiar si 3ani mai tarziu. Comertul electronic a crescut rapid si in Europa
Centrala si de Est, sectorul B2B dezvoltandu-se in mod special.
Dupa ce a cunoscut o expansiune nemaivazuta in ultimi ani, comertul
electronic se confrunta la fel ca toate celelalte sectoare ale economiei, de altfel cu o
criza financiara la nivel global. In aceste momente, comerciantii sunt predispusi
falimentelor, si trebuie sa apeleze la solutii eficiente pentru a-si mentine pozitiile
dobandite in ultimii ani.
Conform Forester Research există mai multe clasamente a celor mai bine site-
uri de comert electronic:
-cel mai bun dintre toate: Amazon.com, Dell, IQVC
- cel mai bun in licitatii : EBay, OnSale
- cele mai bune facilitati de cumparare: My Simon, Dash.com
-cele mai bune ghiduri: Productopia, Esmarts
- cu cea mai prietenoasa interfata: Fogdog, Clinique, Petopia, Wine.com, Cyberian
Outpost
-cea mai buna idée pentru un site: CarsDirect.com, RocketCash.com, TheKnot
-cel mai ridicat grad de satisfactie a clientului: Disney, DVD Express, Preview Trvel,
REI
-cele mai atragatoare: Lands’ End, Garden.com, Drugstore.com, WorldSpy
2.6 Aspecte critice ale dezvoltării comer

dezvoltă comerţţului electronic
- Securitatea
- Acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici /digitali)
- Infrastructură de telecomunicaţii adecvate
- Costurile investiţiei
- Cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii,
protecţia datelor consumatorului
- Aspecte lingvistice şi culturale
3. Tehnologia comerţului electronic
3.1 Formele comerţului electronic

3.2 Cadrul de lucru
3.3 Globalizarea comerţului electronic
3.4 Avantajele / dezavantajele comerţului electronic
3.5 Etapele derulării comerţului electronic
3.6 e-business
3.7 m-commerce
3.1 Formele comerţului electronic

Comerţul electronic poate lua mai multe forme, în funcţie de gradul de
digitizare a elementelor sale de lucru, şi anume:
- produsul (serviciul) vândut;
- procesul;
- agentul de predare (sau intermediarul).
Fiecare din cele trei elemente de mai sus pot fi în format fizic sau digital, ceea
ce creează în reprezentarea 3D, opt cuburi. Cele trei dimensiuni ale cubului sunt
reprezentate de produs, proces şi agent (Figura 1).
Produse virtuale
3 Procese virtuale
3
3
Produse digitale 2 3
Produse fizice 1 Procese digitale

Procese fizice
Agenţi Agenţi
Agenţi virtuali
fizici digitali
Figura 1. Formele comerţului electronic
În conformitate cu reprezentarea anterioară (/TURB00/), rezultă trei forme de

comerţ electronic, şi anume:
- Comerţ tradiţional (1) - conţine elementele doar în format fizic;
- Comerţ electronic mixt (2) – reprezentat de cuburile care deţin elemente digitale şi
cel puţin un element fizic; exp.: cumpărarea de cărţi de la Amazon, implică un
agent fizic pentru expedierea cărţilor (compania FedEx).
- Comerţul electronic pur (3) - este cel care conţine toate cele tei elemente în format
digital; exp.: cumpărarea de software de pe Internet, implică produs digital,
furnizarea digitală a produsului, plată digitală.
3.2 Cadrul de lucru
Comerţul electronic înseamnă mai mult decât existenţa unui site de Web, şi
anume home banking, cumpărături online din magazine şi mall-uri virtuale, cumpărări
de acţiuni, căutări de job-uri, conducere de licitaţii, colaborări electronice în cercetare,
dezvoltare de proiecte.
APLICAŢII DE COMERŢ ELECTRONIC

Stocuri, online banking, cumpărături şi vânzări, mall-uri virtuale, home shoping, publicitate şi marketing
online, anunţuri online, călătorii, cumpărări de acţiuni, căutări de job-uri, conducere de licitaţii,
colaborări electronice în cercetare, dezvoltare de proiecte
Utilizatori: Politici publice: Standarde tehnice: Organizaţii:
Cumpărători, vânzători, Taxe, aspecte de Pentru documente, Parteneri, competitori,
intermediari, servicii, legislaţie şi securitate; protocoale de asociaţii, servicii
management securitate reţea, plăţi guvernamentale
INFRASTRUCTURĂ
Infrastructura Infrastructura Infrastructura Infrastructura de Infrastructura
serviciilor de distribuţiei publicării pe reţea interfeţelor
afaceri comune informaţiilor şi reţea şi a (telefonie, cablul (cu bazele de
(securitatea smart mesageriilor conţinutului TV, sateliţi, date, cu clienţii,
card, (EDI, poştă multimedia radio, VAN, cu aplicaţiile)
autentificări, plăţi electronică, (HTML, Java, WAN, LAN,
electronice, HTTP) WWW, VRLM) Intranet, Internet,
cataloage Extranet)
electronice)
MANAGEMENTUL COMERŢULUI ELECTRONIC
Figura 2. Cadrul de lucru al comerţului electronic
Toate acestea reprezintă aplicaţii de comerţ electronic, şi care necesită

susţinere informaţională, sisteme şi infrastructuri organizaţionale.
Aplicaţiile de comerţ electronic sunt dependente de patru mari domenii (piloni

ai piramidei): utilizatori, politici publice, protocoale şi standarde tehnice, alte
organizaţii. Managementul comerţului electronic stă la baza piramidei şi coordonează
aplicaţiile, infrastructurile şi bazele aplicaţiilor.
3.3 Globalizarea comerţului electronic
Comerţul electronic global reprezintă o piaţă liberă şi comercianţi liberi,

mobilitate mare, taxe mici, flexibilitate în angajarea oamenilor, fabricarea oriunde a
produselor, toate acestea pe baza telecomunicaţiile care sunt răspândite în toată
lumea.
O piaţă electronică globală a existat de circa 20 ani, şi anume în zona
tranzacţiilor financiare B2B, EFT, EDI, dar din păcate foarte scumpă şi inaccesibilă
firmelor mici şi mijlocii.
Principalele piedici care stau în calea realizării globalizării comerţului
electronic sunt următoarele:
- Aspecte legale – în prezent diverse organizaţii internaţionale lucrează la cadrul
legal global al comerţului electronic. Problemele din această zonă sunt legate de
jurisdicţii, reglementări de export /import, proprietăţi intelectuale, securitate şi
criptografie, contracte, legalizări de documente, proceduri de autentificare,
protecţia anonimităţii, tranzacţii la frontiere, protecţia datelor, controlul
conţinutului, protecţia consumatorului;
- Aspecte de acces la piaţă – se referă la infrastructura de telecomunicaţii care

trebuie să ajungă în toate zonele globului, la lărgimea de bandă necesară
desfăşurării în bune condiţii a activităţilor, limitările tehnologiei de acces a
utilizatorului. Companiile care vor să adere la comerţul electronic global trebuie
să fie la curent şi să aplice standardele mereu în schimbare, legile Internet-ului,
standardele tehnice şi ale transmisiei electronice;
- Aspecte financiare – se referă la taxe, obiceiuri locale şi sisteme electronice de

plată. Unele ţări pretind taxe pentru produsele comandate din alte ţări, ceea ce
duce la creşterea preţului către cumpărător. Alt factor este cursul de schimb, care
trebuie să fie în timp real în sistemele de plată electronice şi să ţină cont de
zecimale, care în unele monede sunt mai importante decât în altele. Alţi factori
sunt: impozitul pe taxele de vânzare, taxele de import/export, integrarea

tranzacţiilor de comerţ electronic cu sistemul informatic intern financiar-contabil
al vânzătorilor.
- Alte aspecte – cum ar fi:
identificarea cumpărătorului sau vânzătorului,

încredere,
securitate (viruşi),
diversităţi culturale,
acorduri internaţionale şi multilaterale,
limba folosită şi traduceri dintr-o limbă în altă - există un software
WorldPoint Passport –www.worldpoit.com- care permite traduceri rapide, cu
24 cenţi/cuvânt în chineză şi 26 cenţi/cuvânt în franceză. În 1999, acest
software a tradus site-ul companiei de telefoane din Japonia în 10 limbi
asiatice, în numai 3 zile.
cumpărături în moneda locală - cursul se poate schimba în fiecare minut, ceea
ce face dificile tranzacţiile. PSINet a oferit în 1998 o soluţie, şi anume
WorldPay System, care permite comercianţilor să ofere produse în 126 de
monede şi să primească plăţile în 16 monede. Sistemul se bazează pe SET şi
oferă ratele de schimb în timp real, ceea ce le permite cumpărătorilor să
primească preţul produselor la cursul lor valutar. De obicei, cumpărătorii nu
ştiu exact cât plătesc, până la sfârşitul lunii când primesc facturile, iar multe
bănci iau taxe pentru tranzacţiile dintr-o monedă în alta.
rolul şi politica guvernului.
3.4 Avantajele / dezavantajele comerţului electronic
Avantajele utilizării comerţului electronic pot fi privite din trei poziţii: al

companiei, al consumatorului şi al societăţii.
- al companiei:
Extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale; cu
un capital minim, o companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii,
furnizorii potriviţi şi cei mai buni parteneri de afaceri din lume;
creşterea vitezei de comunicare;
îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând erorile de

re-tastare);
reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;
reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor şi
serviciilor;
reducerea unor costuri de creaţie, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a
informaţiilor bazate pe hârtii (prin e-mail de reduc costuri privind mesageria,
iar EDI determină reducerea stocurilor şi costurilor legate de ciclul de
cumpărare);
întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul de Web conţine informaţii la
zi utile tuturor părţilor, iar EDI implică o strânsă legătură a partenerilor pentru
stabilirea standardelor de comunicare);
o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin
paginile de Web);
canale alternative de vânzare ( prin Web);
- Avantajele cumpărătorului sunt:

efectuarea rapidă de cumpărături sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;
căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor
şi calităţilor celor mai adecvate;
transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;
le permite clienţilor participarea la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din
comunităţile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;
facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.
- Avantajele societăţii în urma introducerii comerţului electronic sunt:

permite mai multor persoane să lucreze şi să facă cumpărături de acasă,
reducându-se astfel traficul şi poluarea;
permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi
oamenii cu venituri mai mici să poate cumpăra mai mult, ridicându-le
standardul de viaţă;
permite oamenilor din Lumea a Treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces
la produse şi servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;
facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătate, educaţie,

distribuirea serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate
îmbunătăţită.
Dezavantajele sau limitările comerţului electronic pot fi grupare în două

categorii: tehnice şi non-tehnice.
- Dezavantajele tehnice:
lipsa sistemelor de securitate, de încredere, a standardelor şi a unor protocoale
de comunicaţie;
insuficienţa lărgimii de bandă;
instrumentele de dezvoltare sunt în transformare şi se schimbă rapid;
dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-urile de comerţ electronic
cu unele aplicaţii şi baze de date;
vânzătorii au nevoie de server-e de Web speciale, dedicate şi alte
infrastructuri;
unele software-uri de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme
hardware şi sisteme de operare.
- Dezavantajele non-tehnice, conform unui studiu InternetWeek, sunt:

costul şi justificare (38,8 %) – costul dezvoltării unui sistem propriu este
destul de ridicat, şi nu lipsit de probleme, datorită lipsei de experienţă. Este
greu de justificat şi de cuantificat unele servicii îmbunătăţite aduse clienţilor
sau valoarea reclamelor;
securitatea şi anonimatul (17,2%) – se adresează în special segmentului B2C,
unde anonimatul este foarte important; securitatea este mai ridicată datorită
criptărilor folosite, dar este foarte greu de convins utilizatorii că tranzacţiilor
lor sunt complet sigure;
lipsa încrederii şi mentalitatea utilizatorului (4,4%) – clienţii nu au încredere
în vânzători, dacă nu îi văd la faţă, fapt care duce la o încetinire a trecerii de la
magazinele obişnuite la cele virtuale;
- alţi factori:
imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a mirosi online pentru clienţi;
lipsurile cadrului legal, a reglementărilor şi standardelor;
evoluţia rapidă a domeniului;
insuficienţa suportului de service – de exp. experţi pentru taxele de comerţ

electronic sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru
tranzacţiile de e-comerţ nu există;
în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru
a avea operaţii de e-comerţ profitabile;
poate duce la o ruptură a relaţiilor inter-umane;
accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi.
3.5 Etapele derulării comerţului electronic
Similar comerţului clasic, prin mijloace uzuale, comerţul electronic presupune

aceleaşi etape:
- Atragerea cumpărătorilor - Presupune captarea interesului clienţilor, şi se
asigură prin mijloace ca: reclame (banner-e) în pagini Web, mesaje e-mail,
televiziune etc. Interacţiunea cu cumpărătorii. Are ca scop finalizarea interesului
cumpărătorilor în ordine de cumpărare. Această fază este orientată pe conţinut şi
presupune furnizarea informaţiilor necesare potenţialilor cumpărători cu privire la
produsele sau serviciile pe care le oferă comerciantul.
- Derularea ordinului - Ulterior deciziei cumpărătorului de a comanda anumite

bunuri sau servicii, trebuie să existe mecanisme pentru crearea ordinului,
transmiterea lui la comerciant, procesarea plăţii şi alte aspecte ale
managementului ordinului. În mod obişnuit un client doreşte să cumpere la un
moment dat nu numai un singur produs, ci mai multe, selectate secvenţial,
asemănător umplerii unui coş; trebuie prevăzută posibilitatea de a modifica
ordinul pe parcursul selectării bunurilor.
- Efectuarea plăţii - Ca şi în comerţul obişnuit, există mijloace variate de plată.

Unele dintre metodele de plată pe Internet reprezintă analogul celor din lumea
reală: cărţi de credit, ordine de plată etc.; altele sunt specifice numai comerţului pe
Internet, utilizând tehnologii noi proiectate special pentru aceasta.
- Livrarea bunurilor/serviciilor, care pot fi fizice sau digitale.
- Rezolvarea cererilor ulterioare ale cumpărătorilor - După ce procesul de

vânzare s-a terminat, cumpărătorul poate avea unele întrebări sau probleme
privind obiectul tranzacţiei.
3.6 e-business
IBM a introdus termenul de e-business (/CRAH98/), prin care extinde

noţiunea de comerţ electronic la integrarea unor game variate de servicii, cum ar fi
servirea clienţilor, colaborarea cu alţi parteneri de afaceri, tranzacţii electronice în
interiorul unei organizaţii, toate acestea contribuind la schimbarea fundamentală a
modului de afaceri .
Realizarea concretă a unui proces de e-business constă în desfăşurarea ciclică
a mai multor etape:
- evaluare, cunoaştere, informare;
- transformarea proceselor din nucleul sistemului de afaceri;
- elaborarea aplicaţiilor;
- rularea aplicaţiilor şi asigurarea scalabilităţii sistemului.
Prin acest concept se reunesc totodată facilităţile locale ale Intranet-ului

(schimburi interne de date, administrare, lucrul în grup, integrarea la scară de
organizaţie) cu beneficiile globale ale Internet-ului (e-mail, canale de ştiri şi
prognoze, servicii pentru clienţi etc.)
3.7 m-commerce
Mobile-commerce sau pe scurt m-commerce reprezintă o nouă formă de

comerţ electronic bazată pe telefonul mobil, conectat la Internet.
M-commerce-ul a apărut din necesitatea satisfacerii cerinţelor oamenilor de
afaceri, care călătoresc foarte mult şi care au nevoie să facă şi cumpărături rapide şi de
oriunde se află.
Telefonia mobilă a intrat foarte puternic pe piaţa mondială, inclusiv la noi în
ţară. Se preconizează că până în anul 2004 vor exista în lume circa un miliard de
telefoane celulare, din care jumătate vor putea să acceseze Internet-ul.
Companii mari tind să-şi diversifice piaţă şi pentru acest segment de clienţi
mobili, cum ar fi:
- BestBuy, Minneapolis, cel mai mare lanţ de magazine pentru desfacerea cu

amănuntul a echipamentelor electronice din S.U.A., şi-a deschis un site pentru
cumpărături prin mediul radio (wireless): BestBuy.byair.com. Compania
investighează eficienţa folosirii marketing-ului pe baza „localizării” clientului,
prin intermediul unei tehnologii de poziţionare globală, care va fi ataşată în curând
la toate telefoanele celulare.
- Compania GCP, Chicago, care deţine un lanţ de mall-uri, cu vizitatori pe an ce

ating aproape 20% din populaţia SUA, şi-a deschis afacerea şi spre domeniul
mobil, încercând în acest fel să promoveze la timp exact produsele de care clienţii
au nevoie. Cumpărătorii vor avea un profil, iar compania îşi va îndrepta produsele
spre aceste profile ale clienţilor săi.
- Compania Galileom Illinois, este una din cele mai mari patru companii cu sisteme
de rezervare pentru turism, va permite clienţilor să emită şi să modifice rezervări
de bilete de avion, închirieri de maşini, camere de hotel, doar cu ajutorul
telefonului mobil.
Şi băncile se îndreaptă spre această nouă formă de atragere a clienţilor, patru

dintre cele mai mari din Europa lucrând la implementarea infrastructurii de servicii
mobile (Banken din Suedia, Merita Bank din Finlanda).
Pentru a fi on-line pentru m-commerce, compania trebuie să deţină un site
Web care să suporte WAP (Wireless Application Protocol), limbajul folosit pentru
site-uri va fi WML (Wireless Markup Language), infrastructură de servicii mobile, iar
clienţii să aibă telefoane mobile cu suport WAP.
Tehnologii M-Commerce
Conf. Dr. Carmen TIMOFTE
1. Definiţii
În sens larg M-COMMERCE este schimbul de valori într-o reţea wireless. Definiţia
include mai multe tipuri de comerţ electronic, cum ar fi:
Schimbul de documente;
Informaţii diverse privind serviciile oferite (ştiri, cote de piaţă, trafic, numere de
telefon, adrese);
Distracţii (jocuri, horoscop, rezultate sportive) printr-un dispozitiv fără fir.
Altă definiţie: M-COMMERCE reprezintă cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi

servicii printr-un dispozitiv fără fir şi o reţea mobilă. Acest aspect comercial include:
finanţe, cumpărături, reclamă, grija pentru client şi serviciile informatizate.
M-COMMERCE este următoarea generaţie faţă de E-COMMERCE. El permite

accesul utilizatorilor pe Internet fără a depinde de o infrastructură fixă.
Tehnologia din spatele M-COMMERCE, fie că utilizează Wireless Aplication

Protocol (WAP) sau Short Message Service (SMS), a căpătat o importanţă mai mare
în EUROPA unde dispozitivele mobile sunt echipate cu Web-ready micro-browsers
faţă de Statele Unite unde sunt mai puţin întâlnite.
Producătorii, cum ar fi: Nokia, Ericsson, Motorola şi Qualcomm lucrează cu firme ca

AT&T wireless şi SPRINT să dezvolte tehnologii WAP, Smartphones. Utilizând
tehnologia Bluetooth, telefoanele inteligente (Smartphones) oferă servicii de fax, e-
mail, telefon toate într-un singur dispozitiv, IBM şi alte companii experimentează soft
de recunoaştere a vocii ca o cale de securizare a comerţului mobil.
Pe măsură ce dispozitivele wireless devin mai rapide, mai sigure, mai scalabile, M-
COMMERCE depăşeşte E-Commerce în ceea ce priveşte alegerea pe care o fac
utilizatorii.
Industriile care folosesc M-COMMERCE sunt:

• Serviciile financiare incluzând mobile-banking (pentru plata facturilor) şi
serviciile de brokeraj pentru afişarea valorii acţiunilor şi tranzacţiile;
• Telecomunicaţii pentru schimbarea serviciilor, plata facturilor şi afişarea
informaţiilor privind soldul;
• Service/vânzare cu amănuntul (pentru a face comenzi şi a plăti);
• Servicii informatizate (pentru a accesa ştiri financiare, rezultate sportive şi
date din trafic).
M-COMMERCE a fost lansat de două firme: INSTANT SERVICE.com şi

MobileUSA.com.
2. Probleme de tehnologie si costuri

Transferul standard GSM care reprezinta baza retelelor mobile radio nu este optim
pentru transferul mobil de date. Conexiunea este instabila, rata de transfer este
limitata la 9.6 Kbit\sec si datorita timpului de transfer, care este lung, costurile sunt
mari.
In noul mediu de programare .NET al Microsoft deja se deschid noi posibilitati de

dezvoltare a aplicatiilor care pot rula pe dispozitive de tipul telefoanelor mobile: .Net
Compact Framework este platforma restrânsa a .Net Framework, creata pentru
dispozitive cu capabilitati hardware restrânse (PDA-uri, telefoane mobile, pagere
etc.), si este un subset al .Net Framework
Microsoft a definit pe aceasta platforma niste extensii pentru Visual Studio .Net,
cunoscute sub numele de Smart Device Extensions.
Deoarece Compact Framework-ul este un subset al Framework-ului .Net, orice

programator poate crea aplicatii pentru dispozitive “inteligente”.
Un studiu BBC arata ca în urmatorii doi ani Internet-ul va fi accesat în majoritate de

pe dispozitive mobile.
O problema majora pentru programatori a fost diversitatea de procesoare ce doteaza

aceste dispozitive, si în concluzie dificultatile de a porta o aplicatie de pe un
dispozitiv pe altul.
3. Tehnologii
In general toate protocoalele mobile sunt foarte asemanatoare unul cu altul, fiind
bazate pe arhitectura client-server si permitind o crestere continua a volumului
serviciilor ce pot fi furnizate utilizatorilor.
Viitorul va arata care din urmatoarele protocoale va furniza cea mai puternica valoare
comerciala la orice moment de timp si va fi sustinut cel mai mare numar de aplicatii
atractive.
GSM - (Global System for Mobile Communication) opereaza in banda de frecventa

de 900 MHz si 1800 MHz (in Statele Unite - 1900 MHz) si este protocolul standard
mobil dominant in Europa si cea mai mare parte a regiunii Asia-Pacific. GSM era
utilizat de mai mult de 215 milioane de oameni (octombrie 1999) ceea ce reprezinta
mai mult de 50% din abonatii la telefonia mobila la nivel mondial. America de Nord
avea doar 5 milioane de utilizatori de GSM la sfarsitul anului 1999, in timp ce
majoritatea abonatilor utilizau o multitudine de tehnologii pentru comunicatiile
mobile incluzind pagere si un procent ridicat de dispozitive analogice. In plus,
dezvoltarea pietei mobile a avut ca handicap de principiul “Called Party Pays” care a
dus la o utilizare redusa a telefoanelor mobile. In Europa, cel mai obisnuit standard
GSM furnizeaza mijloacele pentru a face realizabile si la costuri reduse a unei mari
varietati de servicii si aplicatii inovatoare.
HSCSD - (High Speed Circuit Switched Data) este un protocol de comutare de

circuite bazat pe GSM. Este capabil sa transmita date cu o viteza de pana la 4 ori mai
mare decat rata de transmisie teoretica wireless de 14.4 Kbit/s, de exemplu 57.6 Kbit/s
prin utilizarea a 4 canale radio simultan. Problema cheie in dezvoltarea acestei piete
este ca in prezent numai Nokia poate furniza PCMCIA modem cards (CardPhone 2.0)
pentru clienti HSCSD, care ofera o viteza de transfer de 43.2 Kbit/s la descarcare si de
28.8 Kbit/s la transmitere. De aceea este putin probabil ca HSCSD sa aiba o
popularitate larg raspandita, exceptand anumite regiuni unde poate fi folosit ca mijloc
de conectare a laptop-urilor la Internet. Situatia cu care se confrunta sistemul este
tipica pentru toate optiunile retelelor wireless si anume ca tehnologiile se dezvolta cu
o asemenea viteza incat sunt putini operatori care sa investeasca in sistem, astfel ca
acesta va deveni depasit de altele din punct de vedere al performantelor intr-o foarte
scurta perioada de timp.
GPRS - (General Packet Radio Service) este un protocol wireless bazat pe comutatea
de pachete care ofera acces instantaneu la retelele de date. Acesta va permite o
explozie a vitezei de transmisie pana la 115 Kbit/s (teoretic chiar pana la 171 Kbit/s).
Avantajul real al GPRS este acela ca permite o conectare “always on” (de exemplu,
conectivitate IP instanta) intre terminalul mobil si retea, insa acest volum se va pierde
doar cand datele sunt in realitate transmise.
Retele pilot GPRS sunt deja utilizate in prezent in multe piese europene. Oricum,
GPRS va necesita noi terminale care sa sustina ratele de transfer de date ridicate si
aceasta pare sa fie problema adaptarii timpurii a acestei tehnologii.
EDGE – (Enhanced Data Rates for Global Evolution) este versiunea de GSRS cu cea
mai mare largime de banda ce permite o transmisie de date de pana la 384 Kbit/s.
Reprezinta o evolutie a vechiului standard GSM a devenit disponibil pe piata pentru
dezvoltare de catre operatorii GSM existenti in cursul anului 2002.
Va permite operatorilor din retelele mobile sa ofere aplicatii multimedia
mobile la o viteza sporita.
Va permite o migrare dintre GPRS catre UMTS deoarece modificarile
modulare care vor fi necesare pentru UMTS in ultima faza vor fi deja
implementate.
In timp ce un numar de operatorii mobili considera implementarea EDGE ca o
tehnologie intermediara intre GPRS si UMTS, succesul EDGE depinde foarte
mult de disponibilitatea produselor si aplicatiilor. Sansele pentru EDGE vor fi
de scurta durata, doar daca nu cumva vor fi intarzieri majore in dezvoltarea
UMTS.
3G / UMTS -3rd generation (3G) este termenul generic folosit pentru urmatorul pas
urias din dezvoltarea tehnologiei mobile. In realitate toti pasii dintre GSM si 3G par
sa nu aiba un rol propriu, dar se pare ca faciliteaza venirea 3G/UMTS.
Standardul oficial pentru 3G este IMT-2000 (International Mobile
Telecommunications 2000). Acest standard a fost sprijinit de diferite comunitati de
dezvoltatori: W-CDMA este sustinut de Ericsson, Nokia si de producatorii japonezi
de dispozitive mobile, iar cdma2000 este sustinut de firmele americane Qualcomm si
Lucent. Dupa indelungi negocieri drepturile de proprietate intelectuala au fost
impartite intre Ericsson si Qualcomm in iunie 1999, si se pare ca exista o “co-
existenta pasnica” a standardelor. Se pare ca scopul de a avea un singur standard de
retea (CDMA) si de a utiliza in intreaga lume un singur dispozitiv poate fi atins.
Prima retea 3G a fost operationala in Japonia la sfarsitul anului 2001 de catre firma
NTT DoCoMo.
UMTS (Universal Mobile Telephone System) este sistemul de telefonie mobila din
generatia a treia care va fi disponibila in Europa din 2003. Primul drept de utilizare a
fost acordat Finlandei, iar restul Europei a primit acest drept incepind cu anul 2000.
Cu toate ca multa lume asociaza UMTS cu o viteza de 2 Mbit/s, aceasta va fi atinsa
numai in interiorul unei cladiri legate in retea si intradevar numai cu anumite
dezvoltari ulterioare ale tehnologiei. Asteptari realiste sugereaza o capacitate maxima
de 384 Kbit/s in retele metropolitane ce putin pana in anul 2005.
Fara a lua in considerare putini ani intarziere care mai trebuie asteptati pana la
atingerea vitezei de transmitere de 2Mbit/s, sistemul va oferi capacitate de transmitere
audio / video live si va fi primul sistem care va elimina limitarile m-commerce-ului
cunoscute in prezent. Bineinteles ca dimensiunea dispozitivelor inca va fi o problema,
dar solutiile creatoare ale furnizorilor de dispozitive permit potrivirea de ecrane mari
la ele. De asemenea, cu cat mai “inteligent” devine dispozitivul, cu atat mai
neimportanta problema dimensiunii.
Succesul telefoniei mobile GSM în România s-a datorat slabei dezvoltări a telefoniei
fixe dar şi noului model de afacere lansat de operatorii GSM. Acelaşi lucru este
valabil şi pentru telefonia mobilă UMTS, a cărei dezvoltare va fi influenţată de slaba
dezvoltare a infrastructurilor de telecomunicaţii din România. În plus introducerea
telefoniei mobile în sistem UMTS va accelera convergenţa serviciilor: voce, date,
Internet etc.
CDMA -(Code Division Multiple Access) este tehnologia de telefonie mobila digitala
inventata si comercializata de QUALCOMM. CDMA functioneaza prin conversia
vocii in informatie digitala care este transmisa mai apoi ca semnal radio intr-o retea de
telefonie mobila. Folosind un cod unic pentru a identifica fiecare convorbire, CDMA
da posibilitatea mult mai multor persoane sa foloseasca undele radio in acelasi timp -
fara zgomot de fond, convorbiri suprapuse sau interferente. Introdus pe piata in 1995,
CDMA a devenit in scurt timp tehnologia wireless cu cea mai rapida crestere din
lume. In 1999, International Telecommunications Union a desemnat CDMA ca
standard industrial pentru urmatoarea generatie de sisteme wireless. La ora actuala
multi dintre marii operatori wireless construiesc retele CDMA sau le retehnologizeaza
pe cele existente pentru cresterea capacitatii serviciilor de voce impreuna cu largirea
posibilitatilor transmisiilor de mare viteza pentru date.
4. SERVICII
SMS - Incepind cu cu 1992, serviciul de mesaje scurte (SMS) a oferit posibilitatea de

a trimite si primi mesaje spre si dinspre tefeefoane mobile. Fiecare mesaj putea
contine pana la 160 de caractere alfanumerice. Dupa ce a incercat sa-si gaseasca locul
pe pietele GMS in anul 1998 serviciul SMS a avut o evolutie exploziva. In octombrie
1999 aproximativ 2 miliarde de mesaje SMS erau transmise intr-o luna intre sisteme
GSM, dublindu-se numerul existent cu 6 luni inainte.
Aproximativ 90% din mesajele SMS sunt notificari mail voice sau simple mesaje
interpersonale. Restul il reprezinta servicii de informare precum stiri, pretul actiunilor,
sport, starea vremii, horoscop, glumr, etc. In plus, pe anumite piete se ofera prin SMS
notificari de e-mail, chat sau descarcarea de tonuri pentru tefefoanele mobile.
Desi serviciul SMS era coloana vertebrala a comertului mobil, acesta avea anumite
limitari. Intr-un fel, utilizarea SMS-urilor era echivalenta cu efectuarea comertului
electronic prin butonarea de cod HTML de fiecare data cand era facuta o comanda.
Utilizarea serviciilor bazate pe text a facut mai usoara introducerea protocoalelor si
dispozitiveloir WAP.
USSD-SMS – (Unstructured Supplementary Services Data) reprezinta o modalitate de

transmitere a informatiilor prin intermediul retelei GSM. Pentru unii reprezinta o
extensie similara SMS-ului, dar spre deosebire de SMScare practic este un serviciu de
stocare si transmitere, USSD ofera o conectare real-time in timpul sesiunii.
Conectarea radio directa ramane activa pana cand utilizatorul sau aplicatia o
deconecteaza. Un mesaj USSD poate avea pana la 182 de caractere. Acest lucru este
relevant pentru aplicatiile in timp real precum tranzactionarea mobila de actiuni unde
confirmarea transmisiei de informatii este necesara. USSD este unul dintre serviciile
care au condus la WAP.
CELL BROADCAST -(CB) este o tehnologie care a fost proiectata pentru

transmiterea siimultana de mesaje scurte catre maii multi utilizatori de telefoane
mobile in cadrul unei regiunii sau unei tari. CB este similar SMS-ului, dar este mai
degraba un serviciu unu-la multi decat un serviciu unu-la-unu sau unu-la-cativa. In
acest moment, doar acei utilizatori care se afla in aria de acorerire cand mesajul este
transmis vor receptiona mesajul. Este un mediu de informare in principal pentru stiri
si informatii generice, iar utilizatorul trebuie sa comute pe un anume canal pentru a
primi stirile.
Cell broadcast poate deveni tehnologia care sa poata fi utilizata de comunitatile de pe

Internet pentru oferte convergente sau pentru pasionatii de fotbal, muzica sau masini.
Poate fi utilizat de asemenea pentru a oferi un serviciu de informare la nivelui unui
oras de catre un ziar local.
SIM APPLICATION TOOLKIT -Tehnologia SIM Application Toolkit (SAT)

permite operatorilor de retea sa transmita aplicatii prin eter ca mesaje SMS sau Cell
Broadcast in scopul actualizarii SIM-urilor cu servicii noi sau modificate.
Securitarea este caracteristica cheie (punctul forte) a SIM Toolkit din moment ce
intergritatea si confidentialitatea datelor sunt deja incluse in standard. Mobile
banking a fost aplicatia de incercare cu cea mai mare cedere pentru SAT, dar e-mail-
ul mobil si serviciile de informare mobile au ajutat de asemenea cererea pentre acesta.
SAT este deja disponibil si permite functionarea actuala a numeroase aplicatii trial
care pot fi testate din punct de vedere al cererii si al impactului pe piata. SIM Toolkit
contribuie la crearea pietei, cunostintele si modelele de afaceri pentru comertul
mobil, dar cei mai multi operatori implementeaza direct WAP.
WAP - (Wireless Application Protocol) este un standard global, deschis pentru

solutiile mobile incluzind conectarea terminalelorr mobile la Internet. Tehnologiile
bazate pe WAP permit proiectarea de serviciilor mobile interactive, in timp real
pentru telefoane inteligente (smart-phones) sau communicatori.
WAP este compatibil cu standardele wireless GSM 900, GSM 1800, GSM
1900, CDMA (Code Division Multiple Access) and TDMA (Time Division Multiple
Access) precum si cu sistemele de comunicatii 3G.
Pentru a se impune pe piata, WAP a trebuit sa intruneasca urmatoarele 3 criterii:
• Rapindirea terminalelor WAP a fost suficient de ridicata
• Aplicatii WAP relevante, care sa furnizeze cu adevarat valoare adaugata au
devenit diaponibile
• WAP gateways au fost instalate la operatori si la provideri de servicii astfel ca
utilizatorii au putut accesa servicii bazate pe WAP
Informatiile bazate pe WAP au fost optimizate pentru GPRS astfel incat tranzitia catre
modul de lucru “always on” va fi foarte lina.
Pana in anul 2000 sistemul ca intreg era afectat cumva de efectul de sustinere al
tehologiei precum dispozitivele mobile si i se facea reclama dar nimeni nu-si dadea
seama de ce putea oferi WAP iar GSM nu putea.
ALTE SERVICII
Pentru ca consumatorii sa obtina un si mai mare beneficiu de pe urma serviciilor

mobile, exista o dimensiune care trebuie investigata si anume locatia. Daca
utilizatorul de servicii mobile poate fi localizat cu precizie, serviciile pot fi
personalizate extrem de exact.
Determinarea locatiei unei unitati mobile poate fi facuta prin intermediul a doua
sisteme diferite si anume prin intermediul GPS (Global Positioning System) care se
bazeaza pe sateliti sau prin calculul distantei dintre telefonul mobil fata de link towers
(TOA, E-OTD, COO). Ambele tehnologii sunt in prezent disponibile dar sistemul
GSM necesita interfete mobile specializate.
5. Servicii financiare disponibile de pe terminalele mobile

• Mobile Banking
• Mobile Broking
• Mobile Cash
• Mobile Payments
M-Banking - tehnologia de ultimă oră în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor

financiare promite să revoluţioneze modul de efectuare a tranzacţiilor. Acest lucru
este determinat de creşterea explozivă a utilizatorilor de telefonie GSM, în Europa
existând în Octombrie 2000 circa 255,1 milioane de abonaţi.
Conform estimărilor (Conform datelor furnizate de compania de cercetare de piata,

Datamonitor, Anglia, Germania, Franţa, Italia şi Spania vor însuma 73% din piaţa de
m-commerce europeană până la sfârşitul anului 2004. În Italia, care are rata de
penetrare a telefoniei mobile cea mai mare din cele 5 state şi relativ mica rată de
penetrare Internet, se aşteaptă ca m-banking să depăţească e-banking până în 2004, iar
numărul utilizatorilor să atingă 2,4 milioane), până la sfârşitul anului 2004, doar 5
state vest-europene vor deţine nu mai puţin de 73% din piaţa europeană de m-
commerce.
Aplicaţiile de m-banking vor îngloba de la simple operaţiuni bancare făcute în

mişcare la posibilitatea de a efectua operaţiuni financiare pentru orice tranzacţie e-
commerce realizată prin intermediul unui dispozitiv portabil.
În prezent, majoritatea serviciilor oferite de băncile din Europa de Vest şi de câteva

bănci din România se bazează pe protocolul SMS, din cauza vitezei încă reduse de
transfer al datelor prin reţelele GSM. O dată cu introducerea standardelor 2,5G şi 3G,
care permit viteze de transfer ale datelor comparabile cu standardele pentru
calculatoare personale, serviciile de m-banking vor deveni interactive pentru
utilizatorii de telefoane compatibile WAP sau PDA.
M-banking dă posibilitatea clienţilor să realizeze tranzacţii oriunde şi oricând, iar

mărimea ecranului şi faptul că telefonul mobil este un obiect de folosinţă personală
asigură un grad de confidenţialitate maxim acestui serviciu e-banking.
Anul trecut, piaţa financiară şi cea a comunicaţiilor mobile au făcut un pas important,
prin introducerea serviciului de mobile-banking, SmartTel SMS, dezvoltat de
compania Universal Card Systems.
SmartTel SMS reprezintă o aplicaţie de SMS banking, cu rol de interfaţă de

comunicare între bancă şi clienţii săi şi contribuie la optimizarea schimbului de
informaţii între aceştia. Prin intermediul serviciului SmartTel SMS, utilizatorii,
persoane fizice sau juridice, primesc informaţii referitoare la conturile pe care le deţin
la băncile care oferă în prezent serviciul. Informaţiile sunt recepţionate pe telefonul
mobil, sub forma mesajelor SMS. Serviciul foloseşte ca suport de transmisie reţelele
GSM ale operatorilor de telefonie mobilă din Romania (Mobil Rom, MobiFon şi
Cosmorom), iar ca suport informaţional mesajele text în protocol SMS. Pentru a
asigura calitatea serviciilor furnizate au fost încheiate parteneriate cu toţi operatorii de
telefonie mobila din România. În acest mod clienţilor li se garantează buna transmisie
a mesajelor SMS prin infrastructura GSM a operatorilor.
Principalul avantaj pe care îl prezintă serviciul se referă la mobilitate. Serviciul,

disponibil 24 de ore din 24, poate fi accesat oricând şi oriunde, prin simpla apelare de
pe telefonul mobil a numarului 681, iar informaţiile se primesc aproape instantaneu pe
telefonul mobil, sub forma mesajelor SMS. Printre alte avantaje ale SmartTel SMS se
pot enumera accesul direct la informaţiile despre cont şi schimbul rapid, eficient şi
sigur de informaţii prin intermediul mesajelor SMS, serviciul fiind de fapt o
modalitate sigură şi în acelaşi timp confidenţială de informare. Securitatea serviciului
şi confidenţialitatea informaţiilor primite sub forma mesajelor SMS este garantată de
însăşi cartela SIM a utilizatorului, care asigură identificarea unică în reţeaua GSM a
posesorului acesteia.
M-Payments- Mobile Payments reprezinta platile facute prin intermediul

dispozitivelor “fara fir” cum ar fi telefonul mobil, PDAs (personal digital assistants).
Folosind M-Payments o persoana cu un dispozitiv “fara fir” poate sa plateasca nota de
plata de la un restaurant sau bunurile cumparate dintr-un magazin fara sa
interactioneze cu vreun membru din staff. De exemplu, daca un client dintr-un
restaurant vrea sa plateasca repede si sa paraseasca restaurantul pentru a ajunge la
timp la o intalnire, factura poate fi platita direct de la masa, fara sa mai astepte
chelnerul sa-i aduca factura: clientul se va conecta cu un dispozitiv “fara fir” la
registrul de casa, va introduce numarul mesei, banca, PIN (personal identification
number) si va autoriza plata.
M-Payment poate fi impartit in doua categorii: plati inchise si deschise. Mecanismul
de plata M-Payment deschis este mai avantajos, permitand o mai mare flexibilitate
user-ului, prin faptul ca nu este necesar ca user-ul si provider-ul sa acceseze aceeasi
banca pentru plata. Deasemenea acest tip de plata are doua categorii: micro si macro.
6. Tendinte pe piata serviciilor mobile
Piata mondiala de servicii mobile si profesionale va creste cu o rata anuala de 58,5

procente pana la 30,4 miliarde USD in 2006, potrivit estimarilor facute de analistii
IDC.
In definitia IDC, aceasta piata include serviciile de consultanta, implementare,

operatiuni, suport si instruire, in cadrul procesului de extindere a accesului wireles si
mobil la aplicatile de intreprindere pe infrastructura noua sau folosindu-se cea
existenta deja. Piata valora aproximativ 3 miliarde USD in 2001, mai mult decat
dublul valorii din 2000. EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa) constituie cea
mai mare piata de servicii mobile si profesionale datorita adoptiei timpurii a
tehnologiilor wireless de catre tarile nordice, furnizorii de telefonie mobila depinzand
de sfaturile firmelor care ofera servicii profesionale pentru a putea lansa operatiuni de
succes.
America de Nord si de Sud sunt pietele de servicii cu cea mai mare crestere, iar
analistii se asteapta ca rata de crestere sa se mentina la 73% pana in 2006, cand piata
va valora 13,3 miliarde, sau 43,7% din piata globala, conform studiilor IDC. Regiunea
Asia-Pacific nu a ramas mult in urma, Japonia si Australia fiind tarile cu cele mai
mari investitii in aceasta directie, potrivit estimarilor IDC. In Japonia, serviciile
mobile vor fi cerute in zone ca sistemul bancar si de retail, o oportunitate foarte mare
fiind si in segmentul enterprise, companiile explorand noi initiative de comert
mobil. Serviciile de securitate vor reprezenta o nisa de piata din cadrul pietei
serviciilor mobile. Cu o valoare globala de 75 milioane USD in 2000, piata va creste
cu o rata anuala de 69%, ajungand sa valoreze un miliard USD pana in 2006, potrivit
IDC.
Un studiu recent realizat de IDC arata ca piata serviciilor mobile din Europa Centrala
si de Est se afla intr-un stadiu de puternica expansiune. La sfarsitul anului 2001
existau peste 37 milioane de abonati ai serviciilor mobile in 15 tari, ceea ce reprezinta
o rata de penetrare regionala de aproximativ 29%. Aceste piete au generat in total
venituri de 8,1 miliarde USD in anul trecut. Cifrele continua sa creasca in special
datorita unui numar mare de noi abonati pentru servicii de baza de voce si
mesagerie. Cu toate acestea, in regiune se observa un numar mare de variatii. Pietele
mai mari incep sa faca tranzitia la o noua faza de dezvoltare, cu o crestere mai inceata.
De exemplu, Republica Ceha si Slovenia aveau o rata de penetrare de peste 65% la
sfarsitul anului 2001, iar operatorii consacrati isi indreapta acum eforturile spre
mentinerea clientilor pe care ii au deja. Dimpotriva, in regiunile mai putin dezvoltate
abia acum incepe sa se observe o penetrare de masa, rata de penetrare in tari ca
Romania si Bulgaria fiind de 16% pana la 17%. Pe aceste piete operatorii cauta sa isi
extinda numarul de abonati. Desi stadiile de dezvotare ale pietelor din Europa
Centrala si de Est variaza foarte mult, se poate observa o tendinta comuna. Pietele
mari s-au apropiat de nivelurile de penetrare din Europa de Vest in ultimii doi ani si
multe alte piete se indreapta in aceeasi directie in urmatorii doi ani. Nivelurile ridicate
de penetrare a serviciilor mobile ridica insa si probleme pentru operatori, furnizorii de
echipamente, precum si pentru alti participanti pe aceste piete. Studiul IDC
evidentiaza faptul ca doua dintre problemele principale sunt incetinirea ratei de
crestere a numarului de abonati, din cauza saturarii pietei, precum si scaderea
veniturilor medii obtinute pe utilizator. In intreaga lume, solutia gasita pentru a se
depasi aceste probleme a fost indreptarea atentiei spre servicii de date mobile, iar
aceasta tendinta este evidenta si in Europa Centrala si de Est. Totusi, in aceste regiuni,
companiile au o abordare mai moderata fata de serviciile de date mobile. Desi unele
guverne au dat licente pentru UMTS, companiile sunt acum constiente ca serviciile
3G nu vor deveni o realitate decat in cativa ani. Din fericire, companiile din regiune
nu au cheltuit excesiv pentru licente, asa incat ele nu sunt nevoite sa isi indrepte toate
eforturile in aceasta directie. In schimb, majoritatea firmelor din industrie incearca sa
determine o crestere a cererii pentru serviciile de date mobile - in special servicii
avansate de mesagerie - cu GPRS si MMS. Aceasta abordare moderata a determinat
analistii sa fie mai precauti in ceea ce priveste previziunile privind serviciile de date
mobile, in aceasta regiune mentinand, insa, o perspectiva optimista pentru termen
lung.
6. Produse de comerţ electronic pentru Internet
6.1 Caracteristici generale

În general, produsele de comerţ electronic pentru Internet pot aparţine unor
companii mari care oferă soluţii complete sau să fie formate din module (catalog
electronic, serverul comerciantului etc.), care se asamblează de către proprietarul site-
ului.
Ambele categorii au următoarele funcţii:
- Setarea magazinului electronic;
- Prezentarea produselor;
- Prelucrarea ordinelor de comandă şi cumpărare ;
- Prelucrarea plăţilor;
- Suport pentru software-ul unei terţe părţi, pentru calculul taxelor şi transport
(expediere).
Aplicaţii pentru site-urile cu volum mare de tranzacţii, comercianţilor

individuali şi celor care realizează servicii de găzduire a site-urilor de e-
comerţ
Asigură tranzacţii complete end-to-end, incluzând serviciile:

- Analize şi profile – analizează vânzările, comportamentul cumpărătorului, profilul
cumpărătorului în vederea stabilirii reclamelor, ofertelor speciale şi a promoţiilor;
- Generarea cererilor – furnizarea de oferte digitale în vederea atragerii grupurilor

de cumpărători;
- Gestiunea comenzilor – validarea plăţilor, informaţiilor de adresă, controlarea

proceselor de expediere, de credite şi comenzi.
- Plăţi- suport pentru autorizări în timp real, plăţi cu cărţi de credit şi toate celelalte
mecanisme de plată existente;
- Self-service, serviciu client, instrumente de raportare ş.a.
Clienţii: AT&T, BarclaySquare din U.K., Internet Commerce Services Group,

GOItaly, Ecnet din Africa de Sud.
Aplicaţii pentru site-uri cu volum mic si mijlociu de tranzacţii

Sunt implementate de firme cum ar fi: Volkswagen, Guess Inc., Kentucky
Derby. Sunt disponibile în două ediţii, şi anume:
- standard – rulează pe Windows, (cost cca 4000$) şi se adresează comercianţilor
care au cataloage de produse mici şi care necesită personalizări minime. Această
ediţie include: modele de cataloage, coşuri de cumpărători, căutări de produse,
vânzări încrucişate, plată securizată;
- profesională – rulează pe platforme Unix, costă cca 10000$ şi se adresează

comercianţianţilor care au nevoie de personalizări multiple şi de flexibilitate
maximă. Furnizează suport înalt pentru baze de date, opţiuni pentru terţe părţi
pentru inserare de plug-in-uri pentru căutări, preţuri de vânzare, reduceri, istoricul
cumpărăturilor clienţilor ş.a.
Sisteme scalabile si orientate obiect

Au preţuri începând de la 75.000$.
Sunt sisteme orientat obiect, deschise şi cu o arhitectură scalabilă, care suportă
câteva funcţii principale:
- Catalog de produse ale comerciantului – module de cataloage interactive, care
suportă personalizări extinse, incluzând şi prezentarea produsului. Permite preţuri
dinamice, personalizarea reducerilor, vânzări încrucişate, comparări de produse,
alternative, recomandări în funcţie de caracteristicile cumpărătorului sau date
vânzările efectuate;
- Administrarea comenzilor – permite capturarea informaţiilor necesare completării

formularelor de comenzi, plăţilor, de expediere, de inventariere, taxe fiscale ş.a.
- Service la client – permite clientului să-şi introduce, verifice, modifice profilul

său, precum şi să vadă istoricul plăţilor şi cumpărăturilor.
Clienţii: American Eagle, Digital Equipment Corporation.

6.2 Evoluţia platformelor de comerţ electronic

IBM Net.Commerce
- IBM, un nume în industria IT s-a lansat pe piaţa afacerilor digitale cu conceptul de

e-business, implementat prin soluţia Net.Commerce.
- IBM are pachete de aplicaţii specifice pentru plăţi, securitate, încredere:
o IBM Payment Gateway – aplicaţie de plăţi la nivelul băncii;
o IBM Payment Manager – aplicaţie de plăţi la nivelul vânzătorului;
o IBM Consumer Wallet, IBM Payment Registry – aplicaţie pentru
consumatori;
o IBM Net.Commerce,IBM Net.Commerce Hosting Server – pentru
procesarea tranzacţiilor, managementul datelor şi instrumente
o software de catalog.
Net.Commerce START este dedicat întreprinderilor mici şi mijlocii.

- Rulează pe platforme AIX, AS/400, Sun Solaris, Windows Server şi este prevăzut
cu funcţii specifice comerţului electronic, ce facilitează comunicarea şi
administrarea în relaţiile cu partenerii, clienţii, furnizorii.
- Pachetul include un wizard pentru realizare de site-uri personalizate, suport pentru
server Domino, alte utilitare de administrare a comenzilor, facturilor,
confirmărilor de plată.
- Pentru sistemul de plată on-line au propus CommercePOINT eTill (IBM), bazat
pe protocolul SET. Se oferă şi patru aplicaţii specifice pentru calculul taxelor
europene, raportarea comenzilor, expediţii rapide, administrarea cărţilor de credit.
- Se recomandă rularea pe un server IBM Netfinity 3500, care asigură funcţionarea
unui site care gestionează sute de milioane de tranzacţii.
- Preturi începând de la 5.000$.
Net.Commerce PRO este dedicat întreprinderilor mari şi

- conţine funcţiile lui Net.Commerce START, plus instrumente de creare a
cataloagelor şi de integrare cu aplicaţiile existente, cum ar fi software-ul CICS
OLTP (procesarea tranzacţiilor on-line al lui IBM) , software-ul pentru message
MQSeries, servicii de gestiune a bazelor de date IMS.
- De asemenea, uneltele suportă aplicaţia de întreprindere R3 a firmei SAP AG şi

software-ul de planificare a resurselor întreprinderilor.
- Preţuri începând de la 20.000$.
Familia de produse WebSphere are ca principale componente:

- WebSphere Application Servere Standard/ Advanced/ Enterprise Edition;
- WebSphere Performance Pack;
- WebSphere Studio;
- VisualAge.
În privinţa securităţii tranzacţiilor, IBM are pachete de aplicaţii specifice

pentru plăţi, securitate, încredere:
- IBM Payment Gateway – aplicaţie de plăţi la nivelul băncii;
- IBM Payment Manager – aplicaţie de plăţi la nivelul vânzătorului;
- IBM Consumer Wallet, IBM Payment Registry – aplicaţie pentru consumatori;
- IBM Net.Commerce, IBM Net.Commerce Hosting Server – pentru procesarea

tranzacţiilor, managementul datelor şi instrumente software de catalog.
Microsoft Site Server Commerce Edition
Microsoft este o companie cu rezonanţă în lumea software-ului, motiv pentru

care se regăseşte cu succes şi printre leader-ii sistemelor de comerţ electronic.
În 2001, Microsoft a lansat linia de aplicaţii server numită .NET Enterprise
Servers, care se adresează necesităţilor pentru afaceri şi care asigură dezvoltarea şi
administrarea soluţiilor Web integrate, precum şi lansarea lor rapidă pe piaţă
(www.microsoft.com/romania/Server/).
Datorită suportului integrat pentru XML (Extensible Markup Language), .NET
atinge niveluri foarte ridicte de integrare şi interoperabilitate.
Linia .NET Enterprise Server asigură:
- Admnistrarea şi stocarea datelor;
- Construirea blocurilor pentru aplicaţii de e-comerţ;
- Integrarea cu surse de date şi sisteme provenite de la o terţă parte;

- Orchestrarea şi integrarea afacerii bazate pe XML;
- Ziduri de protecţie şi cache pentru server;
- Mesagerie şi colaborare.
.NET se integrează cu alte produse Microsoft, cum ar fi sistemul de operare

Windows 2000, sistemul de dezvoltare Microsoft Visual Studio, pentru a oferi
dezvoltatorilor tot ce este necesar pentru crearea soluţiilor Web puternice.
.NET Enterprise Servers cuprinde:
- SQL Server 2000 – sistem robust şi scalabil pentru baze de date şi analiză, cu
suport pentru XML;
- Application Center 2000 – instrument de dezvoltare şi administrare pentru

aplicaţiile Web; permite gestionarea aplicaţiilor Web de pe server-e multiple ca pe
o imagine unitară a acestora, incluzând tot conţinutul, componentele şi setările de
configurare;
- Commerce Server 2000 – permite crearea de soluţii de e-comerţ scalabile, pentru

diferite domenii de activitate, personalizate şi oferind managerilor un timp real de
analiză şi control al afacerilor on-line.
- BizTalk Server 2000 – face ca procesele comerciale dinamice care cuprind

aplicaţii şi organizaţii, să fie mai uşor de construit şi dirijat. Are instrumente de
integrare B2B, suportând standardele de EDI: EDIFACT, ANSI X12 şi altele;
- Internet Security and Acceleration Server 2000 – este un firewall extensibil de

întreprindere şi un server de cache pentru Web, care oferă securitate puternică şi
accelerarea traficului în reţea;
- Host Integration Server 2000 – permite companiilor să răspundă imediat

afacerilor care se dezvoltă rapid şi cerinţelor tehnologice, în timp ce îşi menţin
propriile investiţii în tehnologia existentă;
- Exchange Server 2000 – server complet de mesagerie şi colaborare bazat pe

standarde Internet.
- Commerce Server, componentă a produsului Microsoft SiteServer 3.0, folosit

pentru a construi soluţii de afaceri rentabile on-line.
- Utilizând COM (Component Object Model) pentru obiecte, instrumente, se pot

adăuga unui site existent caracteristici de comerţ electronic.
- Acest produs software furnizează instrumente pentru site-uri:
o B2C (business-to-consumer) - incluzând procesarea comenzilor, plăţi
securizate, portofel electronic pentru consumator, reclame, promoţii,
vânzări încrucişate.
o B2B (business-to-business) - incluzând preţuri specifice pentru clienţi,
comandarea achiziţiilor, schimb de informaţii de afaceri securizat între
parteneri, rutarea comenzilor aprobate ş.a.
 Commerce Server necesită pentru funcţionarea corectă platforma Windows
Server, server Web IIS, precum şi NTFS pentru a asigura o securitate sporită a
aplicaţiilor şi utilizatorilor.
 Site Server Commerce Edition introduce o serie de facilităţi pentru comerţule
electronic pe Web, cum ar fi:
o realizarea de tranzacţii on-line - prin folosirea lui Ad Server, care
permite vinderea şi promovarea produselor pe Internet;
o analiza utilizării site-ului de Web – prin Ad Server şi Site Server
Analysis (permite şi analiza structurii şi conţinutului site-ului, a
interacţiunii dintre clienţi şi site, analiza experienţei de cumpărare);
o publicarea conţinutului pe Web – prin Content Management şi Content
Deployment, care permit managementul şi desfăşurarea conţinutului în
interiorul companiei sau prin Internet;
o posibilităţi de căutare pe site – componenta de Search permite crearea
de cuvinte cheie de căutare pe site;
o furnizarea de informaţii către clienţi – utilizând
Personalization&Membership, Push şi Knowledge Manager.
 Instrumente importante pentru server-ul de comerţ

o Site Foundation Wizard – setează infrastructura fizică a site-ului:
strucutra de directoare, directoare virtuale, fişiere de configurare ale
site-ului, cont deNT;
o Site Builder Wizard – furnizează o interfaţă pentru crearea pas-cu-pas
a unui site de comerţ electronic, incluzând departamente, produse,
atribute ale produselor, modele de înregistrare, preţuri, promoţii de

vânzări încrucişate ş.a;
o Pipeline Editor – optimizează etapele de procesare a comenzii - OPP
(Orde Processing Pipeline); OPP furnizează o serie de etape de
procesare care ordonează desfăşurarea proceselor în site; fiecare stadiu
OPP are unul sau mai multe componente „pipeline‖ şi poate fi
modificat în funcţie de context; clase de „pipelines‖:
o Business to consumer: Product, plan , purchase pipelines
o Business to business: Corporate purchase plan, corporate
purchase submit, Commerce Interchange Pipeline
o Server Administration Pages – permite administrarea site-urile de
comerţ electronic local sau de la distanţă; operaţiile permise sunt:
deschidere/ închidere/ creare/ ştergere de site-uri, modificare
proprietăţi ale site-ului;
Exp de site – Clocktower
Coşul de cumpărături în urma selectării unui produs

Formularul cu adresa destinatarului
Introducerea informaţiilor referitoare la cartea de credit
Confirmarea acceptării cărţii de credit şi cumpărării produsului

Administrarea Site Server (consola de management în format HTML)
Management-ul site-ului
plan.pcf (conţine: product information, merchant information, shopper

information, order initialization, order check, item price, item adjust price, order
adjust price, order subtotal, shipping, handling, tax, order total, inventory)
purchase.pcf (conţine: purchase check, payment, accept)

6.3 Cele mai utilizate platforme de e-commerce

http://trends.builtwith.com/shop
6.4 Analiza comparativă a platformelor de comerţ electronic
Sursa: https://ecommerceguide.com/ecommerce-platforms/ (consultat 02.2019)
Best Ecommerce Platform 2018 – Reviews

Building your Ecommerce website has never been easier with easy to use and
affordable and best Ecommerce platforms available in 2018. We have made it easy for
you to compare ecommerce platforms. Below is a selection of the most common DIY
cloud-based ecommerce platforms that are easy to use.
6.4.1 Compare the Best Ecommerce Platforms
2018 Best
Ecommerce Ecommerce Platform Overview Platform Features
Platform
 Great speed and load times

 Price-9
 Set up over a weekend
 Ease of Use-10
 Custom domain name
 Support-10
 Add-ons
 Features-10
 Great design
 Shopify Review
Visit Shopify for a 30 Day Free Trial
 Free plan available

 Price-10
 Tons of templates
 Ease of Use-8
2  HTML5 editor
 Support-10
 Easy-to-use online payments
 Features-10
 Drag-and-drop interface
 Wix Review
Visit Wix
 Awesome management tools

 Price-8
 Excellent marketing options
 Ease of Use-9
 Loads of Apps
3  Support-10
 Supports multiple currencies
 Features-10
 24/7 Support
 BigCommerce
Review
Visit Bigcommerce
4
 Attractive Template Designs
 Price-9
 Great Analytics
 Ease of Use-9
 Excellent marketing tools
 Support-9
 Affordable
 Features-10
 No Transaction Fees
 SquareSpace
Review
Visit Squarespace
 It's free  Price-10

 Based on WordPress  Ease of Use-9
 Coupon Codes  Support-9
 Email Marketing  Features-8
 WooCommerce
Review
Visit WooCommerce
 Price-9
 Simple to Set Up/Use
 Ease of Use-9
 Plenty of Themes
 Support-8
 Low Running Costs
 Features-9
 OpenCart
Review
Visit OpenCart
 Easy to Use  Price-7

 Free for Small, Basic Stores  Ease of Use-10
 Time Sensitive Discounts  Support-10
 Other Marketing Tools  Features-7
 BigCartel
Review
Visit Bigcartel
 Large Community  Price-10

 Easy to Hack and Modify  Ease of Use-8
 Supports Additional  Support-8
Plugins and Add-ons  Features-7
 OsCommerce
Review
Visit Oscommerce
 Price-7
 Natural Interface
 Ease of Use-9
 Integrating Inventory
 Support-9
 Customer Support
 Features-8
 Volusion
Review
Visit Volusion
10
 Strong Multi-App Integration
 Price-7
 Wide Range of Payment
 Ease of Use-9
Processors
 Support-9
 Personalized Customer
 Features-8
Support
 Lemonstand
Review
Visit Lemonstand
11
 Unlimited Product Storage
 Price-8
Options
 Ease of Use-7
 Wide Range of Payment
 Support-9
Gateways Supported
 Features-9
 Strong Chat and Phone Support
 3DCart
Review
Visit 3D Cart
 Price-7
 Designed for Ease of Scale
12  Ease of Use-9
 Robust Marketing Toolkit
 Support-6
 Multi-Store Function
 Features-10
 SparkPay
Review
Visit Sparkpay
 Price-6
 User Friendly
 Ease of Use-9
13  Scalable
 Support-7
 Feature-Intensive
 Features-10
 Magento Review
Visit Magento
6.4.2 Ecommerce Platform Reviews
Shopify Ecommerce Reviews

Shopify is one of the leaders in the e-commerce space, and perhaps the easiest-to-use
tool to build your online store with.
No matter if you’re just starting out (and have no website or e-commerce experience
at all), or if you’re looking for a way to take your business to the next level, our
Shopify review promises to have something to suit you!
Wix Ecommerce Reviews

Wix is one of the most popular website building platforms out there. It’s user-
friendly, easy to grasp, and enables you to build a high-quality online store (or
website) all by yourself. There’s no technical skill required at all.
But that’s just some marketing talk, isn’t it? The main question here is: ―Can Wix be
the right solution for you personally?‖
BigCommerce Ecommerce Reviews

Bigcommerce is a cloud-based e-commerce platform aimed at fast-growing brands.
They offer really nice e-commerce store management features (including product
management, order fulfillment, online payments, coupons, analytics, etc.), good-
looking designs, and countless customization features.
Squarespace Ecommerce Reviews

Launched back in 2004, Squarespace is a powerful visual website builder in the first
instance. Today, it is used more broadly, including for e-commerce, providing
developers with access to some of the most stylish ready-made templates available.
WooCommerce Ecommerce Reviews

WooCommerce is a favorite among e-commerce developers and designers, both as a
result of the extensive features available from this robust platform, and the fact that it
hooks up to WordPress. WordPress is a free blogging platform that can be used as an
easy content management system for running virtually any website.
OpenCart Ecommerce Reviews

OpenCart is another free tool you might want to consider using, which comes with the
option of integrating a number of different design themes to give your site its own
distinctive look. These shops look professional, scale well, and provide the admin
with a host of features including support for over 20 different methods of payment.
Big Cartel Ecommerce Reviews

Big Cartel is predominantly aimed at creatives like musicians and artists, designed as
a platform for them to sell their wears direct to fans. From an e-commerce
perspective, this means the platform is painfully easy to use, and you can get your
store up and running within a matter of minutes.
OsCommerce Ecommerce Reviews

osCommerce is another wildly popular platform for e-commerce sites, boasting
12,800 registered sites at the time of writing. There are hundreds of thousands of
members of the wider osCommerce community online, which includes developers,
and a popular online forum for help and support.
Volusion Ecommerce Reviews

Sitting firmly at the ―all inclusive‖ end of the market, Volusion is a feature-rich e-
commerce platform with everything you could possibly need to run an effective e-
commerce store. Like Shopify and Bigcommerce, the model is similar – you are
effectively renting your store on a monthly basis, and in the process gaining access to
the power and customization potential of the Volusion platform.
LemonStand Ecommerce Reviews

Originally sold as a software download, LemonStand has moved with the times in
recent memory, shifting things up a gear to offer a cloud-based solution on a monthly
model like much of the competition.
3dcart Ecommerce Reviews

3dcart is a hosted shopping cart software, which provides e-commerce retailers with
the basic tools they need to build a visually attractive store and shopping cart. With
packages segmented by monthly traffic volumes, 3dcart isn’t necessarily the most
suitable option for those with looks on a high trafficked store from the outset.
Spark Pay Ecommerce Reviews

Developed by the good people at Capital One, Spark Pay (formerly AmeriCommerce)
is an online e-commerce platform with over 5,000 stores currently selling over 9
million products through the service.
Magento Ecommerce Reviews

Magento is the most heavily used free e-commerce software, used by over 30,000
merchants across the world. There is a paid tier available for enterprise users, but at a
basic level the software is free for you to use.
6.4.3 Factors to Consider when Choosing an Ecommerce Platform

As an e-tailer operating in today’s modern environment, you have your work cut out
for you — more so than ever before. Not only are you dealing with a more
competitive market, but your customers have higher expectations. It’s no longer
enough to stock up on the right products, you also need to delight customers and be
able to fulfill orders in the fastest, most affordable way possible.
Then there’s the fact that shoppers are increasingly using multiple channels and
devices throughout their buying journeys. They’re shopping in brick-and-mortar
stores, online, and, more importantly, on mobile. Retailers who want to keep up must
be able to provide great shopping experiences across various environments and
devices.
It’s a tall order, but you need to be able to deliver if you want to stay competitive.
And a big part of doing that lies in the technologies you use in your business. To
thrive in today’s market, you need an ecommerce platform that will allow you to
deliver on the expectations of modern consumers. You need the tools to sell the right
products, provide amazing shopping experiences, and fulfil orders efficiently. And if
your existing solution can’t meet those needs, you should find one that can.
That’s exactly what this guide is for. This resource will walk you through the process
of finding and selecting the right ecommerce platform. Go through the steps below
and incorporate them in your search for a new solution.
Step 1 – Determine your ecommerce needs

Iron out your needs before you even start looking into ecommerce platforms.
Determining your requirements early on will make the process of finding and
selecting a solution much easier.
Begin your search with a roadmap. Outline where your business is now and where
you want it to go. What are the features and experiences that your site is currently
offering? Put them on paper and make sure the solution you select has comparable (or
better) capabilities.
Next, think about your future plans for the business. Are you planning to expand to
more stores or markets? Do you intend to introduce more fulfilment options? You
want a solution that will allow your business to scale and improve.
Another great exercise is to map your customers’ path to purchase. How do they find
you? What channels do they use? How do they want their orders to be fulfilled? The
answers to these questions will enable you to determine the features and capabilities
that you need.
When listing down your requirements, specify them in terms of:
1. Front-end needs – You need your site to look and function well. What
exactly do you want customers to see and do on your site? Consider
navigation, search, as well as the information that you want customers to see
and how they should be displayed. You should also think about the
customisation options that you need in an ecommerce solution.
2. Back office / integrations – Your ecommerce site needs to work smoothly
with your back office operations. List the capabilities you need the platform to
have to ensure that products are ordered, selected, packed, and shipped
successfully.
Also, consider the programs you’re currently using (i.e. ERP, fulfilment, accounting,
and the like) and see if the platforms you’re evaluating can integrate with them. If not,
do they offer built-in features or alternative integrations that can work for your
business?
3. Customer management – Think about the capabilities you need to build and
manage relationships with your customers. For example, if you communicate
with shoppers via email, then you need a solution that either has built-in email
marketing features or an integration with your email marketing platform. Do
you have a loyalty program? Make sure it works with your new ecommerce
program.
4. Catalog management – Specify the catalogue management features you need.
How many SKUs do you have? How many variants?
If you have special catalog requirements, write them down as well. For example, do
you sell bundles? Can customers personalise their merchandise? Think about these
things now and keep them in mind when you’re assessing different solutions.
5. Architecture and security – List the security and reliability standards you
need in your ecommerce platform. How should the platform be built? How
flexible or scalable is it? What certifications and encryptions should it have?
6. Performance/scalability – See to it that the platform can handle the traffic
and data that you have. How does each platform handle heavy volumes of
traffic?
7. Mobile – Specify your requirements for mobile. Aside from being responsive
(which should be a given) what other features should be available on your
mobile site? For instance, some ecommerce merchants have ―click-to-call‖ or

―click-to-map‖ buttons on their sites.
You should also think about how want your mobile site to be structured in order to
avoid issues such as code bloat and increased page load time.
Put them on paper

Doing the above exercises will enable you to create a list of required features. To
make things more efficient later on, organise these needs in a spreadsheet that will
allow you to compare solutions side by side.
Note: You also want to involve key people in the organisation in this initial phase of
determining your needs. Have people from departments like IT, customer service,
sales, marketing, fulfilment, and operations weigh in on your requirements in a new
ecommerce solution. This will enable you to get a complete view of your needs.
Consider hiring an ecommerce consultant

At this stage, you should also think about bringing in outside experts. Hiring an
ecommerce consultant can make the process of finding and selecting a system much
easier. Consultants can provide insights and expertise that your internal teams may
not have, allowing you to be more informed (and objective) when assessing different
solutions.
If you’re keen on hiring a consultant for this project, here are a few pointers to help
you select the best one:
1. Pay attention to their past work and experience – Years of experience and
a strong portfolio are great, but you want to make sure their credentials are
relevant to your business. Look into consultants who have worked with
companies whose size and business model are similar to yours.
2. Be clear about expectations – See to it that both parties understand the
project and scope of work. Be clear about what you expect the consultant to
do. Specify the tasks they need to complete and results they have to meet,
along with the costs of their services.
3. Determine compatibility – Skill level and expertise aren’t enough. You
should also ensure that the consultant has a great relationship with you and
your staff. Take time to evaluate cultural fit and see if they’re compatible with
your team. Look into their work ethic. How do they operate? How do they
interact with others? The answers to these questions can help you determine if
they’re a good fit.
Step 2 – Set a budget

The next step is to think about how much you’re willing to spend on your ecommerce
platform. When setting your budget, be sure to consider the ―non-obvious costs‖ that
come with implementing a new solution. Go beyond the on the surface costs like
licenses and development, and consider expenses for maintenance, consultation, set
up and the like. Here are some of things you should factor into your budget
1. Cost of the ecommerce platform – Ecommerce platform costs will vary

depending on the business’ size, sales volume, and of course, the solution
itself. Some solutions (such as Magento) charge yearly licensing fees while
others (like Shopify) require monthly subscription fees. In some cases (such as
Demandware) the provider takes a cut from the retailer’s sales.
These are just some of the things that would factor into your budget. Typically,
though, SMBs can expect to spend amounts in the hundreds while enterprises should
budget at least $20,000 a year for ecommerce platform costs.
2. Design and development costs – Building your online store is another

expense. SMB solutions often have themes that range from free to hundreds of
dollars.
As for enterprises? Depending on your company, you can choose to design and
develop your site in-house, outsource the job to an agency, or do a combination of
both.
3. Maintenance fees – Many merchants end up paying more than expected

because they overlooked maintenance when budgeting for a solution. Don’t
make the same mistake. You need to think about ongoing development, as
well as other upkeep costs such as marketing, integrations, SEO, security
management, analytics, and more.
4. Transaction fees – Transaction fees may vary from one ecommerce solution
to another. You may end up with lower fees by choosing the preferred
payment provider of the vendor. Look into each platform’s integrated
payments to see if they integrate with your payment gateway of choice or if
you can use any of their payment partners.
5. Hosting costs – How much can you expect to pay in hosting fees? Again, this
depends on your solution.
You could go with a hosted solution and let your ecommerce provider handle server
maintenance, updates, etc.
Alternatively, you could choose a self-hosted ecommerce platform in which you’ll
need to handle the setup and management of your own servers or find a hosting
partner. With this setup, the merchant pays server costs separately.
6. Consultation fees (if applicable) – If you’re hiring a consultant, don’t forget

to factor in their fees into your budget.
Step 3 – Research ecommerce solutions

Once you have a clear idea of what you need and how much you’re willing to spend,
you can start looking into different solutions to determine the best fit. To make this
step a little easier, below is a list of the most common ecommerce solutions for
enterprises, along with details about their strengths, limitations, and cost.
A. Magento Enterprise Edition

Magento Enterprise is an ecommerce solution with powerful built-in features and a
large marketplace for add-ons, partners, and integrations. Many consider it to be the
most flexible and agile platform in the market.
Particularly if you’re running Magento on your own servers, you could have complete
freedom over the look, feel, and functionality of your store and you don’t have to rely
on your solution provider to make changes to the site. That said, it also means that
you’re in charge of maintaining and updating your servers and store, which requires
an in-house team or agency. If you’re not up for all that, you may want to consider the
Cloud Edition that Magento launched earlier this year.
A big strength of Magento lies in its large community of experts, developers, and
agencies. Support is widely available, and because of this, some merchants have
found that they’re able to resolve issues themselves using resources that are readily
available.
That said, merchants who need further assistance can turn to Magento experts,
agencies, or developers. Magento’s ecosystem is quite large so whether you’re
looking for someone to help with coding, design, or maintenance, you shouldn’t have
any trouble finding what you need.
There’s also Magento Connect, the platform’s marketplace of add-ons, modules, and
integrations. Magento’s marketplace is huge, so if you’re looking to extend the
capabilities of the platform, you’ll likely find what you need in Magento Connect.
Notable built-in capabilities:
 Ability to display dynamic content, pricing, and promotions depending on

attributes like demographic, purchase history, and more.
 Content staging and preview so merchants can create and see updates without
seeking help from IT
 Flexibility to choose the environment in which to deploy the software (i.e.
cloud, 3rd party hosting, on premises)
 Varnish page caching, which can decrease response time and reduce the load
on servers.
Magento Enterprise Edition Advantages:
 Flexible and agile

 Strong community support
 Large ecosystem of developers, experts, designers, etc.
 Highly customisable and expandable through extensions and modules
Magento Enterprise Editiion Disadvantages:
 No built-in omnichannel features

 Requires optimisation out of the box
Cost:
Starting at $18,000 annual licensing fee
Notable clients: Rebecca Minkoff, RosettaStone, Christian Louboutin, Nike, Zumiez,
Mikimoto
B. Demandware
Demandware is a fully-hosted, cloud-based ecommerce platform with built-in
omnichannel and predictive analytics capabilities. Demandware’s Commerce
Cloud has a native data model which leverages a shared view of customer data, order
history, inventory, and promotional information across all channels to give its retail
clients valuable shopper insights that can be used for benchmarking and analysis.
Demandware’s data and predictive analytics technology can also be used to
personalise customer interactions via email and on your website.
In terms of omnichannel, Demandware offers digital commerce, point-of-sale, order
management, and store operation tools in one platform, making it an attractive choice
for merchants who want a seamless solution for managing stores across different
channels.
For merchants looking for expert and support services, Demandware has the LINK
Marketplace, a network of agencies, integrators, and technology providers who
specialise in the platform. Do note that Demandware’s ecosystem is not as large as
other ecommerce marketplaces, so it may not be as easy to find the experts you need.
Notable built-in capabilities:
 Predictive intelligence that lets merchants leverage rich consumer data for
benchmarking and analysis
 Personalised shopping experiences and email marketing
 Commerce capabilities across digital channels (i.e. ecommerce, mobile, social)
and brick-and-mortar
 Unified view of product, customer, order, and pricing data across all channels
Demandware Advantages:
 Seamless integration across channels

 Being fully hosted means merchants don’t have to worry about maintaining
their server and other technologies
 Predictive intelligence that allows merchants to gather tremendous insights
into consumer behaviour and trends
Demandware Disadvantages:
 Since the platform is hosted by Demandware, merchants may not have full
control over customisation and development
 There’s also an approval layer which means it can take time to implement
updates and releases
 Relatively limited number of partners and integrations
Cost: Demandware takes a cut out of merchants’ sales. According to the folks
at Williams Commerce, their percentage commission ranges between 0.75% up to
1.25%, possibly higher. Demandware’s ideal clientele would have annual sales of
around $20 to $500 million.
Notable clients: Adidas, Godiva, Party City, Puma, Lacoste
C. hybris
hybris’ commerce solution is ―omnichannel at its core,‖ allowing merchants to
integrate digital and physical consumer touch points into one solution. With both B2C
and B2B offerings, merchants can use hybris to run ecommerce, mobile, POS, call
center, social media, and print on a single platform.
hybris has a robust product content management capabilities that allow companies to
collaboratively build and manage product data across multiple touchpoints. It also
provides centralised order management so merchants have a single view of order
information across all channels. This makes back office management easier and
merchants are able to offer a better shopping experience by implementing flexible
pickup and fulfilment options to customers.
It’s also easy to cater to international markets with hybris. The solution has multi-site,
multi-region, and multi-currency features out of the box, making it a great platform
for retailers who have customers all over the world.
Notable features:
 Omnichannel capabilities out of the box

 Strong product content management features that make it easy for product
managers, marketers, and pricers to manage merchandise information and
bring products to market quickly
 Robust localisation features, including the ability to determine the right
language and currency for a site
 Strong customer experience features that allow merchants to dynamically

deliver 1-to-1 experiences
Hybris Advantages:
 Built-in omnichannel features

 International-friendly options that automatically detect the best currency and
language for a site
 Option to deploy software on premises, on demand, or as a managed service
 Pre-configured solutions to enable merchants to go live quickly
Hybris Disadvantages:
 Limited resources when it comes to integration and customisation

 Limited community support
 Reportedly poor documentation
 Reporting capabilities leaves much to be desired
Cost: Licenses start at $54,000 a year, according to CPG Strategy, and can increase
depending on modules and services used.
Notable clients: Benefit Cosmetics, Brita, Aldo, Honeywell, HTC
D. Oracle ATG Web Commerce

Oracle ATG Web Commerce can be implemented on-premises or hosted by Oracle or
a third party.
It’s a powerful platform with features to support personalised shopping experiences,
efficient merchandising as well as the rapid launches of commerce sites for different
brands, markets, or campaigns. Oracle ATG Web Commerce also has native features
that allow merchants to sell more complex product lines and data-rich products, such
as those that require shopper information.
Merchants using ATG Web Commerce can also tap into Oracle’s other enterprise
products, including Oracle Marketing Cloud, Sales Cloud, Service Cloud, and more.
Notable capabilities:
 Robust personalisation features including tailored content and merchandise,

personalised search, tailored websites, and customised marketing programs
 Unified multisite architecture that enables merchants to share resources
between different ecommerce sites
 Data anywhere architecture to efficiently manage integrations
Oracle ATG Web Commerce Advantages:
 Has both B2B and B2C offerings

 Lets merchants manage and sell complex products
 Enables merchants to efficiently personalise the shopper experience through
customisable content, sites, and campaigns
 Unified architecture that lets you manage multiple sites efficiently
Oracle ATG Web Commerce Disadvantages:
 Merchants who need to integrate with Oracle’s Order Management module

will need to spend additional resources since ATG Webcommerce has no
prebuilt integration for the solution
 Reportedly high cost of ownership
Cost: $500,000 according to Oracle’s Price List.
Notable clients: Barnes & Noble, Toys ―R‖ Us, Macy’s, Express
E. IBM WebSphere Commerce

IBM WebSphere Commerce enables B2B and B2C merchants to deliver omnichannel
shopping experiences. The platform supports ecommerce, mobile, social, and brick-
and-mortar. Its B2B ecommerce offering has the capabilities to support complex
products and makes digital and field selling more efficient. Its B2C solution on the
other hand lets you engage customers with personalised content no matter what
channel or device they’re using.
IBM WebSphere Commerce has four product editions: there’s Commerce on Cloud
for those who want to quickly go to market; there’s WebSphere Commerce – Express,
which was made for quickly implementing an online presence; there’s WebSphere
Commerce Enterprise, which was designed for high-volume companies and multiple
sites; and there’s WebSphere Commerce Professional, an option for midsize
businesses.
 Storefronts, which come with features, models, and best practices that enable
businesses to quickly launch their online stores.
 Customer experience management, which enables you to create and edit
content without the help of IT
 Microsites and subsites, for companies looking to create sites for various
regions, brands, or campaigns
 Order fulfilment and management features for implementing ―order from
anywhere, fulfil from anywhere, and return to anywhere.‖
IBM WebSphere Commerce Advantages:
 It has capabilities to help you stay on top of multiple sites, complex products,
and global, multi-brand requirements
 Option to deploy on-premises or cloud implementation
 Has a promising roadmap with includes improvements to in-store experiences
and point-of-sale and the ability to provide deep insights through Watson
Analytics.
IBM WebSphere Commerce Disadvantages:
 Integration with other IBM products may take time

 Reporting and analytics capabilities leaves plenty to be desired
 No multi tenant SaaS solution
Cost: Merchants who need pricing information for WebSphere Commerce would need
to contact IBM directly.
Notable clients: Target, Costco, Staples, Coach, Disney
F. Shopify Plus
This platform is Shopify’s foray into the enterprise realm. Unlike the regular Shopify
platform, which caters to small businesses, Shopify Plus is made for high volume
merchants. It’s a fully hosted SaaS platform that offers unlimited bandwidth and can
handle 500,000 hits per minute.
Merchants using the platform can access over a thousand apps to extend Shopify Plus’
capabilities. Additionally, the solution allows integrations with existing IT platforms
so you can link Shopify Plus to your accounting system, ERP, and CRM.
Shopify Plus also offers white glove client services, complete with dedicated account
management and 24/7 support.
 Unlimited bandwidth to support high volume sales and traffic

 Responsive designs so websites are optimised for any device
 Advanced reporting and analytics using Google’s Enhanced Ecommerce
Analytics engine
Shopify Plus Advantages:
 Fully-hosted, so you won’t have to worry about server maintenance and costs
 Access to a wide variety of apps and integrations
 Relatively affordable compared to other enterprise solutions
 Multichannel capabilities thanks to Shopify’s POS and social selling features
Shopify Plus Disadvantages:
 May not be able to handle the needs of a very large, global enterprise
 Limited promotion capabilities
 Product variants are limited to 100 attributes
 No B2B capabilities out of the box
Costs: According to Merchant Maverick, Shopify Plus pricing depends on company
size, sales volume, annual revenue, and other factors. That said, the minimum cost for
the platform is $1,200 per month.
Notable clients: World Vision, Los Angeles Lakers, Budweiser, Tesla
G. NetSuite SuiteCommerce
Like most of its ecommerce peers, NetSuite SuiteCommerce offers a platform that
unifies digital and physical commerce in a single solution so merchants can provide
customers with an omnichannel shopping experience.
Additionally, SuiteCommerce has features for global companies, including the
support for multiple brands, languages, and currencies. The platform can also run
B2B and B2C ecommerce from one solution, enabling merchants to efficiently run
business and consumer verticals without the trouble of maintaining separate
platforms.
 Built-in omnichannel capabilities

 Wide range of ecommerce features including ratings, reviews, quick views,
dynamic imaging and zooms, multiple image views, and more
 Responsive designs that look good across devices
 Support for multiple languages, currencies, taxes, shipping prices, and
customs
NetSuite Advantages:
 Plenty of great native features that enables omnichannel selling and powerful
ecommerce experiences
 Features to support global brands
 B2B and B2C commerce can be managed on one system
 Smooth integration with other NetSuite solutions
NetSuite Disadvantages:
 Dependent on NetSuite ERP

 Limited external support
 WCM isn’t as competitive as other solutions
Cost: Pricing depends on the features and modules you need. Please contact NetSuite
for more information.
Notable clients: Tesco, TK Maxx, Philz Coffee, Magellan
G. Shopify
One of the most well-known ecommerce platforms for SMBs, Shopify is a top-rated
solution that has everything a merchant needs to set up shop online and even offline.
In addition to allowing you build an online store, Shopify has social media selling
tools and it integrates with marketplaces like Amazon.
The solution also has payment capabilities that enable merchants to accept credit
cards directly from Shopify — i.e. no third party accounts required. With their
payments offering, ―payment details are clearly synced with orders, making it easy to
see how much you’ve been paid without ever leaving Shopify.‖
Credit card rates range from 2.9% + 30 cents to 2.4% + 30 cents depending on your
Shopify plan.
 Online store
 Retail POS
 Buy button
 Social selling features including Buyable Pins, Facebook Shop, and Facebook
Messenger
 Amazon integration
Shopify Advantages:
 Fully-hosted, so you won’t have to worry about server maintenance and costs
 Numerous Shopify partners that can provide support
 Highly engaged community
 Support of multi-channel retailing — i.e. online, offline, social
Shopify Disadvantages:
 Additional transaction fees for using external gateways

 No free plan available (just free trial)
 Customization limited to theme and platform capabilities
Costs: Ranges from $29 to $299+ per month depending on your plan.
Notable clients: Blu Kicks, Tattly, Graydon
H. Wix
Wix is an SMB-friendly website hosting and building platform that has a ton of
features for creating a sleek online store.
You build your site using the Wix Editor, a drag-and-drop tool that lets you select and
customise various elements of your site. You’ll also have templates and stock images
to choose from to make the process easier. It even has one-pager websites for those
who prefer a simple, no-frills browsing experience.
Wix offers free and reliable hosting so you won’t have to worry about server upkeep
and maintenance.
 Drag and drop editor

 Wix strips
 Parallax 3D effects
 Marketing features including support for ShoutOut Email marketing and
Eventbrite
Wix Advantages:
 Fully hosted, so you won’t have to worry about server maintenance and costs
 Easy to use
 Free forever plan (and affordable premium plans)
 Accept multiple payment methods with no commission
Wix Disadvantages:
 No native POS features

 Design options can be overwhelming
 Doesn’t focus solely on ecommerce (Wix is also used for building standard
sites)
Costs: Ranges from free to $25 a month
Notable clients: Karlie Kloss, Beardtamer, Michal Emma
I. BigCommerce
BigCommerce is so much more than just an ecommerce site builder. It has some great
store management capabilities out of the box that help you stay on top of your
business. Some of these cool native features include a robust product catalog, flexible
shipping & real-time quotes, coupon and discounting tools, and more.
BigCommerce integrates with Amazon and eBay, and it has social selling capabilities
that let you sell on Facebook.
The solution’s shipping capabilities are quite powerful. BigCommerce is the only
cloud solution that has a deep integration with ShipperHQ, a sophisticated shipping
rate calculator and rules engine. This integration makes it simple to provide real-time
quotes and apply customised shipping rates.
 Integration with eBay

 ShipperHQ integration
 Tons of powerful features out of the box
 Robust business management tools (i.e. product management, order
management, reporting, shipping)
BigCommerce Advantages:
 Robust business management capabilities
 Accept multiple payment methods with no transaction fees (not applicable to
cheapest plan)
BigCommerce Disadvantages:
 No native POS features (integration required)

 Themes can get pricey

 Certain design elements aren’t very flexible
 Design capabilities aren’t the most stable and user-friendly
Costs: Ranges from $29.95 to $249.95 a month
Notable clients: Carolina Panthers, Tucker Blair, Tinitell
J. Squarespace
Squarespace is an easy-to-use service for building all types of websites, including
online stores. It has all the basic features that you’d expect from an ecommerce
platform, including unlimited products, multiple SKUs, and variants.
It also has flexible payment options, letting you accept credit cards, PayPal and Apple
Pay.
Reporting and insights such as average order values, revenue, units sold, traffic
sources, and sales are also available to enable you to optimise conversions. As for
shipping, Squarespace integrates with ShipStation to make it easy to print shipping
labels. Real-time calculations of rates from UPS, FedEx, and USPS are also available.
 Unlimited products
 Drag and drop merchandising
 ShipStation integration
 Features around SEO, social media, customer engagement, and blogging to
help you grow your online presence
Squarespace Advantages:
 Beautiful designs
 Great online marketing features
 No transaction fees
Squarespace Disadvantages:
 No native POS features

 Not solely focused on ecommerce
 Limited multi-channel selling
 No phone support
Costs: Ranges from $26+ to $40+ per month
Notable clients: Pixar, SIA, Lyft
K. WooCommerce
WooCommerce is an open source ecommerce platform that’s built for WordPress. It
lets you sell physical and digital products as well as affiliated products from certain
marketplaces.
In terms of payments, WooCommerce ―comes bundled with PayPal (for accepting
credit card and PayPal account payments), BACS, and cash on delivery for accepting
payments.‖
WooCommerce also integrates with hundreds of solutions, including Facebook, Sage,
Zapier, MailChimp, ShipStation, Square, Stripe, Fulfillment by Amazon, and more.
 Built for WordPress

 Open source
 Self-hosted
 Easily scalable
WooCommerce Advantages:
 Great for users who prefer WordPress

 Highly customizable thanks to the fact that it’s open source
 Plenty of integrations
 Active community of developers and experts
WooCommerce Disadvantages:
 WooCommerce updates don’t always work well with WordPress

 It’s self-hosted which means you’ll have to handle updates and maintenance
 Requires knowledge and proficiency in WordPress
 While the WooCommerce plugin is free, costs can still run high when you
factor in hosting, development, maintenance, etc.
Costs: WordPress and WooCommerce are technically free, but costs will vary
depending on your hosting, design, and development needs.
Notable clients: All Blacks, LUVD, Botanik
L. OpenCart
OpenCart is a highly customizable open source ecommerce platform with no monthly
fees. It has a robust administrator dashboard that gives you an at-a-glance view of
important metrics like sales, customers, and more.
OpenCart also has multi-store support that lets you stay on top of different stores from
a single interface. This functionality lets you set products for different stores, use
specific themes for each online store, and localise your websites. Product options and
attributes are also quite flexible with OpenCart, and the solution lets you add extra
product variables.
And just like most ecommerce platforms, OpenCart is highly customizable and
extendable. It has more 13,00 modules and themes that you can use to truly make
your site your own.
 Open source
 Self-hosted
 Large marketplace of themes, plugins, gateways, and more
 Community and dedicated support
OpenCart Advantages:
 Highly customizable thanks to the fact that it’s open source

 Plenty of integrations
 The platform itself is free
 Does not come with large ongoing development costs
OpenCart Disadvantages:
 Not always easy to customise

 Limited built-in marketing features
 Not the fastest solution
 Self-hosted nature means you’ll be in charge of hosting, development,

maintenance, etc.
Costs: OpenCart itself is free, but costs will vary depending on your hosting, design,
and development needs.
Notable clients: British Red Cross, Concordia College, The Piano Guys
M. Big Cartel
Big Cartel was made with makers, designers, musicians, and other artists in mind.
Ideal for small stores, this solution lets you set up your online store with several pre-
made themes. And if you want additional customization, the platform lets you tweak
the HTML, CSS, and JavaScript directly.
Big Cartel is what many would consider a ―light‖ ecommerce platform. The company
keeps it simple. According to their site, they ―provide just the right mix of real-time
stats, search engine optimization, order management, and promotional tools to get a
small shop up and running with as little stress as possible.‖
 Built for creatives

 Fully-hosted
 Basic tools for building and marketing your business
Big Cartel Advantages:
 Simple and easy to use

 Very affordable and has a free forever plan
 Great-looking templates
 Ability to use themes and tweak the site’s code
Big Cartel Disadvantages:
 Might not be ideal for larger stores or stores that need advanced capabilities
 Not very flexible
 Lacks a search function
 Limited payment options
Costs: Free to $29.99 a month
Notable clients: Malika Favre, Frida Clements, I&You Ceramics
N. OsCommerce
Another open source and self-hosted platform, OsCommerce lets you set up a highly
customizable and extendable online store. OsCommerce also has a wide and
enthusiastic community behind it, with more than over 296,887 store owners,
developers, and service providers.
If you’d like to further extend your store’s features, check out OsCommerce’ huge
marketplace that has 8,689 free add-ons. Need support? The platform has an active
online forum and it has experts who can help you set up and maintain your site.
 Free platform and add-ons

 Self-hosted
 Big marketplace and community
OsCommerce Advantages:
 Can easily be customised and extended

 Offers both community and expert support
 Great-looking templates
 OsCommerce is highly established and is currently 17 years old at the time of
writing
OsCommerce Disadvantages:
 Self-hosted which means you’ll need to handle hosting, server, and site
updates plus maintenance
 Reportedly prone to errors
 Requires more manual work
 Not easily scalable
Costs: The solution itself is free, but be sure to factor in hosting, development, and
maintenance
Notable clients: Printzone, Buybies, Wishlets
O. Volusion
Volusion is another cloud-based, hosted ecommerce solution that lets you build a
fully functional online store from scratch. It has an easy to use website builder with
features like in-page eding, drag and drop, site search, and more. There are also plenty
of responsive themes to choose from.
The solution has some solid product management features, including variant pricing
and rich text product descriptions. Selling and fulfilling orders is easy thanks to
Volusion’s payment integrations and native fulfillment features.
And if you want to get your site in front of more customers, Volusion’s built-in SEO,
social media selling, and marketplace integrations (i.e. Amazon, eBay, and more) can
help do the trick.
 Easy to use website builder

 Fully hosted
 Solid order management and fulfillment capabilities
Volusion Advantages:
 Can easily be customised and extended

 24/7 support
 Great-looking responsive templates
 User friendly website building and business management tools
Volusion Disadvantages:
 Complicated free structure

 Forced SSL
 Premium templates can be pricey
Costs: $15 to $135 per month
Notable clients: Tiny House Coffee, USA Bride, Chicago Offroad
P. LemonStand
LemonStand is a highly customizable ecommerce platform that runs in the cloud. It
let you ―completely customise the entire user experience including the checkout
process.‖ Say goodbye to checkout redirects and increase conversions.
Front-end techniques / frameworks such as Boostrap, React, and Angular can be used.
Plus, you’re able to utilise open-source themes for even more customizations.
Lemonstand supports various ecommerce business models including retail, digital
products, and recurring subscriptions. It also comes with a content management
system so you can publish content with ease.
Creating complex and customizable products is a cinch thanks to custom fields as
well as unlimited product options, variants, and images. And with more than 95
payment gateways and numerous integrations, it’s easy to extend the capabilities of
the platform.
 Highly customizable solution

 Fully hosted
 Ability to sell custom and complex products
 Partner program and revenue sharing for freelancers and agencies
LemonStand Advantages:
 Easy to use and very customizable and extensible

 Ability to support various business models, including retail, digital goods, and
subscriptions
 Built-in CMS
 Active community of designers and developers
LemonStand Disadvantages:
 Still a work in progress

 May require more advanced technical know-how
 Lacking some features
Costs: $19 to $399 per month
Notable clients: Fuud, Seventh Ink, Kula
Q. 3dcart
3dcart’s ecommerce platform is all-inclusive, and, according to it site, ―integrates
every feature you need for creating a complete eCommerce website, with no need to
install software.‖ It’s a comprehensive solution built for advanced users who want to
fully control the site experience.
3dcart supports multi-channel ecommerce, allowing you to sell on mobile as well as
on eBay, Amazon, Google, Facebook, and Shopzilla.
With 3dcart, you can sell both physical and digital products, and it has capabilities to
support various fulfillment methods including downloads, regular shipping, and drop
shipping.
 Advanced, customizable platform

 Fully hosted
 Ability to sell physical and digital products
 POS for brick and mortar retail
3dcart Advantages:
 Comprehensive ecommerce solution

 Multi-channel retail capabilities
 Strong marketing capabilities

3dcart Disadvantages:
 Not for ―basic‖ users

 Limited free themes
 Lacking some features
Costs: $29 per month to $229+ per month
Notable clients: U.S Salon Supply, Li-Lac Chocolates, Superberries
Weighing your options: What factors should you consider when

selecting an ecommerce platform?
We’ve covered a lot of ground so far and have discussed what various ecommerce
platforms have to offer. Now you’ll need to look into factors to help you make your
decisions.
In this section, we’ll talk about the top considerations when selecting an ecommerce
solution. They include: hosting, your product/industry, and your expertise level. Let’s
dive in.
Self-hosted vs hosted/cloud-based
One of the top factors to consider right off the bat is whether you prefer to go for a
self-hosted ecommerce solution or one that’s hosted for you (typically cloud-based).
Each option has its own advantages and disadvantages.
For self-hosted, you’ll be running your site on your own server, so you have full
control over management and maintenance. This means that if you want to make
updates to the main code of your site, you’re able to do that on your end without
relying on another company or web host to process your request. You can do pretty
much anything on your site if you’re running it on your own machine, and this makes
self-hosting an attractive option for many.
That said, running a self-hosted site does require some technical know-how, so if
don’t know your way around coding and hosting, then you’ll need to hire experts to
do it for you. You take care of your own updates and maintenance, and those costs
will come out of your own pocket.
At a glance, the pros and cons of self-hosted are:
Pros
 Full control over the look, feel, and functionality of your site
 You host your site on your own server or machine so you can build and run a
site on your own terms
 Complete freedom when it comes to aspects of your site
Cons
 Requires technical knowledge to set up, run, and maintain

 Server costs along with design, development, and upkeep can run high
Examples of self-hosted platforms
 Magento
 WooCommerce
 OpenCart
 OsCommerce
If you’re not too keen on a self-hosted solution you can opt for a hosted ecommerce
platform, in which you let your provider host your store for you. For non-technical
users, hosted solutions are a godsend because things like server maintenance and
software updates are taken care of by the provider.
That said, if you want full control over the features and functionality of your website,
then a hosted solution might not be the best option. Remember that having a hosted
solutions means you won’t be able release features whenever you want and you’re
often limited to the software’s native capabilities and add-ons.
At a glance, the pros and cons of hosted solutions are:
Pros
 Server maintenance, as well as platform development are taken care of for

your
 Great for non-technical users who want to focus on the business itself
 Typically simpler pricing structures
Cons
 Lack of control when it comes to updates and features

Examples of hosted platforms
 Shopify
 BigCommerce
 Wix
 Squarespace
 LemonStand
 3dcart
Best ecommerce platform for your product or industry

While most ecommerce platforms are flexible enough to support different product
types, certain solutions are more ideal for specific types of merchandise or industries.
Here’s some insights to help you decide which solution is right for your business.
Best ecommerce platform for fashion (apparel, shoes, accessories)
Majority of ecommerce solutions will support fashion-centric products such as
apparel and footwear. However if your products come in different sizes and variants,
then you’ll want to go with a robust hosted solution like Shopify, BigCommerce,
Volusion and 3dcart. If you’re looking for something open source and self-hosted,
WooCommerce might be a good option.
Another reason why these platforms are great for fashion products? Apparel, shoes,
and accessories can be effectively marketed through social media (think Instagram
and Pinterest), and the above-mentioned platforms have solid social selling
capabilities that would come in handy in your social commerce efforts.
On the enterprise front, pretty much all enterprise solutions can be used in the fashion
realm. The choice here will boil down on the functionalities you need to effectively
move your product.
Best ecommerce platform for electronics
If you’re selling ready-made gadgets that don’t require assembly and you have a small
catalog, then you a simple and no-frills platform such as Wix could do the trick.
If your catalog is a bit larger, then you can’t go wrong with tried-and-tested platforms
like Shopify and BigCommerce.
However, if you’re selling electronics that are more complex — perhaps they have
different moving parts or need to be bundled with software or services — then you
might be better off with solutions such as LemonStand or 3dcart which are more
equipped to deal with product complexities.
Best ecommerce platform for food and beverages
Selling food and beverage items that you make yourself? For example, do you design
special cakes or make your own beer? If so, then Big Cartel could be a great option,
as this platform caters specifically to makers.
That said, if your products have plenty of variants or if you have a medium to large
catalog, then consider Shopify, BigCommerce, Volusion, and the like.
Best ecommerce platform for craft products

Big Cartel is great if you’re a creative person selling your crafts and art. The Big
Cartel platform was made for you, and you’ll have plenty of support from the
community.
Just one caveat: remember that Big Cartel’s platform is ―light‖ and thus may not have
advanced ecommerce capabilities. That’s perfectly fine if you’re an artist and you
simply want to showcase your work and sell some of it.
But if you’re looking to fully customise your website or require more robust online
selling capabilities, then look into solutions such as Shopify, BigCommerce, or any of
the other solutions above.
In-depth research
So, you’ve done your research and have seen what different platforms can offer. Now
it’s time to dig deeper to figure out which solution is best for you. Here are a few
steps to help you do this:
a. Solicit RFPs (for enterprise solutions)
One option is to submit formal request for proposals (RFPs) to potential vendors. Be
sure to spend some time on this step. A great RFP will enable vendors to fully
understand your needs and will help them come up with more accurate proposals.
Here’s more information on what to include in your RFP, along with best practices for
ensuring you get great proposals from suppliers. Do note that these are just
suggestions. Ultimately, how you format and structure your RFP will be up to you.
1. Kick things off with a good introduction – Give an overview of what your
company is about. You could talk about your history and provide high-level
details about your business model.
From there, proceed to discuss the project. Why are you in the market for a new
ecommerce platform? What are your objectives and what are you looking for in a
solution?
2. Specify the time frame – It may also be helpful to talk about your timeline.
When do you need to go live? Decide on a date then work backwards. Key
details to include would be:
 Proposal deadline
 Selection date
 Launch date
3. Talk about your existing architecture, platform and technology – Potential

vendors would need some background on your current system and
technologies in order to estimate the project and provide a proposal. Here are
some of the details you may want to include:
 Existing ecommerce solution

 Back office systems (i.e. ERP, accounting, fulfilment)
 Third party integrations
 Testing and development environments
 Architecture
4. Talk about relevant metrics – Details around metrics like site traffic and
sales will be extremely helpful to vendors when crafting their proposals. Be
sure to talk about:
 Concurrent visitors
 Page views per week
 Number of transactions per week
 Sales volume
5. Talk about your needs – At this point, you could start going into more detail
about what you need in a new ecommerce system. Go back to that list of
requirements that you created in step one and lay them out for the vendor.
6. Outline proposal requirements – Once you’ve provided sufficient
information about your business and needs, you can proceed to talk about
what you want to see in the submitted proposals.
At this stage, you can discuss the format that you want the proposal to be in, along
with the questions you want to be answered. This will vary from one retailer to the
next, but here’s a list of things you may want to ask for:
 Company overview
 Contact information
 Financial information (i.e. sales, profit, receivables, funding etc.)
 Relevant experience
 Merchants they’ve worked with
 Approach to implementing their solution
 Approach to account management
 List of security services
 Compliance standards
 Solution details
 Size and nature of project team
 Deployment plan
 Pricing details (i.e. cost of the solution itself, along with other relevant
expenses such as hardware, maintenance, development, training, and more.)
 Client references
The above is just a partial list of requirements, so consult with other stakeholders to
come up with a strong RFP. Have key people in your organization go over it, and
once everything is in order, go ahead and submit.
b. Get in touch with sales and discuss your needs
Another option is to start a conversation directly with vendors. Get in touch with their
sales team and discuss your project, requirements, and the solution they can offer. Go
to your list of requirements and use them as talking points when you speak to the
vendor.
c. Talk to ecommerce consultants and other merchants
It’s also a good idea to speak to ecommerce consultants and merchants who have
experience using the platforms that you’re considering. Ask how each solution
compares with other ecommerce platforms. What are their advantages and
disadvantages? How much time, money, and work are required to set up and maintain
the system? These are just some of the things you should bring up.
d. Book a demo or trial
If possible, schedule a demonstration or take a trial of the software so you can get a
closer look at how it works. Be sure to include other company stakeholders in the
demonstration so they can assess the platforms themselves.
Do note that it’s best to conduct demos when you’ve already shortlisted a few vendors
(think 5 or fewer). This will allow you to dig deep into the platforms and properly
evaluate them.
Step 4 – Compare, evaluate, and decide

At this point, you should already have ample information about what each solution
has to offer. The next step is to compare each platform to see which is the best fit for
your business. Refer to the notes you took in the previous steps and use the
information to make a decision.
To make things easier, compare vendors using the spreadsheet you created earlier.
Create a table listing all the things you need in your ecommerce platform, then put the
vendors you’re considering in different columns. This will allow you to easily tick off
the features that each vendor can deliver. If a platform doesn’t have a feature you
need, write down if and how you can work around it (i.e. use a third party integration,
develop a custom solution).
Once again, this is a task that should involve other key people in the company. Get
someone from IT, customer service, sales, marketing, fulfilment, and operations to
evaluate solutions and weigh in on the decision.
6.5 Conclusion
Finding (then subsequently deploying) a new ecommerce solution is a massive
undertaking. It will likely take a lot of time (and for enterprises, money) to take on
this project. But here’s the good news: picking the right solution can enable you to
scale your business, improve operations, and increase sales, so while the process of
selecting an ecommerce platform can be challenging, it’s completely worth it.
Sursa: https://ecommerceguide.com/ecommerce-platforms/ (consultat 02.2019)

Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr. Carmen (Timofte) Stanciu 1
4. Modele de afaceri pe Internet
Exemple de modelele de afaceri pe Internet sunt considerate următoarele:

- magazin electronic (e-shop) – este gestionat de companie pentru marketing-ul şi
vânzările propriilor produse şi servicii;
minimal - conţine un catalog de produse şi servicii, cu
descrierea lor (gestionat de un SGBD), pus pe un server de
Web;
mediu – include facilităţi de preluarea comenzilor (prin e-mail
sau forme interactive);
extins - cuprinde varianta on-line a plăţii (prin cărţi de prin cărţi
de credit sau alte metode electronice;
- aprovizionare electronică (e-procurement) – permite procurarea de bunuri şi

servicii în urma publicării pe Web a ofertelor;
- magazin universal electronic (e-mall)- colecţie de magazine electronice, reunite

sub o umbrelă comună, care oferă o metodă de plată comună, garantată (exp:
www.emb.ch);
- piaţa unui terţ (3rd party marketplace)- apelarea catalogul de produse al

companiei situat pe un server al unui terţ (exp: furnizor de servicii Internet, bancă,
server-e speciale pentru găzduire de pagini);
- comunităţi virtuale (virtual communities)- membrii comunităţii pot cumpăra

/vinde produse sau servicii; calitatea de membru presupune plata unei taxe;
- furnizor de servicii cu valoare pentru canalele de comerţ electronic (value chain

service provider) – sunt specializaţi pe funcţii specifice, cum ar fi asigurarea
logistică, plata electronică, expertiză în managementul producţiei sau stocurilor;
serviciile se plătesc pe baza unor tarife sau cote procentuale;
Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr. Carmen (Timofte) Stanciu 2
- platforme de colaborare – cuprind un set de instrumente şi un mediu

informaţional pentru colaborare între companii; pot adresa funcţii specifice, cum
ar fi concepţia sau proiectarea în colaborare (compania A cu B şi cu C); câştigurile
provin din:
managementul platformei (taxă de membru sau taxa per
utilizare),
vânzări de instrumente specializate (pentru design, workflow,
management de documente)
- brokeraj de informaţii şi alte servicii – exp: furnizarea de cataloage cu clienţi

clasificaţi pe profile, vânzarea de oportunităţi de afaceri, sfaturi pentru investiţii,
consultanţă în domenii de specialitate, autorităţi de certificare, notariate
electronice.
5. Modele de comerţ electronic pe Internet
Comerţul electronic este răspândit astăzi în diferite forme şi sub diferite modele.
O clasificare a comerţului electronic în funcţie de natura tranzacţiei, constă în:
- Business-to-business (B2B) – companie –la - companie – reprezintă forma cea mai
răspândită a comerţului electronic şi include tranzacţii electronice între organizaţii şi
tranzacţii de tip IOS (Interorganizational Information Systems).Tipurile de sisteme
interorganizaţii (IOS) pot fi: interschimbarea electronică a datelor EDI prin VAN-uri
(Value Added Network), transfer electronic de fonduri EFT, Extranet-uri conectate
securizat prin Internet, formulare electronice, mesaje integrate care combină EDI,
poşta electronică şi formularele electronice, baze de date partajate între Extranet-uri,
managementul seriei de stocuri (supply chain management);
- Business-to-consumer (B2C) – se referă la tranzacţiile cu amănuntul către

cumpărători individuali; de exemplu, un cumpărător de la Amazon.com este un
consumator în acest model;
- Consumer-to-consumer (C2C) – model în care consumatorii vând direct

consumatorilor. Exp.: persoane care vând proprietăţi, case, maşini ale lor, cei care
folosesc www.classifield2000.com pentru vânzări, reclamă pe Internet/Intranet-ul
companiei pentru serviciile proprii individului, vânzări de cunoştinţe, expertize,
licitaţii individuale;
- Consumer-to-business (C2B) – în această categorie sunt incluse persoanele care vând

produse sau servicii unor organizaţii, precum şi cei care caută vânzători, negociază cu
ei şi se obţine o tranzacţie în final;
- Nonbusiness – se referă la toate organizaţiile non-profit, instituţii academice,

religioase, sociale, agenţii guvernamentale, care folosesc diverse forme ale comerţului
electronic în vederea reducerii cheltuielilor, îmbunătăţirii activităţilor lor sau a
serviciilor clienţilor;
- Intrabusiness (organizaţional) – conţine toate activităţile interne, care de obicei au

loc într-un Intranet, şi care implică schimburi de bunuri, servicii, informaţii.
Activităţile pot fi de la vinderea produselor corporaţiei către angajaţi, până la

instruire online şi activităţi cu cost redus.
Dintre aceste modele, în continuare vor fi tratate cele mai răspândite, şi anume
B2C şi B2B.
5.1 Modelul B2C

Piaţa electronică poate fi orientată spre consumator, formând B2C, sau spre
companii-client (business), formând B2B.
Modelul de piaţă electronică în B2C este asemănător cu cel de B2B, deoarece
companiile pot fi realiza vânzare cu amănuntul unor clienţi sau en-gross unor
companii. Sunt multe companii care sunt reprezentate în ambele modele de comerţ
electronic, cum ar fi Amazon, Dell Computers, Barnes &Noble, Wal-Mart Online.
5.1.1 Produse specifice B2C

Cele mai solicitate produse, conform www.cc.gatech.edu/gvu/ user_surveys,
sunt: software (58%), cărţi (52,6%), hardware (48,5%), muzică (41,4%), călătorii
(30,2%), video (1,6%), reviste (14,9%), electronice (14%), îmbrăcăminte (13,6%),
flori (13,3%), banking (12,1%), investiţii (11,8%), concerte (9,9%), cotaţii (9,1%),
recreaţie (5,3%), maşini (4,3%), asigurări (2,5%), vinuri (2,3%), bijuterii (1,6%),
mărci (1,2%), legislaţie (1,1%), metale (0,8%), altele (12,2%). Valorile reprezintă
procentele de răspunsuri.
Topul vânzărilor de produse cu amănuntul pe Internet are următoarea
structură: călătorii, hardware PC, băcănie, software, cărţi, îmbrăcăminte şi accesorii,
bilete, cadouri, muzică, video, jucării, electronice ş.a.
Pentru ca un produs să poate fi vândut bine într-o piaţă electronică, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- Să fie dintr-o marcă recunoscută;
- Să poată fi transformat într-un produs digital, cum ar fi cărţi, muzică, video;
- Să asigure garanţie, provenind de la producători de încredere;
- Să fie relativ ieftin;
- Să fie cumpărat des, cum ar fi produsele de băcănie, alimentare;
- Să fie o marfă cu specificaţii standard;
- Produse ale căror proceduri de utilizare să fie mai eficient demonstrate prin video;
- Pachete de produse binecunoscute cumpărătorilor, care nu pot fi deschise nici în

magazinele tradiţionale.
În ceea ce priveşte segmentul B2C, primele 10 site-uri conform OECD sunt

următoarele:
1. Shareware.com software
2. Download.com software
3. Columbiahouse.com Muzică/video
4. Amazon.com cărţi
5. Hotfiles.com software
6. Surplusdirect.com Hardware şi software
7. Freeride.com Site de cupoane
8. Jumbo.com Software
9. Gw2k.com Calculatoare
10. Bluemountainarts.com Felicitări
Pentru a reprezenta mai bine caracteristicile economice ale unui site profitabil
de comerţ electronic, tabelul următor ilustrează o comparaţie între doi giganţi ai lumii
B2C, şi anume Amazon.com şi eBay:
Amazon.com eBay
Produse Cărţi, CD, apartură electronică, Produse diverse, de la
cadouri, felicitări etc. aparatură electronică la
mobilă
Număr de articole 2 milioane 16 milioane
produse
Număr de clienţi 8,4 milioane 3,8 milioane
Cifra de afaceri 610 milioane $ 746 milioane $
Cifra de afaceri pe 392 mii $ 687 mii $
salariat
Capitalizare pe piaţă 22 miliarde $ 21 miliarde $
5.1.2 Modelul consumatorului în B2C

Pentru ca o companie să reziste şi să aibă succes în zona comerţului electronic
pe Internet, ea trebuie să controleze trei elemente de bază: competiţia, clienţii şi
schimbarea. Competiţia ţine de calitatea produselor sale, schimbarea ţine de
managementul companiei, iar clienţii se câştigă cu greu şi se menţin şi mai greu.
Pentru a avea asigurată loialitatea clienţilor, compania trebuie să-i înţeleagă, să
le cunoască cerinţele şi preferinţele. În acest scop, se recomandă un site interactiv, din
care să rezulte aceste lucruri, precum şi urmărirea comportamentului clienţilor.
Cercetătorii au încercat de decenii să înţeleagă comportamentul
consumatorului, iar o adaptare a acestui model pentru mediul comerţului pe Internet
este prezentat în continuare.
Caracteristici personale Caracteristicile mediului

Vârstă, sex, naţionalitate, educaţie, stil de Social, familiar, comunitar
viaţă, ocupaţie, trăsături psihice,
cunoştinţe, valoare, personalitate
Stimuli Decizia cumpărătorului

Marketing: preţ, promoţie, Procesul de A cumpară sau nu ?
produs, calitate luare a deciziei Ce să cumpere?
Alţii: econmici, tehnologici, De unde?
politici, culturali Când?
Cât să cheltuiască?
Se repetă cumpărăturile?
Sistemeconsumatorului
Comportamentul controlate de vânzător
în comerţul electronic
Suport logistic: plăţi, livrare
Suport tehnic: design Web, agenţi inteligenţi
Servicii client: FAQ, e-mail, call centers, one-to-one
Procesul de luarea deciziei consumatorului este influenţat de stimuli, de

caracteristicile consumatorului, a mediului, a tehnologiei şi de logistică.
5.1.3 Modele de afaceri ale pieţei electronice orientate spre consumator

Există opt modele de afaceri ale pieţei electronice orientate spre consumator
identificate până în prezent, care pot determina poziţia unei companii în e-business:
1. Marketing direct şi indirect - Marketing-ul direct se referă la faptul că producătorii se ocupă

cu reclama şi distribuţia propriilor produse către consumatori, utilizând un magazin electronic pe
Internet sau alte medii de telemarketing, fără intervenţia intermediarilor (exp. Dell Computer).
Marketing-ul indirect constă în faptul că produsele sunt distribuite prin intermediul unor
intermediari al unor terţe părţi, cum ar fi e-mall-urile (exp. Ford). Producătorii pot vinde direct, dacă
sunt recunoscuţi şi site-ul lor este vizitat. Dacă compania nu este prea vizibilă pe Internet sau nu se
justifică din punct de vedere economic să deţină un server propriu, atunci poate folosi un e-mall în care
să-şi prezinte produsele.
2. Cybermarketing total şi parţial - Cybermarketing-ul total sau pur se referă la companiile

care-şi vând produsele şi serviciile doar prin Internet şi s-au născut în era e-business (cum ar fi
Amazon), iar cel parţial pentru companiile care folosesc şi magazinele electronice ca o extindere a
celor tradiţionale (cum ar fi Barnes&Noble, Ford).
3. Distribuitori electronici şi broker-i electronici- Utilizând Internet-ul, fabricanţii pot

vinde direct clienţilor, fără a mai fi nevoie de intermediari. Acest lucru este posibil, dacă
producătorii comercializează nişte mărci standardizate, recunoscute, iar site-urile lor sunt renumite
(exp. Dell Computer , Amazon). În cazul în care un site nu este suficient de cunoscut, atunci el are
nevoie de publicitate, fiind înscris într-un ghid electronic sau folosind un serviciu asemănător al
unui site intermediar, numit e-mall (www.cybermall.com ).
Magazinele universale electronice pot fi de două feluri, şi anume distribuitori electronici (dacă se
ocupă cu îndeplinirea comenzii, cum ar fi Dell Computer - calculatoare, Amazon - cărţi, Virtual
Vineyard -vinuri, 1-800-Flowers.com - flori, CDNow – muzică, Online JCPenney) şi broker-i
electronici (doar ajută în procesul de căutare, cum ar fi www.openmarket.com, www.imall.com,
www.internet-mall.com, BestBuy.com, Compare.net).
4. Magazin electronic şi magazin universal electronic (shopping mall)- E-mall-ul

conţine mai multe magazine electronice (e-store), fiecare cu distribuitori independenţi. E-store
poate fi considerat ca un distribuitor electronic cu propriul său sistem de management.
5. E-mall /e-store generale şi specializate- Cele generale conţin diferite categorii de produse,
astfel încât furnizorii sunt foarte variaţi. Cele specializate se axează doar pe câteva produse sau pe
o categorie de produse, cum ar fi Amazon – cărţi, Dell Computer cu calculatoare.
6. Strategii de cybermarketing proactive şireactive - Strategiile proactive se referă la

companiile care au canalele de distribuţie doar pe Internet, şi ale căror activităţi manageriale sunt
orientate spre creşterea eficienţei cybermarketing-ului (exp. Dell Computers). Strategiile reactive
se referă la companiile care au canalele de distribuţie tradiţionale şi constituie principala direcţie
de dezvoltare, iar cea online doar secundară (exp. Ford).
7. Marketing global şi regional - Chiar dacă Internet-ul acoperă întregul glob, unele produse şi
servicii nu pot fi furnizate global. Astfel, produsele perisabile şi cele de băcănie
(www.peapod.com) nu pot fi transportate la distanţe prea mari. Totodată, costul transportului
pentru distanţele mari, aspectele legislative, limba, pot limita aria de acoperire al unui serviciu,
creând astfel regiuni sau marketing regional.
8. Vânzări şi servicii client - Site-urile unor companii sunt destinate nu doar comercializării
produselor, ci şi asigurării de consultanţă şi alte servicii necesare clienţilor. Unele companii au
două site-uri, unul pentru vânzări şi altul pentru service. De exemplu, Intel, încă din 1998 şi-a
deschis site-ul în special pentru service-ul clienţilor, www.hp.com un site pentru service on-line.
5.1.4 Comerţul electronic în industrie

Domeniile în care şi-a făcut apariţia comerţul electronic s-au diversificat în
ultimii ani, şi multe dintre ele se implică în ambele modele de comerţ pe Internet,
B2C şi B2B:
o publicitate pe Net (inclusiv spamming-ul),
o cerere electronică de ziare (www.rowe.com),
o servicii bazate pe broker-i,
o servicii de turism şi călătorii pe Net - clienţii se conectează la o agenţie

virtuală, unde îşi prezintă planul de vacanţă dorit, durata şi preţul dispus să-l
plătească, urmând să primească oferte de la diverşi ofertanţi şi să aleagă (manual sau
cu ajutorul unui agent inteligent), varianta optimă (www.travelocity.com,
www.pctravel.net, www.expedia.com, www.reservation.com, www.itn.com,
www.thetrip.com, www.travelweb.com, www.priceline.com, www.lonelyplanet.com,
www.bestwestern.com, www.fodors.com);
o licitări de bilete (www.americanair.com, www.cathayusa.com, www.aerlingus.ie,

www.priceline.com);
o piaţa forţei de muncă, plasament, planificarea carierei – utilizând agenţi

inteligenţi, CV-urile candidaţilor sunt potrivite cu ofertele disponibile
(www.jobweb.com, www.smartbiz.com, www.careerpath.com, www.occ.com/occ/,
www.veriotexas.net);
o tranzacţiile de proprietăţi, vânzări imobiliare, închiriere on-line -

(www.ired.com, realestate.com, www.realtor.com)
o comerţul cu stocuri on-line - (www.schwab.com, webstreet.com,

www.perki.net, www.ivn.net, www.directipo.com, www.openipo.com);
o bănci cibernetice (electronice) – online banking a devenit mod natural de a

lucra cu băncile; (www.sfnb.com, www.netbank.com, www.compubank.com,
www.bank.com, www.nationbank.com/smallbiz/credit/); bănci internaţionale
electronice care suportă cursuri multiple (banca din Hong Kong, Mark Twain din
SUA www.marktwain.com, Bank of America, www.nextcard.com); plăţi electronice
de taxe (www.onetax.com, www.taxlogic.com);
o licitaţii pe Internet – reprezintă un domeniu în plină expansiune în zilele noastre;

vânzătorii primesc milioane de licitări, oferte, contra unor comisioane mici,
cumpărătorii pot găsi orice doresc stând acasă pe Internet. (www.haggle.com,
www.onsale.com, www.usdaweb.com, www.auction.net, www.auctionwweb.com,
www.bidfind.com, www.auctionhunter.net, www.ebay.com, www.winebid.com,
www.ubid.com, www.firstauction.com, www.cityaction.com, www.egghead.com,
www.tradesafe.com, www.iescrow.com, www.fairmarket.com, www.ingram.com);
o anunţuri, publicaţii online – reprezintă livrarea electronică pe Internet a

ziarelor, revistelor, ştirilor şi a altor informaţii (www.hotwired.com);
o învăţământ la distanţă şi universităţi virtuale – permit crearea de clase

virtuale pe Net, examinare la distanţă şi oferite de diplome în format electronic
(www.itvhk.com/broadband/special, www.imba.city.edu.hk);
o consultanţă online – este un domeniu cu o creştere puternică, care vizează în

general consultanţă financiară (askmerrill.com), legislativă, de management, sfaturi
medicale (www.mediaconsult.com), ş.a.;
o asigurări online – permite realizarea de asigurări de sănătate, pentru casă, pe

viaţă ş.a., permiţând şi compararea între diferitele oferte (www.insurerate.com );
o îngrijire şi consultaţii de sănătate – www.officemed.com - oferă consultaţii

on-line, sfaturi; www.healtheon.com - creează un spital virtual, cu laboratoare de
analize, teste, diagnostic, recuperare; www.medtel.com - oferă o varietate de servicii
de telemedicină;
o matchmaking – este un serviciu bazat pe agenţi, care are rolul de a găsi perechea
potrivită în contextul solicitat: www.garage.com - găseşte potenţialii investitori
pentru întreprinzători, excite.collegeedge.com/matchmarker/match.asp – găseşte
potenţialilor studenţi colegiul, universitatea potrivită, ţinând cont de mărime,
localizare, sportul oferit, note; www.match.com - serviciu online de potrivire;
o livrare digitală de documente – serviciul poştal din SUA, împreună cu alte

companii (www.eparcel.com), a găsit un nou mod de afaceri, şi anume de a furniza
documente online, într-un mediu securizat;
o timbre electronice – în SUA, nu este necesar să se meargă la poştă pentru a

cumpăra timbre, ci este suficient de cumpăra de pe Net şi apoi de a le lista
(www.estam.com, www.stampmaster.com). Acest sistem este preferat celui
tradiţional, datorită securităţii sporite şi a scăderii fraudelor.
5.2 Modelul B2B

5.2.1 Caracteristici
5.2.2 Comportamentul companiei-consumator
5.2.3 Forme de comerţ electronic B2B
Pieţe orientate spre compania care vinde (supplier-oriented)
Pieţe orientate spre compania care cumpără
Pieţe orientate spre intermediari
Corporaţii virtuale
Interconectări între sediul central şi zonele secundare
Servicii de afaceri online
Modelul business-to-business este cel mai răspândit astăzi pe Internet şi

necesită ca ambii parteneri în afacere să fie corporaţii, întreprinderi.
Internet-ul este cadrul cel mai economic pentru B2B, permiţând companiilor
să se conecteze, fără implementări adiţionale de reţea.
B2B contribuie la scăderea costurilor mărfurilor, reducerea inventarelor,
creşterea eficienţei logisticii, creşterea vânzărilor, scăderea costurilor de vânzare şi
marketing.
5.2.1 Caracteristici
Produsele care se pretează cel mai mult comerţului de tip B2B, în ordinea
folosirii lor în anul 2000, sunt:
calculatoare, componente de calculatoare, electronice (17,5);
servicii publice (5,7%);
transport şi depozite de marfă (2%), vehicule cu motor (2%), petrochimice
(2%),
hârtie şi produse de birotică (0,7%),
produse alimentare şi agricultură (0,4%).
Modelul B2B acoperă o gamă largă de aplicaţii, care le oferă

întreprinzătorilor acces la o serie de informaţii utile, din următoarele categorii:
o produse –specificaţii privind produsele, preţuri, istoricul vânzărilor;
o clienţi – istoricul vânzărilor şi previziuni;

o aprovizionare – termene de vânzare, planuri de producţie, linia de

producţie şi timpii;
o procesul de producţie – capacităţi, planuri, angajamente;
o transport – costuri, încărcări, timpi;
o inventare – nivele de inventare, localizări;
o alianţe privind lanţul de aprovizionare – contracte cheie în

aprovizionare, rolul partenerilor şi a responsabilităţilor, programul de
aprovizionare;
o concurenţi – pieţe partajate, oferte de produse concurente, analize

comparative;
o vânzări şi marketing – puncte de vânzare, promoţii;
o procesul lanţului de aprovizionare şi performanţe – descrierea

procesului, măsurarea performanţelor, calitatea, timpul de predare,
satisfacerea consumatorului.
Entităţile cheie ale comerţului B2B sunt următoarele:

o compania care vinde – din perspectiva marketingului electronic;
o compania care cumpără - din perspectiva procurărilor;
o intermediari electronici – serviciile unui terţe părţi;
o livrarea – care trebuie să îndeplinească timpii specificaţi JIT (Just-in-

Time);
o platforma de reţea – cum ar fi Internet, Intranet sau Extranet;
o protocolul de comunicaţie – cum ar fi EDI, comparări de produse în

vederea cumpărării, utilizare de agenţi software;
o sisteme de informaţii back-end – implementate cu ajutorul Intranet-

ului, SGBD-urilor, pachetelor de aplicaţii şi a sistemelor de planificare
a resurselor întreprinderii (ERP –Enterprise Resource Planning).
Până prin anul 2000, se părea că segmentul de B2C era în declin, în favoarea
celui B2B care înregistra în jur de 1000 de site-uri în lume şi aşteptându-se spre anul
2003 la o creştere spre cca. 10000. Un recent studiu realizat de Jupiter MMXI şi
preluat de Mediafax arată că aproape 80% din totalul pieţelor europene de comerţ
on-line vor da faliment. Din 500 de burse virtuale existente, vor supravieţui mai
puţin de 100, în schimb înregistrându-se o creştere a volumului vânzărilor.
Printre dotcom-urile de tip B2B care au deja probleme se numără Efdex
(piaţă electronic a pentru industria alimentară şi a băuturilor), Worlddoffruit.com
(bursă virtuală pentru produse perisabile), AECventure (în domeniul construcţiilor).
Cele mai profitabile la ora actuală în Europa sunt prezentate în tabelul
următor.
1. Acequote birotică U.K.

2. Band-X telecomunicaţii U.K.
3. Buildonline construcţii U.K.
4. Eumedix Olanda
5. Eu-suply.com Suedia
6. Goodex Germania
7. IngredintsNet.com Irlanda
8. Mondus Germania
9. PEFA.com Belgia
10. Phonerade Suedia
5.2.2 Comportamentul companiei-consumator

Consumatorul este factorul critic în succesul unei afaceri pe Internet, de aceea
cunoaşterea lui, a procesul său de luare a deciziei sunt nişte elemente esenţiale.
Modelul companiei consumator se aseamănă destul de mult cu modelul
consumatorului singular, diferind câteva variabile de influenţare (cum ar fi: familia şi
comunitatea Internet nu a influenţă), adăugându-se module noi (cum ar fi cel
organizaţional) şi luându-se în calcul posibilitatea unei decizii în grup.
Caracteristici personale Influenţe personale Influenţele organizaţiei

Vârstă, sex, naţionalitate, educaţie, Autoritate, poziţie Politici şi proceduri, structura
stil de viaţă, ocupaţie, trăsături (statut), persuasivitate organizaţiei, centralizare /
psihice, cunoştinţe, valoare, descentralizare, sisteme
personalitate utilizate, contracte
Procesul de Decizia cumpărătorului

Stimuli A cumpără sau nu ?
luare a deciziei
Marketing: preţ, promoţie, produs, Ce să cumpere?
(de grup sau
calitate De unde?
individual)
Alţii: economici, tehnologici, politici, Când?
culturali Termene de livrare
Metode de plată
Sisteme controlate de vânzător
Suport logistic: plăţi, livrare
Suport tehnic: design Web, agenţi inteligenţi, securitate
Servicii client: FAQ, e-mail, call centers, one-to-one
Modelul comportamentului companiei-consumator
Tabelul următor prezintă principalele caracteristici ale cumpărătorului cu

amănuntul şi al companiei cumpărător.
Principalele caracteristici ale cumpărătorului cu amănuntul şi al companiei-cumpărător
Caracteristici Cumpărător cu amănuntul Companie-cumpărător

Cerere Individuală Organizaţională
Volum cumpărat Mic Mare
Număr de clienţi Mulţi Puţini
Localizare cumpărătorilor Dispersată Concentrată geografic
Structura distribuţiei Mai mult indirectă Mai mult directă
Natura cumpărăturilor Mai mult personale Mai mult profesionale
Natura influenţei la Singulară Multiplă
cumpărare
Tipul negocierii Simplă Mai complexă
Utilizarea reciprocităţii Nu Da
Utilizare leasing Mai puţin Mai mult
Metoda promoţională Publicitatea Vânzările personale
principală
5.2.3 Forme de comerţ electronic B2B

Formele de B2B se desprind din entităţile definite mai sus, iar o clasificare a
lor din punctul de vedere al celor care controlează piaţa este prezentată în continuare.
Cele mai răspândite forme sunt primele trei, şi anume, cele orientate spre
companii-vânzătoare, spre companii-cumpărătoare, spre companii-intermediare.
1. Pieţe orientate spre compania care vinde (supplier-oriented)

Reprezintă forma cea mai răspândită a modelului B2B.
În acest model, atât cumpărătorii individuali, cât şi companiile care cumpără utilizează aceeaşi
piaţă „supplier-provider”.
Arhitectura acestui model este în mare aceeaşi în B2B ca şi în B2C, inclusiv procesul de
cumpărare este similar.
Singurele diferenţe faţă de B2C cu amănuntul sunt:
consumatorii sunt companii, pentru care integrarea informaţiilor de comenzi cu sistemele
de management al procurărilor este crucială;
fiecare companie-cumpărător poate avea propriul său catalog şi politică de preţuri;
comportamentul companiei-cumpărător diferă de comportamentul unui singur
cumpărător.
Platforma B2B diferă de cea B2C, deoarece, informaţiile ordinelor de plată ale companiei-
client sunt stocate în server-ele companiei-ofertante, şi nu se integrează uşor cu sistemul informatic al
companiei client.
Arhitectura acestui model:
Depozit
electronic al
furnizorului
Consumatori
Companii-
consumatori
Catalog de produse Informaţii despre
al furnizorului comenzile
B2C furnizorului
B2B
Arhitectura pieţei B2B orientată spre companii-vânzătoare
Exemple companii care folosesc acest model: Dell, Ford, Cisco, IBM. Dell a vândut 90% din
calculatoarele sale unor companii-client de Net. Cisco a vândut în valoare de 1 miliard $, echipamente
de interconectare pe Net, tot unor companii-client.
O altă aplicaţie a pieţelor orientate spre vânzător sunt licitaţiile electronice, cum ar fi de
exemplu, compania Ingram Micro, care revinde calculatoare (www.ingram.com).
2. Pieţe orientate spre compania care cumpără

Sunt de tipul „procurement management” şi au ca efect reducerea preţurilor de cumpărare, a
duratei ciclului de achiziţie.
În modelul anterior, departamentul de achiziţii al companiei-cumpărător introducea manual
informaţiile comenzii în cadrul sistemului său informatic, ceea ce, în cazul unor companii-cumpărător
foarte mari, care caută în e-stores şi e-mall mii de produse pentru comparare şi cumpărare, devine
foarte greu. De aceea, astfel de companii preferă propria lor piaţă, şi anume cea „orientată spre
cumpărător”. Compania cumpărător deschide o piaţă electronică pe propriul său server, şi invită
potenţialii vânzători să liciteze ofertele lor.
Depozit
electronic al
furnizorului
Companie-
furnizor
Catalog de produse Informaţii despre
cerute de ofertele de licitare
cumpărători ale furnizorului
Companie-
furnizor
Arhitectura de piaţă B2B orientată spre companii-cumpărătoare
O altă modalitate de a rezolva problema, constă în introducerea agenţilor software care să

liciteze în locul oamenilor din companiile-ofertante.
Exemple de companii care implementează această formă a B2B: GE, Boeing Inc.,
www.shoppoint.co.kr.
3. Pieţe orientate spre intermediari

Intermediarii coincid în B2C şi B2B, atunci când se cumpără produse comune ambelor modele
(cărţi, calculatoare, papetărie), şi diferă, atunci pentru produsele se adresează în general companiilor
(cum ar fi echipamente industriale, motoare etc.). Atunci când partea care cumpără este o companie,
care are de a face cu mulţi ofertanţi şi intermediari, apare necesitatea unei legături între orientarea
companiei-cumpărătoare şi intermediarii şi ofertanţii cei mai semnificativi.
Companie-
Depozit furnizor
electronic al
intermediarului
Companie-client Companie-
furnizor
Informaţii Informaţii despre
Catalog de produse comenzile
produsele
partajate clienţilor
furnizorului
Companie-client
Arhitectura pieţei B2B orientată spre intermediari
Exemple de companii care implementează acest model:

PART al lui Boeing - are legături aeriene cu 300 de furnizori ai părţii de întreţinere a lui
Boeing;
ProcureNet – lansat de Fisher Technology Group în Pittsburg, este un mare distribuitor
industrial, care se ocupă cu operaţii de întreţinere şi reparaţii. S-a lansat în martie 1996 în
zona on-line, deţinând astăzi 30 de site-uri pentru vânzări şi peste 100.000 de produse în
cataloagele sale. Nu necesită înregistrare, dar pot cumpăra de la companiile ofertante,
doar companiile ale căror informaţii au fost validate anterior;
Industri.net – are aproape 275.000 de membrii din 36.000 de organizaţii. Participanţii
vânzători primesc taxe între 2.000-250.000$ pentru a fi prezenţi în catalogul de produse
on-line şi pentru a avea link-uri la potenţiale companii client cumparător. Cumpărătorii cu
relaţii contractuale pot trimite prin e-mail comenzile din formulare.
Manufacturing.net
Intermediarii terţe-părţi pot avea site-uri de licitaţii electronice şi oferte de licitări:

o TPN Post al General Electric are un site de licitări, în care permite
clienţilor săi să-şi pună ofertele lor pentru cotaţii.
o FairMarket şi A-Z Used Computer (www.azuc.com) sunt site-uri
de licitaţii.
4. Corporaţii virtuale
Corporaţia virtuală este o organizaţie compusă din câţiva parteneri de afaceri care partajează
costurile şi resursele, în scopul creării, producerii şi întreţinerii unui produs sau al unui serviciu.
Corporaţia virtuală este posibilă datorită platformei B2B, cum ar fi Internet şi Extranet, care
permit partenerilor de afaceri să utilizeze e-mail, video conferinţă, partajarea cunoştinţelor, grupuri de
lucru, EDI, EFT.
Un exemplu de corporaţie virtuală este IBM Ambra, care şi-a propus să producă şi să
comercializeze un calculator clonă. Rolurile celor cinci parteneri de afaceri erau: proiectarea şi
realizarea componentelor, asamblarea calculatorului, telemarketing-ul, îndeplinirea comenzii şi
livrarea, service pentru calculatoare şi suport pentru clienţi.
5. Interconectări între sediul central şi zonele secundare

Interconectările dintre centru şi zonele secundare sunt posibile datorită platformei de comerţ
electronic B2B, care permite comunicaţii şi colaborări între părţi, prin e-mail, discuţii on-line (chat),
acces direct la date de oriunde. Extranet-uri avansate pot lega zonele centrale de cele subsidiare şi de
furnizorii acceptaţi, uşurând astfel modul de derulare al afacerilor, reducând duplicările şi
supraîncârcarea.
Exemple: Tricon Restaurant International, KFC, Pizza Hut, Taco Bell (toate utilizând B2C şi
B2B), Marriott International (care a pornit de la o broşură on-line şi a dezvoltat o iniţiativă de comerţ
electronic care a legat corporaţii, partenerii, furnizori, clienţi, prin intermediul unor Extranet-uri
conectate.
6. Servicii de afaceri online

Sunt folosite şi în B2C şi în B2B, şi se referă la servicii de turism, călătorii, plasare de forţă
de muncă, comerţul cu stocuri, servicii bancare electronice, asigurări, licitaţii.
C-Commerce –
continuatorul B2B
Conf. Dr. Carmen TIMOFTE

ASE, Bucuresti
De ce C-Commerce?
¾ la sfârşitul anilor ’90 mediul de afaceri a perceput apariţia unor noi modele,
tehnologii şi oportunităţi legate de Internet, numite B2B, dar care s-au soldat cu
un răsunător eşec.
¾ s-a constatat ca o serie de probleme legate de soluţiile iniţiale din domeniul B2B
erau statuate greşit şi s-a ajuns la concluzia ca şi acest domeniu este guvernat de
principiile generale colaborative.
¾ după sfârşitul erei “dot-com”-urilor, strategii corporaţiilor se orientează către
comerţul colaborativ care este privit ca următarea generaţie a comerţului
electronic şi o evoluţie a proceselor din cadrul lanţurilor comerciale tradiţionale.
¾ este mulţimea interacţiunilor colaborative posibile prin intermediul mijloacelor
electronice si a Web-ului, dintre o întreprindere, furnizorii ei, partenerii de
afaceri, clienţi şi angajaţi.
¾ scopurile sale sunt de maximizare a beneficiilor obţinute de pe urma investiţiei
în capitalul intelectual, creştere a flexibilităţii proceselor de afacere şi
îmbunătăţire a relaţiilor cu clienţii.
¾ rezolvând problemele de afaceri dincolo de graniţelor convenţionale ale
companiilor – poate duce la venituri mai mari, costuri mai mici şi avantaje
competitive fară precedent în comparaţie cu modalităţile tradiţionale, non-
colaborative de a face afaceri
E-commerce şi C-commerce
¾ Comerţul electronic este posibil datorită tehnologiei si reprezintă un
proces de cumpărare şi vânzare de bunuri şi servicii folosind
Internetul. Este prin natura lui tranzacţional şi rar implică alte procese
în afară de plasarea comenzii, realizarea comenzii şi funcţii legate de
plată.
¾ Comerţul colaborativ merge dincolo de marketing şi vânzări on-line.
¾ implică un schimb dinamic de informaţii şi idei prin intermediul
Web-ului între partenerii de afaceri şi în interiorul întreprinderilor
pentru maximizarea eficienţei proiectării şi dezvoltării produsului,
furnizarea lanţului de acţiuni şi a proceselor de fabricaţie.
¾ dă posibilitatea fiecărui membru al comunităţi virtuale să
beneficieze de competenţele, capitalul intelectual şi pregătirile în
afaceri ale celorlalţi.
¾ baze de date distribuite,sisteme deschise şi o înaltă transparenţă şi
cooperare între întreprinderi asigură faptul că fiecare membru al
reţelei de comerţ colaborativ furnizează o valoare mai mare
clienţilor săi .
¾ Comerţul colaborativ reprezintă o
schimbare fundamentală în modelul
tradiţional de afaceri.
¾ Decât să-şi rezolve problemele de unele
singure, companiile, mai degrabă caută să
găsească soluţii integrându-se în cadrul
unei comunităţi comerciale.
¾ Comerţul colaborativ pune mai mult accent
pe rezultate şi mai puţin pe mijloacele
folosite pentru obţinerea acestor rezultate.
Modele de afaceri ale comerţului colaborativ
¾ Comerţul colaborativ necesită modele de afaceri inovatoare.
¾ Pe măsură ce necesitatea de îmbunătăţire a performanţei afacerii continuă
să crească, apar inovaţii în modelele de afaceri.
¾ Aceste modele organizaţionale beneficiază de avantajul instrumentelor
tehnologiei digitale şi utilizează comerţul electronic pentru creşterea
colaborării în cadrul lanţului de distribuţie.
¾ Companiile cele mai importante pentru tranziţia la comerţul colaborativ au
inclus câteva concepte cheie în modelele lor de afaceri:
¾ Definirea unei viziuni clare asupra calităţii lanţului comercial care furnizează
valoare afacerii.
¾ Folosirea puterii tehnologiei digitale pentru a se concentra pe problemele
industriei şi căutarea de soluţii care să ofere un avantaj pe piaţă.
¾ Luarea în considerere a provocările din domeniul industrial şi utilizarea
resurselor în cadrul mai multor afaceri pentru dezvoltarea de soluţii.
¾ Colaborarea cu toţi membrii constituenţi ai reţelelor comerciale pentru
dezvoltarea de soluţii printr-o identificare eficientă a nevoilor distribuite.
¾ Comunicarea în cadrul lanţului comercial la preţuri scăzute, colaborarea
privind proiectarea şi utilizarea capacităţilor tehnologiei digitale.
Dezvoltarea comerţului colaborativ
¾ FAZA 1: un singur proces de afaceri unidimensional a permis anumitor date
interne să fie vizibile în partenerilor de afaceri externi şi invers, prin
intermediul Web-ului.
¾ înseamnă implementarea unei prezentări pe Internet a datelor, şi
permiterea accesului partenerilor la ea. Aceasta este o formă limitată de
comerţ colaborativ, economisind doar costuri de muncă.
¾ aplicaţiile afişează cererea pentru materialele de producţie, arată estimările
de vânzări furnizorilor, sau prezintă electronic notele de plată
¾ FAZA 2: modelul B2B s-a schimbat în pieţe cum ar fi cea a oţelului, a

componentelor auto, produselor chimice sau echipamente aviatice.
Cumpărătorii, vânzătorii şi intermediarii sunt integraţi prin intermediul unui
portal Web. Fiecare întreprindere îşi poate reconfigura lanţul de aprovizionare
pe piaţă având putere de cumpărare completă şi eliminând taxele de brokeraj şi
intermediarii.
Primele două faze ale comerţului colaborativ nu au atins nivelul de
cerere critic pentru a fi adoptate în toate industriile datorită costurilor de
integrare.
¾ FAZA 3: va fi construită avand la bază serviciul Web care va reprezenta

centrul motorului de integrare şi care va furniza integrarea proceselor, a
satisfacţiei clienţilor şi proiectării produselor
Dezvoltarea comerţului colaborativ
Tehnologia Web Services şi comerţ
colaborativ
¾ Nivelul 1- firmele care realizează aplicaţii necesare desfăşurării proceselor din cadrul
comerţului colaborativ.Aceste aplicaţii sunt legate de procesele de bază ale afacerii cum
ar fi: planificarea resursele materiale, gestiunea resurselor umane, automatizarea
vânzărilor şi managementul tranzacţiilor financiare. Marii realizatori de astfel de
aplicaţii sunt i2, Oracle, SAP, People Soft, Siebel şi EXE.
¾ Nivelul 2 - este reprezentat de tehnologia Web Services care furnizează o platformă

integratoare pentru diferitele tipuri de aplicaţii. El furnizează o integrare a aplicaţiilor si
este un nivel transparent între procesele de bază ale afacerii şi portalul Web al
întreprinderii.
¾ Nivelul 3 - este reprezentat de motorul de coordonare a afacerii. Acesta este definit de

experţii de afaceri ai întreprinderilor. Regulile vor fi păstrate în cadrul unui instrument
de inteligenţă artificială care declanşează o serie de evenimente când întâlneşte anumite
indicaţii în timp ce procesează datele afacerii.
¾ Nivelul 4 - este reprezentat de portalul Web multidimensional de comerţ colaborativ al

întreprinderii.
Arhitectura comerţului colaborativ
Concluzii
¾ Având la bază comerţul electronic, primele semne de adoptare a comerţului
colaborativ pe scară largă au început să apară din anul 2000.
¾ Deşi este încă în etapele de început, comerţul colaborativ este folosit astăzi din
ce în ce mai mult în proiectări de produse, industrie, lanţuri de aprovizionare,
vânzări şi marketing.
¾ Cercetările au arătat faptul că modelul comerţului colaborativ va fi rapid adoptat
de organizaţiile care posedă infrastructura, aplicaţiile şi calităţi de conducere a
afacerilor care să sprijine practicile colaborative.
¾ Pentru anul 2005, se estimează că în medie 8 din primele 10 întreprinderi cu cea
mai mare cifră de afaceri anuală în fiecare sector insuatrial vor desfăşura
iniţiative în direcţia comerţului colaborativ.
¾ În ultimii doi ani, comerţul colaborativ a căpătat o importanţă deosebită pentru
majoritatea companiilor.
¾ Comerţul colaborativ optimizează canalele de aprovizionare şi distribuţie pentru
a face o organizaţie mai competitivă şi mai profitabilă.
“Collaborate or die," according to J.D. Edwards’ advertisement in the

Wall Street Journal. The question is, how do you collaborate? The
answer is Web Services.
7. Aplicaţii de e-comerţ B2C şi B2B 1
7. Aplicaţii de e-comerţ B2C şi B2B

Din punct de vedere tehnic, aplicaţiile rulează pe platforme Windows 2000
Server / NT 4 Server, utilizează serverul de Web IIS 4.0 sau 5.0 şi
SGBD-ul Microsoft SQL Server 6.5 sau 7. La crearea aplicaţiilor s-a folosit
produsul software SiteServer Commerce Edition, specializat pe aplicaţii B2B
şi B2C.
Aplicaţia B2C foloseşte ca modalitate de plată cartea de credit şi Microsoft
Wallet (portmoneu virtual pe hard discul calculatorului utilizatorului).
7.1. Aplicaţie B2C de comerţ pe Internet
7.2. Aplicaţie B2B de comerţ pe Internet
7.1. Aplicaţie B2C de comerţ pe Internet
Site-urile B2C se pot îndrepta spre comercializarea unor bunuri fizice, atât direct cât şi cu
amănuntul, sau bunuri şi servicii digitale, cum ar fi: informaţii, media, software, tichete, rezervări,
servicii financiare.
„Site Foundation Wizard” - generează structura fizică a site-ului, directorul

virtual (în cazul de faţă, b2c), legătura la pagina de administrare a site-ului
(http://carmens/b2c/manager/) şi fişierele de configurare pentru site
(b2c\Config\Site.csc) şi pentru manager-ul site-ului
(b2c\Manager\Config\Site.Csc).
„Site Builder Wizard”, - generează paginile de administrare, scheletul site-ului şi
fişierele ASP, precum şi tabele bazei de date. Paginile generate sunt
următoarele:
Shopper Site Pages: Manager Site Pages: xt_product_update.asp Generating

about.asp dept_delete.asp xt_shopper_delete.asp Order
basket.asp dept_edit.asp copyright.asp Pipeline:
closed.asp dept_list.asp date_args2var.asp plan.pcf
confirmed.asp dept_new.asp error.asp
dept.asp order.asp list.asp purchase.pcf
find.asp order_day.asp manager.asp product.pcf
i_error.asp order_list.asp mgmt_define.asp
i_footer.asp order_month.asp mgmt_footer.asp Generating
i_header.asp order_product.asp mgmt_header.asp Database:
i_mswallet.asp order_shopper.asp picker_month.asp schema.sql
i_selector.asp order_view.asp picker_year.asp uninstall.sql
i_shop.asp product_delete.asp site_util.asp data.sql
i_util.asp product_edit.asp default_temp.asp
payment.asp product_list.asp promo.asp Loading
product.asp product_new.asp promo-cross_delete.asp Database:
receipt.asp product_view.asp promo-cross_edit.asp Creating
receipts.asp shopper.asp promo-cross_list.asp Tables
shipping.asp shopper_day.asp promo-cross_new.asp Loading
shopper_lookup.asp shopper_delete.asp xt_promo- Sample

shopper_new.asp shopper_month.asp cross_delete.asp Data
shopper_update.asp shopper_list.asp xt_promo-
xt_orderform_additem.asp shopper_view.asp cross_insert.asp Done.
xt_orderform_clearitems.asp xt_dept_delete.asp xt_promo-
xt_orderform_delitem.asp xt_dept_insert.asp cross_update.asp Here is your
xt_orderform_editquantities.asp xt_dept_update.asp promo-price_delete.asp shopping
xt_orderform_prepare.asp xt_product_delete.asp promo-price_edit.asp site.
xt_orderform_purchase.asp xt_product_insert.asp promo-price_list.asp Here is your
default_temp.asp promo-price_new.asp manager
global.asa xt_promo- site
price_delete.asp
xt_promo-price_insert.asp
xt_promo-
price_update.asp
Tabelele sunt create în baza de date CommerceServer, la care conectarea se

realizează pe baza user-ului sa. Aceste setări s-au fixat la crearea site-ului cu
„Site Foundantion Wizard”
SiteServer Commerce Edition lucrează cu obiecte Commerce Server, care nu

sunt altceva decât obiecte ActiveX Server, şi următoarele funcţii:
o Stocarea informaţiilor despre clienţi şi a cumpăraturilor lor;
o Stocarea în baza de date a facturilor şi informaţiilor referitoare
la comenzile efectuate;
o Definirea interogărilor de regăsire a informaţiilor din baza de
date a site-ului;
o Formatarea elementelor paginilor HTML;
o Regăsirea valorilor unui şir de cereri URL şi convertirea
valorilor în tipuri specifice de date.
Obiectele Commerce Server utilizate sunt:
Obiect CommerceServer Caracteristici
Obiect CommerceServer Caracteristici

Page Furnizează metode pentru formatarea elementelor
paginilor HTML, generare de şiruri URL, regăsirea
valorilor unui şir de cereri URL şi convertirea valorilor
în tipuri specifice de date.
Suportă metodele: HTMLEncode, GetShopperID,
PutShopperID, RequestString, RequestNumber, Option.
QueryMap Conţine descrieri de interogări multiple pentru regăsirea
informaţiilor din baza de date.
OrderForm Stochează în memorie informaţiilor referitoare la
comenzile efectuate şi a facturilor din sesiunea curentă.
Dictionary Permite păstrarea în memorie a perechilor nume/valoare.
SimpleList Generează liste de variante ale produselor.
DBStorage Suportă maparea obiectelor Dictionary şi SimpleList la
baza de date, în vederea stocării şi regăsirii informaţiilor
legate de comenzi.
StandardManager Facilitează crearea, ştergerea şi regăsirea ID-ului
cumpărătorului.
Tabelul 7.1. Obiectele Commerce Server
Fiecare site de Commerce Server conţine un fişier de configuraţie global.asa,
care stochează script-urile şi obiectele utilizate de aplicaţie. Obiectele (Tabelul
7.2) sunt create ca obiecte Application, putând fi accesate din orice pagină a
site-ului.
Obiect Caracteristici
FileDocument Permite scrierea /citirea informaţiei de configurare în/din
fişierul de configurare Site.csc şi din Site Dictionary.
Site Dictionary Conţine date de configurare.
QueryMap Dictionary Conţine descrierea interogărilor SQL utilizate în site.
MessageManager Stochează mesajele utilizate de componentele
conducetelor („pipeline”).
StandardManager Iniţializează modul aplicaţie la cookie, url, cookieurl,
urlcookie.
DataFunctions Formatează şi converteşte valorile bazate pe setările
locale, realizează validările valorilor introduse în
conductă sau salvate în baza de date.
Tabelul 7.2. Obiectele specifice fişierului global.asa
Caracteristicile aplicaţiei sunt următoarele:

o Înregistrarea clientului în momentul intrării în site;
o Generarea unui identificator de client care trece în
cookie sau URL, utilizând obiectul
StandardSManager;
o Procesarea comenzilor utilizând conductele Plan şi
Purchase;
o Utilizarea MS Wallet pentru realizarea plăţilor, prin

browser direct sau prin formular securizat
o Lansarea de promoţii încrucişate şi de preţuri
o Căutare de produse în baza de date;
o Analizarea traficului prin Site Server Analysis;
o Securitate Windows NT (DACL).
o Suport pentru tranzacţii MTS.
Aplicaţia prezintă un magazin virtual de cărţi destinate studenţilor unor
catedre/departamente din cadrul unei universităţi. Cărţile pot fi căutate după numele
lor sau cod. Intrarea în magazinul virtual se face pe bază de adresă e-mail şi parolă
pentru clienţii mai vechi, sau pe bază de înregistrare (nume, adresa, localitate, tara,
cod, adresa e-mail, parolă) pentru clienţii noi (Figura 7.1). Datele cerute la
înregistrarea clientului se memorează în Microsoft Selector, utilizat de Microsoft
Wallet pentru realizarea plăţilor şi economiseşte timp pentru completarea lor de câte
ori se cumpără ceva din acest magazin virtual.
Figura 7.1. Pagină de intrare

După înregistrarea clientului nou sau introducerea adresei de e-mail şi parolei

pentru cei care au mai vizitat site-ul, se prezintă departamentele/catedrele şi cărţile
specifice fiecărei specializări (Figura 7.2):
Figura 7.2. Pagină de prezentare departamente

Selectarea unui produs se realizează fie direct, din pagina produsului respectiv,
sau indirect, dacă este specificat ca element de promoţie încrucişată (Figura 7.3).
Totodată se prezintă descrierea produsului, preţul obişnuit şi un preţ special (ON
SALE!), atunci când se cumpără în perioada în care se face oferta. Codul pentru
determinarea preţului special este ilustrat în continuare.
today = Date
on_sale = DateDiff("d", today, sale_start) <= 0 and DateDiff("d", today, sale_end) > 0
end if
Figura 7.3. Selectarea unui produs şi adăugarea lui în coşul de cumpărături

Coşul de cumpărături (Figura 7.4) prezintă produsele selectate, numărul de

bucăţi din fiecare, ambele putând fi modificate dacă clientul se răzgândeşte. Tot aici
se pot vedea ofertele speciale şi promoţiile de preţuri. Exemplul de mai jos prezintă
efectul unei promoţii care permite cumpărarea a două cărţi, dintre care una cu
reducere de 30%.
Figura 7.4. Coşul de cumpărături

Clientul poate selecta metoda de expediere, care poate fi expres (24 ore şi
costă 30.000 lei), rapidă (48 ore şi costă 20.000 lei) sau normală (maxim 5 zile şi
costă 10.000 lei) (Figura 7.5). Aceste preţuri se vor vedea în costul total al
cumpărăturilor.
Figura 7.5. Metoda de expediere

Determinarea costului total al cumpărăturilor, în care este inclus TVA-ul

pentru ţara noastră şi taxele magazinului pentru expediere şi împachetare/mânuire, se
face după ce clientul a selectat adresa la care vor fi expediate produsele.
Figura 7.6. Costul total al cumpărăturilor

Clientul trebuie să introducă informaţiile despre cartea de credit în MS Wallet

(Figura 7.7), în cazul în care nu are deja un portmoneu deja creat (exemplul anterior)
în care intră cu propria lui parolă.
Figura 7.7. Introducerea informaţiilor cărţii de credit în MS Wallet

Introducerea informaţiilor cărţii de credit se poate face şi direct, fără MS
Wallet (Figura 7.8).
Figura 7.8. Introducere informaţii carte de credit fără MS Wallet

MS Wallet conţine două elemente, care împreună furnizează o interfaţă ce
permit utilizatorului să realizeze plăţi on-line securizate:
Selectorul de plată – furnizează o stocare securizată a unor metode de plată
diverse. Implicit suportă plăţi cu cărţi de credit şi standardul de securitate industrial
SSL. MS Wallet furnizează o interfaţă programabilă pentru terţe părţi, în vederea

adăugării de alte protocoale de plată, cum ar fi SET, şi a altor metode de plată (digital
cash, cecuri electronice ş.a.);
- Selectorul de adresă – memorează adresa pentru trimiterea facturii şi
produselor.
Avantajul utilizării MS Wallet constă în securitatea informaţiilor stocate, care
sunt criptate şi pot fi accesate doar de proprietarul lor. În absenţa unei stocări
protejate, informaţiile vor fi criptate şi stocate în Windows Registry.
Un utilizator poate avea mai multe portmonee, pentru servici, casă, cu diverse
cărţi de credit, protejate prin parolă (deci pot fi mai mulţi utilizatori pe acelaşi
calculator).
Un alt pas al aplicaţiei constă în generarea facturii (Figura 7.8), memorată pe

site şi utilizată în urmărirea istoricului cumpărăturilor clientului respectiv.
Figura 7.9. Generarea facturii

Site-ul permite administrarea de la distanţă pentru administratorul site-ului,
apelat prin nume_server/nume_site/manager/.
Pagina de administrare a site-ului (Figura 7.10) permite adăugarea/ ştergerea/
modificarea departamentelor şi produselor (cărţilor), lansarea de promoţii,
vizualizarea istoricului clienţilor, a facturilor lor, a produselor vândute, toate sortate
pe zile/luni/ani. Totodată este locul de unde se închide/ deschide magazinul şi unde

administratorul are acces de la distanţă la conductele (pipeline) care controlează
etapele de derulare a afacerilor .
Figura 7.10. Pagina de administrare a site-ului

Introducerea unor noi produse se face în funcţie de departamentele existente

(Figura 7.11).
Figura 7.11. Introducerea de produse noi

Administrarea site-ului prevede şi lansarea de promoţii, care pot fi de două

tipuri: încrucişate sau de preţuri. Cele încrucişate apar în momentul în care se
selectează un produs, când se creează o legătură la alt produs inclus în promoţie.
Imaginea de mai jos (Figura 7.12) conţine pagina de gestiune a promoţiilor de
preţuri. O promoţie poate fi activată sau nu, să pornească la o anumită dată şi să se
oprească la altă dată, să se aplice tuturor cumpărătorilor sau doar unora, să se aplice
tuturor produselor sau doar celor care îndeplinesc anumite condiţii etc. Promoţiile de
preţuri pot fi: cumpără x şi obţine y cu z% / z lei reducere, cumpără 2 produse la preţ
de unul ş.a.
Figura 7.12. Lansarea de promoţii

Site-ul permite vizualizarea istoricului comenzilor din acest magazin (Figura

7.13), după facturile/chitanţele emise pe zile/luni/ani, determinarea minimului şi
maximului de vânzări, produsele cele mai bine/mai slab vândute, istoricul clienţilor şi
a cumpărăturilor şi facturilor fiecăruia dintre ei.
Figura 7.13. Istoricul comenzilor
Derularea proceselor de afaceri se realizează cu ajutorul unor conducte

speciale (pipeline) (Figura 7.14), adaptate modelului de e-comerţ.
Figura 7.14. Etapele de desfăşurare a proceselor (pipeline)

Editarea paşilor de desfăşurare a procesului de cumpărare se realizează cu

ajutorul Pipe Editor-ului. Fişierele pe care se lucrează au extensia .pct.
Conductele specifice aplicaţiilor B2C sunt trei, şi anume:
- Product.pct – calculează preţul, afişează informaţiile de discount. Are
următoarele etape:
1. Product Info – regăseşte produsele din baza de date;
2. Shopper Information – adaugă informaţii despre clienţi în OrderForm;
3. Item Price – setează preţul unitar pentru fiecare element al listei;
4. Item Adjust Price – modifică preţul curent pentru promoţii şi oferte speciale (on
sale);
5. Inventatory – verifică dacă elementul cerut este în stoc.
- Plan.pct –verifică integritatea lui OrderForm. Conţine următoarele etape:

1. Product Info – setează informaţiile elementelor în OrderForm;
2. Merchant Information – setează informaţiile despre vânzător;
3. Shopper Information –regăseşte informaţiile cumpărătorului, de obicei din AUO
şi le setează în OrderForm;
4. Order Initialization – setează informaţiile iniţiale ale cererii în OrderForm;
5. Order Check –verifică dacă cererea poate fi procesată conform regulilor
existente;
6. Item Price – calculează preţul iniţial pentru fiecare element care va fi selectat;
7. Item Adjust Price – modifică preţul produselor în funcţie de promoţii şi oferte
speciale;
8. Order Adjust Price – setează ajustări adiţionale ale preţurilor;
9. Order Subtotal – scrie subtotalul în OrderForm;
10. Shipping – calculează taxele de transport/expediere;
11. Handling – calculează taxele de mânuire/împachetare a produselor;
12. Tax – calculează TVA-ul specific ţării selectate pentru fiecare produs şi
calculează suma TVA-ului pentru toate produsele;
13. Order Total – face suma dintre subtotal fără discount-uri, taxe, transport şi
mânuire;
14. Inventatory – verifică dacă produsul solicitat este în stoc.
- Purchase.pct – acceptă forma finală a cererii de cumpărare OrderForm,

scrie cererea în baza de date, generează factura şi scrie conţinutul său în baza de
date. Are următoarele etape:
1. Purchase Check – verifică validarea datelor introduse iniţial (exp.: Este un
număr valid de carte de credit?);
2. Payment – verifică validarea finală (exp: Există credit în contul reprezentat de
acest număr de card?)
3. Accept – procesează cererea de completare şi generează urma facturii, factura
şi controlul stocului.
7.2. Aplicaţie B2B de comerţ pe Internet
Site-urile B2B se pot îndrepta spre comercializarea unor bunuri fizice (en-gross, cumpărǎturi
la nivel de companii, lanţ de aprovizionare) şi bunuri şi servicii digitale, cum ar fi: înscrieri în
corporaţii, servicii profesionale.
Site-ul B2B Commerce server furnizează instrumentele şi elementele

specifice, cum ar fi suport pentru „preţuri specifice clientului”, ordine de plată,
schimb de informaţii afaceri (ordine, facturi) între parteneri într-un mediu
securizat.
Aplicaţia B2B următoare, demonstrează un scenariu de cumpărături/servicii
pentru angajaţii dintr-o companie larg distribuită geografic.
Principalele caracteristici ale aplicaţie sunt:
o Utilizarea adresei de e-mail în căutarea clientului în baza de date;
o Produsele organizate în diverse clase (cărţi, alimente, papetărie
ş.a.);
o Aprobarea cererii prin e-mail de către manager;
o Plata cu ajutorul ordinului de plată;
o Securitate Windows NT/ 2000 Server (DACL);
o Suport pentru tranzacţii MTS;
o Suport pentru monede din diferite ţări.
Conductele (pipeline) specifice aplicaţiilor B2B sunt două, şi anume:
- Corporate purchasing plan – rulează componente OPP (Order
Processing Pipeline) care calculează costul total al comenzii, incluzând
reducerile, promoţiile, taxele, transportul, mânuirea. Etapele acestei
conducte au funcţii identice cu cele expuse în Plan.pct la modelul B2C:
1. Requisition Item Information – setează informaţiile elementelor în
OrderForm;
2. Supplier Information – setează informaţiile despre vânzător;
3. Buyer Information –regăseşte informaţiile cumpărătorului, de obicei din
AUO şi le setează în OrderForm;
4. Requisition Initialization – setează informaţiile iniţiale ale cererii în
OrderForm;
5. Requisition Check –verifică dacă cererea poate fi procesată conform
regulilor existente;
6. Requisition Item Price – calculează preţul iniţial pentru fiecare element
care va fi selectat;
7. Requisition Item Adjust Price – modifică preţul produselor în funcţie de
promoţii şi oferte speciale;
8. Requisition Adjust Price – setează ajustări adiţionale ale preţurilor;
9. Requisition Subtotal – scrie subtotalul în OrderForm;
10. Shipping – calculează taxele de transport/expediere;
11. Handling – calculează taxele de mânuire/împachetare a produselor;

12. Tax – calculează TVA-ul specific ţării selectate pentru fiecare produs şi
calculează suma TVA-ului pentru toate produsele;
13. Requisition Total – face suma dintre subtotal fără discount-uri, taxe,
transport şi mânuire;
14. Inventatory – verifică dacă produsul solicitat este în stoc.
- Corporate purchasing submit – validează cererea ordinului de achiziţie,
transferă ordinul de cumpărare spre furnizor, scrie ordinul în baza de date.
Ca şi în cazul precedent, etapele sunt analoage celor din conducta
„Purchase” din B2C.
1. Purchase Order Validate – verifică dacă ordinul de cumpărare este valid;
2. Purchase Order Submit - trimite ordinul de cumpărare completat către
furnizor.
CIP este un sistem de flux de lucru proiectat pentru simplificarea integrării

comunicaţiile de afaceri între partenerii de pe reţea şi se ocupă cu:
o translatarea formatelor documentelor în reţea;
o criptarea transmisiei;
o autentificarea documentelor prin semnătură digitală;
o independenţa formatului datelor şi transportul prin S/MIME,
DCOM, EDI ş.a.;
o deschiderea interfeţelor COM către alţi dezvoltatori de aplicaţii, în
vederea creării de componente compatibile.
Sistemele CIP utilizează un obiect special, numit obiect de date de afaceri
(business data object). Acesta este un container de date pentru informaţii de
afaceri, cum ar fi: ordine de cumpărare, chitanţe ale ordinelor de cumpărare,
înregistrarea notelor de plată, facturilor ş.a. El poate fi orice obiect care
suportă interfeţe COM pentru citirea şi scrierea datelor: înregistrare ADO, set
de linii OLEDB, obiect Dictionary, OrderForm sau SimpleList din Commerce
Server. Referinţa la el se face în Transport Dictionary, prin perechea
nume/valoare.
CIP se creează în acelaşi fel ca şi OPP şi permite tuturor tipurilor de afaceri,

de orice mărime, să schimbe informaţii în format electronic, într-un un mediu
securizat. Un scenariu B2B implică două CIP-uri rulând pe server-e diferite de
pe Internet, şi anume:
o Transmit pipeline – împachetează cererile şi le trimit pe reţea.
Etapele sunt: Map, Add Header, Digitally Sign, Encrypt, Audit,
Transport;
o Receive pipeline – citeşte datele din reţea, le despachetează, le
verifică semnătura digitală, decriptează datele şi mapează datele
într-un format care poate fi citit de aplicaţie. Etapele sunt: Decrypt,
Verify Digital Signature, Open Header, Generate Receipt, Map, Audit,
Store Receipt, Application Integration.
Fiecare etapă din „transmit pipeline” are un corespondent în „receive

pipeline”:
o Componentele Map - converteşte conţinutul obiectului de date de
afaceri într-un format transmisibil, respectiv, converteşte datele
sosite în obiectul original;
o Add/Open Header – adaugă/scoate elementele în/din dicţionarul
Transport, incluzând adresa destinatarului şi expeditorului şi cererile
primite;
o Digital Signature – determină tipul de semnătură digitală utilizată
în semnarea digitală a obiectului date de afaceri, sau verificarea
semnăturii;
o Encryption/Decryption – determină cu ajutorul certificatelor
digitale, cum se criptează/decriptează conţinutul obiectului date de
afaceri.
o Audit – scrie diferite părţi ale obiectului de date de afaceri în baza
de date pentru audit;
o Transport – proiectează şi configurează trimiterea sau
recepţionarea obiectelor de date de afaceri.
o Application Integration – apelează o aplicaţie care să coordoneze
recepţionarea obiectului date de afaceri.
Transport Dictionary din Commerce Server este un obiect de dicţionar pe care
aplicaţiile îl trimit CIP-ului. Relaţia dintre el şi CIP este similară celei dintre Obiectul
OrderForm şi OPP. O aplicaţie creează un obiect Transport Dictionary, care este trimis
ca argument metodei Execute din CIP, metodă care poate fi apelată de obiectele
MtsPipeline sau MtsTxPipeline, în funcţie de MTS (dacă este opţional sau obligatoriu).
MTS (Microsoft Transaction Server) este un sistem de procesare a
tranzacţiilor bazat pe componente. El este proiectat pentru a simplifica dezvoltarea
infrastructurii logice a afacerilor pe Internet, furnizând servicii care permite
dezvoltatorilor să integreze securitatea cu managementului proceselor, firelor de
aşteptare şi conexiunilor bazei de date. Totodată deţine şi un sistem de monitorizare a
tranzacţiilor care asigură integritatea tranzacţiilor. CIP este compatibil cu MTS,
acceptând cereri care includ contexte MTS (dacă conducta de trimitere sau de recepţie
este apelată fără o tranzacţie MTS, atunci conducta va iniţia una).
Aplicaţia „b2b” prezentată conţine cinci conducte (pipeline) (Figura 7.15):
- Commerce Interchange Pipelines (CIP) - pentru trimiterea şi recepţia de
informaţiilor comerciale (Interchange Transmit, Interchange Receive);
- Corporate Purchasing - o versiune a OPP Plan ;
- Trei variante a OPP Purchase, pentru cele trei metode de trimitere (Mail,
File, Interchange).
Figura 7.15. Cele 5 conducte (pipeline) din pagina de administrare a site-ului
Schema de ansamblu a celor cinci conducte şi a relaţiile dintre ele sunt

ilustrate în figura următoare (Figura 7.16).
CommerceServer rulând aplicaţia b2b

Plan Pipeline
(CorpPurchasing
Plan.pcf)
cereri
Mail HTTP Flat File

(SubmitViaEmail (SubmitVia (SubmitViaFile
.pcf) Interchange.pcf) .pcf)
cereri Server-ul
vânzătorului
Commerce
Plan Pipeline Cerere criptată Interchange Receive
(CorpPurchasing şi trimisă prin (InterchangeReceive.
Plan.pcf) HTTP pcf)
Figura 7.16. Pipeline-uri în aplicaţia B2B

Aplicaţia „b2b” este un site al unui companii cu sedii în diverse ţări, ai cărei
angajaţi au acces să facă cumpărături din magazinele acestor sedii, în moneda ţării
respective. Angajaţii cumpără pe baza de ordine de plată, care au o valoare maximă
admisă. Cei care depăşesc această valoare, trebuie să ceară aprobare de la managerul
de zonă, aprobare trimisă prin e-mail.
Aceste procese se desfăşoară în cadrul unui Intranet, angajaţii fiind

autentificaţi la intrare prin adresa de e-mail. În cazul unui angajat nou se cer
informaţii ca cele prezentate în figura următoare (Figura 7.17).
Figura 7.17. Înregistrare angajaţi noi

Utilizând acest Intranet, angajaţii economisesc timp, deoarece au legături
directe la produsele oferite de vânzători, se utilizează un sistem automat de verificare
a nivelelor de autorizare a semnăturilor, validarea contului şi codarea centrului de
plată (cost center), crearea automată a ordinelor de cumpărare.
Bunurile şi serviciile disponibile angajaţilor sunt grupate în clase, asemeni
magazinelor dintr-un mall, o clasă de bunuri putând fi reprezentată de mai mulţi
vânzători.
În cazul în care angajatul efectuează o cumpărătură sub limita maximă admisă,
atunci aceasta este aprobată automat. În cazul în care se depăşeşte această limită,
atunci se cere aprobarea managerului de zonă, totul rerulându-se prin e-mail. Pentru a
putea trimite prin e-mail aceste informaţii, site-ul dispune de o pagină de configurare,
care include şi adresa de e-mail a managerului, host-ul SMTP şi domeniul (Figura
7.18).
Figura 7.18. Configurare e-mail
Cumpărarea unui produs se face prin selectarea lui şi înregistrarea lui într-un
ordin de cumpărare, similar coşului de cumpărături din modelul B2C (Figura 7.19).
Fiecare cerere de achiziţie apare o dată cu pagina departamentul de contabilitate, care
include şi centrul plată al angajatului, încărcat implicit din profilul său.
Figura 7.19. Cumpărarea unui produs
Confirmarea cererii şi rezultatul aprobării ei apare în cazul suma

cumpărăturilor nu depăşeşte limita admisă angajatului (Figura 7.20).
Figura 7.20. Confirmarea cererii de cumpărare

Configurarea site-ului (Figura 7.21) permite, printre altele, stabilirea

sistemului de autentificare, adică „N” dacă de foloseşte identitatea utilizatorilor sau
„Y”, dacă se consideră utilizatorii din Windows NT/2000 Server.
Figura 7.21. Configurarea site-ului

Selectarea ţărilor participante şi a ratelor de schimb se face tot în zona de
administrare a site-ului (Figura 7.22).
Figura 7.22. Ţările cu sediile companie şi cursurile valutare

Producătorii/ vânzătorii care-şi expun produsele pe site pot fi adăugaţi/

modificaţi din pagina de administrare a vânzătorilor (Figura 7.23).
Figura 7.23.Vănzătorii
Administrarea site-ului prevede şi instrumente de monitorizare a tranzacţiile
(Figura 7.25) şi intrărilor în sistem (Figura 7.24).
Figura 7.24. Vizualizarea intrărilor

Figura 7.25. Vizualizarea istoricului comenzilor

Tabelele aplicaţiei se generează tot în baza de date CommerceServer, ca şi în
aplicaţie „b2c”, datorită setărilor realizate la crearea site-ului cu Foundation Wizard.
Figura 7.26. Tabelele bazei de date

Aplicaţia „b2b” este o exemplificare a unui model de afaceri între companii,
pe un caz particular de tip Intranet.
Comerţ Electronic- master e-business Lect. Drd. Carmen Stanciu 1
The following diagram illustrates how a CIP, running under Microsoft Windows NT,
can communicate either with a CIP on another computer running Windows NT, or
with an EDI translator running under any operating system.
1. Bani electronici
• Banii electronici, numiţi şi cash electronic sau cash digital, se referă la tranzacţiile
electronice pe reţea, provenite ca rezultat al transferului de fonduri de la o parte la
alta.
• Până în prezent acest termen este destul de vag definit. Banii electronici pot fi
consideraţi la fel de bine şi pe post de credit şi de debit.
• Cash-ul digital este considerat ca o altă valută, iar tranzacţiile cu cash digital sunt
vizualizate ca o piaţă de schimb externă. Acesta deoarece banii trebuie convertiţi în
cash digital, înainte de a fi cheltuiţi, iar procesul de convertire este analog cu cel de
schimb valutar.
• În prezent se lucrează intens la fundamentele teoretice ale cash-ului digital.
• Cash-ul digital poate fi:
• anonim - când nu se cunoaşte identitatea clientului şi se bazează pe
scheme de semnături oarbe (blind signature scheme); este echivalentul
electronic al cash-ului, numerarului;
• identificabil - atunci când se recurge la identificarea clientului şi se
utilizează diverse scheme de semnături digitale; este echivalentul electronic al
cărţilor de credit şi de debit.
• Banii electronici mai cuprind sisteme de plată care sunt anoloage cu tradiţionalele
cecuri şi cărţi de credit.
• Criptografia protejează tranzacţiile convenţionale de date, cum ar fi numere de
cont şi valorile.
• Semnătura digitală poate înlocui semnătura manuală sau autorizaţia cărţii de credit
• criptarea cu chei publice poate furniza confidenţialitatea.
• Pentru acest tip de bani electronici există o varietate de sisteme de plată, de la
tranzacţiile de hârtii convenţionale cu valori de câţiva dolari, la cele ce oferă o formă
de "microplată", la care valoarea tranzacţiei poate fi ce câţiva penni. Principala
diferenţă provine din valorile extrem de mici ale tranzacţiilor, care, cu utilizarea se
semnături digitale şi criptare cu chei publice nu acoperă cheltuielile tranzacţiilor de
"clearing" cu banca. Astfel, numărul tranzacţiilor care necesită operaţii cu chei
publice este mic, acestea având loc ocazional.
1.1 Tipuri de bani electronici

Până în prezent s-au identificat câteva tipuri de bani electroni, dintre care
amintim:
• e-cash -reprezintă sume digitale sau simboluri care pot fi verificate
independent de emitent. Acestea pot fi retrase din conturi bancare de pe Internet şi
stocate pe hardul PC-ului sau pe cărţi de credit, smard card-uri. Ca tehnică de
securitate, se foloseşte semnătura digitală, implementată sub formă de "monede", care
reprezintă o valoare fixă. Monedele îşi verifică propria autenticitate printr-un algoritm
software complex sau prin hardware de siguranţă. Licenţa pe e-cash este deţinută de
compania olandeză DigiCash.
• cecuri digitale (digital checks)- folosesc modelul cecurilor clasice, pentru
validarea lor trebuind implicarea emitentului. Cecul trebuie marcat cu o semnătură
digitală. Certificatele digitale stabilesc provenienţa datelor şi informaţia bancară.
Verificarea se realizează prin sistemul de chei publice. Debitorul semnează digital o
formă ce conţine o descriere a tranzacţiei, informaţii referitoare la debitor şi o marcă
de timp. Receptorul poate primi această formă prin e-mail sau alte forme de
comunicare electronică, şi poate valida cecul folosind o cheie publică, şi depozita
această formă pentru a primi plata. Se integrează în sistemul de ordine automate şi de
bancnote, putând fi utilizate şi în actualul sistem de decontare interbancară.
• cecuri bancare digitale (bank checks) -funcţionează similar banilor digitali,
cu execepţia anonimatului lor. Sunt garantate de o bancă.
• smart cards- folosesc un sistem de debit, cartela achitată anticipat stocând
valoarea pe care posesorul o poate cheltui. În unele implementări, utilizatorii combină
cartelele cu un portvizit care poate citi datele de pe cartelă şi poate schimba valori cu
alţi utilizatori.
• cupoane şi simboluri electronice (electronic coupons and tokens)- sunt
similare, din punct de vedere funcţional cu facturile casierilor, neputând să fie
recuperate decât de compania care le-a creat; sunt folosite pentru plăţi specifice şi nu
pot fi recuperate în scopuri de încasare de cash
Astăzi modeda de schimb din Internet este cartea de credit, care acoperă 99%
din totalul plăţilor on-line. În prezent, cartea de credit are trei elemente definitorii:
- este acceptată la nivel mondial;
- prezintă încredere;
- a intrat în uzul curent.
Volumul tranzacţiilor prin Internet cu cărţi de credit va spori de la 8% în 2000,

la 12% în 2003.
Orice tranzacţie poate fi gândită să includă cărţi de credit, de debit de
procurare etc. Tranzacţiile B2B se bazează din ce în ce mai mult pe card-uri de tipul
„achiziţiei”, cu validare prin PIN, pe când operaţiunile B2C tind către card-uri de
credit/debit, cu sau fără PIN.
1.2 Arhitectura sistemelor de bani electronici

Un astfel sistem conţine în general trei domenii separate:
domniul de clearing, în care instituţii financiare, case de clearing şi banca
centrală realizează operaţii interbancare rezultate din tranzacţii electronice;
domeniul de emitere/colectare/operare, care asigură emiterea/obţinerea banilor
electronici şi interacţionează cu domeniul de clearing;
domeniul tranzacţiilor efective, unde au loc operaţiile de încărcare (transferuri
de valori de la emitent la utilizatori), plăţi (transferuri de valori între utilizatori),
depozit (transferuri de valori de la utilizatori la emitent sau altă instituţie care se
D o m e n iu c le a rin g
d o m e n iu o p e ra re
tra n s fe r O p e ra to r s is te m tra n s fe r
in te rb a n c a r in te rb a n c a r
a c o rd u ri d e
o p e ra re
E m ite n t C o le c to r
c e re re
de
z it
a re
po
po
z it
a rc
de
inc
U tiliz a to r 1 U tiliz a to r 2 U tiliz a to r n
p la ti p la ti
d o m e n iu l tra n z a c tiilo r
flu x u ri d e b a n i e le c tro n ic i
a lte flu x u ri
ocupă cu colectarea acestor valori).
Modelul general poate fi particularizat în funcţie de numărul emitenţilor, numărul
de tranzacţii ce pot fi efectuate cu un mijloc electronic de plată (1 sau mai multe
tranzacţii) etc.
1.3 Caracteristicile banilor electronici

• Reprezentarea banilor electronici. “Valoarea” memorată într-un dispozitiv
electronic poate fi proiectată în mai multe moduri:
ca un cont numeric, cu tranzacţii efectuate ca operaţii de debit sau credit al
unei balanţe (balance-based);
ca nişte monezi sau jetoane (tokens sau coins) identificate unic printr-un
număr serial şi asociate cu o valoare fixă, care nu poate fi schimbată. În acest
model tranzacţiile se efectuează prin transferul acestor “monezi” între
dispozitive.
Folosind cecuri electronice, care sunt certificate unic identificate asociate
unei balanţe. Această metodă este o combinaţie a primelor două.
• Transferabilitatea. Libera transferabilitate, în care consumatorii, comercianţii

sau băncile pot efectua transferuri nelimitate între ei este un concept teoretic. În
practică, transferabilitatea este restrânsă, deşi gradul şi tipul restricţiilor diferă. Marea
majoritate a sistemelor permit consumatorului să efectueze plăţi numai
comercianţilor, iar comercianţii pot efectua operaţiuni de transfer a acestor plăţi
numai prin intermediul băncilor respective. Există însă şi sisteme în care consumatorii
pot face plăţi direct altor consumatori, dar aceste plăţi sunt restrânse la anumite limite
(de ex. privind valoarea plăţilor).
• Forma banilor electronici. Cele mai multe sisteme de plată sunt implementate ca
bazate pe cartele sau pe software:
♦ cele bazate pe cartele oferă consumatorilor un dispozitiv electronic portabil,
ce constă de obicei dintr-un circuit integrat cu un microprocesor (“cartele
inteligente”). În această categorie intră şi sistemele ce folosesc “electronic
wallets”, adică “portofele electronice”, dispozitive ce oferă funcţii speciale.
♦ Sistemele bazate pe software (software-based systems) includ produse
software care operează pe calculatoare personale (ex PC) sau chiar portabile.
Aceste sisteme se folosesc pentru efectuarea plăţilor prin reţele, mai ales prin
Internet.
În concluzie, diferenţa majoră între cele două tipuri de sisteme este
folosirea dispozitivelor hardware în sistemele bazate pe cartele.
• Structura emitentului. Numărul şi structura emitenţilor – instituţii care au

anumite obligaţii într-un sistem de plată electronic – sunt critice din perspectiva
financiară afectând şi implementarea sistemului de bani electronici.
• Autorizarea on-line. În cazul unor tranzacţii electronice, autorizarea on-line de

către o terţă parte este efectuată înainte de executarea tranzacţiei, sau înainte ca
ofertantul (comerciantul) să ofere bunurile sau serviciile consumatorului.
• informaţia de pe dispozitiv (ex. cartelă inteligentă) sau furnizată de utilizator
trebuie să fie validată, comparând-o cu datele păstrate de un operator central sau
emitent în baze de date sigure.
• poate fi acordată pentru toate tranzacţiile sau numai pentru anumite tranzacţii
(cum ar fi cele de depunere într-un cont bancar) şi presupune o comunicaţie
suplimentară care poate creşte costul şi timpul necesare tranzacţiilor.
• Funcţii suplimentare. Acestea pot fi opţionale în funcţie de implementare, dar

prezintă importanţă prin prisma securităţii.
♦ Colectarea informaţiei. Tranzacţiile electronice generează informaţii
financiare şi legate de securitate. Aceste informaţii pot fi păstrate,
temporar sau permanent, de diferite dispozitive la nivelul consumatorului,
comerciantului sau emitentului. Unele sisteme păstrează detalii pentru
fiecare tranzacţie, altele le trunchiază, memorându-le atât la nivelul
comerciantului cât şi în cartela consumatorului sau alt dispozitiv implicat
în tranzacţie.
♦ Posibilitatea de reîncărcare. Unele dispozitive (software sau hardware)
prezintă posibilitatea de a fi reâncărcate printr-o varietate de metode,
incluzând retragerea directă dintr-un cont bancar, plată în numerar sau
folosind carte de credit. Retragerile directe dintr-un cont bancar
funcţionează asemănător retragerilor de numerar de la un automat de plată
(ATM).
♦ Monedă de un singur tip sau multiplă. Majoritatea sistemelor folosesc o
singură monedă, cea naţională, dar există destule sisteme în care plăţile se
pot efectua în diferite monezi naţionale; acestea necesită informaţii privind

rata de schimb.
1.4 Infrastructura
Procesele de implementare a infrastructurii unui sistem de bani electronici
poate crea găuri de securitate. Aceste procese includ:
• Dezvoltarea şi producţia. Pentru sistemele bazate pe cartele, acestea trebuie
proiectate şi testate, produse şi pregătite pentru a fi folosite. Cartelele sunt de obicei
proiectate în conformitate cu o serie de standarde internaţionale; Cipul este programat
şi testat; I se asociază un număr serial unic, apoi este încapsulat într-o cartelă de
plastic. Personalizarea cartelei, adică procesul prin care datele individuale ale cartelei
şi ale utilizatorului sunt create şi încărcate în cip, poate fi efectuată de producătorul
cartelei, de emitent sau de o altă autoritate centrală.
Pentru produsele software, software-ul trebuie proiectat, realizat şi testat.
• Distribuţia. Poate fi efectuată printr-o varietate de metode. Astfel, cartelele pot fi
asociate unui cont din bancă al utilizatorului, sau pot fi cumpărate anonim. În cazul
produselor bazate pe software, distribuţia software-ului se poate face prin transport al
dischetelor sau transmisie între operator şi consumator prin linii telefonice sau reţele
de calculatoare; produsele software se vor instala pe calculatoarele personale ale
utilizatorilor.
• Procesarea tranzacţiilor. Tranzacţiile în sistemele de plată electronice, fie bazate
pe cartele sau pe software, se realizează prin schimbul de mesaje între dispozitive de
calcul folosind anumite protocoale. Mesajele pot fi transmise prin contact electric
direct, ca de exemplu între o cartelă şi cititorul de cartele, prin transmisie radio sau
prin linii de comunicaţie, cum ar fi Internet-ul. “Valoarea” banilor electronici poate fi
memorată fie înainte, fie în momentul distribuirii lor consumatorilor. Încărcarea unei
cartele poate fi efectuată la un ATM, folosind un telefon echipat cu un dispozitiv
special, plată în numerar sau cu carte de credit, sau prin transfer dintr-un cont bancar.
Produsele care pot fi reîncârcate, în unele cazuri permit şi existenţa unei balanţe
negative, ce va fi acoperită printr-un debit ulterior. Pentru produsele bazate pe
software, încărcarea se face prin schimb de mesaje între dispozitivele consumatorului
şi emitentului, uzual prin reţea; din motive de securitate se folosesc tehnici speciale,
cum ar fi semnături digitale şi criptarea transmisiei. Plata către emitent pentru aceşti
bani electronici se poate face prin numerar, carte de credit sau alte mijloace de plată la
distanţă.
• Efectuarea plăţilor (tranzacţiilor). Pentru a cumpăra folosind o cartelă,
consumatorul introduce cartela în terminalul comerciantului; comerciantul sau
consumatorul introduce apoi suma de plată. Terminalul comerciantului verifică că
valoarea de pe cartelă este suficientă pentru a acoperi valoarea tranzacţiei, apoi este
realizat transferul efectiv (actualizate valorile de pe cartela consumatorului şi
terminalul comerciantului). Pentru plăţi la distanţă prin Internet sau telefon, procesul
este similar, însă este necesar un dispozitiv suplimentar pentru citit cartela la nivelul
consumatorului. Pentru banii software, procesul de plată depinde de proiectarea
sistemului cât şi de contextul în care se efectuează plata. De exemplu, pentru a
cumpăra un bun prin Internet, unele sisteme de plată oferă un software special pe
calculatorul consumatorului care în mod automat afişează o fereastră utilizatorului
pentru a accepta sau nu tranzacţia, pe baza unei facturi electronice trimisă prin reţea
(ex prin e-mail sau WWW).
• Depozitarea, colectarea şi transferul într-un cont bancar sau în numerar.
Depozitarea detaliilor tranzacţiilor se poate face la nivelul comerciantului sau a altui
operator care realizează şi conversia lor la cerere. De exemplu, contul unui comerciant
existent la un emitent este finanţat odată cu efectuarea tranzacţiilor.
1.5 Riscurile banilor electronici

Sunt studiate îndeosebi riscurile ce decurg datorită diferenţelor dintre banii
electronici şi instrumentele de plată tradiţionale. Probleme de securitate pot apărea la
orice componentă a unui sistem electronic de plată: consumator, comerciant, emitent,
alte instituţii care participă ca intermediari.
• Riscul de fraudă. Cel mai probabil obiectiv al unui atac este câştigul financiar.
Un astfel de câştig poate fi obţinut prin mijloace ca:
♦ crearea de bani electronici falşi ce sunt acceptaţi ca adevăraţi de către
emitent sau alţi participanţi;
♦ furtul de dispozitive sau date de la alt participant.
Un aspect important al securităţii este că, sistemele de plată fiind
proiectate pentru a fi folosite pe scară largă, nu este dificil pentru un atacator să
obţină software-ul folosit, dispozitive etc care pot facilita analiza şi atacul prin
reverse-engineering.
• Duplicarea dispozitivelor. În sistemele bazate pe cartele, o metodă de atac este
crearea unui nou dispozitiv acceptat de sistem ca fiind original. Obiectivul poate fi de
a duplica o cartelă legitimă, inclusiv cheile ei criptografice şi balanţa (valoarea)
cartelei, sau de a crea o cartelă aparent legitimă, dar care conţine o balanţă fără o
tranzacţie de încărcare asociată.
• Alterarea sau duplicarea datelor sau a software-ului. Obiectivul unui astfel de
atac poate fi modificarea neautorizată a datelor memorate într-un dispozitiv pentru
păstrarea banilor electronici. De exemplu, dacă balanţa înregistrată într-un dispozitiv
este într-un mod fraudulos mărită fără a fi detectată vreo modificare ilegală,
deţinătorul ei poate efectua tranzacţii cu acel dispozitiv pe care terminalul
comerciantului îl va considera autentic. În sistemele ce folosesc bani software, datele
pot fi modificate direct dacă nu sunt protejate (ex. prin mijloace criptografice) sau
software-ul poate fi modificat pentru a permite alterarea neautorizată a datelor de
către utilizator. Într-un sistem bazat pe jetoane (tokens), utilizatorul poate duplica
aceste jetoane şi încerca a le folosi pentru obţinerea de bunuri sau servicii.
- Modificarea mesajelor. Atacurile pot fi întreprinse şi la nivelul comunicaţiei,

prin ştergerea mesajelor, reutilizarea, substituirea sau observarea lor pentru a
întreprinde un atac criptografic asupra acestora. Comunicaţia între dispozitive
poate fi interceptată de atacatori externi prin canalele de comunicaţie: linii
telefonice, Internet etc. De exemplu: mesajele ce autorizează încărcarea de
fonduri de la un ATM sau alt terminal pot fi copiate şi reutilizate pentru
reîncărcarea unei cartele de la un terminal neautorizat; datele unei tranzacţii
transmise de la un comerciant către operator pot fi duplicate pentru a obţine o
sumă dublă pentru tranzacţie etc.
• Furtul. O metodă de atac simplă ar fi furtul dispozitivelor de la consumator sau
comerciant şi utilizarea frauduloasă a acestora. Datele memorate în dispozitive pot fi
de asemenea furate prin copiere. Una din cele mai mari ameninţări pentru un sistem
de bani electronici este furtul sau compromiterea cheilor criptografice ale emitentului,
de un atacator intern sau extern.
• Repudierea tranzacţiilor. Unul din mijloacele de fraudă este şi repudierea unei

tranzacţii efectuate cu un mijloc electronic de plată. De exemplu, cumpărătorul unor
bunuri poate nega mai târziu faptul că ar fi autorizat tranzacţia respectivă, producând
pagube atât comerciantului cât şi instituţiei ce a emis mijloacele de plată folosite.
• Erori de funcţionare. Pot apărea atât din cauze accidentale, fie datorită unor
atacuri intenţionate. Acestea pot produce pagube părţilor implicate.
2. Sisteme de plată
2.1 Arhitectură
• Scopul unui sistem de plată este de a furniza mijloacele prin care o entitate,
numită plătitor (payer) sau cumpărător transferă o sumă de bani unei alte entităţi,
numită plătit (payee) sau vânzător (în sistemele comerciale) în schimbul unor bunuri
sau servicii.
• În afară de cei doi participanţi amintiţi, într-un sistem de plată mai apar şi una sau
mai multe instituţii financiare pentru a asigura că valorile schimbate au asociate valori
financiare reale. În cele mai multe sisteme aceste instituţii sunt reprezentate de bănci,
numite emitent şi colector.
• Fluxul valorilor financiare reale este orientat dinspre plătitor (cumpărător) prin
intermediul instituţiilor financiare către plătit (vânzător).
e m ite n t c o le c to r
c u m p a ra to r v â n z a to r
2.2 Clasificare
Sistemele de plată existente pot diferi semnificativ, putând fi clasificate în
funcţie de unele caracteristici.
• Proprietăţi de securitate. Întrucât scopul sistemelor de plată este de a transfera
valori financiare, securitatea ocupă un rol major. Proprietăţile ce trebuie să fie avute
în vedere sunt: integritatea/autorizarea, confidenţialitatea, disponibilitatea şi
încrederea. Pentru asigurarea acestor obiective se utilizează criptografia simetrică sau
asimetrică.
Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr. Carmen Timofte (Stanciu)
10
• Valoarea plăţilor. În funcţie de valoarea plăţilor se disting sisteme pentru plăţi de

mică valoare şi de mare valoare, fiecare categorie având necesităţi diferite.
Microplăţile, care sunt plăţi de foarte mică valoare (sub 1$) necesită costuri mici de
plată; o regulă generală este ca costul pentru asigurarea tranzacţiei să nu fie mai mare
decât valoarea tranzacţiei însăşi. Pe de altă parte sistemele pentru plăţi de mare
valoare necesită un nivel de securitate sporit, care de obicei are ca urmare un creşterea
costului tranzacţiei.
• Tipul tranzacţiei:
o on-line - necesită pentru fiecare plată o conexiune între cumpărător şi
un terţ (sau între vânzător şi un terţ). Terţul poate fi o bancă sau o altă
entitate cu o legătură on-line la o bancă.
o off-line - presupun în cazul unei plăţi conexiunea numai între
cumpărător şi vânzător.
• Anonimitatea plăţilor şi a entităţilor. Pentru un cumpărător este important de

cunoscut dacă detaliile plăţilor efectuate de acesta pot fi observate şi păstrate de
vânzător sau de alţi terţi. Un sistem se numeşte anonim dacă identitatea plătitorului nu
poate fi determinată. Unele sisteme de asemenea prezintă proprietatea că două plăţi
efectuate de o aceeaşi entitate nu pot fi asociate (untraceability).
Clasificare a sistemelor şi protocoalelor de plată
On-line Off-line
Traceable First Virtual, iKP, SET, CyberCash, Danmont/Visa, CLIP, Mondex,
OpenMarket EMV Electronic Purse, FSTC
NetBill, Millicent, μ-iKP, MiniPay Electronic Check Project
Untraceable NetCash, Phone-Ticks(CAFÉ), CAFE
anonymous Credit Cards, e-cash,
• Timpul de plată şi părţile implicate. O clasificare a sistemelor de plăţi se poate

face şi în funcţie de timpul scurs între momentul de iniţiere al plăţii (promisiunea de
plată) şi transferul efectiv al valorii de la plătitor.
Astfel, sistemele sunt fie
o cu plata anterioară (prepaid), - contul plătitorului trebuie să fie
debitat înainte de iniţierea vreunei plăţi
o cu plata acum (pay-now) - contul plătitorului este debitat la momentul
plăţii
11
o cu plata ulterioară (pay-later)- contul plătitorului este debitat după ce

contul plătitului este creditat.
• Deoarece sistemele pay-later pot fi folosite ca sisteme pay-now (sau invers) cu
mici modificări, sistemele pot fi clasificate mai departe în:
o cash-like (prepaid) - sunt cunoscute şi sub denumirea de sisteme
bazate pe conturi (account-based).
o check-like (pay-now sau pay-later).
Sistemele cash-like şi check-like sunt numite directe deoarece
necesită participarea cumpărătorului şi a vânzătorului. Dacă numai una din
aceste două părţi este implicată (şi o bancă), sistemul se numeşte indirect
push sau indirect pull, respectiv.
Sistemele de plată directe pot fi on-line sau off-line; cele indirecte
nu pot fi decât on-line.
- Cele mai utilizate sisteme de plăţi electronice sunt grupate în patru categori:
o Sisteme cu carduri bancare – bazate pe SET; exp: CyberCash
o Sisteme on-line – cu monedă electronică; exp: Ecash, NetCash
o Microplăţi – exp: CyberCoins, MilliCent
o Cecuri electronice
2.3 Case de marcat

Principalele case de marcat sunt: First Virtual, CyberCash, DigiCash/Ecash,
Kleline/Globe-ID, Netscape/SSL, Mondex, Payline/SG2, Millicent
Aplică unul din următoarele moduri de lucru:
• transfer off-line al numărului cărţii de credit bancare;
• posibilitatea de micro-plată (sume mici în bani lichizi);
• portmoneu sub formă de program pe hard-disc;
• portmoneu portabil pe cartelă;
• transfer cifrat al numărului cărţii bancare.
12
2.4 Studii de caz

E-cash al firmei DigiCash (http://www.digicash.com) este un sistem de plată
pe Internet ce are la bază principiul banilor reali de hârtie; a fost inventat de David
Chaum în Olanda. E-cash este implementat folosind criptografia cu chei publice, ce
asigură semnăturile digitale precum şi semnăturile “oarbe” (blind signatures).
Sistemul este concentrat pe asigurarea anonimităţii banilor electronici. Atât
cumpărătorul, cât şi vânzătorul trebuie să posede câte un cont la aceeaşi bancă. La
cerere, banii din contul din bancă pot fi transferaţi (în totalitate sau doar în parte) pe
hard-diskul local, care devine astfel un portofel electronic; ulterior pot fi folosiţi
pentru plăţi pe Internet. Serverul principal, First Digital Bank păstrează o bază de date
foarte mare cu utilizatori şi monezile (e-cash) folosite pentru a detecta tentativele de
folosire multiplă. Această bază de date poate deveni foarte mare în timp, crescând
costurile pentru detectarea folosirii multiple.
NetCash (http://nii-server.isi.edu/info/NetCash), pentru a înlătura acest

inconvenient propune o arhitectură cu servere multiple, oferind scalabilitate şi
acceptabilitate. NetCash foloseşte Kerberos pentru asigurarea securităţii.
Millicent (http://www.millicent.digital.com) este un protocol destinat

microplăţilor, şi se bazează pe o validare a banilor electronici la nivelul serverului
vânzătorului fără comunicaţii adiţionale, metode de criptare speciale sau operaţii off-
line. Scopul Millicent este de a permite tranzacţii de foarte mică valoare care să nu
implice costuri mari. Acesta este asigurat prin utilizarea scrip - bani electronici
valabili numai pentru un anumit vânzător. Costul spargerii protocolului este mai mare
decât valoarea scrip-ului însuşi protejat folosind criptografia cu chei publice şi
rezumate de mesaje (hash-uri).
First Virtual (http://www.fv.com) este un sistem de plată care foloseşte cărţi

de credit pentru plăţi. FV foloseşte doar WWW şi e-mail, fără a fi necesar un alt
software. Când un cumpărător doreşte să facă o tranzacţie, furnizează comerciantului
numărul de cont First Virtual. Comerciantul trimite apoi datele tranzacţiei către First
Virtual, care cere confirmarea prin mail de la cumpărător. Cumpărătorul poate
confirma tranzacţia sau semnala o posibilă încercare de fraudă.
13
CyberCash a fost fondată în 1994 având ca obiect implementarea

tehnologiilor de plată pentru comerţ electronic pe Internet. Până în prezent au fost
implementate trei sisteme de plată: unul bazat pe cărţi de credit, CyberCoin, bazat
pe monezi electronice şi CyberCash Check, bazat pe cecuri digitale.
Serviciul pentru plată bazat pe cărţi de credit a fost introdus în 1995 şi este în
general asemănător celui din protocolul SET.
Serviciul CyberCoin, introdus la începutul lui 1997 este destinat plăţilor de
mică valoare. Cei care subscriu sistemului cumpără monezi (coins) digitale folosind
un instrument de plată tradiţional, iar valoarea este păstrată în custodie la CyberCash.
O plată utilizând acest sistem are ca efect debitarea contului cumpărătorului şi
creditarea contului comerciantului (vânzătorului). Ulterior, comerciantul poate
transfera fondurile acumulate într-un cont bancar obişnuit.
Sistemul de plată bazat pe cecuri digitale este utilizat în special pentru plata
on-line a facturilor.
7. Metodologie de implementare a sistemelor de comert electronic
7. Metodologie de implementare a sistemelor de comert

electronic
Sistemele de comert electronic sunt înca la început de drum, de aceea nu exista

pâna în prezent o solutie clara de implementare, care sa asigure succesul sigur si pe
lunga durata.
Metodologiile din acest domeniu sunt în formare, fapt care îngreuneaza
penetrarea sistemelor de e-comert pe scara larga în lume (vezi indicatorii statistici din
capitolul 1).
Actualul capitol va încerca expunerea unei astfel de solutii, din prisma
aspectelor economice, hardware si software, finalizându-se în capitolul urmator, cu o
exemplificare a unei aplicatii de e-comert.
În acest capitol vom face o distinctie între aplicatia de comert electronic
(creata manual sau cu ajutorul unor instrumente specializate, si ai carei pasi sunt
descrisi în 7.4) si sistemul de comert electronic, care este privit ca o umbrela ce
acopera aplicatii de comert electronic distribuite pe mai multe platforme din Internet.
Aplicatia de comert electronic poate apartine unei firma mici, mijlocii sau
chiar mari, dar care detine un singur site pe Internet. Sistemul de comert electronic
poate apartine unei corporatii reale sau unei companii virtuale pe Internet, cu sedii
multiple, între care legaturile si serviciile sunt specifice Intranet-ului. Totodata,
companiile care gazduiesc site-uri de comert electronic, si care folosesc sisteme de
replicare a bazelor de date, vor face parte tot din categoria sistemelor de comert
electronic.
Aceasta departajare între sistemele si aplicatiile de comert electronic este
necesara în momentul în care se ajunge la alegerea SGBD-ului, care va fi centralizat
sau distribuit.
7.1. Strategie de planificare si implementare a sistemelor de e-comert

În momentul în care o companie se decide sa-si extinda activitatea pe Internet,
ea se va schimba din multe puncte de vedere, si anume al organizarii, al conducerii, al
politicii de preturi, al lantului de aprovizionare, al tipurilor de clienti, al
disponibilitatii, al sistemului informatic, al veniturilor si cheltuielilor, al politicii de
personal etc.
Introducerea unui sistem de comert electronic într-o întreprindere, înseamna
înlocuirea vechiului sistem sistemului informatic, care va integra toate fluxurile de
date, informatii, acte, care se deruleaza într-o companie.
Pentru o companie care se dezvolta direct pe Internet, numita de „start-up”,
trebuie gândit un alt plan de dezvoltare, care sa-i asigure succesul si rezistenta pe
piata B2B/B2C.
În prezent, economia digitala se afla dupa „primul val”, soldat cu o avalansa
de falimente în peisajul „dot.com”-urilor, motiv pentru care au început sa se
reexamineze postulatele economice ignorate pâna atunci. Printre acestea este si
strategia de preturi, care asigura avantaje competitive si profit.
Strategia de preturi
Companiile noii economii sunt extrem de dependente de planurile de afaceri,
având sanse de supravietuire doar cele care pot identifica si livra valoare catre
consumator si care îsi dezvolta o strategie de preturi adaptata la valoare.
267
În noua economie, durata de viata a modelului de afaceri a scazut de la zeci de

ani, la câtiva ani sau chiar câteva luni, afacerea trecând de la stadiul de incubatie la
crestere, maturitate si uneori renastere în numai câteva luni.
Accelerarea ciclului de viata a fost determinata de modificarile rapide ale
preferintelor clientilor, ale bazei de clienti, de inovatia tehnologica permanenta si de
competitia acerba.
Pentru a supravietui în economia digitala, afacerea si strategia de preturi
trebuie sa evolueze simultan. Figura urmatoare ilustreaza evolutia valorii într-o
afacere digitala (Figura 7.1) (/MOLD01/).
Valoare 11. implicarea industriei verticale

Timp 10. servicii cu valoare adaugata
9. modificare design
8. aplicatii
7. portofoliu virtual
6. CRM
5. licitatii
4. modificare continut produs
3. on-line order management
2. integrarea lantului de aprovizionare
1. e-procurement
Timp
Figura 7.1. Evolutia valorii într-o afacere digitala

Compania economiei digitale trebuie sa fie constienta de evolutia noului si de
consecinta rezultata, si anume, valoarea care deriva din ea se depreciaza repede în
timp. Astfel compania va taxa prea mult si îsi va pierde clientii sau va taxa prea putin
si va pierde bani, ambele situatii ducând la faliment. De aceea ea trebuie sa-si schimbe
strategia de afaceri si sa ia decizii echilibrate, care implica multi agenti: consumatori,
furnizori, actionari, investitori, concurenti, institutii guvernamentale. Scopul unui
director executiv al unui companii de start-up este sa asigure un model de afacere
dinamic si adaptabil în timp si care sa echilibreze toate aceste entitati.
Principalele greseli care se fac curent de companiile start-up, si de care trebuie
sa se tina cont, sunt: valoarea care se erodeaza în timp, costuri realiste în functie de
valoare, strategie dinamica de preturi, valul de profit.
Propunere valorica initiala Configurarea produsului
e-procurement Optimizarea lantului de aprovizionare

Valoare, venit, cost
Valoare, venit, cost
Curba valorii
Curba venitului Optimizarea stocului

Valuri de valoare
pt. consumatori
Valuri de profit
Curba costului pt. B2B
Curba costului
Strategie traditionala Timp Strategie dinamica de Timp
de preturi preturi
Figura 7.2. Curba valorii

Un plan afaceri solid al unei companii start-up trebuie sa contina trei elemente:
drumul catre lichiditati, „valurile de valoare” care genereaza profitul si posibilitati
268
de inovare ale produsului/serviciului care sa-i ofere noi valuri de valoare. (Figura
7.2)
Pentru stabilirea unui strategii de preturi, o companie start-up trebuie sa
parcurga 5 pasi:
1. crearea unui plan realist – care sa ia în considerare efectele competitiei,
schimbarile cerintelor consumatorilor si sa propuna o rata realista de achizitie a
clientilor;
2. definirea obiectivelor - reprezinta bazele afacerii si identifica cele mai
importante puncte ale afacerii;
3. alegerea mecanismului de fixare a preturilor – se alege astfel încât sa asigure
realizarea obiectivelor;
4. testarea – se testeaza mecanismul de fixare a preturilor în relatiile cu clientii si
furnizorii;
5. adaptarea – mentine mecanismele de fixare a preturilor, care trec de testele filtru
si sunt acceptate de toti participantii la afacere.
În noua economie, singura cale de profit pentru firmele de start-up depinde
de inovatii si de valoarea adaugata, astfel: se porneste de la proiectii realiste care
duc la lichiditati, care sustin profitul prin creare de valuri de valoare, care la rândul
lor genereaza mai multe valuri de profit, în secvente(Figura 7.3).
Proiectii realiste LICHIDITATI Creste Creare val de Generare val de

ale costurilor profitul valoare profit Generare val de
profit Generare val de
profit
Figura 7.3. Calea spre profit a companiilor start-up
Strategie de planificare
O companie are la dispozitie mai multe optiuni de a-si desfasura afacerile,
alegerea uneia dintre ele depinzând de natura afacerilor, deschiderea companiei si
resursele interne disponibile. Aceste optiuni pot fi:
- decizia de a nu opta pentru comert electronic;
- de a realiza publicitate pasiva;
- de a deschide magazine on-line în paralel cu cele traditionale existente (e-tailing);
- de a deschide o filiala separata a companiei, orientata doar spre magazine on-line;
- de a renunta complet la afacerile traditionale si a se orienta doar spre afaceri
electronice.
Pentru planificarea si implementarea unei solutii de e-comert se poate utiliza o
metodologie generica, compusa din patru mari etape (Figura 7.1):
1. Analiza 2. Formularea 3. Implementare 4. Performanta, evaluare,

competitiei strategiei reevaluarea strategiei
Figura 7.1. Ciclul strategic de planificare al e-comertului
269
1. Analiza competitiei
Analiza competitie pentru e-comert consta în monitorizarea, evaluarea si
raspândirea informatiei din mediul extern si intern. Scopul sau este de identifica
factorii critici care determina succesul proiectul de comert electronic.
O metoda raspândita în elaborarea unor astfel de analize bazata pe informatii
din interiorul si exteriorul companiei este SWOT, care are urmatoarele elemente:
- S (Strengths) – sunt descrise zonele puternice ale companiei, în prezent si viitor;
- W (Weaknesses) – se specifica zonele cu slabiciuni curente si viitoare ale
companiei;
- O (Opportunities) – sunt examinate oportunitatile externe ale companiei, în
momentul actual si în viitor;
- T (Threats) – sunt analizate amenintarile actuale si în perspectiva ale companiei.
Strategiile care se iau în urma determinarii factorilor interni si externi, sunt
sintetizate în diagrama SWOT (Figura 7.1)
Factori interni S – puncte forte W - slabiciuni

Factori externi
O – oportunitati Strategie SO Strategie WO
Utilizeaza punctele tari pentru Se folosesc avantajele oportunitatilor
a profita de oportunitati pentru a depasi slabiciunile
T – amenintari Strategie ST Strategie WT
Utilizeaza punctele tari pentru Minimizeaza slabiciunile si evita
a evita amenintarile amenintarile
Figura 7.1. Diagrama SWOT
2. Formularea strategiei
Formularea strategiei se realizeaza pe baza informatiilor desprinse din primul
pas, în functie de obiectele de e-comert ale companiei si de produsele/serviciile care
se doresc a fi introduse în comertul electronic.
De exemplu, strategia declarata a lui Amazon este de fi doar on-line, de a nu
deschide magazine obisnuite si de a-si diversifica produsele.
Pentru asigurarea succesul e-comertului exista o serie de factori critici, cum ar
fi:
- Servicii si produse specifice de comert;
- Suport al top managementului;
- Echipe de proiecte pentru fiecare zona functionala;
- Infrastructura tehnica;
- Acceptarea din partea clientilor;
- Interfata Web prietenoasa;
- Integrarea cu sistemele existente ale companiei;
- Securitatea si controlul sistemului;
- Situatia pietei si a concurentei;
- Proiect pilot si cunostintele companiei;
270
- Promovarea si comunicarea interna;

- Costul proiectului de e-comert;
- Nivelul de încredere între cumparatori si vânzatori.
O clasificare a analizei riscului si a valorii IT este prezentata în continuare:
- Risc – poate fi: strategie de risc competitiva – reprezinta taxa externa pentru a
participa la aliante sau schimbari demografice; strategie de risc organizationala –
reprezinta factorii interni de incertitudine ai companiei; strategie de risc nesigura;
- Valoare – poate fi: financiara, strategica – include avantajele competitivitatii pe
piata si a modernizarii procedurilor de afaceri back-end si front-end; se masoara
greu; de sustinere – reprezinta reflectiile remodelarii organizationale, învatarii la
nivel de organizatie si a arhitecturii IT; este unica pentru fiecare companie;
Cadrul de lucru al planificarii strategiei are la baza doua componente majore:
- Strategie competitiva – presupune lupta împotriva tuturor competitorilor, în scopul
supravietuirii sau a câstigarii pietei; poate fi ofensiva sau defensiva;
- Strategie cooperativa – presupune munca în echipa cu unii competitori, pentru a
câstiga avantaj împotriva altora.
Planificarea strategiei unui program de e-comert de succes are 10 pasi
(/TURB00/):
1. necesarul de instruire si de cunostinte – managerii, executivul, clientii, partenerii
trebuie instruiti despre noul mod de afaceri;
2. revederea modelelor de lanturi de aprovizionare si de distributie;
3. identificarea cerintelor clientilor si partenerilor de la sistemul pe Web;
4. reevaluarea naturii produselor si serviciilor;
5. schimbarea rolului departamentului „resurse umane” – în unul responsabil cu
ID-urile digitale ale angajatilor, stabilirea politicilor Internet/ Intranet, schimbarea
descrierii posturilor si crearea unor noi profile;
6. extinderea sistemul curent spre exterior – realizarea de legaturi la cataloagele on-
line de pe Internet, la comunitatile de comert, integrarea afacerilor back-end în
Intranet-urile partenerilor si furnizorilor;
7. urmarirea competitorilor si a pietelor partajate;
8. dezvoltarea unei strategii de marketing bazata pe Web;
9. participarea la crearea si dezvoltarea pietei virtuale;
10. introducerea stilului de management e-comert – schimbarea luarii deciziei, din
mediul fizic în mediul electronic.
3. Implementare
Planul de implementare a sistemului de e-comert trebuie sa contina:
- proiectul pilot – implementarea necesita investitii semnificative în infrastructura;
- crearea unei echipe pentru Web si distribuirea de sarcini pe subproiecte – un
exemplu de repartizare pe subproiecte ar fi urmatorul:
271
Design site de Construirea Reingineria Securitate si

Web infrastructurii proceselor de control
sistemului afaceri
Marketing * *
Financiar * * *
Contabilitate * * *
Tehnologia * * * *
informatiei
Resurse umane * *
Management * *
- evaluarea surselor externe – sistemul se implementeaza într-un companie gazda

sau în propria companie; software-ul se creeaza de programatorii proprii sau se
cumpara un produs integrat; se apeleaza la o companie de Web design sau se
creeaza site-ul în cadrul companiei;
- design-ul continutului site-ului Web – caracteristicile aplicatiei Web trebuie sa fie:
e-mall, URL unic, tranzactii financiare si de e-comert, software de „shopping
card”, cataloage on-line, proceduri de comanda directe, baze de date dinamice si
statice, multimedia, telefonie, audio si video, posibilitati de transfer de fisiere,
formulare, camere de discutii, imagini 3D, statistici, urmarirea cumparatorilor,
raspuns automat la e-mail, animatie, securitate. O echipa care doreste sa
implementeze un proiect de e-comert pe Web trebuie sa aiba în vedere
urmatoarele elemente: necesitatea serviciilor, timpul de proiectare a site-ului,
timpul de creare si programare a site-ului, costuri suplimentare pentru
dezvoltarea de software, marimea site-ului, managementul si controlul
continutului, instruire pentru echipa de Web, consultatii externe, instalarea
sistemului, întretinerea server-ului, programarea aplicatiei, locul de gazduire a
site-ului, securitatea tranzactiei financiare, necesarul de largime de banda,
planificarea capacitatii sistemului;
- securitatea si controlul sistemului.
4. Performanta, evaluare, reevaluarea strategiei

Strategia de reevaluare are la baza câteva obiective importante:
- daca proiectul îndeplineste rolul pentru care a fost creat;
- daca proiectul este înca performant, tinând cont de schimbarile rapide din
domeniu;
- revederea strategiei initiale, în scopul de a învata din greselile facute;
- identificarea proiectelor falimentare cât mai repede cu putinta si cauzele care au
dus la caderea lor.
În vederea evaluarii proiectelor de e-comert, raspunsurile la urmatoarele
întrebari, ar fi o masura a rezultatelor:
- Care sunt obiectele? De unde provin ele?
- Care sunt asteptarile? Sunt realiste?
- Care sunt produsele si serviciile oferite de companie? Sistemul le poate furniza?
- Au aparut probleme neprevazute? Cum au fost rezolvate?
- Care costuri sperati sa le reduceti?
272
- Au crescut unele costuri nejustificat? Daca da, de ce?

- Care sunt obiectivele de vânzare? Sunt realiste?
- Intentionati sa reduceti costul de distributie?
- Intentionati de reduceti cheltuielile de calatorie a personalului?
- Comunicatiile pe Internet au redus costurile traditionale de comunicare?
- S-au îmbunatatit relatiile cu clientii? Daca nu, de ce?
- Cum pot fi corectate acest erori?
- Proiectul s-a terminat la timp si s-a încadrat în buget? Daca nu, de ce?
- Bugetul a fost realist? Trebuie modificat pentru ciclul urmator?
- Care sunt cerintele clientilor pentru a îmbunatati procesul de cumparare, din
punctul de vedere al infrastructurii, software-ului, largimii de banda?
- Serviciul furnizorului a fost adecvat?
- Instruirea personalului a fost adecvata?
- Au aparut noi nevoi interne?
7.2. Criterii de alegere a modelului de baze de date pentru sistemele de

comert electronic pe Internet
Pâna în prezent exista câteva directii principale privind SGBD-urile, si anume:
cele relationale, cele obiectuale si cele hibride, precum si centralizate sau distribuite.
Internet-ul este mediul care se adapteaza cel mai bine solutiilor distribuite,
datorita naturii sale, deci pentru companiile care au mai multe centre se recomanda
utilizarea SGBD-urilor distribuite.
Modele de baze de date

În decursul timpului s-au dezvoltat o serie de modele de baze de date, care
stau la baza SGBD-urilor de astazi:
- Modelul retea – la care atomii semantici înruditi se leaga explicit prin
identificatori (la celulele unui rând din tabel se refera o anumita entitate
informationala);
§ Relatiile între date pot fi doar binare (1-la-1, 1-la-n), reprezentarea bazei de
date poate fi asimilata unui graf;
§ Entitatea informationala are un fisier cu câmpuri atribute si câmpuri de
legatura;
§ Operatiile permise sunt interogarea si navigarea;
§ Dezavantaj: complexitatea structurilor de date si a limbajului de manipulare.
- Modelul ierarhic – atomii informationali sunt asociati printr-o structura ierarhica,
de tip arbore;
§ Poate fi asociat cu un caz particular al modelului retea, în care diagrama
asociata este o padure (o multime de arbori);
§ Are un tip de înregistrare definit ca radacina, legatura între doua nivele
succesive fiind de tip 1-la-n în jos si 1-la-1 în sus;
273
§ Operatiile posibile sunt de parcurgere a arborilor;

§ Este un model asimetric, în care o înregistrare are semnificatie doar în
contextul ierarhiei;
- Modelul relational - este cel mai raspândit; datele sunt înmagazinate în tabele
care se pot lega logic dupa valorile anumitor coloane;
§ Relatia dintre câmpuri realizeaza asocierea explicita; asocierea poate fi de
durata (prin definirea relatiei) sau temporara (prin operatorul join);
§ Este un tabel simetric, în care uniformitatea reprezentarilor datelor determina
uniformitate în multimea operatorilor;
§ Are la baza teoria matematica a relatiilor, facilitând normalizarea;
§ Dezavantaj: încercarile de a înmagazina si informatiile multimedia (prin
BLOB), nu au ajuns la o standardizare.
- Modelul obiectual – suporta modele de obiecte complexe, atribute descriptive
asociate datelor multimedia, documentelor, desenelor, arhivelor (organizare de tip
head cu referinte între componente);
§ Încapsularea OO are ca efect independenta aplicatiilor fata de reprezentarea
interna a datelor si fata de semantica acestora;
§ Probleme precum paralelismul, consistenta, asigurarea mostenirii sunt înca
perfectibile.
- Modelul hibrid – reprezinta o mixtura a modelelor anterioare, cel mai semnificativ
fiind modelul relational-obiectual, obtinut prin extensii ale modelului de
organizare tabelar si îndreptat spre universalitatea bazei de date (entitati
complexe, de naturi diferite, evoluând în conditii eterogene).
În vederea implementarii unui sistem de e-comert, alegerea modelului de baze

de date se va face în functie de datele utilizare si de complexitatea interogarii (Figura
7.1):
§ daca datele sunt de tip text, obisnuite, se recomanda utilizarea modelului
relational;
§ daca datele sunt mixte, dar predomina cele text, imagini, se recomanda
utilizarea modelului hibrid;
§ daca datele sunt multimedia (desene 3-D, animatie, audio, video) sau varietate
de tipuri complexe de date, se recomanda utilizarea modelului obiectual.
Costurile vor fi mai ridicate din cauza complexitatii tehnologiei orientata
obiect, iar timpul de implementare mai mare.
274
cu seturi
SGBD hibrid (O-R)
SGBD R
complexitatea
(Tipuri complexe de date,
interogarilor
(tipuri simple de date, legaturi complexe)
legaturi simple
Sistem clasic de SGBD OO
fisiere (tipuri complexe de date)
fara seturi
simplu Complexitatea datelor complex
Figura 7.1. Alegerea modelului de baza de date
Modele arhitecturale de baze de date

Arhitecturile de implementare a bazelor de date s-au dezvoltat, trecând de la
modelul centralizat pe un mainframe, la modele middleware:
- Modelul centralizat (mainframe) – presupune ca baza de date sa fie stocata si
organizata pe un sistem performant, de unde este accesata de mai multe console
utilizator, prin intermediul unor aplicatii rezidente pe mainframe. Principala
problema consta în infrastructura rigida a aplicatiilor si a cresterii traficului în
retea;
- Modelul integrat – este un mediu software integrat, instalat pe un singur
calculator, care include atât baza de date propriu-zisa, cât si interfata de acces.
Actualizarea datelor este greoaie, datorita gradului ridicat de redundanta. Permite
dezvoltarea de aplicatii nerelationale, având o organizare plata sau
bidimensionala, spre deosebire de organizarea relationala care este
multidimensionala;
- Modelul file-server – consta dintr-o retea centrata logic pe un calculator puternic
(file server), de unde se alimenteaza cu date/aplicatii celelalte PC-uri. Utilizatorii
vad file-server-ul ca o extensie a mediului de stocare (un alt disc). O implementare
într-o retea centralizata stea, în jurul unui hub, este mult mai performanta decât
una liniara/bus sau peer-to-peer;
- Modelul client/server – clientul si server-ul ruleaza pe masini diferite (mai rar pe
aceeasi masina), bazate eventual pe acelasi sistem de operare, comunicarea fiind
prin mesaje (message-passing), transparenta utilizatorului;
§ Modelul ofera operare multiuser concurentiala, descongestionarea traficului
prin retea (se transmit doar date tinta), controlul drepturilor utilizatorilor si
monitorizarea activitatii, implementari unice de logica centralizata (doar la
nivelul server-ului), gestionarea tranzactiilor;
§ Server-ul asigura integritatea, consistenta si actualitatea datelor, optimizarea
organizarii fizice a datelor, recuperarea datelor în caz de blocare/cadere a
sistemului;
§ Repartizarea datelor între straturile client si server nu este preimpusa, aparând
modele cu doua sau trei nivele, subtiri si groase. Astfel s-a dezvoltat idea unui
strat intermediar, format dintr-un server de aplicatii, interpus între clientul
subtire si server-ul bazei de date, formând modelul middle-tier;
§ Se adapteaza foarte bine cerintelor Internet-ului;
275
§ Dezavantaj: standardizare insuficienta si complexitate foarte mare (întelegerea

conceptuala a arhitecturii de catre persoanele de decizie, cunostinte
aprofundate pentru cei care implementeaza/dezvolta efectiv sistemul sau
aplicatiile.
- Modelul distribuit – permite aplicatiilor si utilizatorilor sa trateze baza de date ca
pe un singur depozit logic, chiar daca datele sunt repartizate în mai multe locatii
ale retelei si accesate de la distanta prin retea.
§ Trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte: viteza de lucru, limita de stocare
si puterea calculatoarelor gazda, limita de transfer a retelei, preferabil accesul
unic al aplicatiei la depozitul bazei de date, folosirea functiilor two-phase-
commit pentru integrarea datelor actualizate distribuit, planificarea, controlul
si minimizarea duplicarii de obiecte al bazei de date, corelarea organizarii cu
facilitatile de optimizare distribuita a SGBD-ului;
§ Trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii: autonomie locala, posturi egale,
functionare neîntrerupta, transparenta amplasarii, a fragmentarii, a duplicarii,
prelucrarea distribuita a interogarilor, actualizari distribuite, independenta de
hardware, de sistemul de operare si de bazele de date.
§ Functioneaza în organizare SMP (Symetric Multiprocessor) si cluster (MPP –
Massively Parallel Processor).
- Model multidimensional - corespunde domeniului data warehouse sau aplicatiilor
DSS (Decision Support System) si OLAP (On-Line Analytical Processing);
deserveste analize economice necesare deciziilor manageriale (extragere ad-hoc
de informatii sintetice); dimensionalitatea are un caracter abstract si dinamic si nu
corespunde modelului de stocare.
În vederea alegerii modelului arhitectural al bazei de date, se pot face câteva
recomandari:
- Se alege modelul file-server, pentru o companie mica /media, care detine o retea
LAN centralizata stea, în jurul unui hub, care contine un Intranet. Utilizatorii se
conecteaza prin Web la server pentru a realiza diverse tranzactii interne. La acel
server se pot conecta si alti clienti/ utilizatori din Internet, mapând driver-ele
server-ului. Se recomanda un sistem de operare Windows 2000Server, Novell
NetWare 5.x, iar clientii sa aiba Windows 2000 Profesional;
- Se alege modelul client-server – atunci când clientii au nevoie de unelte de
dezvoltare a SGBD-urilor pe statiile lor, legatura la server realizându-se prin
Internet sau retea locala, via Web sau nu. Se recomanda atât companiilor mici, cât
si celor medii.
- Se alege modelul distribuit - pentru companii medii si mari, care au datele
repartizate în mai multe locatii ale retelei si accesate de la distanta prin retea, si
care trebuie tratate ca un singur depozit logic. Ofera avantajul replicarii datelor, al
server-elor de back-up, al cresterii vitezei de acces la date si reducerea traficului în
retea (se acceseaza server-ul cel mai apropiat, pe ruta cea mai scurta).
- Se alege data warehouse pentru companiile mari care solicita extragere ad-hoc de
informatii sintetice în vederea deciziilor manageriale, a celor care utilizeaza
aplicatii DSS (Decision Support System) si OLAP (On-Line Analytical
Processing).
276
7.3. Cerinte pentru crearea unui site de comert electronic pe Internet

Pentru crearea unui site comert electronic (/PANZ00/) este necesar în primul
rând un server de Web, propriu sau închiriat.
Gazduirea propriului site confera avantajul unui control total, însa presupune
timp, pricepere, securizare, echipamente, precum si urmatoarele cerinte:
- computer puternic;
- software pentru server-ul de Web: IIS (Internet Information Server) pentru
platforme Windows NT, PWS (Personal Web Server) pentru Windows 98 –la site-
urile cu trafic mai putin intens, Apache sau altceva pentru platforme Linux, la site-
urile comerciale puternice;
- conexiune rapida la Internet – conturile ISP cu linia telefonica standard, nu ofera
si adresa IP statica, necesara pentru furnizarea paginilor de Web; în acest caz,
pentru trafic scazut, se poate folosi ToYourSite (www.toyoursite.com) pentru
pagini Web prin contul de linie telefonica. Pentru site-uri comerciale puternice
este nevoie de o solutie mai rapida, prin linii închiriate;
- soft pentru transport între server si clienti, care sa asigure SSL (Secure Socket
Layers);
- o modalitate de a proteja reteaua, adica un firewall cu tot software-ul aferent;
- echipa de specialisti care sa întretina sistemul.
Daca se alege varianta a fi beneficia de un serviciu de gazduire, se elimina
munca întretinerii si se obtine un cost eficient. Pretul pentru serviciile de gazduire este
între 0- mii dolari. Pentru o prezentare comerciala destul de mica se plateste între 100-
200$ pe luna, care poate creste daca se utilizeaza servicii suplimentare: casute postale
multiple, software pentru cumparaturi on-line, server-e securizare, acces prin CGI,
spatiu suplimentar pe hard-disk. Serviciul de gazduire trebuie sa ofere:
- script-uri CGI – programe pentru cautare în baza de date, programe de
corespondenta, crearea de porti catre serviciile Internet care nu sunt accesibile
direct prin Web;
- statistici de trafic – rapoarte lunare legate de structura traficului, rata de acces etc.;
- software pentru comertul electronic – pachetul de programe poate include si
conturi pentru carti de credit comerciale;
- servicii de proiectare Web – pentru crearea site-urilor Web pentru utilizatorii
neinitiati în programarea Web.
Pentru ca site-ul sa poate fi accesat direct de catre clienti, trebuie sa fie
înregistrat cu un nume de domeniu (exp: www.magazin.com), adica o cheltuiala de
50-70$.
Transformarea site-ului Web într-o afacere productiva si profitabila presupune
stabilirea de legaturi la o baza de date (pentru un numar mare de produse). Astfel se
asigura accesul rapid la informatie de catre clienti si se separa continutul de
prezentare. Sunt necesare cunostinte de programare SQL din partea furnizorului
serviciului. Când un consumator cere sa vada daca un produs este disponibil, se
activeaza o interogare în baza de date, iar informatiile corespunzatoare sunt afisate
utilizatorului în format HTML. Legatura dintre Web si bazele de date se poate realiza
prin mai multe metode:
277
- script-uri CGI, disponibile gratuit ca si componente ale unor instrumente

comerciale (Tango Enterprise de la Pervasive Software –www.pervasive.com,
Lasso de la BlueWorld Communications –www.blueworld.com); cost minim,
programare multa; alte script-uri: NSAPI, ISAPI;
- ODBC (Open Database Connectivity) – instrumente Windows pentru aplicatii
care acceseaza baza de date;
- constructii specifice de baze de date, cum sunt FileMaker Pro 5 cu Web Server
Connector, Microsoft Acces; pentru volum de operatii mic sau mediu costul
software-ului este între 500-1000$;
- utilizarea unui catalog Web de produse, care lucreaza cu o baza de date sau are o
baza de date încorporata. Este solutia cea mai scumpa ( peste 10.000$) si cea mai
sofisticata, care permite aplicatiei sa aduca comanda clientului si sa verifice în
baza de date existenta si pretul produsului cerut. Rainmaker Commerce Suite de la
On-link Technologies îmbina în mod favorabil o gama larga de operatii de comert
electronic si accepta o abordare bazata pe reguli. Produse ca Concinity (Calico
Technology), Selling Point (Oracle), Trylogy (Selling Chaint) lucreaza direct cu
software-ul utilizatorului, incluzând sistemele de fabricatie, de inventar (stoc).
Aceasta varianta se recomanda pentru o baza de date uriasa si un catalog urias.
Daca se apeleaza la un consultant se ajunge în jur de 35.000$ .
7.4. Solutii e-business pentru întreprinderi cu aplicatii mostenite si

pentru firme mici start-up
Întreprinderi cu aplicatii mostenite

Întreprinderile mari, cu vechime, care doresc sa-si extinda activitatea spre
Web, se confrunta cu o mare problema, aceea de preluare a tuturor aplicatiilor
complexe mostenite si disparate si încercarea de a le reuni într-un e-business.
Aceasta înseamna de fapt EAI (Enterprise Application Integration), integrarea
aplicatiilor de întreprindere, un concept strâns legat de miezul conceputului de e-
business.
Pâna în prezent, multi furnizori au adoptat câteva tehnologii si standarde care
vizeaza aspecte ale integrarii.
Un sistem tipic EAI ofera o serie de servicii generice pentru administrarea
securitatii, a protocolului, maparea datelor, care definesc functionalitatea si fluxul
datelor din aplicatie. Pentru modelul B2B, o cerinta de baza este ca toti partenerii sa
ruleze acelasi sistem B2B.
O solutie EAI poate fi:
- folosirea XML ca format de date interschimbabil; XML sta la baza SOAP (Simple
Object Access Protocol), un protocol de comunicatie care permite comunicarea
între procese aflate pe sisteme diferite si care ruleaza peste protocoalele standard
deschise. SOAP se afla la baza Microsoft BizTalk Server 2000, care permite
construirea retelelor B2B pe Windows.
- EJB (Enterprise Java Beans) ca arhitectura server, ofera portabilitate;
- CORBA/IIOP si Microsoft DCOM ca metode principale pentru apelul proceselor;
sunt doua protocoale principale pentru comunicatia între obiectele dintr-o retea,
278
bazate pe concepte de programare la nivel scazut, care ofera compatibilitate între

aplicatiile dintr-un sistem complex;
- sisteme cu cozi de mesaje pentru comunicatia asincrona între sisteme; reprezinta o
tehnica care permite programelor sa se apeleze între ele, folosind conexiuni în
care raspunsurile nu sunt necesare instantaneu, cum sunt conexiunile Internet;
exemple: MQSeries de la IBM, Microsoft MSMQ;
- monitoare de tranzactii care asigura încheierea cu succes a operatiilor; reprezinta
partea vitala a oricarui sistem de e-business, care permite proiectantului sistemului
sa se asigure ca toate fazele unei operatii s-au încheiat cu succes. Exemple se
sisteme de procesare a tranzactiilor: CICS de la IBM, Microsoft Transaction
Server, Tuxedo de la BEA Systems (www.beasys.com).
Principalele solutii EAI pe Internet sunt:
- Brahms B2B Engine – de la Bridges for Island (www.b4i.com) - un sistem scump,
destinat firmelor mari, care permite oricarui conectarea între sisteme B2B;
- Mercator Software (www.mercator.com) - ofera produse EAI pentru diverse
medii, cum ar fi: Mercator Commerce Broker pentru B2B, Mercator Enterpise
Broker pentru integrarea aplicatiilor între ele, Mercator Web pentru integrarea
client-firma, care se ocupa cu transformarile de date, maparile si fluxurile de date.
- Saga Software (www.sagasoftware.com) - este un mediu vizual care conecteaza
sursele de date de la un capat la altul al retelei; se bazeaza pe XML si SOAP,
CORBA si DCOM;
- BizTalk.org si RosettaNet (www.rosettanet.org) - ofera depozite sau colectii de
ormate standard de comunicatie pentru elementele uzuale, cum ar fi comenzile de
cumparare si numerele de identificare a articolelor; se bazeaza pe XML si SOAP;
- Brahms si webMethods B2B (www.webmethods.com) - ambele folosesc EJB ca
arhitectura, oferind portabilitate si interoperabilitate cu alte platforme EJB;
În concluzie, într-o întreprindere EAI-ul este liantul care face sa functioneze e-
business-ul si care îi asigura companiei o durata de viata crescuta, în conditii de
eficienta marita.
Firme mici start-up

Firmele mici care doresc sa se lanseze pe Web au de întâmpinat cheltuieli
destul de mari, între zeci si sute de mii de dolari pentru solutii complete e-business,
precum si o concurenta acerba cu companiile mari, cu experienta.
Una dintre solutiile cele mai bune pentru astfel de firme start-up o reprezinta
micile centre de afaceri, portaluri care ofera resurse, solutii, servicii formate din
agregari de oferte ale unor companii individuale. De exemplu, daca se alege serviciul
de plata a salariilor, centrul de afaceri îndruma firma spre un furnizor care ofera mai
multe solutii, se alege una, se plateste un abonament si se completeaza câteva
formulare, dupa care furnizorul ca avea grija de sarcinile firmei de plata a salariilor.
Pentru compania care doreste sa-si construiasca de la zero o prezenta pe Web,
exista urmatoarele solutii pe Internet:
- site-uri care asigura de la asistenta gratuita în construirea si gazduirea site-ului si
pâna la procesarea cartilor de credit: Bigstep.com, HyperMart Network
(www.hypermart.net), Microsoft bCentral (www.bcentral.com);
279
- îmbunatatirea activitatii firmei, dupa lansarea pe Internet: office.com - ofera

informatie cu privire la e-business în general, acoperind o gama larga de sectiuni,
din diferite tipuri de industrii. Ofera sugestii despre utilizarea Internet pentru
cresterea productivitatii, la probleme de legislatie, la planificarea site-ului Web
s.a.
- instrumente de firma: AllBusiness.com - este un portal cu o gama larga de servicii
si informatii pentru firme, de la domeniul strategiei (modul de creare al unui plan
de afaceri, alegerea partenerului ideal pentru proiectarea site-ului Web) pâna la cel
financiar si resurse umane. Ofera puterea sa de achizitie pentru a cumpara produse
de birou, software, echipamente;
- instrumente pentru resurse umane si comunicatii pe Web: AtYourBusiness.com –
ajuta la stabilirea politicii de resurse umane, prelucrarea salariilor, cecurilor, a
premiilor pentru angajati, instruire;
- servicii pentru realizarea sarcinilor si eficientizarea organizatiei: Biztro Business
Operation Platform (www.biztro.com) - ofera instrumente de calendar, mesagerie,
caracteristici de lucru în grup on-line, procesarea salariilor, achizitionarea de
produse si servicii on-line;
- servicii B2B pentru firme mici: onvia.com – gazduieste licitatii B2B, ajuta la
vinderea surplusurilor, are un mecanism extins de achizitie a bunurilor si
serviciilor, ofera un serviciu RFQ (request for quote) si un set de instrumente, de
la formulare de descarcare si foi de calcul, pâna la liste de ghidare pe piata;
- servicii de licitatii agregate pentru firme mici: Demandline.com – aseaza în cozi
de interogare clientii firmelor mici, care cauta servicii similare, de la servicii de
salarizare si angajari temporare, pâna la procesari de carti de credit. Furnizorii
acestor servicii fac o oferta de pret tuturor cererilor existent, câstigând cel care a
cerut cel mai putin.
În mod normal, toate aceste instrumente sunt specifice companiilor mari, fiind
costisitoare, dar prin intermediul centrelor mici de afaceri se acorda firmelor mici
debutante o sansa de supravietuire pe Internet, prin abordarea unitara a afacerilor.
7.5. Metodologie de proiectare a aplicatiilor de e-comert

În vederea realizarii unei aplicatii pentru implementarea comertului electronic
folosind ca platforma Internet-ul, trebuie sa tinem seama de modalitatile de plata
existente.
Presupunem ca din totalitatea banilor electronici existenti, se utilizeaza carti de
credit pentru realizarea operatiei de vânzare-cumparare.
Pentru ca aceasta aplicatie sa poata functiona corect, implica existenta a trei
tipuri de parteneri: vânzator, cumparator si intermediar (aquirer gateway), care
asigura securitatea informatiilor cartii de credit pe Internet.
Din punct de vedere al securitatii, atacurile care apar asupra unui astfel de
sistem sunt de doua feluri:
- pasive - actioneaza asupra conexiunii dintre client si server, si consta în
monitorizarea traficului;
- active - sunt de doua feluri:
280
§ actioneaza tot asupra conexiunii dintre client si server si consta în modificarea

traficului de retea,
§ actioneaza asupra server-ului vânzatorului;
Protectia împotriva acestor atacuri se realizeaza prin protocoale, astfel:
- protocol de transport sigur end-to-end - pentru prevenirea atacurilor de
modificare si ascultare ale retelei (Figura 7.1);
SHTTP, S/MIME, MOSS,
Aplicatie Aplicatie
PGP, PEM ...
Socket SSL Socket
IP AH, ESP, Ipv6 IP
Figura 7.1. Protocol de transport sigur end-to-end

- protocol de plata electronica - se adreseaza atacurilor de la serverul
vânzatorului, si pe care-l vom discuta în continuare.
Un protocol de electronic de plata este un protocol de comunicatie între 3 sau
4 parti, reprezentate de vânzator, cumparator si poarta de plata, reprezentata prin
banca emitatoare, eventual si un furnizor de carti de credit. Implicarea bancii
emitatoare se realizeaza prin metode ce sunt bine fundamentate, iar atacurile prin
Internet asupra bancii nu se discuta aici si nici nu constituie scopul acestei proiectari.
În figura urmatoare este prezentat schematic sistemul de plata dintre cei doi
parteneri de afaceri, exemplul cuprinzând 4 parti (Figura 7.2).
Figura 7.2. Sistemul de plata dintre cei doi parteneri de afaceri
Pâna acum s-a facut analiza vulnerabilitatii si a riscului, evaluarea

amenintarilor
Lista cerintelor de securitate

Pentru un sistem electronic pe Internet ce utilizeaza carti de credit si debit,
Lista cerintelor de securitate se împart în doua categorii:
- securitatea canalului de transport (conexiunii) - este asigurata de un protocol
de nivel de transport securizat
- securitatea specifica platii - este asigurata de protocolul de plata electronica, care
realizeaza: furnizarea semnaturii, non-repudierea, criptarea secundara (care consta
în criptarea unor anumite câmpuri de date ce vor fi decriptate de o terta parte);
acest protocol asigura doua canale:
281
§ un canal între cumparator si vânzator;

§ un canal între vânzator si poarta de plata sau achizitie
Presupunem ca protocolul suporta doar micro tranzactii, care sunt prea mici
pentru ca bancile sa se ocupe de ele ca tranzactii individuale. Tranzactiile macro nu se
discuta aici.
Totodata protocolul va fi proiectat pentru a utiliza serviciile furnizate de
protocolul de transport securizat, deoarece:
- simplifica protocol de plata, datorita autentificarii node-to-node, confidentialitatii
si integritatii datelor care sunt automat furnizate de nivelul transport;
- separa criptarea conexiunii, autentificarea si integritatea fata de protocolul de
plata, furnizând astfel mai multa flexibilitate în implementarile viitorului IPsec,
sau unor mecanisme similare.
Deci, protocolul de plata electronica va fi privit din doua puncte de vedere:
- al functiilor oferite nivelului inferior, adica nivelului transport:
§ confidentialitate - cele doua canalele de comunicatie între doua noduri (unul
între cumparator - vânzator, altul între vânzator-intermediar) trebuie sa fie
criptate;
§ autenticitate - se prezinta sub doua forme:
o toti vânzatorii si intermediarii trebuie sa se autentifice
reciproc, precum si catre cumparator, autentificarea
cumparatorului fiind optionala; aceasta se realizeaza prin
mecanisme de transport securizat;
o suport pentru semnatura digitala, pentru da demonstra
originea si chitanta pentru non-repudiere, necesare în unele
aplicatii; are nevoie de acces la câmpuri si valori ce trebuie
sa fie semnate si apoi folosite în aplicatie;
§ integritatea datelor - este mentinuta permanent, prin calculul unei chei de
rezumat a mesajului; aceasta poate fi o parte a unui mecanism de securitate a
canalului; se poate adauga un extra nivel de integritate a mesajului, aplicând
fiecarui mesaj functii discrete pentru a determina atacurile de tipul "terminare
târzie", si de a fi sigur ca mesajul a venit într-un recipient nealterat.
- al serviciilor specifice de plata pe care trebuie sa le furnizeze partilor:
§ confidentialitatea numarului cartii de credit, PIN-ului, si a altor informatii
ale cumparatorului; acestea sunt pastrate criptat chiar si fata de vânzatorul de
la care are loc tranzactia;
§ confidentialitatea unor informatii specifice intermediarilor, bancii emitatoare;
§ semnaturi digitale - pentru diferitele mesaje care circula între diferitele parti,
pentru a se verifica originea lor, diferita fata de autentificarea nodurilor.
Notatii
Se utilizeaza în continuare urmatoarele notatii:
- K{val} = valoarea criptata sub K, utilizând un algoritm de simetric pentru cheie;
- PKx{key} = cheia criptata cu cheia publica PK utilizând un algoritm cu chei publice
de catre x, unde x= {C (customer), M( merchant), A (acquirer)};
282
- E{val} = criptarea unei valori cu o cheie de criptare ce este obtinuta dintr-o criptare
cu cheie publica a chitantei (recipient); se utilizeaza la anvelope digitale;
- H(val) = mesajul rezumat al valorii, utilizând un algoritm de rezumat al mesajului
ce este negociat de parti;
- Cx, CERTx = certificatul entitatii x;
- Sx(Val) = valoarea combinata cu semnatura digitala a entitatii x, utilizând cheia sa
privata; semnatura poate fi verificata utilizând cheia publica PKx din certificatul
Cx; daca entitatea x nu are o pereche de chei publica-privata, atunci se genereaza o
"semnatura de grad scazut", utilizând valoarea discreta a lui Val cu niste informatii
din x, cum ar fi numarul cartii de credit, informatii personale despre x (numar
secret social, adresa, PIN),
Elemente necesare pentru proiectarea protocolului de plata electronica

Un sistem de plata electronic necesita elemente diferite pentru fiecare entitate
implicata în tranzactie.
Aplicatia cumparator
- cumparatorul detine urmatoarele informatii:
§ numar carte de credit, adresa stabila, PIN pentru diferite conturi, alte informatii
confidentiale pentru procesul de autentificare;
§ nume, adresa temporara;
§ optional, unul sau mai multe certificate digitale
- cumparatorului are urmatoarele cerinte:
§ entitatile neautorizate nu trebuie sa aiba acces la tranzactie;
§ informatiile legate de cartea de credit pot fi optional ascunse fata de vânzator,
pentru a preveni atacul asupra serverului vânzatorului de pe Internet, precum
si de a preveni bonurile de plata neautorizate ale vânzatorului;
§ optional, facturile semnate de vânzator sau intermediar trebuie sa fie suportate,
cumparatorul având astfel dovada tranzactiei;
§ prevenirea tranzactiilor neautorizate, incluzând tranzactiile în care raspund
persoanele neautorizate.
- aplicatia cumparatorului trebuie sa implementeze:
§ toate functiile de navigare si cumparare,
§ generatoare de ordine de plata, informatii de plata (slips - payment
information), semnaturi pentru tranzactii;
§ informatii aditionale necesare pentru a suporta tranzactii cu carti de credit:
o primirea preturilor si a informatiilor necesare de la
vânzator, criptarea ID-ului tranzactiei cu numarul cartii de
credit sau cu alta informatie financiara; aceasta informatie
poate sa fie accesibila intermediarului, doar utilizând cheia
publica a intermediarului extrasa din certificatul digital;
o verificarea semnaturii de la vânzator si intermediar, pentru
a fi sigur de autenticitatea lor;
283
o generarea semnaturii pe facturi si autorizarea mesajului,

utilizând certificate publice sau informatii personale cu
numarul cartii de credit.
Aplicatia vânzator
- vânzatorul detine informatiile urmatoare:
§ MID (Merchant ID) asignat de catre intermediar fiecarui vânzator; acest MID
poate fi global unic, sau unic unui specific intermediar, depinzând de
implementare;
§ numele si adresa;
§ certificatul sau digital;
§ numele si informatii despre intermediarul sau, incluzând certificatul
intermediarului si informatii despre cum sa comunice cu poarta
intermediarului;
§ o baza de date cu toate tranzactiile deschise, cu corespondentele dintre
TransactionID si AuthID, împreuna cu informatii despre cumparator;
- vânzatorul cere:
§ operatii eficiente si automate a autorizarii platilor;
§ semnatura de autorizare;
§ semnaturi optionale de la cumparator pentru a aproba tranzactiile si de a obtine
dovada aprobarii.
- aplicatia vânzatorului furnizeaza toate functiile pentru ca cumparatorul sa obtina
informatii despre produs si preturi, precum si:
§ generarea unui TransactionID pentru fiecare cerere a cumparatorului; acesta se
genereaza secvential si se utilizeaza o singura data, si se foloseste pentru a
urmarii cererea înainte de a fi autorizat de intermediar.
§ verificarea semnaturii intermediarului ;
§ genereaza chitante pentru semnatura optionala a cumparatorului;
§ genereaza rezumate din informatiile cererilor pentru ca intermediarul sa
verifice autenticitatea lor.
Aplicatia portii intermediare (acquirer)

- intermediarul detine urmatoarele informatii:
§ nume si adresa
§ certificat digital
§ nume si informatii, incluzând certificate, despre vânzator; acestea pot fi
stocare criptat pe masina portii, într-o baza de date a vânzatorilor;
§ un tabel cu TransactionID deschise ale fiecarui vânzator, si eticheta AuthID
corespunzatoare cu MID-ul vânzatorului.
- cerinte:
284
§ suport pentru diferite metode de management a tranzactiilor, incluzând: o

singura data, cu repetare, cu transport partial;
§ autentificarea tranzactiilor prin semnatura vânzatorilor.
- cerinte aplicatie -
§ adaugarea unui set nou de produse necesare pentru finalizarea tranzactiilor
financiare pe Internet;
§ primirea cererilor si a TransactionID cu informatiile financiare ale
cumparatorului si realizarea autorizarii cartii de credit;
§ translatarea mesajului standard al vânzatorului, într-un format utilizat în
autorizarile din retea.
Fluxul mesajelor într-un protocol de plata pentru comert electronic

În continuare sunt prezentate etapele pe care trebuie sa le urmeze un protocol
de comert electronic, si câteva elemente legate de fluxul mesajelor interschimbate
(Figura 7.1).
285
- Definirea mesajului si a fluxului

1. navigare prin magazinul
Vânzator
virtual, alegere produs
Cumparator
- Grupul de autorizare
2. Cerere-cumparator
3. Oferta-de-produse
4. Ordin-cumparare
si SLIP
5. Confirmare(opt)
6. Order-Inquiry(opt)
7. Order-Status(opt)
Cumparator
Vânzator
Gateway
8. Auth-Request
9. Auth-Response
10. Order-Inquiry(opt)
11. Order-Status(opt)
12. Receipt(opt)
13. Signed-Receipt (opt)
- Grupul de Clearing
14. Clearing-Reques
Vânzator
Gateway
15. Clearing-Confirm
Cumparator
16. Receipt(opt)
17. Signed-Receipt(opt)
- Prelucrarea chitantelor si achitarea

18. Settlement-
Vânzator
Gateway
Cumparator
Request
19. Settlement-Confirm
Figura 7.1. Etapele unui protocol de plata pe Internet
7.6. Concluzii
286
În concluzie, pentru implementarea unui sistem de comert electronic pe

Internet de catre o companie, trebuie parcursi urmatorii pasi:
- Investigarea pietei si stabilirea directie de e-business a companiei (extinderea
activitatii sau reluarea de la zero „start-up”), a modelul de e-comert (B2B, B2C);
- Stabilirea obiectivelor companiei, a bunurilor/serviciilor de e-business, a
competitiei;
- Elaborarea unei strategii, a unui plan de afaceri viabil, a unei politici de preturi si
a duratei de viata, în conformitate cu realitatea;
- Stabilirea elementelor hardware /software necesare; estimarea costurilor;
o Sistem de integrare a vechii configuratii cu noua structura / pornirea de
la zero pe cont propriu (soft+hard) / apelarea la serviciile centrelor
mici de afaceri (soft si/sau hard si/sau servicii);
o Stabilirea necesarului software (creare de aplicatie e-comert proprie,
cumpararea unui sistem existent scump si sigur, apelarea la serviciile
unor terti);
o Determinarea configuratiei retelei, caracteristici server-e, statii de
lucru, sisteme de operare de retea si pentru statii,
o Stabilirea legaturii la Internet (dedicata/ închiriata),
o Stabilirii legaturii la banca (direct/prin intermediari), a metodelor de
plata;
o Stabilirea protocolului de comert electronic pentru asigurarea
securitatii transferului datelor (SET, SSL) si crearea unui plan de
securizare a retelei;
o Determinarea modelului de baza de date, de arhitectura si a tipului de
SGBD, în functie de arhitectura retelei, tipul datelor, complexitatea
interogarii, costuri, compatibilitate cu sistemul de e-comert cumparat
sau creat, interactiune Web;
o Stabilirea interfetei utilizator, alegerea server-ului de Web (gratis sau
comercial, în functie si de aplicatia de e-comert si de SGBD), crearea
site-urile de Web (utilizarea unor instrumente specializate, realizarea
legaturii Web-SGBD prin ODBC, JDBC, SQLJ, programarea la nivel
de server, personalizarea interfetei utilizator, utilizarea de tehnologii
pentru aplicatii distribuite;
- Implementarea sistemului;
- Testarea, performanta, evaluarea si reevaluarea sistemului;
- Întretinerea sistemului.
Detalierea pasilor prezentati se regaseste în continutul capitolelor prezentate
anterior.
287
7. METODOLOGIE DE IMPLEMENTARE A SISTEMELOR DE COMERT
ELECTRONIC......................................................................................................... 267
7.1. STRATEGIE DE PLANIFICARE SI IMPLEMENTARE A SISTEMELOR DE E-COMERT . 267
7.2. CRITERII DE ALEGERE A MODELULUI DE BAZE DE DATE PENTRU SISTEMELE DE
COMERT ELECTRONIC PE INTERNET......................................................................... 273
7.3. CERINTE PENTRU CREAREA UNUI SITE DE COMERT ELECTRONIC PE INTERNET 277
7.4. SOLUTII E- BUSINESS PENTRU ÎNTREPRINDERI CU APLICATII MOSTENITE SI
PENTRU FIRME MICI START-UP ................................................................................. 278
7.5. METODOLOGIE DE PROIECTARE A APLICATIILOR DE E-COMERT ...................... 280
7.6. CONCLUZII ...................................................................................................... 286
7. METODOLOGIE DE IMPLEMENTARE A SISTEMELOR DE COMERT
ELECTRONIC......................................................................................................... 267
7.1. STRATEGIE DE PLANIFICARE SI IMPLEMENTARE A SISTEMELOR DE E-COMERT . 267
Strategia de preturi............................................................................. 267
Strategie de planificare ...................................................................... 269
1. Analiza competitiei.................................................................... 270
2. Formularea strategiei ................................................................. 270
3. Implementare ............................................................................. 271
4. Performanta, evaluare, reevaluarea strategiei............................ 272
7.2. CRITERII DE ALEGERE A MODELULUI DE BAZE DE DATE PENTRU SISTEMELE DE
COMERT ELECTRONIC PE INTERNET......................................................................... 273
Modele de baze de date...................................................................... 273
Modele arhitecturale de baze de date................................................. 275
7.3. CERINTE PENTRU CREAREA UNUI SITE DE COMERT ELECTRONIC PE INTERNET 277
7.4. SOLUTII E- BUSINESS PENTRU ÎNTREPRINDERI CU APLICATII MOSTENITE SI
PENTRU FIRME MICI START-UP ................................................................................. 278
Întreprinderi cu aplicatii mostenite ................................................ 278
Firme mici start-up......................................................................... 279
7.5. METODOLOGIE DE PROIECTARE A APLICATIILOR DE E-COMERT ...................... 280
Lista cerintelor de securitate .......................................................... 281
Elemente necesare pentru proiectarea protocolului de plata
electronica.................................................................................................. 283
Fluxul mesajelor într-un protocol de plata pentru comert electronic
................................................................................................................... 285
7.6. CONCLUZII ...................................................................................................... 286
Filename: strategii.doc
Directory: C:\jk\teza_acrobat
Template: C:\Program Files\Microsoft Office\Templates\Normal.dot
Title: 7
Subject:
Author: Carmen Stanciu
Keywords:
Comments:
Creation Date: 11/08/00 10:19 PM
Change Number: 2
Last Saved On: 11/08/00 10:19 PM
Last Saved By: Carmen Stanciu
Total Editing Time: 2 Minutes
Last Printed On: 11/10/00 12:01 AM
As of Last Complete Printing
Number of Pages: 23
Number of Words: 7,609 (approx.)
Number of Characters: 43,372 (approx.)
1. Protocoale de comerţ electronic
• SET (Secure Electronic Transaction)- dezvoltat de Visa şi Mastercard în 1996, cu

asistenţă IBM, Microsoft, Netscape, GTE, SAIC, Terisa şi Verisign
• iKP (Internet Keyed Payments Protocol) - elaborat de IBM, şi anume de Centrul
de Cercetare T.J.Watson în colaborare cu Laboratorul de Cercetare Zurich; este un
protocol bazat pe cheie publică pentru efectuarea plăţilor pe Internet, în care sunt
implicate cel puţin trei părţi.
• Secure Courier - propus de Netscape pentru realizarea unui comerţ electronic
securizat pe Internet. Se doreşte să fie un protocol pentru nivelul următor lui SSL.
• OPT (Open Trading Protocol)- creat în 1997 de consorţiu de 28 firme (IBM,
Oracle, Sun Microsystems, Nerscape, Nokia, HP, AT&T, Fujitsu etc.) pentru un
mediu de comerţ complet pe reţele neprotejate;
• SNPP (Simple Network Payment Protocol)- propus de M.I.T., Laboratory of
Computer Science, în 1992
• IBS (Internet Billing Protocol)-elaborat de Carnegie Mellon University, în 1994;
este inserat în SET; Prima variantă a acestui protocol se bazează pe Kerberos,
utilizând un sistem cu chei private şi facturi batch, pentru a garanta servicii atât
comercianţilor, cât şi cumpărătorilor.
• JEPI (Joint Electronic Payment Initiative) – dezvoltat de W3C şi CommerceNet
• EMV – cărţi de credit/debit care utilizează tehnologia cipurilor, dezvoltat de
Europay
• E-Check (Electronic Checkbook)- funcţionează pe un smartcard al FSTC –USA
(Financial Services and Technology Consortium)
• SEPP (Secure Electronic Payment Protocol) – acceptat de MasterCard, IBM şi

Netscape;
• STT (Secure Transaction Technology) – dezvoltat de Visa şi Microsoft;
• TLS (Transport Layer Security) – este protocol de securizare pentru task-urile
simple care codifică informaţiile de pe cărţile de credit, în vederea trimiterii pe Web şi
asigurarea că tranzacţiile nu sunt interceptate de o terţă parte. Este elaborat de IETF
(Internet Engineering Task Force) şi este asemănător cu SSL (Secure Socket Layer al
lui Netscape). Este un protocol deschis, de nivel înalt, care permite adăugarea de
tehnologii noi pentru autentificare şi codificare/decodificare;
• P3P (Platform for Privacy Preferences) – realizat de W3C şi furnizează o
platformă pentru tranzacţii on-line credibile, care permit preferinţe diverse, de la
norme culturale şi până la medii legislative diverse;
• OPS (Open Profile Standard) – completează P3P şi furnizează mediul pentru

stocarea sigură a informaţiilor profilului utilizatorului. Asigură protejarea datelor
individuale confidenţiale şi schimbului de date on-line. Pe baza OPS se poate alcătui
mediul comercial specific consumatorului.
1.1 SET
• SET - Secure Electronic Transactions (tranzacţii electronice securizate) este

rezultat al colaborării dintre Visa şi MasterCard; are ca suport al plăţilor cărţile de
credit.
• este un sistem atât pentru plăţi de mare valoare, cât şi pentru cele de mică
valoare, dar nu şi pentru microplăţi, deoarece costul tranzacţiei este prea mare;
• este un sistem on-line şi fără anonimitate;
• este direct şi bazat pe conturi (account-based).
• se află în prezent ca o specificaţie deschisă pentru industrie, ce poate fi folosit de
producătorii de software pentru dezvoltarea de aplicaţii
• rezolvă problemele de securitate privind integritatea, autorizarea şi
confidenţialitatea (şi reliability) prin
• DES, pentru criptarea datelor majoritare;
• RSA, pentru semnături;
• criptări cu chei publice, pentru cheile datelor criptate şi numerele cărţilor bancare.
• Astfel, sunt asigurate:
♦ confidenţialitatea informaţiilor de plată şi permite şi confidenţialitatea
informaţiilor privind ordinul de cumpărare (trimise împreună cu informaţia
privind plata);
♦ integritatea tuturor datelor transmise;
♦ autentifică deţinătorii de cărţi de credit ca fiind utilizatori legitimi ai conturilor
respective;
♦ SET este un protocol care îşi asigură securitatea independent de securitatea la
nivel de transport;
♦ Facilitează interoperabilitatea.;
♦ confidenţialitatea informaţiei - prin criptarea mesajelor.
♦ Integritatea datelor: prin semnături digitale;
♦ Autentificarea contului deţinătorului cărţii de credit: prin utilizarea
semnăturilor digitale şi a certificatelor.
♦ Autentificarea comerciantului: prin utilizarea semnăturilor digitale şi a

certificatelor.
1.1.1 Participanţi
Retea Colector
Em itent finaciara Aquirer
Retea
financiara
Internediar
Paym ent Gateway
Obiectul de studiu al SET
CCA M CA
PCA
Internet
cum parator Internet com erciant
Posesorul cărţii de Utilizează pentru plată o carte de credit emisă de un Emitent

credit (Issuer). SET asigură că, în comunicaţia între posesorul
(Cardholder) cărţii de credit şi comerciant informaţiile privind cartea de
credit rămân confidenţiale.
Emitent (Issuer) Instituţie financiară care oferă un cont cumpărătorului şi

emite cartea de credit. Emitentul garantează plata pentru
tranzacţii autorizate folosind cartea de plată respectivă
conform legislaţiei locale.
Comerciant Cel care oferă bunuri spre vânzare sau servicii în schimbul
(Merchant) unei plăţi. Utilizând SET, comerciantul poate oferi
cumpărătorilor (ce deţin cărţi de credit) comunicaţii
electronice securizate. Un comerciant care acceptă cărţi de
plată trebuie să fie o relaţie cu un Colector (Aquirer)
Colector Instituţie financiară care înfiinţează un cont pentru

(Aquirer) comerciant şi procesează autorizaţii privind cărţile de plată
şi plăţile.
Intermediar de plată Dispozitiv operat de Colector sau o terţă parte care

(Payment Gateway) procesează mesajele de plată ale comerciantului, inclusiv
instrucţiunile de plată ale cumpărătorilor.
Marca Instituţiile financiare au creat mărci ale cărţilor de plată şi le

(Brand) asigură publicitatea; stabilesc reguli privind folosirea şi
acceptarea acestora; oferă reţele pentru a conectarea cu
instituţiile financiare.
Terţi Emitenţii şi Colectorii numesc terţi pentru procesarea

(Third parties) tranzacţiilor cu cărţi de plată.
În plus, pentru asigurarea certificatelor cu chei publice, sunt implicaţi şi alţi

terţi, cum ar fi autorităţile de certificare:
♦ autoritatea de certificare a cumpărătorului CCA (Customer certification
authority);
♦ autoritatea de certificare a comerciantului MCA (Merchant certification
authority);
♦ autoritatea de certificare a intermediarului (gateway) PCA (Payment Gateway
certification authority).
1.1.2 Procesul de cumpărare
Este alcătuit din mai multe faze; protocolul SET adresează acele etape care
implică folosirea cărţilor de credit.
Etapele unei tranzacţii

Etapa Descriere
1 Cumpărătorul inspectează produsele sau serviciile printr-o varietate de
mijloace, ca:
vizitarea paginii Web a comerciantului;
inspectarea unui catalog oferit de comerciant pe CD-ROM;
răsfoirea unui catalog pe suport de hârtie.
2 Cumpărătorul selectează bunurile sau serviciile dorite.
3 Cumpărătorului primeşte un formular conţinând lista bunurilor sau
serviciilor şi preţurile respective precum şi preţul total inclusiv taxele şi
cheltuielile de transport şi livrare.
Ordinul poate fi livrat printr-un mijloc electronic de către server-ul
comerciantului sau creat pe computerul cumpărătorului de către un produs
software special.
Unii comercianţi pot oferi şi posibilitatea de negociere a preţurilor (ca de
exemplu prin prezentarea preţurilor altor comercianţi).
4 Cumpărătorul selectează mijlocul de plată.
SET se concentrează pe cazul în care este selectată cartea de credit.
5 Cumpărătorul trimite comerciantului ordinul completat împreună cu
instrucţiunile de plată.
În SET, aceste informaţii sunt semnate digital de către cumpărător (care
posedă certificat).
6 Comerciantul cere autorizarea plăţii din partea instituţiei financiare a
cumpărătorului.
7 Comerciantul trimite confirmarea ordinului.
8 Comerciantul livrează bunurile sau efectuează serviciile prevăzute în
ordinul de cumpărare.
9 Comerciantul cere instituţiei financiare a cumpărătorului efectuarea plăţii
SET îşi concentreză atenţia asupra etapelor 5,6,7 şi 9, când cumpărătorul alege
folosirea cărţii de credit ca mijloc de plată.
Se consideră ca fiind în afara scopului SET aspecte ca:

♦ prezentarea bunurilor, aşezarea în pagină a câmpurilor din ordinul de cumpărare;
♦ efectuarea plăţii prin alte mijloace decât carte de credit;
♦ asigurarea securităţii datelor la nivelul cumpărătorului, comerciantului sau alte
sisteme inclusiv protecţia faţă de viruşi, cai troieni sau hackeri.
1.1.3 Fluxul de mesaje
Înainte de a putea cumpăra on-line, cumpărătorul trebuie să se înregistreze la

autoritatea de certificare a cumpărătorului (CCA) pentru a obţine un certificat pentru
cheia sa publică de semnătură. Acest proces este unic, în sensul că este necesar decât
o singură dată (atâta timp cât securitatea cheii nu este compromisă). După înregistrare,
cumpărătorul poate utiliza acelaşi certificat pentru fiecare tranzacţie.
Toate mesajele care semnifică o cerere sunt notate cu Req (request), iar
mesajele răspuns cu Res (Response).
p ro c e s u l d e c u m p a ra re
c u m p a r a to r c o m e r c ia n t
c o n s u lta r e ,s e le c tie ,c o m p le ta r e a
o rd in u lu i
p ro c e s u l d e in itie re
P In itR e q
P In itR e s
PReq
PR es e ta p e
SET
In q R e q
In q R e s
L iv r a r e a b u n u r ilo r
Fluxul de mesaje
Procesul de cumpărare începe cu cercetarea ofertei unui comerciant,

selectarea bunurilor sau a serviciilor şi completarea ordinului de cumpărare (etapele
1-3). Aceste etape nu sunt parte a protocolului SET, şi deci nu fac obiectul
specificaţiei SET. SET presupune că în urma acestor trei etape, atât comerciantul cât
şi cumpărătorul sunt în posesia acestui ordin de cumpărare.
Mesajele fundamentare trimise între cumpărător şi comerciant sunt mesajele
de cumpărare, PReq şi PRes (P de la Purchase). Mesajul PReq conţine toate datele
necesare de comerciant şi Colector pentru a procesa ordinul. Mesajul PRes
informează cumpărătorul cu privire la starea procesării ordinului.
Perechile de mesaj PInit şi Inq sunt opţionale. Scopul mesajului

PInitReq este de a cere certificatele şi listele de revocare a certificatelor (CRLs)
pentru cumpărător. Această pereche de mesaje poate fi omisă, existând posibilitatea
obţinerii certificatelor prin alte mijloace, ca de ex. CD-ROM.
Mesajul opţional InqReq cere informaţii cu privire la starea procesării
ordinului. Această cerere este necesară dacă comerciantul trimite mesajul PRes
înainte ca plata să fie efectuată. În acest caz, cumpărătorul nu va fi informat implicit
despre efectuarea plăţii şi de aceea trebuie să iniţieze mesaje InqReq. Răspunsul

InqRes are aceeaşi structură ca şi PRes.
1.1.4 Securitatea SET
Aspectele de securitate avute în vedere de protocolul SET sunt în principal

confidenţialitatea, integritatea şi autentificarea, sintetizate în tabel:
Obiectivele de securitate asigurate de SET

a) Confidenţialitate a1) Confidenţialitatea informaţiei de plată Criptare
(datele sunt protejate faţă de comerciant şi
terţi)
a2) Confidenţialitatea ordinului
(datele sunt protejate faţă de intermediar
(gateway) şi terţi)
b) Integritate b1) Integritatea tuturor datelor transmise Semnături şi
Certificate
c) Autentificare c1) Autentificarea cumpărătorului Semnături şi
(faţă de comerciant şi gateway) Certificate
c2) Autentificarea comerciantului
(faţă de cumpărător şi gateway)
c3) Autentificarea intermediarului (gateway)
(faţă de comerciant şi cumpărător)
Astfel sunt asigurate:

▪ Dovada autorizării tranzacţiei de către cumpărător. Asigurată prin
utilizarea cheilor publice şi a certificatelor. Presupune următoarele aspecte:
a) dovada că cumpărătorul este utilizatorul legitim al cărţii de credit: asigurată
prin trimiterea semnăturii cumpărătorului împreună cu certificatul
corespunzător către colector.
b) dovada că cumpărătorul a autorizat datele cu privire la plata tranzacţiei: se
asigură asemănător punctului a);
c) garantarea că autorizarea nu poate fi reutilizată şi nu poate fi folosită pentru
alte autorizări: prin utilizarea unui câmp XID care identifică unic un ordin de
cumpărare; deoarece datele sunt semnate, o astfel de autorizare nu poate fi

refolosită.
d) garantarea că, chiar dacă comerciantul este un adversar, o autorizare falsă nu
este posibilă: prin utilizarea semnătorilor.
▪ Dovada autorizării tranzacţiei de către comerciant. Este asigurată prin

utilizarea structurii AuthReq, semnată; utilizând câmpul XID, autorizarea este unic
asociată ordinului corespunzător.
▪ Dovada autorizării tranzacţiei de către colector. Este asigurată prin

trimiterea mesajului AuthRes semnat digital de colector către comerciant. Dacă
câmpul AuthCode conţine approved, atunci plata este autorizată de colector, adică
banca emitentă a carţii de credit permite transferul sumei de plată de la cumpărător
către comerciant.
Dovada autorizării tranzacţiei de cumpărător. Este dată prin mesajul

PReq.
Imposibilitatea plăţii fără autorizarea cumpărătorului. Conţine:
a) garantarea imposibilităţii autorizării fără numărul contului şi a semnăturii;
b) garantarea că, chiar dacă comerciantul este un adversar, o autorizare falsă nu este
posibilă;
c) garantarea că, chiar dacă sunt la dispoziţie mai multe tranzacţii legitime
anterioare, construirea unei autorizaţii false este imposibilă.
Certificarea şi autorizarea comerciantului (faţă de cumpărător). Prin
certificate şi semnături digitale.
Confidenţialitate. Informaţiile de plată sunt cunoscute numai cumpărătorului
şi colectorului. Informaţiile privind ordinul de cumpărare sunt cunoscute numai
cumpărătorului şi comerciantului. Acestea sunt asigurate prin criptare.
Anonimitatea. Este asigurată doar anonimitatea cumpărătorului faţă de cei
care pot asculta traficul, dar nu este asigurată anonimitatea faţă de colector.
Standarde utilizate
S E T D a ta A S N .1 /
DER
R S A , S H A -1 , D E S -C B C
PKCS #7
F o rm a re m e s a j S E T
H T T P , M I M E , a lt e le
T r a n s m is ie f iz ic a a d a t e lo r
Standarde utilizate de SET
SET se bazează pe un set de standarde şi algoritmi

Algoritmul RSA este folosit pentru toate operaţiile care implică chei publice şi
certificate. Pentru hashing se foloseşte algoritmul SHA-1, iar pentru protejarea datelor
financiare importante (ex instrucţiunile de plată) se foloseşte DES în modul CBC.
Reprezentarea datelor criptografice şi a parametrilor se bazează pe standardul

PKCS#7 (Public Key Cryptography Standard), asigurându-se astfel
interoperabilitatea.
Toate mesajele sunt definite utilizând notaţia ASN.1 (Abstract Syntax

Notation) definită de ISO/IEC şi ITU şi codificate utilizând regulile DER
(Distinguished Encoding Rules) pentru a permite o codificare neambiguă.
În funcţie de mecanismul de transport, care nu este definit de specificaţiile
SET, mesajul poate fi mai departe completat, de exemplu cu un header MIME sau
HTTP.
Acest protocol suportă criptare cu cheie-publică RSA, semnături digitale,
DES. Fişele de plată dintre client şi bancă pot fi trimise în mesaje cu format PKCS #7.
1.2 IKP
• iKP - Internet Keyed Payments Protocol- elaborat de IBM, Centrul de Cercetare

T.J.Watson în colaborare cu Laboratorul de Cercetare Zurich
• defineşte tranzacţiile de tipul "cărţilor de credit", în care cumpărătorul şi

vânzătorul interacţionează cu o a treia parte, banca sau sistemul de cărţi de credit,
pentru autentificarea tranzacţiilor.
• este un protocol bazat pe cheie publică
• Tranzacţia tipică iKP implică şase fluxuri, cu următoarele descrieri simplificate:
• INITIATE - iniţierea, în care cumpărătorul trimite vânzătorului
începerea tranzacţiei;
• INVOICE - factura, în care vânzătorul răspunde, iar opţional poate
conţine semnătura sa în cadrul tranzactiei;
• PAYMENT - plata, conţine răspunsul cumpărătorului, şi include fişa
de plată, cu numărul de cont al cumpărătorului, eventual PIN-ul (Personal
Identification Number), ambele criptate cu cheia publică a băncii sau
sistemului de cărţi de credit; opţional se poate adăuga şi semnatura sa;
• AUTH-REQUEST- cerere de autentificare, în care vânzătorul trimite
băncii, părţii a treia, fişa de plată criptată;
• AUTH-RESPONSE - răspunsul de autentificare, adică răspunsul
băncii către vânzător, ce conţine şi semnătura băncii pentru tranzacţia de date;
• CONFIRM - confirmarea vânzătorului către cumpărător asupra
autorizării tranzacţiei.
• Mesajele dintre cumpărător şi vânzător sunt transmise prin Internet, iar cele dintre
vânzător şi bancă sunt trimise fie prin Internet, fie printr-o reţea financiară privată.
• Principala protecţie criptografică se referă la criptarea fişei de plată cu cheia
publică a băncii şi cu semnătura sa pe autorizaţie. Contul cumpărătorului este ţinut
secret, nici vânzătorul şi nici altcineva neputând obţine fişa de plată, aceasta
reprezintă o îmbunătăţire semnificativă adusă faţă de sistemele de cărţi de credit
convenţionale.
• Semnăturile vânzătorului şi cumpărătorului sunt opţionale, furnizând o protecţie
suplimentară împotriva respingerii (repudiation).
• Ca şi în cazul cărţilor de credit convenţionale, partea a treia (acquirer) reconciliază
separat tranzacţiile cu contul bancar al cumpărătorului, dar aceasta nu face parte din
scopul iKP.
1.3 Secure Courier
• este protocolul propus de Netscape pentru realizarea unui comerţ electronic

securizat pe Internet. Se doreşte să fie un protocol pentru nivelul următor lui SSL.
• Se bazează pe modelul cărţii de credit ce implică o a treia parte, banca de
achiziţie. Mesajele sunt trimise între vânzător şi cumpărător, precum şi între vânzător
şi bancă (acquirer gateway).
• lasă o parte din serviciul de integritate şi confidenţialitate a mesajului,
protocolului SSL sau altora din nivelele inferioare. De exemplu, pentru câmpul "ID
transaction" din mesaj este suficient de a realiza o legătură spre răspunsul tranzacţiei ,
deoarece nivelele inferioare asigură că acel câmp nu a fost modificat. În alte
protocoale, ID-ul tranzacţiei trebuie să fie în mod explicit protejat criptografic.
• suportă criptare cu cheie-publică RSA, semnături digitale, DES. Fişele de plată
dintre client şi bancă pot fi trimise în mesaje cu format PKCS #7.
1. Agenţi inteligenţi pentru comerţ pe Internet

Agentul software asistă utilizatorii şi îi ajută în luarea deciziilor, ei putând efectua
anumite sarcini, în funcţie de diferite restricţii.
Este posibil ca în următorii ani, agenţii software să devină cea mai activă zonă a
tehnologiei calculatoarelor. Astfel, într-un viitor apropiat, fiecare aplicaţie software va
include agenţi sau capacităţi de comunicare cu agenţi.
Agenţii inteligenţi ajută utilizatorii în mai multe moduri, cum ar fi:
filtrarea informaţiilor necesare utilizatorului, din volumul imens care se obţine de
pe reţelele interconectate, reducând astfel complexitatea informaţiei;
furnizarea de interfeţe utilizator “inteligente”, care să detecteze şi să rezolve
eventualele probleme hardware şi software, să înveţe preferinţele utilizatorului,
reducând astfel complexitatea interfeţelor sau a task-urilor;
crearea de “surogate” de reţea pentru utilizatorii mobili, care trec peste diferitele
tipuri de medii de reţea, lărgimi de bandă, caracteristici de securitate la fiecare
reintrare în sistem. Ei pot lucra în numele utilizatorilor pe care-i reprezintă, chiar
dacă aceştia sunt deconectaţi. La reconectare, agentul reface caracteristicile
conexiunii, reducând complexitatea specifică mobilităţii.
Dintre atributele agenţiilor software pot fi amintite următoarele:

- delegarea – agentul execută un set de sarcini în numele utilizatorului sau a altui
agent, cu aprobarea acestuia;
- capacitatea de comunicare – agentul trebuie să fie capabil să comunice cu utilizatorul
sau alt agent, să primească instrucţiuni legate de sarcinile cu care este delegat, să
informeze despre starea sarcinilor printr-o interfaţă agent-utilizator sau printr-un
limbaj de comunicare agent;
- autonomia – agenţii operează fără intervenţii directe (în background) pentru a extinde
delegaţie specificată de utilizator; exemple: variază de la iniţiativa de a face un
backup noaptea până la negocierea celui mai bun preţ al unui produs pentru utilizator;
- monitorizarea – monitorizează mediul său de lucru în scopul de a fi capabil de a
executa sarcini autonome;
- inteligenţa – agentul trebuie să fie capabil să interpreteze evenimentele monitorizate,
în vederea luării deciziei de licitaţie pentru operaţia autonomă;
- licitaţia – agentul trebuie să fie capabil să-şi modifice mediul de lucru în funcţie de
un mecanism de licitaţie pentru operaţia autonomă;
- continuitatea temporală – mulţi agenţi trebuie să fie prezenţi tot timpul al rularea
proceselor;
- caracterul – unii agenţii pot avea “personalite” şi stări emoţionale’
- adaptivitatea – agenţii trebuie să se schimbe singuri, în funcţie de preferinţele
utilizatorului, bazându-se pe experienţe anterioare, precum şi să se adapteze la
schimbările de mediu;
- mobilitatea – unii agenţi trebuie să fie capabili să se mute singuri de pe o maşină pe
alta, de-a lungul reţelei.
Există până în prezent câteva tipuri de agenţi, cum ar fi:

- agenţi de supraveghere – căută informaţii sau evenimente specifice şi avertizează
utilizatorul despre ele; exemplu: agentul diffAgent supraveghează pachetul FedEx şi
trimite e-mail când soseşte pentru a fi ridicat;
- agenţi de învăţare – învaţă preferinţele utilizatorului studiind comportamentul trecut
şi acţionează în acest sens; exemple: Firefly face recomandări muzicale bazate pe
preferinţele membrilor; Open Sesame! execută task-uri repetitive;
- agenţi de cumpărături – execută cumpărături prin comparare; exemple: Bargain
Finder pentru Cd-uri, Bargain Bot pentru cărţi;
- agenţi de regăsire a informaţiei – sunt capabili de a căuta informaţii într-o manieră
inteligentă; exemple: Ahoi caută pagini Web ale unor persoane, Resume Robot caută
CV-uri;
- agenţi de ajutor – execută sarcini automat, fără intervenţie umană (exp. management
de reţea) sau furnizează ajutor în funcţie de context (exp. vrăjitorii Microsoft).
Rolul tehnologiei agenţilor în cadrul afacerilor este prezentat sintetic în tabelul

următor. (Tabelul 1.1)
Caracteristici agenţi Avantaje utilizării agenţilor Beneficii aduse în afaceri

Automatizare Realizează task-uri repetitive Creşte productivitatea
Personalizare Personalizarea informaţiei de Reduce supraîncărcarea
interacţiune
Notificare- avertizare Avertizează utilizatorii la Reduce munca
evenimentele semnificative
Învăţare Învaţă comportamentul Asistenţă activă
utilizatorului
Asistare Ajută utilizatorul în funcţie de Reduce instruirea
context
Mesagerie Execută task-uri la distanţă Munca off-line
Tabelul 1.1. Rolul agenţilor în afaceri

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comerţ Electronic- master e-business Conf. Dr.

Carmen Timofte (Stanciu) 1

Procesul de realizare a afacerilor într-o lume virtuală este complet diferit,

1.1 Structura economiei digitale

Figura 1. Structura economie digitale

- nivelul 1 – infrastructura Internet – include companiile ale căror produse şi

- nivelul doi – aplicaţii Internet – produsele şi serviciile permit utilizarea optimă a

- nivelul trei – intermediari Internet – cresc eficienţa pieţelor electronice, prin

- nivelul patru – comerţul pe Internet – comerţul pe Internet implică vânzarea de

Multe companii joacă roluri multiple în diferite nivele, cum ar fi Microsoft şi

1.2 Aspecte economice ale economiei digitale

a) Produse obişnuite b) Produse digitale

Figura 2. Curba costurilor

1.1 Impactul comerţului electronic pe Internet asupra eficienţei

Comerţţ electronic pe Internet

2.1 Definiţţii ale comer

2.2 comerţţului electronic

2.4 Comerţţul electronic în Rom

2.5 comerţţ electronic implementate în lume

2.6 Aspecte critice ale dezvoltării comer

2.1 Definiţţii ale comer

- În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează

- În sens restr ns, comerţul electronic poate fi privit din patru

� din perspectiva comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de

� Termenul de comerţ electronic cuprinde o gamă largă de tehnologii

2.2 comerţţului electronic

Există în principal două motive pentru care o companie doreşte să se lanseze

- distribuţţie şi servicii pentru

Aceste avantaje decurg din caracteristicile tehnice şi economice ale Internet-

� Larga răspândire a World Wide Web-ului şi uşurinţa în utilizare a browser-elor

� Costurile scăzute de conectare la Internet;

2.3 Istoric, statistici

In figura de mai jos este prezentat un scurt istoric al comertului online:

�Conform cercetătorilor de la Forrester Research

(miliarde 2000 2001 2002 2003 2004 % din

Japonia 31,9 64,4 146,8 363,6 880,3 8,4%

Germania 20,6 46,4 102,2 211,1 386,5 6,5%

America 3,6 6,8 13,7 31,8 81,8 2,4%

Cresterea comertului electronic in Orientul Mijlociu

Pentru comertul electronic, previzionarile pana in 2015 ating cifre halucinante,

Cele mai multe companii vand si cumpara in domeniul cazarilor, urmate de

2009-2010: Cosumatorii online afirma ca hainele si cartile vor ramane in

Vanzarile prin intermediul site-urilor de comert electronic cresc cu mai mult

� Comerţul electronic nu este limitat numai de Internet, el incluzând un număr

2.4 Comerţţul electronic în Rom

- Mesageria X.400 este folosită în anumite reţele private

comerţţului electronic în Rom

apelând la serviciile unei bănci externe. Astfel ei folosesc Operate.net

� Primele cele mai reprezentative site-urile de comerţ electronic de la noi din

Cadouri www.eshop.ro Credit card, certificat IIS +

evoluţţiei magazinelor de comer

cel puţin 3 ani, până se va ajunge la maturitate şi la un echilibru în numărul de

Estimari VISA – declaratii publice de la CNEC din 8 si 9 Mai 2012

Volumul comertului electronic cu plata online a inregistrat la nivelul anului

2.5 comerţţ electronic implementate în lume

În lume, tot mai mulţi producători importanţi de hardware iau în calcul

o firma Acer (SUA)- a renunţat efectiv la întregul lanţ de magazine din

o firma Dell (SUA)- a lansat recent Gigabuys.com şi Terrabuys.com;

o firma Compaq (SUA)- a cumpărat Shopping.com;

o firma Samsung (Coreea) – apelează la vânzătorul de cărţi Amazon.com

Evolutia comertului electronic este strans legata de cresterea numarului de

2.6 Aspecte critice ale dezvoltării comer

3. Tehnologia comerţului electronic

3.1 Formele comerţului electronic

identificarea cumpărătorului sau vânzătorului,

îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând erorile de

facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătate, educaţie,

insuficienţa suportului de service – de exp. experţi pentru taxele de comerţ