1)MIEREA -principalul produs al apiculturii, foarte apreciata pentru valoarea nutritiva dar si insusirile

terapeutice . Este produsul care este realizat exclusiv de catre albine, realizat numai din necatrul florilor
(seva plantelor sau excrementele insectelor parazite).

Din nectar, mana, sucuri dulci, impreuna cu substantele care iau nastere in glandele salivare ale
albinelor, se obtine mierea pe care albinele o depun in celulele fagurelui.

Pentru a obtine mierea ce va fi folosita pentru hrana si depozitare, albinele au doua surse de materii
prime:

-nectarul (o sursa vegetala): cea mai importanta cantitativ si calitativ, florile barbatesti oferind mai mult
nectar decat cele femeiesti.

-mana: acea substanta dulce, limpede si vascoasa, uneori solidificata, ce se afla in anumite perioade ale
anului pe Frunze, ramuri, tulpini. Poate fi de origine vegetala cand este secretata de planta, sau de
origine animal cand este produsa prin intermediul unor insecte.

Producerea mierii este un proces complex ce incepe odata cu recoltarea sucurilor dulci de catre albinele
culegatoare si se incheie in momentul capacirii celulelor in care aceasta a fost depozitata. Producere
mierii cuprinde urmatoarele etape: recoltarea nectarului, prelucrarea enzimatica si prelucrarea hidirica.
In urma prelucrarii enzimatice si hidrice, mierea devine un produs stabil si concentrate, care permite
depozitarea acestuia pe o perioada mai mare de timp.

Proprietatile fizice si chimice ale mierii:

Culoarea: difera de la incolor pana la neagra. La mierea de nectar predomina culoarea galbena, mierea
stransa la inceputul primaverii are o culoare de un galben viu pana la portocaliu, mierea de culoare
deschisa este specifica celei de salcam, iar cea de culoare inchisa mierii de munte sau balta.

Aroma: este determinate in continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de la care provine
nectarul. Aroma sortimentelor este placuta.

Gustul: este dulce, placut, uneori cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate, cand fermenteaza
primeste un gust acrisor.

Vascozitatea: reprezinta rezistenta la curgere a mierii si da indicatii asupra maturitatii si densitatii ei.
Depinde in principal de continutul in apa si in temperatura.

Higroscopicitatea: este proprietatea mierii de a absorbii in anumite conditii umiditatea din aerul
atmosferic. Motiv pentru care se impune pastraraea sa in spatii cu umiditate scazuta si in vase inchise, in
caz contrar mierea absoarbe o cantitate mare de apa si este supusa proceselor de fermentatie si
degradare.

Turbiditatea: mierea natura contine intotdeuna in suspensie particule solide sau materii coloidale astfel
pusa intr un vas ea este putin tulbure chiar daca este bine filtrate, turbiditatea este mai mult sau mai
putin accentuate in functie de sortul de miere.
COMPOZITIA CHIMICA A MIERII: mierea de albine reprezinta un amestec complex, a carui compozitie
depinde de originea florala, conditiile metereologice, modul de pastrarea, metoda de extragere.

In compozitia ei intra apa, glucoza, fructoza, zaharoza, dextrin, substante azotoase, acizi organici,
substante minerale, vitamine.

MIEREA DE MANA: proprietati fizice si chimice:

-mierea de mana sau mierea de padure se caracterizeaza in general prin culori inchise, dar prezinta si
unele exceptii.

Aroma si gustul spre deosebire de mierea florala, mierea de mana contine mai putine substante
aromate si ca atare prezinta o aroma mai slaba. Gustul este dulce, placut, cu nuante de amarui,
astringent, picant.

Consistenta sau vascozitatea: depinde in special de proportia in care se gasesc diferitele zaharuri si de
durata si modul de conservare.

Higroscopicitatea mierii de mana este mai mica decat a mierii florale, ceea ce este favorabil, aceasta
absorbind mai greu umiditatea din mediul inconjurator.

Aciditatea mierii de mana variaza in raport cu sursa de cules si este mai ridicata decat la mierea
florala.PH ul variaza in jurul valorii de 4,6.

Zaharurile in mierea de mana difera net ca si pondere fata de mierea florala. Fructoza-37%, glucoza
32%, zaharoza si matoza 11%.

CRISTALIZAREA MIERII:

Cristalizarea este un proces specific unor sorturi de miere, in urma caruia dupa un anumit timp de
pastrare, mierea trece din starea fluida in stare mai mult sau mai putin consistenta, in functie de
marimea cristalelor. Mierea cristalizata se mai numeste popular miere zaharisita.

Cristalizarea mierii este un proces fizic natural, specific acestui produs si care nu inrautateste calitatea
ei.

Cauzele cristalizarii: continutul mai ridicat in glucoza, mai mic in apa, precum si temperatura mai scazuta
13-15 grade, favorizeaza cristalizarea. Cu cat cantitatea de glucoza se apropie de cea a fructozei
cristalizarea are loc mai repede.

Cristalizarea mierii poate fi favorizata in mod artificial prin adaugarea la mierea fluida a unei cantitati de
5 10 % de miere cristalizata.

SORTURI DE MIERE: sorturile de miere de nectar sunt atatea cate plante melifere sunt. Miere de salcam,
tei, menta, zmeura, floarea soarelui, faneata.
Mierea de salcam: miere de calitatae superioara, fiind cea mai solicitata, datorita aromei si gustului
placut pe care il are. Imediat dupa recoltare este transparenta, are un gust placut, dulce, este perfect
fluida, vascoasa, fara semne de cristalizare.

Mierea de tei este trecuta in categoria celor mai bune si mai appreciate sorturi de miere, are aroma
placuta de tei, gust dulce si culoare usor galbuie, variind de la portocaliu de la brun roscat. Deoarece teii
adapostesc numerosi purici, mierea de tei va contine o cantitate ridicata de mana, fiindca aroma de tei
este foarte puternica pentru a-I diminua din gust se amesteca cu alte sorturi de miere.

Mierea de zmeur proaspata, sub forma lichida are o culoare galbena roscata spre ruginie, fara aroma
deosebita, cristalizeaza destul de repede dupa recoltare, reprezentand o culoare albicioasa. Miros
placut, gust dulce.

Mierea de menta are aroma mentei si gust dulce , consistenta uniforma, vascoasa, cristalizeaza in
granule marunte, incomplet, culoare verzui brun roscat se recolteaza in cantitati mari in delta denarii,
contine o camtitate mare de vitamina C, are calitati terapeutice si nutritive.

Mierea de floarea soarelui: galben, galben pai, galben brun. La gust e dulce cu o aroma nedefinita.
Datorita continutului mare in glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede, uneori chiar in
faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede.

METODA DE EXAMINARE SI ANALIZA A MIERII: se face pentru aprecierea calitatii si puritatii, pentru
stabilirea starii de degradare sau de alterare si pentru depistarea falsificarilor.

Examenul organoleptic se refera la culoarea, mirosul, gustul, consistenta si puritatea mierii.

Culoarea: se examineaza prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 grame de miere.
REzultatele se exprima astfel: incolora, galben deschis, aurie, portocalie, verzuie, bruna, inchisa.

Mirosul si gustul: prin mirosire si degustare. (placut, dulce, characteristic mierii de albine, slab aromat.

Consistenta se apreciaza dupa modul de scurgere al mierii de pe o lopatica de lemn, poate fi uniforma,
fluida, vascoasa, cu diferite aspecte de cristalizare.

Puritatea se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii, la lumina
directa a zilei si se identifica fragmente de cadaver, albine, ceruri.

CONDITIONAREA MIERII: prin conditionare se intelege totalitatea procedurilor tehnice menite sa

asigure purificarea acesteia pentru pastrarea proprietatilor fizico chimice si bilologice in perioada
conservarii. Procesele prin care se realizeaza aceste elemente se refera la filtrare, limpezire,lichefiere,
reducerea apei, pasteurizare, conservare.

Mierea scoasa din centrifuga este filtrata(cel putin 2 filtrari): filtrare simpla-sita dubla pentru impuritati
mari, ultrafiltrare pentru impuritati mai fine.
Corectarea umiditatii: umiditate peste 20% se face in timpul stationarii mierii prin ridicarea temperaturii
la 40 grade. Durata de stationare de face in functie de stratul mierii- cateva zile. Prin ridicarea
temperaturii se evapora surplusul de apa si se face si o ultrafiltrare.

Lichefierea se face tinand vasele cu miere in bazine cu apa calda la 40 grade, dupa aceea in apa la 70 80
de grade pentru dizolvarea stratului din interior. Transformarea mierii lichida in solida (cristalizata) prin
insamantarea cu cristale de miere se face dirijat si controlat pentru a nu cristaliza grosier.

Cristalizrea poate fi fina sau omgena, iar dupa cristalizare se face omogenizarea.

Pasteurizarea se face cu scopul de a distruge toti germenii care pot provoca fermentarea mierii si de a
topii cristalele initiale existente, care fara aceasta operatie ar determina inceperea cristalizarii mierii,
consta in incalzire si racire brusca.

Ambalarea: in vrac (cantitati mari), deoarece mierea ataca majoritatea metalelor, vasele pentru miere
nu vor fi confectionate din fier sau alte metale decat cositorite sau emailate. Vasele ideale sunt
confectionate sin sticla sau alte materiiale transparente.

Pastrarea mierii: in incaperi curate, uscate, fara mirosuri straine , la temp de 14 grade. Pastrarea la
temperaturi mai mari determina pierderea aromei si inchiderea la culoare.

Insusiri terapeutice: mierea are actiune nutritiva importanta, terapeutica (afectiuni ale aparatului
digestive, hepato- biliare, cardio vasculare, renale, ale pielii), eficienta asupra tulburarilor si bolilor
diferitelor aparate si organe, actiune imuno biologica a organismului.