B.

Proclamarea neutralităţii României

„Regele citeşte declaraţia sa: Nu trebuie să facem politică de sentimente.

Neutralitatea este o soluţie rea, care va face ca România să piardă înalta situaţie pe care a
câştigat-o. Să ne pronunţăm numaidecât în favoarea Germaniei şi Austriei, de care ne leagă
un tratat ( ... )
Carp: Război imediat, trebuie ajutat germanismul să zdrobească slavismul.
Eu: Atuncea ( ... ) neutralitate. Este ea oare posibilă ? ( ... ) Desigur că da. ( ... )
Dealmintrelea Italia, mai intim legată şi mai veche aliată, nu judecă că există pentru ea casus
belli. Să ne armăm spre a ne păzi graniţele şi atâta tot pentru moment.
Take Ionescu se raliază cu totul la părerea mea.
Brătianu: Să ne armăm, să preparăm opinia publică, să nu ne declarăm neutri,
dar în stare de apărare a graniţelor noastrre.
Regele: Sunt rege constituţional şi nu voi declara eu singur războiul.”
( Alexandru Marghiloman, Note politice )

Politica externă a României la cumpăna secolelor XIX - XX

„1. Înaltele părţi contractante îşi făgăduiesc pace şi prietenie şi că nu vor intra în nici
un fel de alianţă sau luptă îndreptată împotriva vreunuia din statele lor. Ele se angajează să
îşi acorde sprijin reciproc, în limita intereselor lor.
2. Dacă România va fi atacată, fără ca din partea ei să fi existat vreo provocare,
Austro – Ungaria va trebui să-i acorde, în timp util, ajutor şi asistenţă împotriva agresorului.
Dacă Austro – Ungaria va fi atacată, în aceleaşi împrejuări, în vreuna din zonele statelor
limitrofe României, România va trebui să acţioneze şi ea, de îndată, în mod reciproc.
4. Dacă, contrar dorinţei şi speranţei lor, înaltele părţi contractante vor fi nevoite să
ducă un război comun, ele se angajează să nu negocieze sau să încheie pace în mod separat.
6. Înaltele părţi contractante îşi făgăduiesc una alteia să păstreze secret conţinutul
prezentului tratat.
Întocmit la Viena, în a treizecea zi a lunii octombrie a anului de graţie 1883.”
( Tratatul de aderare a României la Tripla Alianţă, 1883 )

1. Care sunt motivele pentru care România a semnat acest tratat ?

2. Ce obligaţii reciproce îşi asumau România şi Austro – Ungaria prin acest tratat ?
3. Care credeţi că ar putea fi inamicul comun, vizat în articolul 2 ?
4. Ce eveniment a arătat clar îndepărtarea României de Tripla Alianţă ?
 Începerea Războiului Mondial.

În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului

austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-
bosniac. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au
fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și
Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ca și de invadarea și ocuparea violentă a
provinciei de către același imperiu, în 1878.
Deși acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Război
Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, în rețeaua complexă de
alianțe și contrabalansări care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene, în urma
înfrângerii Franței și a proclamării Imperiului federal german (Al II-lea Reich), sub
conducerea „cancelarului de fier”, Otto von Bismarck, în 1871.
În ziua de 28 iulie 1914, Austro-Ungaria, după o rivalitate ce durase ani întregi, a
declarat război Serbiei. Franța și Rusia s-au mobilizat imediat ca răspuns la mobilizarea
austriacă. Părea că criza va escalada și că înfruntarea era inevitabilă. Ultima săptămână din
luna iulie a fost caracterizată de un schimb continuu de telegrame între cancelariile din marile
capitale europene. Diplomații europeni și unii oameni politici încă mai credeau că criza se va
rezolva. Gravitatea crizei era însă, subevaluată. Astfel, Tisza, primul ministru al Ungariei
(Transleithaniei), excludea riscul izbucnirii unui război european.
La 1 august, Germania intră în scenă, declarând război Rusiei, după ce i-a cerut să
pună capăt mobilizării. Pentru a evita riscul susținerii unui război prelungit pe două fronturi
simultan, strategia germană prevedea ca, în caz de conflict cu Rusia, să distrugă preventiv
armata franceză după Planul Schlieffen, plan inițiat și pregătit de Alfred von Schlieffen în
1905. Printr-o manevră de învăluire, armatele germane trebuiau să traverseze teritoriul Belgiei
pentru a pătrunde pe teritoriul francez dinspre nord și a ocupa rapid porturile de la Canalul
Mânecii, Dunkerque și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea
avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun sfârșit
mobilizarea trupelor acesteia și să declanșeze un atac pe frontul estic.
Ordinul de Mobilizare Generala (Franta)
Afisul britanic de recrutare cu mesajul: Kitchener wants you!
La 2 august, trupele germane au ocupat Luxemburgul, în timp ce în Franța s-a emis
ordinul de mobilizare (solidarā cu Rusia care, deja, mobilizase), iar în 3 august, Germania a
declarat război Franței. La 4 august, după ce i s-a refuzat cererea de liberă trecere a trupelor,
Germania a invadat Belgia. Violarea neutralității Belgiei a determinat Marea Britanie să intre
în conflict.
Trupe britanice debarcând in Qingdao (China).
La 23 august, Japonia, motivată de competiția comercială germană din China, a
declarat război Germaniei. Pe 27 august, japonezii și britanicii au atacat portul german
Qingdao din China, blocada fiind încheiată în noiembrie, cu victoria Aliaților. La 1 noiembrie,
Imperiul Otoman a intrat în război alături de Puterile Centrale. Între timp, Italia a ales să fie
neutră.
Inițial, era un război local dintre Austro-Ungaria și Serbia. Dar odată cu implicarea
Franței, Marii Britanii, Germaniei și Rusiei, războiul a căpătat o scară continentală. Era
imposibil ca războiul să fie limitat spațial. Războiul se propagase după ce mari puteri
industriale cu creșteri demografice au intrat în conflict.
Tripla Alianţă

Tripla Alianță sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscută, a fost încheiată între
Germania, Austro-Ungaria și Italia, astfel luând naștere una dintre cele mai faimoase alianțe
din întreaga istorie.
Alianța a fost încheiată la inițiativa cancelarului Otto von Bismarck (“cancelarul de
fier” al Germaniei), fiind, inițial, una de ordin defensiv, adică doar în cazul în care Franța ar fi
atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalți ar fi fost nevoiți să intervină și să declare război
Franței. La baza acestei alianțe stă tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria
în 1879, care sporea puterea în zonă a celor două state. Austro-Ungaria câștiga un aliat
puternic în lupta de rezistență dusă împotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea
și mai puternică în cadrul eventualelor conflicte cu Franța, refăcută după încheierea războiului
din 1870-1871.
Italia avea, în acest timp, probleme mari în Nordul Africii, unde Franța ocupa Tunisia.
Imediat, ministrul afacerilor străine îl contactează pe Bismarck, propunându-i o alianță menită
să neutralizeze Franța în Europa. Bismarck îi răspunde acestuia că drumul spre Berlin trece pe
la Viena, astfel luând naștere, în mai 1882, Tripla Alianță. În cazul în care vreuna dintre
părțile semnatare declara război oricărei alte țări, ceilalți membri își declarau neutralitatea și
nu participau la război.
Acest tratat nu rezolva, însă, problemele din Balcani dintre Italia și Austro-Ungaria.
Sesizând acest impediment major, Bismarck își ia rolul în serios, dându-și seama de
avantajele de care putea beneficia Germania în urma acestei alianțe.

Antanta
Antanta a fost un bloc politico-militar creat cu puțin timp înainte de Primul Război
Mondial și format din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. România aderă și ea la
Antanta pe data de 28 august 1916. Blocul a fost victorios în Primul Război Mondial, cu
excepția Rusiei, care a ieșit din război în 1917.
Tripla Înțelegere/Antanta a fost formată în trei etape succesive. Prima etapă a fost cea
a semnării unor acorduri franco-ruse (1891-1893), care prevedeau ajutor militar reciproc, în
cazul în care vreuna dintre cele două țări ar fi fost atacată de către Tripla Alianță. Etapa a
doua s-a consumat în anul 1904, când s-a semnat acordul anglo-francez numit Antanta
cordială, iar etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din anul 1907, prin care cele două țări
și-au delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile viitoare colaborări politico-militare
în Europa.
Intrarea SUA în Război.
Din cauza politicii tradiționale americane de izolare, mulți americani considerau că
SUA nu trebuie să se implice în Primul Război Mondial, care era considerat un război
european.
La începutul anului 1917, Germania a declanșat războiul submarin total. Acest fapt,
combinat cu indignarea publicului american care aflase de Telegrama Zimmermann, a dus la
ruperea completă a relațiilor SUA cu Puterile Centrale (3 februarie 1917). Datorită continuării
atacurilor asupra navelor comerciale americane, Președintele Woodrow Wilson a cerut
Congresului, la 6 aprilie 1917, să declare război Germaniei. Ambele camere ale Congresului
au votat legea cu o largă majoritate. Wilson a sperat că va putea negocia o pace separată cu
Austro-Ungaria, dar descoperind că acest lucru nu era posibil, SUA a declarat război și
Austro-Ungariei, în 7 decembrie 1917.
Înainte de intrarea lor oficială în război, Statele Unite au reușit să dezvolte o producție
militară suficientă și completă și, totodată, au acordat Antantei împrumuturi substanțiale.
Primii soldați americani au sosit în Europa în 1917, însă contingente majore nu au sosit până
în vara anului 1918. Germania conta pe faptul că ofensiva submarină va încetini flota
americană și transferul soldaților, sperând că va reuși să câștige războiul înainte ca forțele
americane să ajungă pe front.
Marea Britanie și Franța au cerut Statelor Unite să trimită infanterie pe linia frontului,
pentru a întări pozițiile existente. Pe întregul parcurs al războiului forțele americane nu au
avut destule unități proprii de artilerie, aviație și geniu. Generalul John J. Pershing,
comandantul forței americane American Expeditionary Force, a refuzat să fragmenteze
unitățile americane pentru a întări forțele britanice sau franceze, așa cum doreau Aliații.
Pershing a utilizat atacuri directe, o strategie care deja fusese întreruptă de către comandanții
francezi și britanici. Ca rezultat, American Expeditionary Force a suferit un număr foarte
ridicat de pierderi în toamna anului 1918..
 - Schita la tabla-
- Încă de la începutul războiului Germania şi Austro – Ungaria au cerut României să
intre în război alături de ele, în baza tratatului din 1883.
- În urma Consiliului de Coroană, din 3 august 1914, guvernul român a hotărât să adopte o
politică de neutralitate.
- În perioada neutralităţii, ţările beligerante vor exercita presiuni diplomatice menite a obţine
colaborarea militară a României.
- Succesele din vara anului 1916 şi cererea ultimativă a Antantei - acum ori niciodată –
au determinat guvernul român condus de I.C.Brătianu să declare război Austro - Ungariei,
la 15 aug. 1916.
OPERAŢIUNILE MILITARE
- Armata română a început trecerea Carpaţilor în noaptea de 14 – 15 august 1916, înaintând până în
apropiere de Sighişoara, Sibiu şi Hunedoara. Dar, nerespectarea angajamentelor asumate de
Aliaţi i-au silit pe români să se retragă pe linia Carpaţilor.
- În urma marilor bătălii de pe Jiu şi Neajlov – Argeş , armata română este înfrântă iar Bucureştiul
ocupat ( 6 dec. 1916). Regele, Parlamentul şi Guvernul s-au mutat la Iaşi în timp ce frontul se
stabiliza în sudul Moldovei.
- În prima parte a anului 1917, armata română s-a refăcut şi cu ajutorul misiunii armatei franceze
condusă de generalul BERTHELOT.
- În vara anului 1917, armata română condusă de generalii Al. Averescu, Eremia Grigorescu,
Constantin Cristescu, luptînd cu un elan deosebit au oprit ofensiva inamică la MĂRĂŞTI,
MĂRĂŞEŞTI şi OITUZ.
- Instaurarea regimului bolşevic în Rusia,a făcut imposibilă continuarea rezistenţei în România.
- România este obligată să accepte pacea grea impusă de Germania, semnată la Buftea –Bucureşti (7
mai 1918). Prin acest tratat, Germania urma să controleze industria, comerţul, şi finanţele
româneşti pe o perioadă de 90 de ani şi pierdea crestele cele mai importante ale Carpaţilor :
Negoiul, Caraiman, Ceahlăul.