IUBIREA

„Iubirea reprezintă încercarea de a recupera sentimentul

scăpat în copilărie”.

P.Kuter

Fațete:

 Iubirea-descoperire
 Iubirea ca înțelegere și acceptare
 Iubirea ca cunoaștere
 Iubirea ca grijă și responsabilitate
 Iubirea ca atitudine și poziție personală
 Iubirea ca artă a devenirii (pentru sine și pentru cineva)
 Iubirea ca atracție psihofizică
 Iubirea ca o filosofie a vieții (pentru binele oamenilor).

E.Fromm

 Iubirea de sine
 Iubirea de Dumnezeu
 Iubirea maternă
 Iubirea fraternă (Philia)
 Iubirea erotică (pasiune).
 Iubirea care apare cînd devenim părinți (de neam) –Storge
 Iubirea înțeleaptă (în baza convingerilor) – Agape

A. Maslow
 Iubirea dificitară –este axată pe satisfacerea trebuințelor psihofiziologice.
 Iubirea existențială –mult mai bogată și variată
(Ele se intercalează și se completează)
 Iubirea necondiționată – maternă
 Iubirea pripită
 Iubirea matură

Cum să găsim măsura, mijlocul de aur dintre iubirea de sine, neiubire și egoism?

K.Rogers propune câteva reguli foarte simple:

1
  Evitați sintagma: eu sunt obligat/ă;
 Nu vă gândiți și nu vă orientați în viață la expectanțele/așteptările altor
persoane;
 Credeți în propriul Eu, stimați-vă;
 Formulați gânduri/expresii pozitive și urmați atitudinile pozitive;
Dezvoltăm aceste reguli:

 Cunoaște-te pe tine însuți foarte bine;

 Nu lupta cu tine, ci valorifică, explorează propriul potențial;
 Ai grijă de fizicul/exteriorul, sufletul și mintea ta.
Așa după cum afirma Ialom:

„... Problema lipsei/incapacității de a iubi, foarte frecvent este legată de

problema incapacității de a te iubi”.

I . Ialom

1. A te iubi este bine fiindcă: 2. A te iubi pe tine nu-i bine și

nu-i normal deoarece:
 
 
 
 

Există 2 iluzii:

 A te iubi pe sine este egoist;

 Iubirea de sine și iubirea altor oameni se exclud reciproc;
Sarcină

1. Analizăm constatările și ne gândim anume la care comportament am întâlnit

dificultăți.
2. Cum credeți, de ce?

În acest context Vă propunem să ascultați legenda despre Narcis.

Legenda despre
2
 Narcis și nimfa Ecoului

Odată tare demult trăia un tînăr foarte frumos, chipeș. El era feciorul lui
Chefis- zeul râurilor.

Nimfa Ecoului s-a îndrăgostit de el și suferea de lipsa reciprocității. Orice nu

făcea ea, tânărul rămânea rece și distant ca un munte de gheață. La urma urmei,
după mai multe încercări de a obține un sentiment reciproc, nimfa s-a retras și s-a
izolat în munți, acolo a și murit de durere, lăsând oamenilor ca amintire doar
vocea sa melodioasă și frumoasă.

Narcis trăia mai departe, era vesel, zglobiu, însă inima lui rămânea rece.

Zeii s-au supărat groaznic și l-au pedepsit, sortindu-i să se îndrăgostească

fără reciprocitate.

Într-o bună zi, Narcis a plecat la râu, s-a aplecat să bea apă și a încremenit:
în oglinda apei a văzut un chip extraordinar de frumos. Tânărul s-a îndrăgostit în
propriul său chip la nebunie.... Nu-și mai găsea locul,nu putea dormi, nu putea
minca, nu era în stare să facă ceva, se sufoca dacă nu-și savura chipul și tot pleca
la râu...

Într-o bună zi sleit de puteri și absolut epuizat moare pe malul râului. În locul
unde sufletul s-a ridicat la cer, a crescut o frumoasă floare, o singură floare , care
avea vârful aplecat spre apele râului...