„ S-au dus feciorii OASTEI pe calea strămosească

S-au prins cu moartea crudă la LUPTĂ voinicească

Si au iesit din luptă, viteji, invingători,

Scăldati in a lor sânge, PUTERNICII FECIORI ”

Pacea-i cel mai scump cuvant,

Dintre toate pe pamant,
Fara pace nu-i nimica ,
Fara ea ne creste frica.

Fara pace nu e soare,

Nu e munca pe ogoare,
Nu adie nicio boare,
Nu e munca pe ogoare.

Fara pace nu e scoala,

Fara pace e doar boala,
Nu e zbor de ciocarlii ,
Nu e raset de copii.

Fara pace nu e cantec,

Nu e zambet si alint,
Fara pace e-ntuneric,
Nu-i lumina pe pamant .

Fara pace nu e mama,

Iar in suflet suntem goi,
Fara pace nu e tata,
Fara pace ... e razboi

1
Să fie pace în lume!

Să fie pâine pe masă

Şi toţi ai casei acasă
Şi grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Şi ale lumii guverne
Să ştie bine-a discerne
Nevoia vieţii eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Şi nu rachete-n grădină,
Doar veşti frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viaţa-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toţii de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

2
A FOST RAZBOI
A fost razboi,o, Doamne Sfinte,
Ce multi s-au stins din viata oameni.
A fost razboi,iar dupa el a fost si foame
Ce multi s-au stins din viata oameni!

Ai dat razboi,ai dat si foame

Si multimea nu credea in Tine,Doamne!
Ai dat un semn ca lumea sa-nteleaga,ca Tu esti Domn
Si poti crea ori sa distrugi o lume-ntreaga

Unde-au plecat acei oameni

Ce nu au fost cu Tine-atunci?
Unde-au ajuns acei oameni?
Si ce au pus pe masa-atunci

A fost razboi a fost si foame

SI multi îsi planuiau destine,dar fara Tine Doamne
Atâtea visuri le-au ramas defuncte
An mintea lor stau astazi,puncte-puncte...

Nu s-au gindit la Tine, Doamne

Caci,Tu ai dat pe Fiul Tau la oameni
Si-acele visuri negandite si ne-mplinite
Au ramas pe cimpuri de bataie si doar cenusile acelor oameni

Iar cind in zorii unor dimineti

Cind au simtit fiorul scump de mama.
Atunci doar singerind au inteles,
Ca vor zimbi doar pe portretele di rama

Domnul astazi cand te cheama inima i-o daruieste

Si cuvintul sfint sufletul tau sadeste
Daruieste-a tale zile domnului cate-or mai fi,
Astazi cit e pace-n lume,maine ciuma poate fi
...Si nu vei dovedi

A fost razboi iar dupa el a fost si foame

3
Ce multi s-au stins din viata oameni
...dar fara Tine, Doamne...!

Pace vrem,
dar nu război!
Dacă-i linişte în ţară,
Noi umblăm cu toţi la şcoală,
Ne jucăm, ne-nveselim,
De lecţii ne pregătim.

Doamne, de n-ar fi război…

Ocroteşte-ne pe noi
De tancuri, grenade şi arme,
De mari nenorociri şi foame.

Noi vrem să avem părinţi,

Ca să nu fim oropsiţi,
Să avem milă părintească,
Tata să ne ocrotească.

Să nu meargă la război,
Să fie mereu cu noi.
Cu el noi să stăm la masă,
Să fie stăpân în casă.

Doamne, tare Te rugăm,

În genunchi ne închinăm,
Fie-ţi milă, doar de noi,
Şi ne scapă de război.

4
 “O, sfîntă este limba păcii!

Atît de sfîntă şi de clară

Atuncea cînd în astă limbă

Vorbeşte-o ţară cu-altă ţară”

V. Romanciuc

Lumina..., lumina atît de dulce şi de mîngîietoare, care-mi străbate geamul în

dimineţile tîrzii..., seninul cerului..., miraculosul curcubeu..., roua cristalină, care
împrospătează verdele ierbii..., ciripitul melodios al păsărilor..., somnul dulce al
pruncului din leagăn, îmbrăţişarea caldă a mamei, tăcerea bătrînului care aşteaptă
în poartă... Doamne! Aş da orice să nu se tulbure această divină armonie, această
sublimă pace.

Pace..., cît calm găsim în acest cuvînt, la auzul căruia ne cuprind fiori ca în
faţa unui miracol, dar în acelaşi timp prin puterea sa ar însenina totul în jur.

Pacea îşi are izvorul în sufletul omenesc. Armonia sentimentelor, liniştea,

bunăvoinţa, răbdarea, dragostea, credinţa, echilibrul spiritual şi energia pozitivă
trebuie să le posede fiecare iubitor de pace. Aceeaşi idee o sugerează Th.
Gozzadini:”Pacea înseamnă curăţenia minţii, blîndeţea sufletului, dulceaţa inimii,
odihna vieţii, lungimea prieteniei şi soţia dragostei”. Pacea din suflet generează
pacea dintre oameni, dintre popoare.

5
 Noi suntem creatorii propriei noastre păci. Un suflet calm, o minte
echilibrată, un gînd bun sunt piatra de temelie din care se construieşte buna
înţelegere din Univers. Pacea este asemeni unei comori preţioase, pe care trebuie
s-o împărţim transmiţînd fiecăruia o mică parte din ea. Astfel, ideea lui Thomas
Kempis oglindeşte întocmai datoria noastră de a împărtăşi spiritul păcii
pretutindeni: „Mai întii păstrează pacea în sufletul tău şi abia apoi o poţi oferi şi
altora”.

A fi dominat de duhul păcii, a trăi în linişte mereu nu prezintă simplul fapt de

a te pronunţa împotriva războaielor, conflictelor, vărsărilor de sînge, ci înseamnă
mult mai mult. Baruch Spinoza afirmă că : „Pacea nu înseamnă absenţa
războiului, ci înseamnă virtute, este o stare de spirit, de bunăvoinţă, încredere şi
dreptate”.

Fericit e cel ce posedă această virtute, cel ce se grăbeşte să zîmbească celui

trist, să-l ajute pe cel nefericit, să-l încurajeze pe cel dezamăgit..., cel ce se
grăbeşte să mulţumească sau să ceară iertare chiar şi pentru nimicuri. Iată aşa,
pas cu pas, vorbă caldă din vorba caldă, faptă bună pentru faptă bună devenim
adevăraţi susţinători ai păcii.

Pacea, dacă o păstrezi în suflet, ea luminează, înobilează, înseninează. Să nu

ne temem a răspîndi pacea în lume! „Pacea nu este un dar al lui Dumnezeu
creaturilor sale. Este un dar pe care noi ni-l facem unul altuia” (Elie Wiesel). Să
ne grăbim, deci, a fi buni, răbdători. Să păstrăm pacea în familie, ca pe o icoană
în biserică, să o păstrăm în dragoste şi în prietenie ca pe o rădăcină a fericirii, să
o păstrăm în cercul oamenilor apropiaţi (colegi, cunoscuţi), să o ocrotim în
societatea în care trăim, să o păzim cu mare grijă pentru înflorirea neamului,

6
pentru buna înţelegere dintre popoare. Să o păzim cu sfinţenie în suflet, în vorbe,
în fapte, pentru că valoarea păcii nu găseşte dimensiuni, iar preţul plătit pentru
pace este prea dureros...

Istoria oglindeşte că pace veşnică în lume nu a existat. Neînţelegerile dintre

popoare, idealurile irealizabile, aspiraţiile pentru dominaţie mondială şi multe
altele au cauzat numeroase războaie şi conflicte militare. Unele popoare au dus
războaie interne, neputînd împărţi ceea ce le apartine numai lor, altele – pentru
expansiune, pentru a domina asupra altor popoare, iar altele – pentru apărare,
pentru apărarea demnităţii naţionale, a libertăţii, pentru menţinerea păcii.

Să ne reamintim cîte lupte a purtat poporul nostru cu cel otoman, rus, polon,
maghiar, tătar, cîţi ostaşi şi-au pierdut viaţa pentru a înfrînge duşmanul, pentru a
restabili pacea în ţară. Să ne reamintim şi de cele două Războaie Mondiale, care
au secerat zeci de milioane de oameni nevinovaţi. Unde se rătăcise atunci pacea?
Costă ea oare atîtea vieţi? Pămîntul, ca după o ploaie de sînge, greu îşi găseşte
tihna..., dar totuşi o găseşte. Însă cîte vieţi pierdute, cîte mame îndurerate, cîţi
copii rătăciţi, cîte oraşe şi sate distruse, cîte gloanţe, cîte lacrimi, cît fum, cît
tăciune...

Amprenta celui de-al doilea Război Mondial, lăsătă adînc în suflet, o mai
simţim şi azi. Ecoul războilui se mai vede şi azi pe feţele cicatrizate ale bătrînilor
veterani, pe pietrele de inscripţie ale celor viteji, în ochii înlăcrimaţi ai tuturor.

Ostaşii războilui sunt cei care cunosc cel mai bine preţul păcii, pentru că ei,
luptînd faţă în faţă cu moartea, ne-au lăsat ca testament cerul azuriu, pămîntul
cald, posibilitatea de a zimbi, de a fi fericiţi, de a soarbe razele păcii! Anii de

7
pace sunt cuceriţi prin sacrificii grele. Pacea o datorăm lor, vitejilor. Lor le
purtăm un respect deosebit, ei fiind ctitori ai liniştii noastre sufleteşti.

Şi pacea este un război, cel mai crud dintre toate, pentru că în acest război
trebuie sa ai multă răbdare şi putere să aştepţi, „Pacea este cel mai groaznic
război; în timpul ei, trebuie să ai rabdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul”
(Victor Martin)

Şi totuşi, pacea rămîne a fi una din supremele valori pe care trebuie să o

respecte popoarele. În numele păcii, pentru a ruina orice conflict, pentru viitorul
glorios al ţării, merită să luptăm. Pentru ca să fim liberi, pentru ca să fim fericiţi,
pentru ca urmaşii noştri să aibă un viitor, pentru că ne iubim viaţa şi patria vom
păstra eterna pace mereu!

Cei care prin creaţia literară au educat cititorul în spiritul păcii sunt poeţii,
prozatorii, dramaturgii. Prin operele lor cunoaştem mai bine valoarea păcii,
importanţa ei pentru întregul neam. Dintre cei care care au dedicat păcii ore
întregi de creaţie, care au transmis prin cuvinte ecoul acelor vremi sunt Ion Druţă
(„Frunze de dor”), Ion Vatamanu („Mama”, „Atît de mult pămîntul”), Dumitru
Matcovschi („Părinţii”, „Tata”, „Cu numele tău”), Grigore Vieru („Casa mea”,
„Iartă-mă”, „Cămăşile”) şi alţi promotori ai păcii.

Motivul păcii se regăseşte şi în capodoperele artiştilor plastici, ce au tratat

această temă în numeroase creaţii : Francisco Goya („Dezastrele războiului”),
Pablo Picasso („Guernica”), Vasilii Vereşciaghin („Atac prin surprindere”),
Victor Cobzac („Pace sau război”).

8
 Pentru cea mai bună activitate în domeniul ocrotirii, promovării păcii şi
educarea tinerelor generaţii într-un stil pacificator, anual, se acordă Premiul
Nobel pentru Pace. În anul 2008, acesta a fost obt ţinut de Martti Ahtsaari.

Cîte şi mai cîte alte acţiuni se fac pentru a menţine în lume pacea. Datoria
noastră, a urmaşilor acestui neam, este formarea unei conştiinţe naţionale
paşnice, aprecierea sacrificiului realizat în numele vieţii, păcii, umanităţii,
construirea unei temelii durabile a echilibrului în societate.

Să nu uităm, deci, că suntem oameni, să nu uităm cît pacea ne-a costat

cîndva. Să ne grăbim a zîmbi, a spune cu blîndeţe o vorbă caldă oricînd, a merge
cu un gînd bun la drum, a mulţumi şi a cere iertare, a oferi ajutor celui ce atît de
mult are nevoie. Să ne gîndim că undeva, departe sau aproape, o pasăre îşi învaţă
puii a zbura, să nu le tulburăm zborul! Să ne gîndim că undeva un prunc doarme
în leagăn, să nu-l trezească vreodată focul de arme! Să ne gîndim că acum un
copilaş face primii paşi, să nu-l oprească bubuitul tunurilor! Un elev merge la
scoală, să nu-i risipim visul de a ajunge mare! Undeva, acum, o mamă plînge de
dorul copiilor ei, să nu îi despărţim pe veci! Iar undeva departe, departe de plaiul
nostru cineva e în calea gloanţelor....

Să ocrotim, deci, pacea, să încercăm s-o oferim şi celor ce niciodată nu au

cunoscut-o. Să iubim pacea, s-o sădim în sufletul aproapelui nostru! Haideţi să
trăim în bună înţelere, să fim optimişti, să fim mai buni, să surpăm orice conflict,
să ne gîndim la viitorul nostru şi al urmaşilor nostri, să iubim ţara, să iubim viaţa,
să ne iubim ca fraţii, iar spiritul eternei păci să ne domine mereu!

„Suntem stăpîni pe viaţă şi pe moarte,

9
 Şi pe banalităţi, şi pe minuni.

Să nu uităm a scrie-n orice carte:

Iubiţi-vă ca fraţii, oameni buni!”

Pacea-un cuvint de toti dorit!

O ,razboinici biruitori
Pentru ca azi noi am zimbit
Voua va suntem datori

Ati luptat cu singe rece

Pace azi noi sa avem
Si un fior astazi ne trece
Si la pace noi speram

O,pace ramii mereu la noi

Nu mai fa ca alti oameni sa plece la razboi
Pacea ni-i dorinta de astazi si de miine
Nu vrem ca sa cadem in miinile pagine

O de-as putea sa ramin copil mereu

Iar pacea sa fie in tara mea
De asta ma rog Bunului Dumnezeu
Doamne,da-ne pacea

O ,pace ,de-ai fi mereu aici

De nu ar mai veni alti peste noi
Am trai cu totii fericiti
Vrem pace,nu Razboi!

Să fie pâine pe masă

Şi toţi ai casei acasă
Şi grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Şi ale lumii guverne

Să ştie bine-a discerne
Nevoia vieţii eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
10
Să fie-o blândă lumină,
Şi nu rachete-n grădină,
Doar veşti frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Ce este pacea?

– Mămico, CE E PACEA?
– Este lumina-n noapte,
E zâmbetul curat,
E raza ce-ncălzeşte
Năsucul îngheţat.

– Dar spune-mi CINE-I PACEA ?

– Este o zână bună,
Ce-aduce bucurie
Şi strânge-n jurul mesei
Pe toţi ce-i vrem să fie.

– Mămico, CUM E PACEA ?

– Este ca mâna mamei
Când mângâie fetiţa,
Este sărutul cald
Când doare rău bubiţa.

-Dar UNDE-I CASA PĂCII ?

– E-n orice suflet bun
Si trebuie să-ţi spun
C-aşa mică cum eşti,
Şi tu s-o găzduieşti.

11
Ce vremi au fost, dar au trecut...
In sufletul nostru tristete-a cernut
Si lacrima cade incet pe obraz-
In ea se ascunde intrgul necaz.
Ostasii intorsi din razboiul cumplit
Sunt tristi, dar si veseli c-au supravetuit.
Ei sunt eroii nostri, ei ingeri pazitori
Caci s-au luptat cu dintii pentru Moldova lor.
Cimpurile erau ciuruite de gloante,
In sufletele lor nu mai erau sperante,
Cadavre pretutindeni, ei imbracati in zdreante,
Pamintul rosu in singe ca sacre combinatii.
Fara un strop de apa, fara o farmitura
Ei s-au luptat cu moartea-o strasnica tortura.
Si toti ostasii nostru cu forta-au infruntat
RAZBOIUL- foc satanic si gaura de iad.
Iar pentru toti eroii, cei care au scapat
In datinile noastre o zi li s-a-nchinat.
Aceasta sarbatoare in cintec e scaldata,
Tu-9 MAI cu lacrimiin in piatra esti gravata
Iar noi copii ai lumii, haideti sa multumim,
Cu adinca plecaciune pe Voi EROI cinsitm!

“Pace”
Rămîi la noi, zeiţă Pace
Doineşte-n şară cum îţi place:
Te fă azur din zare-n zare-
Să poată trece-n zbor cocoare.
Te-mbracă-n verde de mătasă-
Să aibă codrul frunză deasă.
12
Şi diademă-ţi fă din soare-
Să luminezi peste izvoare,
Îţi cîntă cîntul zi şi noapte-
Să-l ştie păsările toate-
Coboară strop de ploaie-n glie
Si bob de aur urcă-n grîie.

Adrian Paunescu – Sa fie pace in lume !

Sa fie pâine pe masa

Si toti ai casei acasa
Si grâu-n brazda sa iasa
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.
Si ale lumii guverne
Sa stie bine-a discerne,
Nevoia vietii eterne,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.
Sa fie-o blânda lumina,
Si nu rachete-n gradina,
Doar vesti frumoase sa vina,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt

13
Ca focul rau sa nu arda,

14
Cât viata-n noi nu e moarta,
Sa stam cu totii de garda
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.
Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.
Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare Si pâine
Si pentru ziua de mâine
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.
De-o pace dreapta mi-e sete,
Plenara-ntregii planete,
A hotarât ce se vede,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt
Ministrii lumii sa n-asculte
De interese oculte,
Ci de vointele multe,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt!

15
 Vin cu poezia lui P. Darie

“Pace”

Rămîi la noi, zeiţă Pace

Doineşte-n şară cum îţi place:

Te fă azur din zare-n zare-

Să poată trece-n zbor cocoare.

Te-mbracă-n verde de mătasă-

Să aibă codrul frunză deasă.

Şi diademă-ţi fă din soare-

Să luminezi peste izvoare,

Îţi cîntă cîntul zi şi noapte-

Să-l ştie păsările toate-

Coboară strop de ploaie-n glie

Si bob de aur urcă-n grîie.

16