CUPRINS

Capitolul 1. Consideraţii privind comerţul electronic..................................................3

1.1. Internetul - bază a comerţului electronic.....................................................................3
1.2. Ce este comerţul electronic?.........................................................................................4
1.2.1. Definirea comerţului electronic.............................................................................4
1.2.2. Diferenţe între comerţul electronic şi cel tradiţional.............................................6
1.2.3. Activităţile specifice comerţului electronic...........................................................8
1.2.3.1. Distribuirea informaţiilor............................................................................9
1.2.3.2. Lansarea comenzilor..................................................................................10
1.2.3.3. Efectuarea plăţilor......................................................................................10
1.2.3.4. Onorarea comenzilor..................................................................................10
1.2.3.5. Service-ul şi asistenţa..................................................................................11
1.2.4. Arhitectura unui sistem de comerţ electronic......................................................12
1.3. Modele de comerţ electronic......................................................................................14
1.3.1. Magazinul electronic (e-shop).............................................................................14
1.3.2. Magazinul universal electronic (e-mall)..............................................................15
1.3.3. Achiziţia publică electronică...............................................................................16
(e-procurement).............................................................................................................16
1.3.4. Licitaţia electronică (e-auction)...........................................................................16
1.3.5. Comunitatea virtuală (virtual community)..........................................................16
1.3.6. Furnizori de servicii pentru comerţul electronic (e-service providing)...............17
1.3.7. Brokeraj de informaţii.........................................................................................17
1.3.8. Modele de publicitate..........................................................................................17
1.4. Tipuri de mecanisme ale comerţului electronic..........................................................19
1.4.1. Mecanismul business-to-consumer (B2C)..........................................................20
1.4.2. Mecanismul business-to- business (B2B)...........................................................21
1.4.3. Mecanismul business-to-government (B2G).......................................................22
1.5. Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic......................................................22
1.5.1. Avantaje...............................................................................................................22
1.5.2. Dezavantaje.........................................................................................................24
1.6. Legislaţia românească cu privire la comerţul electronic............................................26
1.7. Problema securităţii în comerţul electronic................................................................27
1.8. Comerţul electronic – o necesitate.............................................................................27
1.9. Tendinţa e-commerce spre c-commerce.....................................................................28
1.10. Concluzii...................................................................................................................30

Capitolul 2. Consideraţii privind PHP şi MySQL........................................................31

2.1. Date generale despre aplicaţiile Web..........................................................................31
2.2. Limbajul PHP (Hypertext Preprocessor)....................................................................32
2.2.1. Apariţia şi evoluţia limbajului PHP.....................................................................32
2.2.2. Ce este PHP?.......................................................................................................33
2.2.3. Principiul de funcţionare - ce poate face PHP?...................................................34
2.3. Programarea orientată-obiect în PHP.........................................................................36
2.3.1. Aspecte generale..................................................................................................36
2.3.2. Tehnici de implementare ale programării obiectuale...........................................37

1
 2.3.2.1. Încapsularea................................................................................................37
2.3.2.2. Moştenirea...................................................................................................37
2.3.2.3. Constructori................................................................................................38
2.3.2.4. Supraîncărcarea..........................................................................................39
2.3.2.5. Polimorfismul..............................................................................................39
2.3.2.6. Serializarea..................................................................................................39
2.3.3. Folosirea utilitarului phpMyAdmin.....................................................................39
2.4. Site-uri Web dinamice având în spate o bază de date.................................................40
2.5. PHP şi MySQL...........................................................................................................41
2.5.1. De ce PHP?..........................................................................................................41
2.5.2. De ce MySQL?....................................................................................................42
2.6. Serverul de baze de date MySQL...............................................................................42
2.6.1. Avantaje MySQL.................................................................................................42
2.6.2. Dezavantaje MySQL...........................................................................................44
2.6.2.1. Integritatea referenţială.............................................................................44
2.6.2.2. Procedurile stocate.....................................................................................44
2.7. Concluzii.....................................................................................................................44

Capitolul 3. Soluţie e-commerce bazată pe PHP şi MySQL........................................46

3.1. Structura bazei de date...........................................................................................46
3.2. Paginile Web realizate...........................................................................................48

Bibliografie.......................................................................................................................58

2
 CAPITOLUL1. CONSIDERAŢII PRIVIND COMERŢUL
ELECTRONIC

1.1. INTERNETUL - BAZĂ A COMERŢULUI ELECTRONIC

Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a profilat din ce în ce

mai pronunţat pe plan internaţional: comerţul electronic (comerţul online). Au apărut
nenumărate site-uri şi firme care se ocupă cu vânzările en-gros de produse prin Internet,
cu organizarea de licitaţii online, cu furnizarea accesului contra-cost la pagini cu
informaţii, într-un cuvânt abordează o formă sau alta de comerţ electronic, un domeniu
aflat în plină expansiune. Avantajul comerţului online este evident: piaţa pe Internet
creşte exponenţial de la un an la altul. Un site bine lucrat, cunoscut şi care oferă produse
de calitate la preţuri bune va avea mai mulţi vizitatori, mai motivaţi şi mai înzestraţi
financiar decât "Consignaţia" din colţul străzii.
Internetul este un mijloc foarte puternic pentru derularea comerţului. Utilizarea
Internetului la costuri scăzute, reducerea timpului de introducere pe piaţă a bunurilor şi
serviciilor, posibilitatea transferului de informaţii despre bunuri şi servicii sub formă
digitală, reducerea costurilor de distribuţie şi transport, sunt doar câteva din avantajele
utilizării Internetului ca şi mijloc de realizare a comerţului.
Internetul reprezintă o platformă globală comercială. Pe măsură ce tehnologia
Internetului avansează şi apar probleme legate doar de viteza de transmitere a
informaţiilor, se constată că acesta este cel mai convenabil mod de schimbare a
informaţiilor despre bunuri şi servicii. Foarte multe firme consideră Internetul ca fiind
unul dintre “anagajaţii” săi şi caută noi programe şi aplicaţii pentru managementul
stocurilor care se aplică direct pe Internet. În plus, firmele pe lângă vânzarea pe care o fac
prin Internet, utilizează acest sistem pentru supravegherea clienţilor, oferă informaţii
pentru media, oferă documente despre vânzările efectuate, şi asigură transferuri de
fonduri.
Impactul adevărat al Internetului încă nu se vede. Internetul a afectat modul de
conducere a afacerilor, învăţământul, relaţiile sociale şi politice. Ramuri industriale şi
firme sunt influenţate de aplicarea acestui sistem, deja foarte multe persoane utilizând
Internetul pentru comunicări interpersonale.
Ariile comerciale converg. Marile creşteri în domeniul B2B şi B2C se văd în
servicii precum edituri, media, finanţe, educaţie, divertisment, aprovizionare cu software
specializat, şi cumpărarea de produse en detail cum ar fi îmbrăcăminte, încălţăminte,
alimente şi articole igienice. tilizarea pieţelor electronice pe Internet devine o practică din
ce în ce mai utilizată.
În 2001 KPMG a făcut un studiu asupra utilizării Internetului. Mai mult de două
treimi din cei intervievaţi au declarat că folosesc Internetul pentru a căuta şi utiliza
informaţii de pe un site Web extern. Jumătate dintre ei utilizează Internetul pentru a
comunica cu proprii angajaţi. Doar 23 % utilizează Internetul pentru tranzacţii de afaceri.
Doar 5% acceptă plăţi electronice şi doar 30% doresc să accepte această formă de plată
pentru bunuri şi servicii comercializate. Motivul principal pentru care se creează un site
Web este că acesta crează canale multiple pentru promovare şi vinderea produsului şi
reduce costurile. Aproape 90% dintre intervievaţi au declarat că lipsa de securitate este
principala barieră în dezvoltarea comerţului electronic. În jur de 80% au ridicat problema
costurilor, a regulilor şi a lipsei de modele de afaceri. În jur de 59% au o politică de
securitate în ceea ce priveşte adresele lor pe Internet. În jur de 31% utilizează tehnologii

3
de codificare, iar 17% doresc să adopte acest tip de tehnologii. În jur de 23% nu au nici
un fel de protecţie a datelor proprii.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin
Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţi.
Firmele furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de web ca o platformă pentru
lansarea noutăţilor firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse
şi preiau comenzi.
În ceea ce priveşte gradul de siguranţă pe care comerţul electronic îl oferă
clienţilor şi comercianţilor, atât clienţii cât şi firmele sunt foarte preocupaţi de diferitele
incertitudini legate de comerţul electronic. Se constată lipsa de încredere în ceea ce
priveşte securitatea datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacţiilor
electronice. Clienţii sunt încă neîncrezători, dar experţii sunt de părere că tranzacţiile în
comerţul electronic au un grad mai mare de siguranţă decât banalele cumpărături
efectuate prin cardul de credit.
Din punct de vedere al dimensiunii comerţului electronic, tranzacţionarea
electronică a mărfurilor şi serviciilor constituie o extensie a comerţului actual. Se obţine
astfel o eficienţă sporită, în sensul reducerii costurilor şi în ceea ce priveşte efectul
marketingului şi se îmbunătăţeşte relaţia beneficiar-client.
Comerţul electronic facilitează şi cooperarea între firme. Reduce costurile de
marketing şi de livrare, susţine strategia de marketing a firmei şi oferă acces pe noi pieţe.
În viitorul apropiat, comerţul electronic va avea un impact puternic asupra
competitivităţii firmelor. Comerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor
dar depinde de existenţa sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic
permite chiar şi celor mai mici furnizori, indiferent de provenienţa lor geografică, să fie
omniprezenţi şi să facă afaceri în întreaga lume.

1.2. CE ESTE COMERŢUL ELECTRONIC?

1.2.1. DEFINIREA COMERŢULUI ELECTRONIC

Comerţul electronic (e-commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de

Cooperare şi Dezvoltare (OECD), reprezintă desfaşurarea unei afaceri prin intermediul
reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online.
Comerţ electronic înseamnă, în accepţiune "tradiţională", utilizarea în reţele cu
valoare adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a
comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice.
Extraordinara dezvoltare a interconectivitaţii calculatoarelor în Internet, în toate
segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi
aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să
apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea,
consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM şi plătind
prin intermediul carţilor de credit sau a unor portofele electronice. Pentru alţii, comerţul
pe Internet reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea între furnizori şi
clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii de

4
comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adaugată. În fine, o altă formă a
comerţului pe Internet implică transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro
forma, până la imagini sau înregistrări vocale.
Kalakota şi Whinston definesc comerţul electronic astfel: „… o metodă modernă
de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, pieţelor şi clienţilor prin reducerea
costurilor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi
creşterea vitezei de livrare sau prestare. Comerţul electronic nu poate fi tratat fără a avea
în vedere reţelele de calculatoare, utile în căutarea şi găsirea informaţiilor necesare
sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât şi de către consumatori” 1.
Autori precum Kestenbaum şi Straight afirmă: „Comerţul electronic reprezintă o
integrare a e-mailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date şi
alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcţii economice” 2, iar
Dennis P. Geller consideră comerţul ca şi: „colecţie de instrumente şi practici ce presupun
utilizarea tehnologiilor Internet şi care permit unei firme de a crea, întreţine şi optimiza
relaţiile de afaceri cu alte firme şi consumatorii individuali” 3.
În Buyer’s Guide to Electronic Commerce se defineşte astfel: „Comerţul
electronic constă în utilizarea tehnologiilor informaţionale pentru îmbunătăţirea relaţiilor
dintre partenerii de afaceri” 4.
Există şi alte modalităţi de definire a comerţului electronic, plecând de la modul
în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor,
instituţiile guvernamentale şi furnizorii de tehnologie informaţională (hardware şi
software) 5. În Microsoft Press Computer Users’ Dictionary, comerţul electronic este
definit ca fiind „activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor
conectate între ele”.
O imagine generală a comerţului electronic este descrisă în raportul Casei Albe
din iulie 1997, intitulat „Cadrul general pentru comerţul electronic global” (A
Framework for Global Electronic Commerce), în care apar următoarele afirmaţii:
„Aşa după cum Internetul democratizează societăţile şi oferă o mai mare putere
cetăţenilor prin informaţii, şi comerţul electronic impune modificări majore asupra
paradigmei economice clasice cu privire la cumpărători şi vânzători. Noile modele de
interacţiune comercială se dezvoltă astfel încât să permită firmelor şi consumatorilor să
facă parte din piaţa electronică şi să obţină beneficii”.
„Internetul, intraneturile şi alte reţele de calculatoare pot reduce substanţial
costurile tranzacţiilor şi pot facilita noi tipuri de tranzacţii comerciale, precum şi noi
acorduri între cumpărători şi vânzători, care să le permită desfăşurarea activităţilor de
comerţ mult mai uşor.”
Chiar dacă definiţiile comerţului electronic diferă, totuşi, au un element comun:
efectuarea de tranzacţii într-un mediu electronic şi obţinerea de avantaje de către toţi
partenerii de afaceri, îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi creşterea
vitezei de realizare a tranzacţiilor comerciale.
O definiţie succintă şi larg acceptată este următoarea: Comerţul electronic (e-
commerce, pe scurt EC) este acea manieră de a conduce activităţile de comerţ care
foloseşte echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla
1
Kalakota, R., Whinston, A.B. – Frontiers of Electronic Commerce, Addison Wesley, Reading, MA, 1996.
2
Kestenbaum, M.I., Straight, R.L. – „Paperless grants via the Internet”, in Public Administration Review,
1996 56(1), pp. 114-120.
3
Geller, D.P. – The Yin and Yang of Electronic Commerce, http://idm.internet.com
4
*** – Buyer’s Guide to Electronic Commerce. Glossary of Terms, http://www.wentworth.com.
5
*** – Electronic Commerce. An Introduction, Student Manual, ZD University, 1999, pp. 2-4

5
potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livrată informaţia. EC poate fi considerat un
schimb electronic de informaţii între o afacere şi clienţii săi. Aceasta se poate face prin
fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar câteva dintre
mijloace.
Comerţul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-
Business). A fost proiectat în mod special pentru a realiza schimbul de informaţii între
clienţi şi furnizori. Informaţia este un element esenţial în realizarea obiectivelor
comerciale, iar interactivitatea este la rândul ei un element cheie. În acest fel, mediul
electronic de afaceri transcede spaţiul, deoarece nu mai contează unde se găsesc atât
factorul ofertant cât şi cel care reprezintă cererea.
Comerţul electronic poate lua o multitudine de forme şi influenţează profund
activitatea de afaceri. Datorită creşterii astronomice a Internetului în ultimii ani, comerţul
electronic s-a dezvoltat în mod deosebit, oferind o serie de aplicaţii complexe, printre
care:
· regăsirea şi schimbul de informaţie cum ar fi: detalii legate de produse şi
servicii, cataloage, intrucţiuni de folosire şi briefinguri financiare.
· oferirea de produse şi servicii precum şi efectuarea de servicii cum ar fi
comanda de cărţi şi CD-uri sau abonamente la publicaţii on-line.
· creşterea eficienţei activităţii de afaceri prin: promovarea utilizării poştei
electronice şi a grupurilor de discuţii pentru reducerea timpului petrecut în şedinţe şi
furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumulărilor de
cunoştinţe.
· realizarea de tranzacţii finaciare cum ar fi telebanking şi digicash.

1.2.2. DIFERENŢE ÎNTRE COMERŢUL ELECTRONIC ŞI CEL

TRADIŢIONAL
Achiziţia prin varianta tradiţională

Un salariat al unei firme doreşte să achiziţioneze un calculator. Pentru acest lucru sunt
realizaţi următorii paşi:

1. se emite o cerere, cu o serie de specificaţii (configuraţia pe care o doreşte);

2. cererea este trimisă spre aprobare unuia dintre cei care au atribuţii pe linia
achiziţiilor în firmă;
3. cererea aprobată va merge la departamentul de aprovizionare (comercial), unde se
caută, într-un catalog de oferte, produsul cerut pentru a selecta un model
corespunzător şi pentru a găsi furnizorul;
4. urmează să fie contactaţi mai mulţi furnizori pentru a determina disponibilitatea
lor de a livra calculatorul solicitat;
5. o dată ce furnizorul a fost selectat, persoana de la comercial poate emite o
comandă de aprovizionare, pe care o trimite furnizorului fie prin fax, fie prin
poştă;
6. după ce comanda a fost primită de către furnizor, acesta verifică situaţia
clientului, stocul existent în depozit şi momentul în care distribuitorul poate să
preia calculatorul şi să-l livreze la destinaţie;

6
 7. în funcţie de data la care se va face livrarea, furnizorul emite o comandă de
transport, anunţă depozitul şi întocmeşte factura, pe o care o transmite firmei
beneficiare, o dată cu calculatorul;
8. persoana autorizată de la beneficiar va efectua plata, într-un anumit mod, în
funcţie de instrumentele de plată acceptate de furnizor.

Achiziţia prin comerţul electronic

În condiţiile apelării la comerţul electronic, paşii care se parcurg sunt:

1. salariatul firmei vizitează diferite site-uri pe Web fie ale distribuitorilor, fie ale
producătorilor de calculatoare şi îl selectează pe cel care-i răspunde cel mai bine
cerinţelor lui (configuraţia sistemului) din cataloagele online pe care le-a găsit;
2. salariatul va folosi e-mailul pentru a trimite cererea sa către persoana care trebuie
să-i aprobe achiziţia;
3. după obţinerea aprobării, cererea este transmisă la departamentul comercial;
4. informaţiile pot fi preluate în baza de date privind comenzile de aprovizionare.
Comanda poate fi generată şi transmisă automat către furnizorul selectat, fie prin
sistemul EDI, fie sub o altă formă, prin e-mail sau un formular special creat pe
site-ul furnizorului;
5. când furnizorul a primit comanda, cu ajutorul unei aplicaţii, datele conţinute de
aceasta pot fi introduse direct într-o bază de date a comenzilor aflate în curs de
execuţie, poate fi verificat stocul existent în depozit, statutul clientului şi se poate
marca produsul pentru livrare;
6. cu ajutorul aceluiaşi program, se poate emite o comandă de transport, transmisă
tot electronic, celui mai apropiat depozit, concomitent cu întocmirea facturii.
Dacă transportul este efectuat de altă firmă, atunci depozitul o va anunţa prin e-
mail;
7. după ce calculatorul a fost recepţionat, cei care se ocupă de efectuarea plăţii pot
să anunţe banca, prin e-mail, să transfere fondurile către furnizor.

Tabel 1.2.1
Paşii ciclului vânzării şi mijloacele utilizate

Nr. Paşii parcurşi pentru Comerţul Comerţul

crt. realizarea tranzacţiei tradiţional* electronic**
1. Obţinerea informaţiilor Reviste, cataloage, oferte Pagini Web,
despre produs primite cataloage online
2. Cererea pentru achiziţia Formulare tipărite, e-mail
produsului scrisori
3. Obţinerea aprobării Formulare tipărite, e-mail
scrisori
4. Verificarea cataloagelor, Cataloage, oferte Cataloage online
preţuri, calitate
5. Verificarea disponibilităţii Telefon, fax Se realizează
produsului şi primirea concomitent cu
confirmării preţului analiza cataloagelor
6. Generarea comenzii Formular imprimat e-mail, pagina Web

7
 Nr. Paşii parcurşi pentru Comerţul Comerţul
crt. realizarea tranzacţiei tradiţional* electronic**
7. Trimiterea comenzii Fax, poştă e-mail, EDI, pagina
(cumpărător) şi primirea Web
comenzii (vânzător)
8. Stabilirea priorităţii comenzii Pe baza analizei Baze de date online
comenzilor deja existente
9. Verificarea stocului la Formular imprimat, Baze de date
depozit telefon, fax online, pagină Web
10. Planificarea livrării Formular imprimat e-mail, baze de date
online
11. Întocmirea facturii Formular imprimat Baze de date online
12. Preluarea produsului de către Formular imprimat Notificare online
transportator prin e-mail
13. Confirmarea recepţiei Formular imprimat e-mail
14. Trimiterea facturii Poştă e-mail, EDI
(vânzător)/ primirea facturii
(cumpărător)
15. Planificarea plăţii Formular tipărit EDI, baze de date
online
16. Efectuarea plăţii Poştă EDI, EFT, SWIFT,
(cumpărător)/ încasarea credit card ş.a.
(vânzător)

* Comerţul tradiţional presupune utilizarea mai multor metode şi mijloace

** Comerţul electronic determină folosirea unui singur mijloc sau mediu, care are la
dispoziţie mai multe instrumente adecvate întregii tranzacţii sau pentru fiecare etapă a acesteia.

1.2.3. ACTIVITĂŢILE SPECIFICE COMERŢULUI

ELECTRONIC

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

 Informarea comercială referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;
 Încheierea contractului comercial;
 Vânzarea produsului sau a serviciului;
 Plata produsului sau a serviciului;
În figura 1.2.1. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul
comerţului electronic:

Figura 1.2.1

Modul în care comerţul electronic se regăseşte în cel tradiţional

8
 Activităţile comerţului electronic se află în strânsă relaţie cu cele din comerţul
tradiţional. În acest context, David Kosiur consideră că sunt cinci procese de bază care au
loc în cadrul comerţului electronic:
 Distribuirea informaţiilor
 Lansarea comenzilor
 Efectuarea plăţilor
 Onorarea comenzilor
 Service-ul şi asistenţa

1.2.3.1. DISTRIBUIREA INFORMAŢIILOR

Înainte de a vinde, orice firmă este nevoită să-şi facă cunoscute produsele şi
serviciile pe piaţă, ceea ce înseamnă promovare, publicitate şi politici de marketing sau,
la modul general, oferirea de informaţii. Potenţialii clienţi cu siguranţă vor solicita
informaţii despre firmă şi produsele ei, în timp ce firma care vinde are nevoie de
informaţii despre piaţă, modul în care poate să-şi găsească şi atragă clienţii, ceea ce
conduce la proiectarea acelor produse şi servicii care vin în întâmpinarea cerinţelor
pieţei. Prin comerţul electronic, cele două scopuri (atât ale firmelor care vând, cât şi ale
clienţilor) pot fi realizate concomitent, pentru că dispune de o serie de mijloace ce
facilitează atingerea lor: chat-uri, conferinţe electronice, sistemul buletinelor electronice
etc. Multe dintre aceste mijloace pot fi integrate cu un site Web, care este calea cea mai
eficientă de comunicare cu clienţii. Un site Web poate fi proiectat pentru a include
cataloage online, ce pot fi răsfoite în mod electronic şi pot să ofere informaţii despre
noile produse. În plus, printr-un astfel de catalog, firmele au avantajul obţinerii
informaţiilor despre produsele cel mai des solicitate pe piaţă, în momentul în care o
persoană interesată caută pe site şi intră pe acel catalog.
O altă modalitate de culegere a informaţiilor de la vizitatorii site-ului Web este
cea de realizare a unui formular sau a unei casete de comentarii. Solicitând acestora
informaţii, fie atunci când caută anumite produse, fie când lansează o comandă online,
firma care vinde are posibilitatea de a culege date demografice, atât de necesare
activităţilor de marketing, vânzare şi producţie.

9
 De asemenea, posibilitatea de a notifica fiecare client, actual sau potenţial, prin e-
mail, despre noile caracteristici ale produselor, reprezintă un avantaj deosebit în
distribuirea informaţiilor.

1.2.3.2. LANSAREA COMENZILOR

Înlocuirea comenzilor tradiţionale, pe suport de hârtie, cu formate electronice

elimină mult din rutina proceselor de lansare a comenzilor. Un prim pas a fost făcut prin
apariţia aplicaţiilor client/server, dar ele, la început, presupuneau utilizarea unor reţele
private destul de scumpe. Prin posibilităţile mult mai lejere oferite de site-urile Web,
multe firme s-au reorientat spre acest nou mijloc de realizare a comenzilor. În aceste
condiţii, un server Web poate prelua informaţii de la clienţi printr-un formular special
proiectat care să fie completat în momentul utilizării unui browser. Când formularul este
complet, browserul trimite datele serverului Web, după care sunt preluate, prelucrate şi
înregistrate într-o bază de date.

1.2.3.3. EFECTUAREA PLĂŢILOR

Plata contravalorii bunurilor sau serviciilor reprezintă ”inima” procesului de

vânzare. Datorită marii diversităţi a mijloacelor de plată existente sau propuse, această
fază este considerată partea cea mai flexibilă şi mai supusă schimbării din comerţul
electronic. Clienţii pot folosi credit cardurile, cecurile electronice, moneda electronică
sau orice alt instrument care se încadrează în categoria denumită microcash (folosită
atunci când plăţile sunt de valori foarte mici, de numai câţiva cenţi).
Multe dintre instrumentele electronice de plată sunt echivalente sistemelor
utilizate în mod obişnuit, zi de zi, de fiecare dintre noi, cum ar fi credit şi debit cardurile.
Chiar şi banii lichizi şi-au găsit un echivalent electronic, prin apariţia monedei virtuale.
Există firme specializate care pun la dispoziţie software pentru servere Web
comerciale, special proiectate pentru acceptarea plăţilor pe Web, precum şi software
pentru generarea de cataloage online, făcând legătura cu bazele de date clasice ale unei
firme, în care sunt incluse atât înregistrări privind produsele firmei şi comenzile primite,
cât şi înregistrări prin care se urmăreşte încasarea.
Înlocuirea sistemului EDI tradiţional cu EDI pe Internet a condus la proiectarea
unor proceduri mult mai stricte de autentificare şi verificare a plăţilor, pentru că acum
tranzacţiile se desfăşoară prin intermediul reţelelor publice, la care au acces mult mai
multe firme şi persoane.

1.2.3.4. ONORAREA COMENZILOR

Acest proces diferă în funcţie de produsele sau serviciile care sunt destinate
vânzării, regăsindu-se două categorii: cea a bunurilor intangibile şi a bunurilor tangibile.
Multe firme au azi ca obiect de activitate, din care obţin venituri, generarea,
transferul şi analiza informaţiilor, considerate bunuri intangibile. Dacă o firmă se
încadrează în această categorie, ea foloseşte Internetul pentru a transfera informaţiile

10
clienţilor care le solicită. Ele pot fi transmise sub forma buletinelor informative, a ştirilor,
a cotaţiilor bursiere. Tot în această categorie intră şi software-ul.
Dacă firma realizează bunuri fizice, acestea nu pot fi livrate prin Internet, dar se
poate folosi sistemul electronic pentru informarea firmei ce asigură transportul asupra
bunurilor care urmează să fie transferate clientului.

1.2.3.5. SERVICE-UL ŞI ASISTENŢA

Rar se întâmplă ca o relaţie de afaceri să se încheie o dată cu livrarea produsului.

De fapt, vânzarea propriu-zisă ar putea fi doar începutul unei lungi şi avantajoase relaţii
cu un client. Nu numai clientul ar putea să aibă nevoie de asistenţă pentru un produs sau
un serviciu, ci şi firma care vinde, pentru că, prin informaţiile sau serviciile pe care le
solicită utilizatorul bunului cumpărat, poate să-şi îmbunătăţească mult produsele,
determinând chiar atragerea de noi clienţi.
Odată cu apariţia Internetului problema poate fi simplu rezolvată cu ajutorul e-
mailului sau a site-urilor Web. Astfel, notele tehnice cu privire la caracteristicile
produselor, modul de utilizare a acestora, răspunsurile la întrebările puse cel mai frecvent
(FAQs), upgrade-ul software-ului sunt unele dintre cele mai dese solicitări din partea
clienţilor şi care pot fi satisfăcute rapid pe Internet. Însă, şi în acest caz, tot clientul este
cel care decide de ce informaţii are nevoie, astfel încât este necesar să se proiecteze un
formular special pentru preluarea întrebărilor sau prin simpla acceptare a celor trimise
prin e-mail.
Dacă există un server Web (care gestionează datele de pe site, controlează accesul
la date şi răspunde solicitărilor celor care navighează), formularul pentru preluarea
întrebărilor de la clienţi este una din modalităţile cele mai uşoare de a şti cu ce se
confruntă clienţii. Pentru acest lucru este necesar un browser web, culegerea solicitărilor
de la clienţi şi transmiterea direct persoanelor care asigură asistenţa. Astfel, eforturile
persoanelor ce se ocupă se service-ul şi asistenţa oferită clienţilor se reduc considerabil,
inclusiv costurile de personal. Pe de altă parte, reprezintă una din modalităţile relativ
lejere de a veni în întâmpinarea întrebărilor clienţilor chiar în momentul în care aceştia le
pun. De service-ul şi asistenţa acordate depind revenirea şi fidelizarea clienţilor.

Figura 1.2.2

11
 Comerţul electronic şi procesele economice

Vânzător Client

Oferă Transmite Telefon, fax Cere Identifică

informaţii e-mail informaţii
informaţii nevoile
Date, Navigare
cataloage, Web
demo
Site-uri Web
Găseşte Găseşte
Distribuirea
client sursa informaţiilor
Grupuri de ştiri produsului
Baza de date a firmei

Oferă Evaluează
Demo, Comunităţile de
informaţiile update ofertele
pe reţea
solicitate

Credit card,
Site-uri Web digital cash Lansare
comandă

Onorează EDI Cumpără Plata

comanda
Livrare electronică de soft Onorare
comandă

Site-uri Web,
Asigură telefon, fax Utilizează, Service şi
asistenţă cere întreţinere asistenţă
e-mail

1.2.4. ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERŢ

ELECTRONIC

Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga

lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor
geografice dintre clienţi şi comercianţi.
Pentru a întelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor informatice
(IT) într-un astfel de mecanism, este necesară cunoaşterea arhitecturii unui sistem EC.
Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este
nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice)
corespunzatoare următoarelor roluri:
1. Client. Un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect
(o reţea a unei corporaţii) la Internet. Cumpărătorul foloseşte acest echipament pentru a
naviga şi a face cumpărături.
2. Comerciant. Sistem informatic (hard & soft) situat, de regulă, la sediul
comerciantului, care găzduieşte şi actualizează catalogul electronic de produse
disponibile a fi comandate on-line pe Internet.

12
 3. Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu
procesarea comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor aspecte de
business implicate în procesul de tranzacţionare.
4. Dispecer plăţi. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea
instrucţiunilor de plată în interiorul reţelelor financiar-bancare, cu verificarea cărţilor de
credit şi autorizarea plăţilor; acest sistem joacă rolul unei porţi care face legătura dintre
reţeaua globală Internet şi subreţeaua financiar-bancară (supusă unor cerinţe de securitate
sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza
informaţiilor specifice cărţii de credit (tip_card, nr_card) din instrucţiunile de plată
"portarul" redirecţionează informaţia către un centru de carduri (CC - un server certificat
în acest scop şi agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis
cardul iar instrucţiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci
conectat în reţeaua interbancară; o dată informaţiile ajunse în reţeaua băncii cu care
lucrează cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea
şi soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacţie; în funcţie de rezultatul
acestor verificări, banca decide fie efectuarea plăţii (transfer bancar - către contul
comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată.
În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plată sau refuz) este trimis în timp real,
parcurgând acest lanţ de servere în sens invers, către client. Cu alte cuvinte, în câteva
secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce,
arhitectura acestuia trebuie proiectată cu grijă ţinând cont de toate aspectele de business
cu care se va confrunta sistemul, lăsând totodată portiţe care să permită adaptarea sa în
timp, pe măsură ce apar noi provocări iar tehnologiile evoluează.
Sistematic, arhitectura unui sistem de comerţ electronic se prezintă ca în figura
următoare:

Figura 1.2.3.
Arhitectura sistemului de comerţ electronic

CLIENT COMERCIANT
(PC conectat (sistem informatic
la Internet) al comerciantului)

SISTEM TRANZACŢIONAL
(procesare comenzi, iniţiere plăţi)

DISPECER PLĂŢI (instrucţiuni de plată)

13
 1.3. MODELE DE COMERŢ ELECTRONIC

Afacerile pe Internet iau mai multe forme. Acestea pot fi clasificate în funcţie de
numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienţi, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai
mulţi-către-1 (e-mall), mai mulţi-către-mai mulţi (e-licitatie). Se constituie astfel, un lanţ
de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element al acestui lanţ este furnizorul de produse sau servicii, al doilea
este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina
web până la posibilitatea integrării într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este
clientul, având o anumită formare profesională, interese proprii şi preferinţe. Acest client
poate fi un consumator (B-2-C), o altă firmă (B-2-B), administraţia publică (B-2-A) sau
un angajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor interne din cadrul unei firme.

1.3.1. MAGAZINUL ELECTRONIC (E-SHOP)

Ideea de bază a comerţului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică,

materială, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintă catalogul de produse precum şi
serviciile prin Internet.
Care sunt principalele cerinţe ale unui e-shop?
Cerinţele magazinului virtual sunt de fapt cerinţele clienţilor. O problemă
deosebit de importantă de care trebuie ţinut cont este migrarea de la o piaţă locală la una
globală. Ca urmare a acestei migrări, categoriile de clienţi vor fi mult mai diversificate,
dar la fel şi cerinţele lor. Cerinţele cele mai importante se referă la cerinţele se securitate,
cerinţele de design, cerinţele de implementare şi eficienţă, cerinţele de publicitate.
Care sunt principalele obiective ale unui e-shop?
Ca obiective principale ale magazinelor virtuale se doresc a fi creşterea
vânzărilor, comunicarea permanentă cu clienţii, livrarea produselor într-un timp cât mai
scurt, precum şi asigurarea unor modalităţi de plată cât mai sigure şi cât mai eficiente.
Cum pot fi realizate aceste obiective? În primul rând se impune o analiză atentă a
categoriilor de produse care vor fi scoase la vânzare. Se impune apoi realizarea unor
statistici periodice, actualizarea permanentă a listelor de produse oferite şi răspuns
prompt la cerinţele clienţilor.
 Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preţ, ţinând seama de
tendinţa clienţilor de a testa calitatea, viteza şi eficienţa livrării înainte de a decide să
cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt,
de obicei, cele care pot fi descrise cu uşurinţă şi nu necesită folosirea simţului tactil:
bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărţi, software, unelte, piese de schimb,
anumite alimente sau chiar autoturisme.
 Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei
sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site-ul
poate prezenta şi un desen/schiţă despre cum se face nodul de cravată. În plus, site-ul
poate include şi un ghid de culori şi stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar
pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă şi şosete,
pantofi şi pălării prin includerea pe site şi a altor vânzători.
 Preţurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele
practicate pentru comenzile clasice. Cărţile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu

14
 o reducere de 10-50% sau, cel puţin, fără a se percepe taxe adiţionale de livrare.
Serviciile şi în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite.
Serviciile de informare prin publicaţii periodice sunt oferite gratuit la început, prin
acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanţii vor iniţia servicii suplimentare
de tipul accesului la arhive şi vor extinde posibilităţile de căutare, solicitând
utilizatorului să se aboneze şi să plăteasca pentru a beneficia de acestea. S-a constatat
că impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea
rămâne fidelă abonamentelor clasice şi, în general, numai clienţii noi apelează la
acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online
pentru accesul la ştiri de ultimă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de
exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepţională.
Există diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel:
- pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deţinătoare a unui e-shop)
destinat unor pagini ample şi complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei
dacă frecvenţa modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. ştiri, preţuri, etc.) sau
dacă este necesar un trafic intens între firmă şi serverul aferent e-shop;
- pe un server virtual (un spaţiu deţinut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard
disk al unui computer furnizor de web); în corelaţie cu un spaţiu mai mare de tipul
www.yourshop.com, soluţie preferată de majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii;
- în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).
Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de
telecomunicaţie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul ţintă, mărimea, structura şi
obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.
În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe
căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul
motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informaţiilor generale despre
întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse şi o fereastră a acestui
site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. În plus, este important să se
stabilească denumiri de genul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link
exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic.

1.3.2. MAGAZINUL UNIVERSAL ELECTRONIC (E-MALL)

Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri şi poate fi realizat
utilizând diverse modele de tranzacţii, în funcţie de tipul de servicii pe care proprietarul
mall-ului doreşte să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă şi de marketingul
aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esenţială pentru
deţinătorul unui magazin. Mall-ul potrivit se defineşte ca fiind un mall cu o reţea
puternică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit şi din care
să se poată accesa direct şi pe mai multe căi e-shop-ul; cu o structură adecvată de
magazine şi care să ofere şi servicii, cum ar fi furnizarea de informaţii curente regionale
sau sectoriale.
Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de
produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creşterea traficului în mall şi
astfel la creşterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă
parte, deţinătorul mall-ului poate obţine profit din reclamă, taxe percepute membrilor
şi/sau taxe asupra tranzacţiilor.

15
 1.3.3. ACHIZIŢIA PUBLICĂ ELECTRONICĂ
(E-PROCUREMENT)

Achiziţia publică prin modelul B-2-B este aplicabilă în cazul în care organisme
guvernamentale sau mari organizaţii lansează apeluri pentru licitarea achiziţionării de
bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitaţiilor tipice include de la serviciile din
construcţii şi bunurile pentru investiţii până la studii şi alte lucrări ample. Achiziţiile
publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea şi licitarea în
colaborare, spre exemplu.
Pentru ca acest model să poată fi şi la îndemâna întreprinderilor mici, s-au
înfiinţat platforme sau consorţii în cadrul cărora vânzătorii acţionează împreună pentru a
obţine oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria modei este un
important utilizator al acestor consorţii.

1.3.4. LICITAŢIA ELECTRONICĂ (E-AUCTION)

Licitarea produselor şi obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare

succes. Poate fi utilizat atât pentru comerţul electronic B-2-B cât şi pentru cel B-2-C şi,
datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat şi în e-
shop-urile obişnuite.
Produsele vândute prin licitaţia electronică pot fi produse de ultimă oră, de
suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari specializaţi şi
includ de la bunuri materiale, metale şi materii prime agricole, la obiecte de artă unicat.
Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitaţii electronice specializate şi deja bine
cunoscute, atât modele noi cât şi produse folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitaţie electronică include de obicei mai mulţi vânzători.
Operatorul licitaţiei elaborează mecanismele pentru plasarea obiectului licitaţiei, pentru
licitare (de obicei prin e-mail) şi poate oferi în plus servicii de plăţi şi de livrare.

1.3.5. COMUNITATEA VIRTUALĂ (VIRTUAL COMMUNITY)

Pe Internet – exact ca şi în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în

comunităţi pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt
forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv (chat) sau lista de corespondenţi (mailing
list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât şi pentru comunicările de afaceri şi sunt
denumite “comunităţi virtuale”.
Instrumentele menţionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii
traficului pe pagina de Internet şi pentru stimularea ataşamentului emoţional faţă de
aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face şi prin intermediul unui serviciu contra
cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferinţele sunt instrumente atractive
care reduc costurile de călătorie şi sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări
ştiinţifice cât şi pentru cele comerciale.

16
 Platformele de colaborare oferă un set de instrumente şi un mediu de informare
pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea şi colaboratorii externi şi între experţi,
acţionând ca o întreprindere virtuală faţă de lumea exterioară. În cazul în care platforma
nu aparţine unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenţie specială
statutului de neutralitate, protecţiei datelor şi siguranţei comunicării, pentru a nu permite
scurgeri de informaţii de interes pentru concurenţă. Viteza de transmisie are, de
asemenea, importanţă majoră mai ales în domeniul tehnic. În aceeaşi măsură, semnătura
digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activităţii în general sau
pentru domeniul contractual în special.

1.3.6. FURNIZORI DE SERVICII PENTRU COMERŢUL

ELECTRONIC (E-SERVICE PROVIDING)

Serviciile care susţin activitatea de comerţ electronic nu sunt oferite exclusiv de

către furnizorii de Internet, care se rezumă în general la găzduirea paginilor de web sau la
asigurarea accesului pe Internet. De exemplu, există magazine universale electronice (e-
mall) conduse de producători, vânzători, furnizori de Internet, designeri de web sau
asociaţii. Există şi servicii electronice externe cum ar fi cele de management, de
informaţii, de prelucrare a datelor, de consultanţă, de integrare a serviciilor de livrare,
care pot fi prestate în diferitele variante de comerţ electronic. În mod evident, oricare
dintre verigile acestui lanţ valoric poate oferi servicii electronice şi poate deveni placa
turnantă pe piaţa specifică. Activităţile se pot concentra spre atragerea a cât mai mulţi
participanţi în cadrul unei verigi a lanţului, astfel încât să se creeze o structură puternică
de tipul B-2-C (e-mall) sau o platformă B-2-B.

1.3.7. BROKERAJ DE INFORMAŢII

Informaţiile competente sunt necesare pe tot parcursul lanţului valoric de

furnizori de servicii. Această necesitate nu mai poate fi în prezent satisfacută de
cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deţinătorii de baze de date
consacrate au migrat către web oferind arhive indexate pentru publicaţii periodice,
brevete şi informaţii de piaţă, dar şi literatură ştiinţifică de specialitate. Unele dintre
aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament,
fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash.
Au fost înfiinţate unităţi şi agenţii de cercetare care încearcă să creeze mecanisme
de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experienţa umană,
respectiv experţi în domeniu, rămân în continuare servicii de importanţă capitală pentru
lumea afacerilor.
1.3.8. MODELE DE PUBLICITATE

Pe lângă vânzările directe şi sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe

pagina de Internet respectivă sunt şi ele, deseori, generatoare de profit pentru magazinele
electronice şi pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama pe Internet nu este
întotdeauna posibilă sau adecvată: design-ul magazinului universal electronic permite sau

17
nu publicitatea în magazinele proprii, în funcţie de tipul de tranzacţii practicate în cadrul
e-mall-ului.
În mod obişnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscută formă de publicitate –
sunt plasate pe paginile de Internet cu un conţinut corespunzător, cum ar fi pagina-gazdă,
subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutărilor prin cuvinte-cheie, ş.a. Cu toate
acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiază
de un trafic intens. Agenţiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site doar în
cazul în care există garanţii în ceea ce priveşte numărul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativ
scazută şi depinde în mare măsură de design, preţurile pentru publicitate se bazează în
prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-a constatat
că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet se situează
frecvent între 0,05 - 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar, numărul de
accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu,
spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet care găzduieşte reclama şi
care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.
Preţurile pentru publicitate se diferenţiază foarte mult în funcţie de importanţa
contractului, valoarea specifică şi specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e mai
specializată cu atât e mai scumpă) şi de alte criterii (spre exemplu, într-un motor de
căutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie “e-commerce” este cotată cu un
preţ mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi “provider” sau “business”).
Preţurile actuale sunt cuprinse între 0,01 şi 0,30 Euro/accesare a paginii de Internet,
gazdă a reclamelor.
În practică se întâlnesc şi cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptă
banere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte pagini
de Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de web”
(cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel de inel,
paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în baza
dorinţei exprimate de proprietarii paginilor şi, evident, a intereselor lor comune.

Tabel 1.3.1.
Principalele modele de comerţ electronic

Model Funcţii Beneficii Sursa de venit

E-shop Promovarea prezenţei Preţuri scăzute şi Promovare, vânzări
globale creşterea cererii
E-procurement Achiziţii electronice a Multiple posibilităţi Reducerea
bunurilor şi serviciilor de alagere a costurilor
furnizorilor
E-mall Un set de e-shop-uri Metode de plată Taxe de membri,
garantate, fourmuri, preţul de utilizare a
interfaţă utilizator sistemului, taxe
comună pentru servicii
E-auction Licitaţii electronice pe o Surse globale, Taxe pe valoarea
piaţă deschisă surplus de produse tranzacţiilor,
publicitate

18
Furnizori de Logistică, plăţi Producţie şi stocuri Taxe
servicii electronice mai bine gestionate
Comunităţi Construirea profilului Creşterea Taxe de membru
virtuale clienţilor atractivităţii pentru
noile servicii
Modele de Promovarea/vânzarea Promovarea Taxe de membru,
publicitate(Third asigurate de terţi numelui, asigurarea taxe pe servicii,
party logisticii pentru taxe pe tranzacţii
marketplaces) efectuarea plăţilor
sau prelucrarea
comenzilor,
securitatea
tranzacţiilor
Brokeraj de Furnizare de informaţii Disponibilitatea Taxe de subscriere,
informaţii şi alte şi consultanţă în diferite datelor sau de vânzări de software
servicii domenii, oferirea căutare, sfaturi
siguranţei tranzacţiilor privind investiţiile

1.4. TIPURI DE MECANISME ALE COMERŢULUI ELECTRONIC

Sunt două mecanisme de bază în cadrul afacerilor electronice, respectiv:

 business-to-consumer (B2C), care include toate interacţiunile dintre comercianţi
şi cumpărătorii de produse şi servicii;
 business-to-business (B2B), care include toate interacţiunile dintre entităţile
economice, incluzând furnizorii şi ceilalţi parteneri comerciali;
Pe lângă cele două mecanisme, întâlnite foarte des în realitatea economică şi
literatura de specialitate, unii specialişti au mai identificat şi6:
 business-to-government (B2G), prin care o firmă oferă servicii solicitate de
guvern sau alte instituţii ale sale;
 government-to-business (G2B), prin care guvernul interacţionează cu firmele
(sau cetăţenii) prin intermediul portalurilor guvernamentale (legislaţia din 2002
privind achiziţiile pentru instituţiile publice prin Internet);
 employee-to-employee (E2E), salariaţii fiind consideraţi un tip distinct de
consumatori, care folosesc, în special, Intranetul şi Extranetul pentru cererea şi
transmiterea informaţiilor fie în interiorul organizaţiilor din care fac parte, fie
pentru stabilirea legăturilor cu angajaţii firmelor cu care se află într-un
parteneriat strategic;
 e-consortium, reprezintă o nouă modalitate prin care diferite firme oferă
împreună servicii altor firme sau consumatorilor, deşi acest tip de mecanism este
considerat mai mult o formă de realizare a comerţului electronic pe Internet.

6
Plant, R. – eCommerce formulation of Strategy, Prentice Hall PTR, Upper Saddle River, Nj 07458,
2000, p. 30

19
 Figura 1.4.1.
Relaţia între principalele mecanisme de comerţ electronic

1.4.1. MECANISMUL BUSINESS-TO-CONSUMER (B2C)

Tranzacţiile B2C se realizează între cumpărători individuali şi vânzători - mari

companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind
caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Interacţiunile business to consumer
implică trazacţiile asociate cumpărării produselor şi serviciilor. Tranzacţiile cu amănuntul
sunt cele mai răspândite. Exemplele pleacă de la cataloagele online până la căutarea şi
cumpărarea de autoturisme. Alte funcţii fac referire la operaţiunile bancare de acasă, prin
care o persoană are posibilitatea de a-şi plăti facturile în mod electronic.
Segmentul business to consumer a avut o evoluţie destul de lentă datorită
securităţii cu privire la protecţia informaţiilor transmise prin intermediul Internetului. Pe
măsură ce aspectele privind securitatea au fost rezolvate, încrederea clienţilor a crescut,
ca şi volumul tranzacţiilor.
Acest tip de interacţiune a devenit din ce în ce mai răspândit, astfel că multe
dintre legăturile directe dintre firme şi consumatori au fost înlocuite cu interacţiunea
dintre persoană şi calculator, care, adesea, presupune ca un consumator sau un salariat al
unei firme să folosească un script sau un format predefinit pentru a interacţiona.
Exemplu:
Utilizarea unui ATM (Automated Teller Machine) presupune selectarea dintr-o
listă de opţiuni şi/sau introducerea unor informaţii specifice într-o secvenţă predefinită.

20
 1.4.2. MECANISMUL BUSINESS-TO- BUSINESS (B2B)

Tranzacţiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele parţi participante la

tranzacţia comercială, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul, sunt instituţii. O organizaţie
B2B este orientată, în primul rând, spre oferirea de informaţii, date şi conectivitate cu alte
organizaţii, pentru un produs sau o funcţie sau pe o anumită piaţă. Interacţiunile business
to business sunt facilitate de procesele electronice automatizate. În aceste interacţiuni,
ieşirile (informaţiile sub diferite forme) unei aplicaţii de pe un calculator devin intrări
pentru o aplicaţie de pe un alt calculator si declanşează o anumită operaţie.
Interacţiunile business-to-business pot să acopere întregul ciclu de viaţă al multor
tranzacţii economice. Ele se adresează achiziţiilor, controlului stocurilor, facturării şi
plăţilor. Interacţiunile cuprind căutarea potenţialilor furnizori, cataloage de produse şi
posibilitatea de a comanda bunuri şi servicii. Furnizorii primesc comenzile, le urmăresc,
coordonează livrarea, facturează şi oferă asistenţă consumatorilor. Schimbul electronic de
date (EDI) joacă un rol esenţial în punerea la dispoziţie a unui proces universal,
standardizat pentru aceste tranzacţii business-to-business şi de efectuare a plăţilor prin
intermediul unei reţele private sigure.
Pentru că modelele B2C şi B2B sunt cele care aduc cea mai mare valoare în totalul
tranzacţiilor pe Internet, principalele lor elemente de diferenţiere sunt prezentate în
tabelul 1.4.1.
Tabel 1.4.1.
Diferenţe între modelele B2C şi B2B
Caracteristici B2C B2B

Nivelul de adoptare Mic spre mediu Mare spre foarte mare

Complexitatea în decizia Relativ simplă, fiind o decizie
de cumpărare individuală sau sub diverse
influenţe.
Canalul Relativ simplu – direct de la un Mult mai complex, direct
vânzător cu amănuntul.
Caracteristicile Valoare redusă, volum mare
cumpărăturilor sau valoare mare, volum mic.
Poate solicita o implicare mai
redusă.
Caracteristica Adesea se solicită produse
produsului obişnuite, standardizate.
Mult mai complexă,
procesul de cumpărare
implicând mai mulţi
participanţi (utilizatorii,
responsabilii cu achiziţiile,
furnizorii).
sau prin intermediul unui
vânzător cu ridicata, agent
sau distribuitor
Volum şi valoare similare.
Poate solicita o implicare
mai mare. Efectuarea de
comenzi repetate este mult
mai întâlnită.
Articole standardizate sau
reţinute pentru vânzare.

21
 1.4.3. MECANISMUL BUSINESS-TO-GOVERNMENT (B2G)

Un rol aparte în dezvoltarea comerţului electronic îl au relaţiile business to

government (B2G) şi government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de
informare interactiv, rapid şi eficient, pot contribui la conştientizarea agenţilor economici
asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: Comerţul Electronic.
Pe Internet, prin conceptul B2G (o variantă a termenului B2B) firmele şi
instituţiile guvernamentale pot folosi site-uri Web pentru a schimba informaţii şi pentru a
realiza tranzacţii comerciale mult mai eficient decât sunt efectuate în varianta obişnuită 7.
De exemplu, un site Web ce sprijină serviciile B2G poate să pună la dispoziţia firmelor:
 un singur spaţiu de localizare a aplicaţiilor şi formularelor de declarare a
taxelor si impozitelor pentru unul sau mai multe niveluri guvernamentale
(oraş, regiune, ţară etc);
 abilitatea de a transmite formularele completate şi efectuarea plăţilor;
 informaţii actualizate despre companii;
 răspunsuri la diferite întrebări specifice domeniului tranzacţional dintre
firme şi instituţiile guvernamentale.
Modelul B2G poate să includă şi servicii de e-procurement (achiziţii electronice),
prin care firmele identifică necesarul de achiziţii al instituţiilor guvernamentale sau
acestea pot solicita oferte de la firme. De asemenea, B2G poate să sprijine ideea de
mediu de lucru virtual prin care o firmă şi o instituţie publică pot să coordoneze
activităţile ce se desfăşoară la nivelul unui proiect contractat, prin utilizarea în comun a
unui site pentru desfăşurarea întâlnirilor online, revizuirea planurilor şi controlul modului
de derulare a proiectului.
Prin intermediul mecanismului B2G pot fi închiriate aplicaţii online sau baze de
date proiectate special pentru utilizarea lor de către instituţiile guvernamentale.

1.5. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE COMERŢULUI

ELECTRONIC

1.5.1. AVANTAJE

Comerţul electronic se construieşte pe baza avantajelor şi structurii comerţului

tradiţional, la care se adaugă, însă, flexibilitatea conferită de reţelele de calculatoare şi a
instrumentelor de prelucrare automată a datelor. Prin utilizarea informaţiei digitale,
comerţul electronic aduce noi avantaje activităţii comerciale:
 cost redus: un magazin virtual nu presupune un spaţiu costisitor. Se evită
astfel cheltuielile legate de chirie, întreţinere şi depozitare. De asemenea,
numărul personalului care administrează un magazin online este mult mai
mic decât în cazul unui magazin real.

7
*** – B2G, http://searchebusiness.techtarget.com/sDefinition/0,,sid19_gci503766,00.html, 08/11/2003

22
  eliminarea unor restricţii fizice de comunicare între partenerii de
afaceri: magazinele virtuale nu se închid niciodată. Ele sunt la dispoziţia
clienţilor 24 de ore din 24. Avantajul este evident având în vedere timpul
limitat pe care o persoană îl are la dispoziţie pentru a face cumpărăturile.
Magazinele virtuale pot fi vizitate şi după închiderea programului de
lucru, iar produsele căutate vor fi găsite mult mai uşor cu ajutorul
motoarelor de căutare.
 reducerea stocurilor de produse şi constituirea lor numai din produsele
solicitate: o dată ce unul din scopurile comerţului electronic este de a
eficientiza comunicarea dintre firme, nu mai este necesar să se asigure
stocuri mari de produse. Firmele devin astfel mult mai flexibile şi sunt în
măsură să răspundă mult mai repede la modificările intervenite în cererea
de produse.
 reducerea ciclului activităţii comerciale: ciclul unui proces este perioada
de timp din momentul în care prima etapă a luat startul (alegerea
produsului şi furnizorului, respectiv lansarea comenzii) şi până când
ultima etapă se finalizează, respectiv până în momentul în care produsul
este livrat sau serviciul prestat. Acest lucru este favorizat de comerţul
electronic prin faptul că există posibilitatea fabricării numai a produselor
solicitate, eliminându-se astfel stocurile fără mişcare.
 noi oportunităţi de desfacere a produselor: clienţii de oriunde din
întreaga lume pot accesa pagina Web a firmei fără să se mai împiedice de
restricţiile impuse de graniţele fizice. Firmele mici, care au o putere
redusă de vânzare , au acum posibilitatea de a concura cu marile
corporaţii.
Tabel
Pentru furnizori: Pentru clienţi:
1.5.1.
>> Grad înalt de penetrare al >> Acces 24 ore
clienţilor >> Ofertă "Globală"
>> Costuri reduse pentru >> Nivel înalt de penetrare pe pieţe
tranzacţionarea informaţiei şi diferite
comunicaţiei >> Costuri scăzute ale informaţiei/
>> Acces la pieţe noi şi noi comunicaţiei
segmente de clienţi >> Acces la noi pieţe şi produse
>> Optimizarea proceselor de >> Contacte mondiale noi, sociale
marketing >> Valoare ridicată a informaţiei
>> Diferenţierea preţurilor >> Posibilitatea comparării preţurilor
funcţie de localizare, timp, >> Oferte specifice fiecărui client
marfa disponibilă, etc.
>> Segmentare
>> Poziţionare
>> Produse personalizate
>> Canale de distribuţie
suplimentare
Avantaje pentru furnizori, respectiv clienţi

23
 Pe lângă aceste avantaje, comerţul electronic mai aduce şi unele beneficii care
după natura lor pot fii tangibile sau intangibile. Principalele beneficii tangibile şi
intangibile ce pot fi obţinute din participarea la comerţul electronic sunt redate în tabelul
1.5.2.
Tabel 1.5.2.
Beneficiile tangibile şi intangibile ale comerţului electronic
Beneficii tangibile Beneficii intangibile
 Creşterea vânzărilor conduce la  Comunicarea şi răspândirea imaginii
obţinerea unor venituri superioare firmei
din:  Îmbunătăţirea numelui
– noii clienţi, noile pieţe de  Comunicare mai rapidă, marketing cu
desfacere; viteză de reacţie mult mai rapidă,
– clienţii existenţi (vânzări repetate); inclusiv în relaţiile publice
– clienţii existenţi (vânzări  Un ciclu de dezvoltare a produsului mult
complementare); mai rapid cu posibilitatea de a răspunde
 Reducerea costurilor de marketing foarte repede la cerinţele pieţei
prin:  Un service mult îmbunătăţit
– reducerea timpului destinat  Se vine în întîmpinarea cerinţelor
service-ului clienţilor; clienţilor de a avea un site Web
– vânzările online;  Identificarea de noi parteneri, sprijinirea
– reducerea costurilor cu şi îmbunătăţirea relaţiilor cu cei existenţi
imprimatele şi transmiterea  gestiune mult mai bună a informaţiilor de
informaţiilor solicitate de piaţă şi despre clienţi
comunicarea specifică
 Obţinerea rapidă a feedback-ului de la
marketingului;
clienţi cu privire la produse
 Reducerea costurilor specifice
lanţului de aprovizionare din:

24
 – reducerea nivelului stocurilor;
– creşterea competiţiei dintre
furnizori;
– reducerea timpului necesar
realizării ciclului de aprovizionare;
 Reducerea costurilor administrative
prin eficientizarea proceselor
economice de rutină, cum ar fi
recrutarea, plata facturilor şi
autorizarea zilelor de concediu.

1.5.2. DEZAVANTAJE

Pe lângă avantajele pe care le prezintă, comerţul electronic cunoaşte şi unele

limitări. Aceste limitări/dezavantaje au în vedere următoarele aspecte:
 Frauda : Ca în orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat şi noi posibilităţi
de fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate să înşele comerciantul în
privinţa identităţii sale sau a posibilităţilor sale reale de plată. Majoritatea
magazinelor virtuale occidentale au reţineri în a trimite mărfuri spre Europa de
Est tocmai din cauza numeroaselor încercări reuşite de fraudare cu cărţi de credit
false iniţiate de est-europeni.
 Securitatea: O altă problemă deosebit de importantă este cea legată de securitatea
datelor. O firmă fără acces la Internet nu are prea multe motive de îngrijorare
privind integritatea sistemelor sale informatice de gestiune. Conectarea la o reţea
publică, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai puţin autorizat la date
confidenţiale din reţeaua locală, ridică probleme serioase. Apar asfel riscuri care
nu existau înainte de apariţia acestui tip de comerţ. Aceste riscuri de securitate se
împart în trei mari categorii, şi anume: riscul aplicaţiilor client/server, riscul de
transfer al datelor, riscul viruşilor8.
 Costurile de lansare şi integrare: Deşi prin comparaţie cu deschiderea unui
magazin obişnuit, costurile lansării unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de
multe ori nu pot fi evaluate corect. O firmă care nu are implementat deja un
sistem informatic de gestiune, sau ai cărei angajaţi nu au cunoştinţe tehnice
minime se poate confrunta cu creşterea costului de lansare peste aşteptări,
datorate necesităţii achiziţionării de sisteme sau organizării de training-uri pentru
angajaţi.
 Aspectele legale: Există o anumită nesiguranţă în legătură cu problemele legale ce
ar putea să apară atunci când tranzacţiile comerciale au loc pe Internet. Aceste
probleme sunt specifice, în special, operaţiunilor care se derulează între parteneri
din ţări diferite. Ce se va întâmpla dacă anumite date confidenţiale privind clienţii
unei firme ar ajunge la persoane neautorizate să le folosească? Ce legislaţie va fi
aplicată: cea a clientului, cea a furnizorului sau a persoanei care a realizat frauda?
O soluţie ar fi criptarea, dar este plină de riscuri. În primul rând, criptarea este
8
Kalakota, R., Whinston, A.B. – Op. cit.,1996.

25
 considerată de unele guverne o contravenţie, iar pe de altă parte, în unele cazuri,
datele criptate nu pot fi transmise peste graniţele naţionale. Problemele pot fi
rezolvate prin stabilirea unor acorduri, standarde comune la nivelul legislaţiilor
diferitelor ţări, organisme internaţionale. În acelaşi timp, în momentul în care se
demarează un proiect de implementare a comerţului electronic, firmele trebuie să-
şi asigure o bună consultanţă în domeniul legislativ şi al securităţii sistemului.
 Nesiguranţa şi lipsa informaţiilor: Multe dintre firme au observat că Internetul
poate fi un mijloc eficient de realizare a activităţilor specifice marketingului,
promovării produselor, publicităţii. Pentru o firmă care nu a mai apelat la
mijloace electronice de comunicare cu partenerii de afaceri, Internetul este încă o
necunoscută. Măsura în care acesta poate să asigure cunoaşterea pieţei şi a
clienţilor rămâne ascunsă şi, uneori, chiar nesigură.

1.6. LEGISLAŢIA ROMÂNEASCĂ CU PRIVIRE LA COMERŢUL

ELECTRONIC

Dezvoltarea comerţului electronic în România este strict condiţionată atât din

punct de vedere al implementării masive a tehnologiei IT în dezvoltarea relaţiilor
comerciale, cât şi din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut
necesare legate de comerţul electronic (semnătura electronică, certificate digitale, etc).
Reglementările legislative trebuie să aibă în vedere:
· elaborarea şi realizarea programelor de sensibilizare a întreprinzătorilor
pentru a cunoaşte şi înţelege comerţul electronic;
· promovarea utilizării comerţului electronic;
· militarea pentru utilizarea echitabilă a noilor tehnologii, respectându-se
dreptul utilizatorilor;
· facilitarea şi promovarea acţiunilor şi iniţiativelor regionale şi
internaţionale privind comerţul electronic;
· reprezentarea intereselor participanţilor români la comerţul electronic pe
plan european şi mondial.
Legea comerţului electronic are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a
serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte
săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu
utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru
asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a
acestor servicii.
În conformitate cu prevederile legii nu pot constitui servicii ale comerţului
electronic:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului,
chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de către
destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor respective implică utilizarea de echipamente
electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care se efectuează prin telefonie vocală, telegraf,
telex sau fax;

26
 d) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată destinatarului prin
transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia şi care este destinată recepţiei
simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct), precum serviciile
de radiodifuziune sonoră şi televizată sau serviciile de teletext televizat;
e) difuzarea programelor de televiziune prin Internet, chiar dacă transmiterea
informaţiei este efectuată la cererea individuală a destinatarului, cu condiţia ca
programele în cauză să fi fost anterior difuzate printr-un alt mediu.
Legislaţia românească cu privire la comerţul electronic se constituie din:

1. Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerţul electronic, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5 iulie 2002;
2. Decretul nr. 512 din 6 iunie 2002 pentru promulgarea Legii privind
comerţul electronic, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 5
iulie 2002;
3. Hotărârea nr. 1308 din 20 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul
electronic, publicată în Monitorul Oficial nr. 877, Partea I, din 5
decembrie 2002.

1.7. PROBLEMA SECURITĂŢII ÎN COMERŢUL ELECTRONIC

O dată cu utilizarea explozivă a Internetului şi a comerţului electronic, securitatea

a devenit unul din aspectele cele mai importante. Mass-media a conştientizat publicul
asupra existenţei utilizatorilor rău voitori care intră pe reţelele guvernamentale şi ale
firmelor, furând sau modificând datele.
Securitatea datelor/tranzacţiilor este foarte importantă în orice sistem financiar,
indiferent că se bazează pe tranzacţii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel
acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri
de servicii:
 autentificarea şi autorizarea
 non-repudierea
 confidenţialitatea
 integritatea datelor.
Prin autentificare cele două părţi care comunică se asigură că fiecare comunică
exact cu cel cu care doreşte să efectueze diferite tranzacţii. Autentificarea se face în mod
uzual prin semnături digitale şi alte metode. Deci autentificarea eset procesul verificării
persoanelor sau entităţilor pentru a vedea dacă sunt ceea ce pretind a fi. Este cel mai
important dintre toate serviciile de securitate pentru că este baza controlului de acces, a
permiselor şi autorizaţiilor, responsabilităţii execuţiei şi a non-negării realizării
Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o
tranzacţie după ce aceasta s-a efectuat.
Prin confidenţialitate se întelege că toate comunicaţiile între părţi sunt restrânse
strict la părţile care participă la efectuarea tranzacţiei.
Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer
sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.
Confidenţialitatea este în general asigurată prin criptare. Din punct de vedere al
transmiterii, datele sunt codificate folosind un algoritm matematic, bazat pe valoarea unei

27
anumite chei. Mesajul criptat nu este reasamblat în forma originală a datelor în orice
mod. Din punct de vedere al receptorului, mesajul este decodificat în formatul original,
folosind din nou un algoritm matematic şi o cheie. Criptarea se poate face cu cheie
publică sau cheie privată. Autentificarea, non-repudierea şi integritatea datelor sunt
asigurate prin semnături digitale şi certificate cu chei publice.

1.8. COMERŢUL ELECTRONIC – O NECESITATE

Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor

informaţionale determinate de necesitatea stocării si a transmiterii rapide a informaţiilor
cu cele mai mici costuri, a revoluţionat comerţul global, comerţul direct sau cu
amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astăzi, termenul de comerţ
electronic a devenit sinonim cu creşterea profitului.
Comerţul Electronic este cheia competitivitaţii întreprinderilor în era
informaţională, asigurând:
 accesul la noi segmente de piaţa (noi clienţi);
 creşterea vitezei de derulare a afacerilor;
 o flexibilitate ridicată a politicilor comerciale;
 reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate etc;
 simplificarea procedurilor;
 creşterea competitivităţii.
Pe plan mondial, comerţul electronic nu mai este o simplă activitate care
concentrează doar eforturile întreprinderilor aflate în competiţia de a câstiga noi clienţi şi
de a răspunde cât mai bine exigenţelor acestora. În prezent, comerţul electronic a devenit
o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică ale guvernelor ţărilor
dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeană, Japonia etc).
Prin măsurile luate la nivel guvernamental de către ţările puternic industrializate
în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiilor
comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenit o componentă
fundamentală a comerţului mondial.
Accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut al
acestora, precum şi relativa independenţă de tehnologiile clasice, toate acestea permit
economiilor ţărilor mai puţin dezvoltate şi agenţilor economici din aceste ţări o integrare
rapidă în acest nou domeniu de activitate.

1.9. TENDINŢA E-COMMERCE SPRE C-COMMERCE

Comerţul colaborativ (C-Commerce) este o strategie pentru stadiul următor al

evoluţiei eBusiness.
Practicile c-commerce permit partenerilor de afaceri să creeze, conducă şi
folosească date într-un mediu distributiv pentru a proiecta, construi şi sprijini produsele
de-a lungul ciclului de viaţă, lucrând separat pentru ca apoi să-şi împreune competenţele
într-un lanţ valoric care formează întreprinderea virtuală.
Având în vedere intervalul de timp 1995-2005, principalele forţe pe piaţa
comerţului colaborativ se concretizează în:

28
  schimbul electronic de date (Electronic Data Interchange);
 integrarea în cadrul întreprinderii a sistemelor de tip EDI & ERP (Enterprise
Integration EDI & ERP);
 schimbul de date referitoare la produse (Product Data Interchange);
 practicile afacerii collaborative (Collaborative Business Practices);
 dezvoltarea şi distribuţia produselor vis-à-vis de celelalte activităţi desfăşurate în
cadrul lanţului valoric (Product Development & Distribution via Value Chain);
 acţiunile întreprinderii virtuale (Virtual Enterprise Operations).

Figura 1.9.1.
Evoluţia principalelor forţe pe piaţa c-commerce

Modelele comerţului colaborativ (c-commerce) sunt:

• Comerţul colaborativ referitor la produs (Collaborative Product Commerce
-CPC)
• Comerţul colaborativ referitor la planificare, previziune şi aprovizionare
(Collaborative Planning, Forecasting & Replenishment - CPFR). Comitetul CPFR este un
grup de lucru care se compune din comercianţi, fabricanţi şi furnizori de soluţii
tehnologice.
Cadrul strategic al comerţului colaborativ are în vedere cele două modele ale sale,
şi anume capabilitatea de a fii îndeplinite strategiile comerţului colaborativ referitor la

29
produs (CPR), precum şi cele ale comerţului colaborativ referitor la planificare,
previziune şi aprovizionare (CPFR).

Figura 1.9.2.
Cadrul strategiei comerţului colaborativ9

1.10. CONCLUZII

Comerţul electronic conduce la obţinerea de avantaje atât pe termen scurt, cât şi

pe termen lung. Este asigurată nu numai pătrunderea pe noi pieţe, găsirea de noi clienţi,
ci şi posibilitatea de a derula tranzacţiile comerciale mult mai repede, mai uşor şi mai
ieftin. Trecerea operaţiunilor şi practicilor comerciale, cum ar fi lansarea comenzilor,
facturarea şi asistenţa acordată clienţilor, spre sistemele bazate pe reţele de calculatoare
9
Rod Heisterberg, Ph.D., C-Commerce: Strategies, Architectures, & Implementation Roadmaps, 2002

30
poate reduce mult birocraţia impusă, în special, de tranzacţiile firmă-la-firmă (business-
to-business). Atunci când cea mai mare parte a informaţiilor despre o firmă şi produsele
sale sunt în format electronic, personalul poate să se decidă mai mult nevoilor clienţilor şi
să acorde mai mult sprijin în utilizarea produselor, decât asupra întocmirii şi transmiterii
documentelor clasice, pe care le presupune operaţiunea tradiţională de vânzare-
cumpărare.
Principalele bariere în dezvoltarea comerţului electronic rămân problemele legate
de securitate şi încredere. Pe măsura creşterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile
legate de autentificare şi criptare a datelor personale primesc o importanţă din ce în ce
mai mare şi de succesul implementării lor depinde succesul comercianţilor de pe Web.

CAPITOLUL 2. CONSIDERAŢII PRIVIND PHP şi MySQL

2.1. DATE GENERALE DESPRE APLICAŢIILE WEB

Aplicaţiile Web sunt prezentul şi viitorul în era Internetului. Indiferent de

platforma utilizată Visual Basic sau COBOL, sau HTML şi Java Script, ele nu fac decât
să îmbunătăţească cunoştinţele.
Arhitectura de bază a aplicaţiilor Web este una de tipul client-server. Programarea
în reţea nu este numai o problemă a noii generaţii, ci această problemă a fost dezvoltată
încă din anii `60-`70 când terminalele de calcul erau foarte rudimentare. Acestea nu
aveau putere de procesare, munca realizându-se numai pe server, clientul conectându-se
prin terminalul rudimentar la server, terminalul fiind doar o consolă între utilizator şi
server şi întreaga muncă realizându-se pe server.
În aplicaţiile Web clientul este un browser Web de tipul Internet Explorer sau
Netscape Comunicator sau alţi clienţi Web, totul depinzând de aplicaţia care se doreşte a
se implementa.
Pentru aplicaţiile ce se realizează în PHP cel mai bun client este browserul de
Internet. Limbajul utilizat de browserele de Web este HTML, descris prin etichete. Însă
majoritatea browserelor de Web acceptă şi alte tipuri de limbaje cum ar fi Flash
ShockWare, JavaScript, XML. Dezvoltatorii limbajului PHP au plecat de la premisa că
trebuie creat astfel încât să poată fii redat în orice browser de Web; astfel PHP este o
dezvoltare a HTML-ului, toate etichetele folosite în HTML rămânând valabile în PHP şi
prin aceasta el aducând un plus de dinamism paginii Web.
Serverul este principalul interpret al aplicaţiei, pe el se desfăşoară toate activităţile
principale. O aplicaţie specială numită Web Server se ocupă de comunicarea cu
browserul de Internet al clientul, dar care nu va merge fără un sistem de operare; astăzi
pe piaţa sistemelor de operare se remarcă cele din clasa Microsoft, precum şi sistemele
având la bază sistemul UNIX cum ar fii LINUX şi BSD. Limbajul PHP are însă avantajul
simplităţii şi al independenţei de sistemul de operare.
Arhitectura unui sistem special dezvoltat pentru aplicaţii Web este prezentată în
figura de mai jos:

31
 Figura 2.1.1.
Arhitectura unui sistem dezvoltat pentru aplicaţii Web

Aşa cum se poate observa din figură, serverul este principalul promotor al
aplicaţiei Web. Ca şi server Web s-ar putea folosi şi serverul Web din clasa MICROSOFT
IIS (Internet Information Server), în partea de Middleware poate fi folosit interpretorul
ASP produs de Microsoft, iar în locul bazei de date MySQL poate fi folosită orice altă
bază de date: ORACLE SQL (de la Microsoft) INFORMIX sau orice alt server de baze
de date.

2.2. LIMBAJUL PHP (HYPERTEXT PREPROCESSOR)

2.2.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA LIMBAJULUI PHP

32
 PHP (PHP: Hypertext Prepocessor), cunoscut în versiunile mai vechi şi sub
numele de PHP/FI (Personal Homepage/Form Interpreter), iniţial a fost gândit a fi o
simplă aplicaţie CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML şi procesate
de un program scris într-un limbaj Perl, script shell, executat pe server. În cazul interfeţei
CGI era necesară permisiunea de a rula programe pe server, ceea ce ducea la lacune în
securitate şi, în plus, la disocierea de documentul HTML a programului care procesa
datele.
PHP reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil
din cadrul fişierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru
manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (dBase, Informix, MySQL, mSQL,
Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) şi acces la sisteme hipermedia precum
Hyperwave. De asemenea, PHP suportă încărcarea fişierelor de pe calculatorul client:
upload (standard propus de E. Nebel şi L. Masinter de la Xerox, descris în RFC 1867) şi
oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru
identificarea utilizatorilor, propus de Netscape).
La fel ca multe alte proiecte software, PHP s-a născut sub forma unui mic
utilitar care trebuia să rezolve o problemă simplă şi foarte particulară. Istoria PHP-
ului începe la sfârşitul anului 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune ca
proiect personal. Pentru ca să poată să urmărească cine i-a vizitat pagina, Rasmus a
introdus în pagină un tag special şi a scris în Perl un script CGI care să colecteze
informaţii despre vizitatori, pe care apoi îi scria într-un jurnal ( log). A botezat
acest cod PHP (Personal Home Page) tools. Aşadar, PHP-ul este făcut public în
debutul anului 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools, fiind considerat un
analizor simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse în cadrul
documentelor HTML, permiţând contorizarea accesului la paginile Web sau accesarea
unei carţi de oaspeţi (guestbook). Mai apoi, în cadrul unui proiect „de serviciu”, a
trebuit să realizeze o interfaţă între clienţii de Web şi o bază de date. A recurs la
aceeaşi idee: taguri HTML proprii procesate de un script CGI (de data aceasta
scris în C) care le înlocuia conţinutul ce trebuia inserat în pagină. A numit acele
taguri „Form Interpreters” (FI) deoarece rolul lor era de a prelua datele transmise
prin formulare HTML şi de a le transforma în variabile simbolice pe care le
folosea apoi pentru interogarea bazei de date. Analizorul a fost rescris la mijlocul
aceluiaşi an şi denumit PHP/FI 2.0, unde FI era o altă aplicaţie scrisă de Rasmus Lenford,
un interpreter de formulare HTML. Programul a fost corectat, dezvoltat şi extins în
regim open source, depăşind cu mult scopul său iniţial. Deşi numele de PHP s-a
păstrat, semnificaţia lui a devenit cu totul alta şi anume Hypertext Preprocessor. A
fost adăugat şi suportul pentru bazele de date mSQL şi astfel PHP/FI a început să aibă
succes, fiind disponibil gratuit pe Web. Se estimează că la sfârşitul lui 1996 cel puţin 15
mii de site-uri Web utilizau PHP/FI, iar în anul 1997 numărul acestora era de 50 de mii.
Programatorii Zeev Suraski şi Andi Gutmans rescriu analizorul PHP şi noua
aplicaţie formează nucleul versiunii PHP 3.0 care include o parte din vechile surse
PHP/FI 2.0. Relativ recent, la începutul anului 2000, a fost facută publică versiunea PHP
4.0, utilizând puternicul motor de scriptare Zend şi oferind suport nu numai pentru
serverul Apache ci şi pentru alte servere Web. De asemenea, PHP 4.0 oferă posibilitatea
accesării documentelor XML via DOM.
Se estimează că numărul site-urilor care folosesc în prezent PHP este de peste un
milion. Deja, pe Web, există o multitudine de aplicaţii şi utilitare concepute în PHP, care
se regăsesc grupate şi în aşa-numitul PEAR (PHP Extension and Add-on Repository).

33
 2.2.2. CE ESTE PHP?

PHP este un limbaj de script care funcţionează alături de un server Web.

Exemplu introductiv:

<html>
<head>
<title>Exemple</title>
</head>
<body>
<?php
echo "Script PHP!";
?>
</body>
</html>
Diferenţa faţă de alte limbaje precum Perl sau C este aceea că în loc de a scrie un
program cu o multitudine de linii de comandă afişate în final într-o pagină HTML, se va
scrie o pagină HTML cu codul inclus pentru a realiza o acţiune precisă. Codul PHP este
inclus între tag-urile speciale de început şi de sfârşit care permit utilizatorului să treacă
din "modul HTML" în "modul PHP".
Faţă de alte limbaje script, precum Javascript, la PHP codul se execută pe server.
Dacă pe serverul Web se află un script similar, clientul nu va primi decât rezultatul
execuţiei scriptului, fără a avea nici o posibilitate de acces la codul care a produs
rezultatul. Se poate astfel configura serverul de Web să prelucreze (analizeze) toate
fişierele HTML ca fişiere PHP. Astfel nu există nici un mijloc de a distinge paginile care
sunt produse dinamic de paginile statice.

2.2.3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE - CE POATE FACE PHP?

Limbajul PHP posedă aceleaşi funcţii ca alte limbaje permiţând să se scrie

scripturi CGI, să colecteze date şi să genereze dinamic pagini Web sau să trimită şi să
primească cookies.
Marea calitate şi cel mai mare avantaj al limbajului PHP este suportul cu un
număr mare de baze de date. A realiza o pagină Web dinamică cu o bază de date este
destul de simplu. Bazele de date suportate de către PHP sunt următoarele:

Tabel 2.2.1.
Baze de date suportate de PHP

Adabas D InterBase PostgreSQL

Dbase FrontBase Sesam
Empress mSQL Solid
FilePro Direct MS-SQL Sybase
Hyperwave MySQL Velocis

34
 IBM DB2 ODBC Unix dbm
Informix Oracle
Ingres Ovrimos

Limbajul PHP are, de asemenea, suport pentru diverse servicii server utilizând
protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 şi HTTP.
Principiul de funcţionare al limbajului PHP este următorul: având în vedere un
fişier care se află într-un subdirector al serverului Web (pornind de la document root) şi
care poate fi accesat de un navigator Web la o anumită adresă, procesul este următorul:
browserul trimite către serverul Web o cerere HTTP pentru fişierul cu extensia .php.
Serverul ştie că fişierul cerut conţine cod PHP, aşa că va lansa preprocesorul PHP, care va
primi la intrare fişierul cu extensia .php. Preprocesorul va identifica secvenţele PHP
(cuprinse între marcajele <? şi ?>) şi le va interpreta. Tot ce nu este cod PHP este trimis
spre ieşirea standard fără nici o prelucrare. Codul PHP poate scrie la rândul său în ieşirea
standard (prin echo sau print). În fine, serverul Web interceptează ieşirea standard a
preprocesorul şi trimite totul către browserul care a cerut pagina (de fapt scriptul).
Există trei domenii principale unde sunt folosite scripturile PHP:
 Scripturi ce rulează pe server. Acesta este cel mai tradiţional şi cel mai
important pentru PHP. În acest caz este nevoie de: interpretorul PHP (CGI sau
modul de server), un server de Web şi un navigator de Web. E nevoie ca serverul
de Web să fie pornit, cu o conexiune PHP instalată. Se poate accesa rezultatul
programelor PHP cu un navigator prin intermediul serverului de Web.
 Scripting la linia de comandă. Există posibilitatea ca PHP să ruleze fără a fi
nevoie de server şi de browser, ci doar de interpretorul PHP. Această metodă este
ideală pentru scripturile ce se vor a fi executate, de regulă, folosind cron (task
scheduler în Windows) sau sarcini simple de procesare a textelor.
 Scrierea de aplicaţii ce rulează de partea clientului în mod grafic (GUI).
Probabil că PHP nu este limbajul cel mai bun de a scrie aplicaţii cu ferestre pentru
Windows sau alte sisteme de operare, dar apelând la nişte facilităţi avansate a
PHP-ului în aplicaţiile ce rulează de partea clientului, se poate totuşi folosi PHP-
GTK pentru a scrie astfel de programe. De asemenea, există posibilitatea de a
scrie aplicaţii ce rulează pe platforme diferite folosind această metodă. PHP-GTK
este o extensie a PHP-ului, nedisponibilă în distribuţia principală de PHP.
PHP poate fi folosit pe aproape toate marile sisteme de operare, incluzând Linux,
multe variante de Unix (incluzând HP-UX, Solaris şi OpenBSD), Microsoft Windows,
Mac OS X, RISC OS, probabil şi altele. PHP are, de asemenea, suport pentru majoritatea
serverelor de Web din prezent. Acestea includ serverele Apache, Microsoft Internet
Information Server, Personal Web Server, Netscape şi iPlanet, serverul Oreillz Website
Pro, Caudium, Xitami, OmniHTTPd, şi multe altele. Pentru majoritatea serverelor PHP
are un modul, iar pentru celelalte suportă standardul CGI, PHP putând să lucreze ca un
procesor CGI.
Deci, PHP oferă libertatea de a alege un sistem de operare şi un server de Web.
Chiar mai mult, există posibilitatea de a alege programarea procedurală sau programarea
orientată obiect, sau chiar ambele combinate. Cu toate acestea, nu orice facilitate a
standardului POO este prezentă în versiunea curentă a PHP-ului, multe librării de cod şi
aplicaţii mari (incluzând şi librăria PEAR) sunt scrise folosind doar cod POO.
PHP nu este limitat numai la rezultat HTML. Posibilităţile PHP-ului includ
afişarea de imagine, fişiere PDF şi chiar filmuleţe Flash (folosind librăriile libswf şi

35
Ming) toate generate instant. Se poate, de asemenea, ca rezultatul să fie orice fişier text,
cum ar fi XHTML sau orice alte fişiere XML. PHP poate genera automat aceste fişiere şi
să le salveze în sistemul de fişiere în loc să le afişeze, formând un cache de partea
serverului pentru conţinutul tău dinamic.
PHP are, de asemenea, suport pentru a conversa cu alte servicii folosind
protocoale cum ar fi LDAP, IMAP, SNMP, NNTP, POP3, HTTP, COM (pe Windows) şi
multe altele. Pot fi deschise totodată socket-uri de reţea şi interacţiuni între aproape toate
limbajele de programare Web. Referitor la interconectare, PHP are suport pentru
instanţierea obiectelor Java şi utilizarea lor într-un mod transparent ca obiecte PHP.

2.3. PROGRAMAREA ORIENTATĂ-OBIECT ÎN PHP

2.3.1. ASPECTE GENERALE

Cu câţiva ani în urmă, în lumea companiilor producătoare de software şi a

programatorilor, a apărut o nouă abordare în elaborarea programelor şi anume,
programarea orientată pe obiecte.
Unii programatori au ajuns la concluzia că programarea procedurală – adică
utilizarea strictă a funcţiilor – nu este cea mai potrivită. În acest context, unii cercetători
au iniţiat o nouă abordare în problematica programării care permite oricărui programator
să conceapă coduri pe care să le folosească din diferite perspective.
Ideea din spatele programării orientate pe obiecte este folosirea secvenţelor de
cod din aplicaţii drept obiecte. Ce este, de fapt, un obiect? Este o structură complexă de
variabile şi funcţii, care, o dată creată, poate fi utilizată în diferite ipostaze conceptuale.
Descrierile obiectului (nume, descriere şi identificator unic) poartă numele de
proprietăţi, iar acţiunile (a printa, a şterge, a salva) de metode. Într-o primă fază nu este
necesar să se ştie cum? funcţionează proprietăţile şi metodele folosite, ci numai ce fac?
acestea. Astfel, metodele şi proprietăţile abiectului respective se pot utilize într-un script
fără prea mare efort.
Desigur, acelaşi lucru ar putea fi spus şi despre o metodă procedurală bine
proiectată. O colecţie de funcţii ar putea lucra la fel de eficient, dar folosind obiecte, nu
numai că se pot folosi metodele şi proprietăţile specifice acestora chiar în interiorul
scripturilor, ci se poate extinde funcţionalitatea unei clase folosind conceptual de
moştenire.
Programarea pe obiecte în limbajul PHP are şi unele dezavantaje în ceea ce
priveşte inexistenţa modalităţilor de desemnare a metodelor ca “private” şi a
destructorilor.
Programarea orientată pe obiecte faţă de programarea procedurală are o serie de
avantaje, dar şi dezavantaje10.
Avantaje:
 Se poate economisi timp folosind programarea orientată pe obiecte.
 Porţiuni din cod pot fi folosite de multe ori în cadrul unui script.

10
Marin,Gheorghe, Caţă,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL şi PHP, Programare Web sub Windows, Ed.
Tribuna Economică, Bucureşti 2002, Capitolul 8. Programare orietată pe obecte, pag. 277

36
  Biblioteci extinse de clase disponibile gratis pe Web pot fi folosite în
diferite scipturi.
Dezavantaje:
 Este mai lentă decât programarea procedurală.
 Sintaxa poate fi neclară la începutul programării.
 Programarea Web nu uzează la multele avantaje ale codului orientat pe
obiecte.
 Poate fi prea complicată dacă se folosesc biblioteci mari de clase.
2.3.2. TEHNICI DE IMPLEMENTARE ALE PROGRAMĂRII
OBIECTUALE

Limbajul PHP oferă implementarea unora dintre cele mai importante aspecte ale
programării obiectuale: încapsularea datelor, moştenirea, polimorfismul. Astfel, PHP dă
posibilitatea programatorului să exprime distincţia dintre proprietăţile generale şi cele
specifice ale obiectelor cu care lucrează.

2.3.2.1. ÎNCAPSULAREA
Încapsularea datelor reprezintă un mecanism de protecţie a membrilor de tip dată,
accesul la aceştia realizându-se exclusiv prin intermediul unor metode specifice şi nu în
mod direct. Acest lucru se realizează prin intermediul claselor, după cum se poate
remarca în fragmentul de cod PHP de mai jos:

<?php
class Student {
// date-membru
var $year; // an
var $age; // vârsta
var $name; // nume

// metode
function setYear($y) {
$this->year = $y;
}
function getYear() {
return $this->year;
}
...
}
?>

Datele-membru se definesc utilizând var, putând avea orice tip (întreg, tablou sau
chiar obiect). Metodele se specifică prin declaraţii de funcţii care prelucrează membrii
clasei. Pentru a accesa datele clasei, metodele trebuie să se folosească de construcţia
$this->variabila, altfel variabila se consideră a fi locală în cadrul acelei metode.
Din păcate, membrii dată ai clasei pot fi accesaţi direct, neputându-i declara
privaţi. La fel, metodele nu pot fi specificate private sau protejate, aşa cum se întâmplă în
C++. Astfel, PHP oferă doar suport pentru încapsulare, dar nu o poate impune.

37
 2.3.2.2. MOŞTENIREA
Moştenirea reprezintă posibilitatea folosirii datelor sau metodelor definite în
prealabil de o anumită clasă în cadrul unei clase derivate din prima. Relaţia de derivare se
specifică prin cuvântul-cheie extends:

<?php
class GoodStudent extends Student {
}
?>

În PHP moştenirea multiplă nu este încă posibilă. De exemplu, nu se poate scrie cod
de genul:

class GreatStudent extends GoodStudent Genius {

...
}

Se poate însă redefini o metodă în clasa derivată. În PHP 3, dacă se declară un

membru-dată în clasa derivată având acelaşi nume ca un membru-dată al clasei de bază,
atunci nu se mai poate accesa membrul-dată din clasa de bază, el fiind "ascuns" de
membrul-dată al clasei derivate.

2.3.2.3. CONSTRUCTORI
PHP permite specificarea constructorilor, aceştia fiind metode cu acelaşi nume al
clasei din care aparţin, fiind apelaţi automat atunci când se instanţiază un obiect al clasei
respective. Un exemplu de constructor poate fi:

<?php
class Student {
// date-membru
var $year; // an
var $age; // vârsta
var $name; // nume

// constructor
function Student($y, $a, $n) {
$this->year = $y;
$this->age = $a;
$this->name = $n;
}
?>

Constructorii şi metodele, fiind funcţii PHP obişnuite, pot avea specificate valori
implicite pentru argumente (ca în C++):

function Student($y = "4", $a = "22", $n = "")

Atunci când un obiect al unei clase derivate este creat, numai constructorul lui
propriu va fi apelat, constructorul clasei de bază nefiind apelat implicit.
Dacă în PHP 3 constructorii puteau avea drept orice tip de parametrii, începând cu
versiunea 4, tipurile permise pentru parametrii unui constructor sunt doar cele simple

38
(întregi, şiruri de caractere), deci nu vor putea fi executate transmiteri de tablouri sau de
obiecte.
Dacă o clasă derivată nu posedă propriul ei constructor, va fi apelat implicit
constructorul clasei părinte.
Mecanismul obiectual în PHP nu permite declararea destructorilor şi nici
specificarea de clase abstracte (deşi se pot imagina metode mai mult sau mai puţin
sofisticate pentru a le simula).
2.3.2.4. SUPRAÎNCĂRCAREA
Supraîncărcarea (asocierea de semantici diferite unei aceleaşi funcţii pe baza
tipurilor parametrilor specificaţi) nu este suportată nici ea. Se pot însă supraîncărca
constructorii, indirect, prin crearea de obiecte diferite în funcţie de numărul de argumente
specificate.

<?php
class Student {
...
function Student() {
// se contruieşte un şir de apel
$method_name = "Student" . func_num_args();
$this->$method_name();
}
function Student1($x) {
// cod
}
function Student2($x, $y) {
// cod
}
...
}
?>

Se poate scrie:
$stud1 = new Student('1'); // va apela Student1
$stud2 = new Student('1', '2'); // va apela Student2

2.3.2.5. POLIMORFISMUL

Polimorfismul reprezintă abilitatea unui obiect de a determina care metodă

trebuie invocată pentru un obiect plasat ca argument în momentul rulării şi acest lucru se
realizează foarte uşor în limbaje interpretate precum PHP.

2.3.2.6. SERIALIZAREA

PHP nu suportă obiecte serializate (care îşi păstrează starea şi funcţionalitatea de-
a lungul mai multor invocări ale aplicaţiei, prin intermediul stocării într-un fişier/bază de
date şi încărcarea lor ulterioară). În PHP prin serializare (funcţiile serialize() şi

39
unserialize()) se vor salva numai membrii-dată, nu şi metodele, însă se pot serializa
tablouri asociative sau indexate, ceea ce reprezintă totuşi un avantaj.

2.3.3. FOLOSIREA UTILITARULUI phpMyAdmin

Pentru utilizatorii sistemului de operare Windows este incomod să se tasteze toate

comenzile şi să descopere ulterior erorile de tipărire şi de sintaxă. Se preferă o interfaţă
grafică mai prietenoasă. Doi programatori au folosit PHP-ul pentru a crea o interfaţă Web
pentru MySQL, numită phpMyAdmin, iar cel mai bun lucru este că ei au donat voluntar
rezultatul muncii lor. Utilitarul phpMyAdmin cuprinde aproape toate funcţiile
administrative ale serverului MySQL.

2.4. SITE-URI WEB DINAMICE AVÂND ÎN SPATE O BAZĂ DE

DATE11
Există două raţiuni importante care pot determina renunţarea la conţinutul static
al unui site Web: interacţiunea cu vizitatorul şi mentenanţa site-ului. Un site cu conţinut
dinamic permite interacţiunea cu utilizatorul. Acesta poate căuta, selecta şi chiar
personaliza informaţia pe care o doreşte sau poate contribui la îmbogăţirea cu conţinut
(sub formă de ştiri, impresii, articole) a acestuia. Însă, principalul avantaj al unui site
Web dinamic rezidă în simplificarea procesului de mentenanţă.
Întreţinerea unui site al cărui conţinut se modifică frecvent este unul din
principalele aspecte de care trebuie ţinut cont. Rareori se întâmplă într-o situaţie reală ca
în cadrul bugetului iniţial, alocat pentru dezvoltarea unui site Web să fie avute în vedere
şi cheltuielile ulterioare pentru întreţinerea şi actualizarea conţinutului. Dacă tehnologia
aleasă nu va fi suficient de simplă pentru a fi stăpânită de cei care o vor utiliza efectiv,
finalul nu poate fi decât un eşec răsunător. Acelaşi lucru este valabil şi pentru interfaţa de
administrare/actualizare a produselor prezentate în pagină. Mai mult, interfaţa trebuie să
fie apropiată, prietenoasă cu cel ce o foloseşte şi în acelaşi timp inteligentă – să nu-i
permită să introducă date eronate – altfel spus să facă anumite verificări şi validări de
date funcţie de semnificaţie. De exemplu, preţul pentru un produs trebuie să fie un număr
real, reprezentat cu două cifre zecimale şi care nu poate depăşi ca valoare un număr
prestabilit.
Ca şi probleme specifice unei baze de date, o bază de date se vrea a fi accesată via
Web şi chiar actualizată şi administrată via Web – deşi acest aspect este opţional.
Opţional şi totuşi dependent de: cerinţele de business, de gradul de securizare necesar şi
de opţiunile concrete de găzduire Web avute la dispoziţie. De îndată ce o informaţie
(imagine, articol, ştire) este adăugată în baza de date, informaţia aceasta se propagă (şi
publică) pe site-ul Web, fără să fie nevoie ca cineva să editeze vreo pagină Web (statică).
Mai exact este vorba de faptul că informaţia despre un anumit produs devine disponibilă
pe Web doar atunci când ea este cerută explicit. Adică pagina Web conţinând informaţiile
despre produsul care interesează este generată pe loc, la cerere, pe baza informaţiilor din
baza de date şi solicitării utilizatorului. Acesta este un avantaj important mai ales în cazul
existenţei unui catalog cu câteva mii de produse pe Web (ofertă mare), compus din pagini
Web statice (HTML) create manual pentru fiecare produs în parte. Ce-ar însemna
actualizarea preţului pentru 200 dintre produse într-o astfel de situaţie?
Un site dinamic, generat dintr-o bază de date, are două părţi componente:
11
Database-driven web sites = (în traducere aproximativă) site-uri web guvernate/conduse de o bază de date

40
  interfaţa (front-end, partea cu care intră în contact utilizatorul – sau partea
client) compusă din paginile ce conţin instrucţiunile pentru selectarea şi afişarea
informaţiilor din baza de date;
 back-end (partea de aplicaţie ce rezidă pe server) reprezentată de regulă prin
baza de date ce conţine toate informaţiile accesibile pe site.
Trebuie reţinut faptul că un set de pagini dinamice gândite pentru a rezolva o
anumită problemă de informare se numeşte, în limbaj informatic, aplicaţie Web. Altfel
spus, realizarea unui site Web este sinonimă cu programarea unei aplicaţii Web, adică:
1. proiectarea şi implementarea bazei de date care conţine informaţiile
despre produse şi
2. generarea dinamică a paginilor Web utilizând un limbaj de programare
specializat (pe scripting server-side).

2.5. PHP ŞI MYSQL

Multe site-uri importante din întreaga lume utilizează astăzi aproape exclusiv
tehnologia bazată pe cele două produse. MySQL este folosit ca server de baze de date
pentru a stoca datele, iar PHP ca limbaj utilizat pentru programarea paginilor Web
dinamice ale site-ului.

2.5.1. DE CE PHP?

PHP este considerat a fi cel mai popular limbaj de scripting folosit pentru crearea
de pagini Web dinamice. PHP poate fi folosit pentru a scrie programe stocate pe server,
programe ce accesează baze de date şi este similar cu alte limbaje ca: ASP (Active Server
Pages, tehnologie Microsoft), JSP (Java Server Pages) sau Macromedia ColdFusion.
PHP se pretează cel mai bine pentru dezvoltările Web, putând fi înglobat în codul
HTML. Alte caracteristici apreciate la PHP sunt: este uşor de învăţat, eficient, sigur
(securizat), productiv la programare (codare), iar aplicaţiile PHP sunt uşor de configurat
pentru exploatare (deploy). Aceste caracteristici au condus la faptul că peste 9 milioane
de site-uri Web folosesc PHP, reprezentând 24% din site-urile Internet (e o statistică mai
veche, dar sugestivă). Şi asta în special datorită faptului că PHP asigură timpi de răspuns
competitivi la rularea aplicaţiilor Web, asigurând în acelaşi timp securitatea informaţiilor
şi transparenţa faţă de utilizator.
PHP a fost construit de la bun început având în minte integrarea funcţiilor
necesare pentru utilizarea şi manipularea bazelor de date, în particular pentru MySQL.
Înglobarea codului PHP în paginile HTML a contribuit decisiv la impunerea PHP, în
principal datorită rapidităţii cu care pot fi astfel codificate paginile Web. O tehnică
extrem de importantă pentru programatorii Web este separarea codului sursă de date, fără
a se influenţa reciproc. PHP foloseşte tag-ul <?php?> pentru a indica că “în interior se
află cod PHP”. Datorită faptului că PHP înglobează intern o serie de operaţii care tratează
operaţii de cerere şi servire de pagini Web, limbajul este considerat mai sigur decât Perl,
de exemplu.
PHP este mai uşor de învăţat decât C, Phyton, Java sau majoritatea celorlalte
limbaje de programare. Accesarea variabilelor unui formular Web în PHP este directă şi

41
uşoară, în timp ce Perl sau alte limbaje necesită cunoaşterea de detalii privitoare la
formatul antetului HTTP şi utilizarea unei biblioteci CGI.
PHP minimizează supraîncărcarea, având ca efect execuţia rapidă a scripturilor
PHP, mai rapid chiar decât scripturile CGI scrise în Perl, considerate mult timp cea mai
rapidă soluţie. O serie de teste efectuate de specialişti şi diverse publicaţii specializate au
confirmat supremaţia PHP, în ceea ce priveşte viteza de execuţie şi timpii buni de răspuns
oferiţi de PHP.
PHP este considerat a fi mai consistent şi mai modular decât limbajele
competitoare pe zona programării Web. Resursele de scripturi open-source PHP,
disponibile on-line, sunt printre cele mai variate şi numeroase. Iar PHP, la rândul său,
este open-source. Asta înseamnă că codul său sursă este disponibil gratuit şi nu este
proprietar. Programatori din lumea întreagă alocă timp permanent pentru a-i aduce
îmbunătăţiri şi pentru a elimina din bug-urile12 sale.

2.5.2. DE CE MYSQL?

MySQL şi-a câştigat popularitatea tocmai datorită numărului mare de aplicaţii

Web care îl utilizează. MySQL este apreciat pentru viteza asigurată (timpul scurt de
răspuns oferit de server), faptul că este uşor de învăţat şi utilizat, este disponibil pe
principalele platforme Linux, Windows, dar mai ales pentru că este disponibil gratuit
(licenţă GNU GPL). Şi asta cu toate că MySQL există şi ca produs comercial, pentru cei
care nu doresc să fie constrânşi la restricţiile impuse de licenţa GPL.
Unii programatori nu consideră că MySQL este cu adevărat un server de baze de
date (SQL). Argumentele principale ale acestora sunt legate de faptul că din
implementarea motorului serverului MySQL lipsesc câteva mecanisme menite a asigura
consistenţa şi integritatea datelor (integritatea referinţelor, chei străine etc), fapt ce
explică performanţele acestuia – o serie de verificări pe care serverul nu le mai face!
Verificări care sunt vitale pentru asigurarea consistenţei datelor.
Cu toate acestea, dinamica evoluţiei MySQL, integrarea suportului tranzacţional
în MySQL şi alte semnale de la cei care îl folosesc efectiv, fac ca MySQL să câştige în
continuare în popularitate.

2.6. SERVERUL DE BAZE DE DATE MySQL

Unul din cele mai noi sisteme de gestiune a bazelor de date este MySQL, un
sistem client/server de gestiune a bazelor de date relaţionale originar din Scandinavia.
MySQL include un server SQL, programe client pentru accesul la server, instrumente
administrative şi o interfaţă de programare pentru scrierea programelor. De asemenea,
MySQL poate fi folosit în mod batch, plasând interogările într-un fişier care apoi este
executat.

2.6.1. AVANTAJE MySQL

12
erori descoperite în codul sursă

42
 MySQL este un produs software foarte atractiv în comunitatea producătorilor de
aplicaţii. Are facilităţi pe care mulţi utilizatori le apreciază pentru că nu necesită foarte
multe resurse, este forte rapid şi este uşor de învăţat, comparativ cu alte pachete, cum ar
fi Oracle sau Sybase.
 Viteza. Programatorii pretind că MySQL este cel mai rapid sistem de baze de date
care poate fi utilizat.
 Uşurinţa în utilizare. MySQL este un sistem de baze de date cu performanţe
ridicate, dar relativ simplu, a cărui configurare şi administrare sunt mult mai
simple decât în cazul sistemelor mai mari.
 Cost. MySQL este gratuit pentru majoritatea utilizărilor interne.
 Suport pentru limbaje de interogare. MySQL integrează SQL, limbajul preferat
al tuturor sistemelor moderne de baze de date.
 Caracteristici. La server se pot conecta mai mulţi clienţi simultan, care pot folosi
mai multe baze de date concomitent. Este disponibilă o varietate de interfeţe de
programare pentru limbaje precum C, Perl, Java, PHP.
 Conectivitate şi securitate. MySQL poate fi folosit integral în reţele, iar bazele
de date sunt accesibile de oriunde din Internet, deci se pot partaja datele cu
oricine şi oriunde. MySQL are controlul accesului, astfel încât persoanele care nu
au dreptul să citească datele introduse, nu vor avea această posibilitate.
 Portabilitate. MySQL rulează atât pe sisteme de operare UNIX, cât şi pe
Windows, pe echipamente de calcul pornind de la calculatoare de birou până la
servere cu performanşe ridicate.
 Distribuţie liberă. MySQL este uşor de obţinut, pentru aceasta folosind
browserul de Web. Dacă o componentă nu asigură un mod de funcţionare
corespunzător, acesta poate fi modificat relativ uşor.
 Tranzacţiile. În cadrul bazelor de date relaţionale actualizările pot fi făcute
concomitent în mai multe tabele. În unele cazuri, tabelele pot fi actualizate printr-
o serie de instrucţiuni ce inserează datele acolo unde trebuie.
În general, tranzacţiile sunt caracterizate de o serie de proprietăţi, dintre care sunt
fundamentale şi sunt cunoscute sub numele de proprietăţi ACID 13, denumirea provenind
din combinaţia primei litere a fiecăreia dintre ele.
1. Atomicitatea: Reprezintă proprietatea „totul sau nimic”. O tranzacţie,
chiar dacă este un grup de acţiuni, trebuie să se comporte ca o unitate
indivizibilă, care ori este efectuată în întregime, ori nu este efectuată
deloc.
2. Consistenţa: O tranzacţie trebuie să transforme baza de date dintr-o stare
consistentă în altă stare consistentă.
3. Izolarea: Fiecare tranzacţie trebuie să fie executată independentă de
celelalte tranzacţii şi nu contează câte sunt în execuţie în momentul
respectiv într-o bază de date. Cu alte cuvinte, efectele parţiale ale unor
tranzacţii incomplete nu trebuie să fie vizibile pentru alte tranzacţii.
4. Durabilitatea: Efectele unei tranzacţii încheiate cu succes sunt
înregistrate definitiv în baza de date şi nu trebuie să fie pierdute din cauza
unei blocări ulterioare a serverului.
Dacă serverul bazei de date se blochează din anumite motive în mijlocul
tranzacţiei, imediat după ce serverul a fost restartat, acesta este capabil să asigure
13
Marin,Gheorghe, Caţă,Marian, Atodiresei ,Anca – Limbajele MySQL şi PHP, Programare Web sub Windows, Ed.
Tribuna Economică, Bucureşti 2002, Capitolul 1. Proiectarea bazelor de date folosind MySQL , pag. 24

43
automat tranzacţii complete, reflectate în mod corect în baza de date. Baza de date nu
arată schimbările tranzacţiilor care erau în desfăşurare în momentul în care serverul s-a
blocat.
Tranzacţiile se desfăşoară atât în utilizarea bazelor de date de către un utilizator,
cât şi de mai mulţi utilizatori, în forme şi la dimensiuni corespunzătoare.
2.6.2. DEZAVANTAJE MySQL

Sistemul de gestiune a bazelor de date MySQL şi-a dobândit rapiditatea datorită

eliminării unor trăsături caracteristice altor sisteme de baze de date, acest fapt
împiedicând pe unii utilizatori să adopte MySQL pentru aplicaţiile lor.

2.6.2.1. INTEGRITATEA REFERENŢIALĂ

O cheie străină este o coloană care face referire la cheia primară a unei alte tabele,
cu scopul de a menţine o relaţie. Totuşi, în MySQL cheile străine nu au importanţa pe
care o au în celelalte sisteme de baze de date. În pachete cum ar fi Oracle, Sybase,
PostgreSQL pot fi create tabele în care se definesc explicit cheile străine. Astfel, dacă
sistemul de baze de date ştie că este o relaţie între două tabele, va putea verifica dacă
valoarea care a fost inserată în câmpul cheie străină exstă în tabele de referinţă. Dacă nu
există, sistemul de baze de date va împiedica inserarea. Acest aspect este cunoscut sub
numele de integritate referenţială. Pentru a obţine acelaşi lucru în MySQL, poiectantul
aplicaţiei trebuie să adauge câţiva paşi suplimentari, înainte de a insera sau actualiza
înregistrările.
Realizatorii MySQL argumentează că integritatea referenţială nu este necesară şi
că includerea ei ar misşora viteza de lucru în MySQL. Mai departe, ei argumentează că
este responsabilitatea aplicaţiei care interacţionează cu baza de date să asigure
introducerea corectă a datelor.

2.6.2.2. PROCEDURILE STOCATE

O procedură stocată este un set de comenzi SQL care pot fi compilate şi stocate
pe server. Sistemele de baze de date mai permit inserarea în cadrul bazei de date a unor
astfel de proceduri. Există câteva avantaje cheie în folosirea procedurilor. În primul rând,
se reduce cantitatea de cod necesar într-o aplicaţie de nivel mediu.
Dacă MySQL ar fi acceptat procedurile stocate, printr-o singură PHP s-ar putea
interoga baza de date, s-ar efectua modificări asupra unor şiruri de caractere şi s-ar
returna o valoare.
Un alt avantaj major vine din faptul că se lucrează într-un mediu în care aplicaţiile
finale, care accesează baza de date pot fi scrise în diferite limbaje (Visual C++, limbaje
WEB). Ar fi mult mai uşor dacă s-ar putea scrie proceduri stocate în cadrul bazei de date
care să fie apelate din aplicaţii scrise în diverse limbaje.

44
 2.7. CONCLUZII

În general, bazele de date asigură toate instrumentele necesare utilizării lor în

medii de afaceri, cercetare, învăţământ sau, mai recent, în operarea motoarelor de căutare
pe Internet. În plus, prin Internet bazele de date pot fi accesate pe Web, lucru care a
determinat firmele producătoare de software să creeze produse care să utilizeze
avantajele noii tehnologii.
MySQL a fost creat de compania suedeză TcX, în anul 1996 şi este relativ nou
venit în domeniul bazelor de date. De asemenea, acest sistem de gestiune a bazelor de
date este distribuit gratuit sau la un preţ scăzut şi rulează pe calculatoare personale sub
sisteme de operare comerciale.
MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale de pe
piaţa software, care poate manipula baze de date de mari dimensiuni, cu milioane de
înregistrări.
PHP este un limbaj de scripting pentru dezvoltarea aplicaţiilor Web, deosebit de
comod atât pentru începători, cât şi pentru cei care au experienţă în programare. De
asemenea, limbajul PHP permite furnizarea unui conţinut Web dinamic şi poate folosi
site-uri Web frecvent actualizate care utilizează cantităţi mari de date. Limbajul permite
accesul la fişiere, baze de date şi alte resurse inaccesibile altor limbaje de scripting.
Modul de utilizare a limbajelor PHP şi MySQL este important pentru a reflecta
capabilitatea acestora de a genera pagini Web dinamice create din rezultatele interogărilor
aplicate bazelor de date.

45
 CAPITOLUL 3. SOLUŢIE E-COMMERCE BAZATĂ PE PHP şi
MySQL

Soluţia de comerţ electronic bazată pe PHP şi MySQL este un exemplu de

librărie on-line.
Soluţia e-commerce permite vizitatorilor să cumpere cărţi, la fel ca într-un
magazin real. Aceştia vor putea să se plimbe prin spaţiul virtual, să vadă copertele
cărţilor, să îşi pună fiecare carte într-un coş de cumpărături şi la sfârşit să se ducă
la casă pentru a plăti. Fiecare carte este însoţită şi de o scurtă descriere. Cărţile
sunt aranjate după domeniul căruia îi aparţin pentru a le putea localiza mai uşor.
Cerinţele impun ca aplicaţia să fie o aplicaţie de tip Web, cu interfaţă
HTML. De asemenea, aplicaţia are nevoie de o bază de date pentru a stoca
informaţiile, un nivel de mijloc (serverul Web şi scripturile ce rulează pe el)
pentru a procesa cererile transmise de browser. Acest nivel de mijloc este
responsabil de obţinerea de date de la serverul de baze de date, procesarea lor şi
trimiterea înapoi către browserul client.
În implementarea aplicaţiei s-a folosit:
 MySQL, pentru stocarea informaţiilor;
 PHP pentru nivelul de mijloc (scripturi server);
 Server Apache.

3.1. STRUCTURA BAZEI DE DATE

Schema bazei de date dbVirtualStore pentru aplicaţie va conţine

următoarele tabele:
 categorii – se referă la domeniile în care se încadrează cartea, fiecare
categorie având atribuită un ID
 clienţi – conţine o evidenţă a clienţilor care se înregistrează prin user
şi parolă
 cumpărături – evidenţiază ce carte a fost cumpărată de un anumit
client
 produse – sunt descrise toate cărţile din stoc prin preţ, categoria din
care fac parte, autori
 user – este tabela administratorului în care acesta poate sa adauge
sau să şteargă înregistrări

46
47
Structura tabelei categorii.frm:

Structura tabelei produse.frm:

48
 3.2. PAGINILE WEB REALIZATE

Pagina principală (index.php) – ”Librăria on-line”

49
 Pagina comandă.php – dă posibilitatea unui client să cumpere o anumită carte, să facă
o comandă.

50
 Pagina store.php/categoria=1 – conţine cărţile de cultură generală ce pot fi cumpărate
prin intermediului site-ului Web.

51
 Pagina store.php/categoria=3 – conţine cărţile din domeniul informaticii ce pot fi
achiziţionate on-line.

52
Pagina logare.php – permite unui client deja existent în baza de date să se autentifice.

53
 Pagina client_nou.php – permite înregistrarea unui client nou în situaţia în care acesta
doreşte achiziţionarea unui produs.

54
 Pagina produse.php – permite administratorului să adauge noi produse în baza de
date, respectiv să şteargă anumite produse din baza de date.

55
 Pagina categorii.php – permite administratorului să introducă, respectiv să şteargă
anumite categorii de cărţi.

56
 Pagina căutare.php – afişează rezultatul căutării după un anumit nume de autor sau
titlu de carte. În figura următoare este captat rezultatul căutării după numele de autor
„Asimov”.

57
 Pagina cosProduse.php – afişează denumirea cărţilor cumpărate şi suma totală a
acestora în vederea efectuării plăţii de către client.

58
 BIBLIOGRAFIE

1. Atodiresei Anca, Marin Gheorghe, Caţă Marian – Limbajele PHP şi MySQL.

Programare Web sub Windows, Editura Tribuna Economică, Bucureşti 2002
2. Meşniţă Gabriela – Introducere în afaceri electronice, Editura Junimea, Iaşi, 2002
3. NetReport 122/2002
4. Ph.D, Rod Heisterberg - C-Commerce: Strategies, Architectures, &
Implementation Roadmaps, LLC Silicon Valley World Internet Center, August 14,
2002
5. Sabin Buraga (coord.) – Aplicaţii Web la cheie, Editura Polirom, Iaşi, 2003
6. WORKSHOP Informatică Economică şi Societatea Informaţională, Timişoara,
2002
7. www.afaceri-online.net/comert-electronic-romania.htm
8. www.business-online.ro/VersiuneaRomana/Discutii1.html
9. www.afaceri.net/articole/Comert_electronic/E-comertul_incotro.htm
10. www,accentnet.ro/ecommerce/avantaje.htm
11. tpd.traderom.ro/Ro/Cd/noupag/e-commerce/avantajele.htm
12. www-3.ibm.com/e-business
13. www.agora.ro/serii/progr_web/php_oop_xml.shtml
14. www.agora.ro/pcrep/pcrep 95/041.shtml
15. concorde.utcluj.ro/old course/cci/Comert%20electronic.htm
16. www.concorde.utcluj.ro/courses/PHP&MySQL/documentatie/intro1.htm
17. http://www.php.net/manual/en/

59