EXERCIŢII DE INTERVIU ŞI

DIAGNOSTIC PENTRU
DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR
CLINICE ŞI DE CONSILIERE

Pearl S. Berman
Susan Shopland
CUPRINS

PARTEA I: INTRODUCERE.............................................................................................3

1........................................................................................................................................ Ab
ilităţi pentru interviu evidenţiate în text...........................................................................3
2. Evidenţierea practicii diagnostice...............................................................................18

PARTEA II: PROFILE ALE ADULŢILOR PENTRU UTILIZARE ÎN

ŞEDINŢELE INDIVIDUALE....................................................................5

3. Cazul Monisha - probleme de adaptare, presiune academică....................................27

4........................................................................................................................................ Ca
zul Jie - performanţă şcolară, cultură...............................................................................35
5........................................................................................................................................ Ca
zul Brenda - probleme părinţi - copii, schimb de identitate.............................................45
6........................................................................................................................................ Ca
zul Aaron - halucinaţii, abuz de substanţe........................................................................55
7. Cazul Mary - depresie, anxietate................................................................................64
8........................................................................................................................................ Ca
zul Mark - vină, confuzie.................................................................................................74
9........................................................................................................................................ Ca
zul Sarah - boala Alzheimer în familie, presiune familială..............................................84
10. Cazul David - abuz de substanţe, angajare................................................................94
11. Cazul Lisa - probleme de cuplu, schimbări în viaţă................................................104
12. Cazul Gary - agresivitate, abuz de substanţe...........................................................113

PARTEA III: PROFILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI CARE SĂ VĂ AJUTE ÎN

ŞEDINŢELE INDIVIDUALE.............................................’.........................................122

13. Cazul Cynthia - tulburări de alimentaţie, vârsta pubertăţii.....................................126

14. Cazul Jeffrey - alienare socială, rezultate şcolare proaste...................................... 136
15. Cazul Melissa - divorţ, împărţirea custodiei...........................................................145
16. Cazul Edward - familie cu un singur părinte...........................................................153
17. Cazul Raoul - prejudecăţi rasiale, abuz de substanţe..............................................162
18. Cazul Erica - doliu, probleme de comportament.....................................................171
19. Cazul Joseph - abandon, agresivitate......................................................................180
20. Cazul Sabina - conflicte culturale, emancipare.......................................................191
21. Cazul Alex - neglijare, probleme de comportament...............................................202
22. Cazul Cathy - abuz sexual, abandon.......................................................................212

FIŞĂ DE EVALUARE ŞI FEEDBACK.........................................................................221

FIŞE PENTRU ABILITĂŢILE DE INTERVIU..............................................................223

2
I. INTRODUCERE

1. Abilităţi pentru interviu evidenţiate în text

CE ESTE COMPORTAMENTUL DE ASCULTARE?

Dacă ai acest comportament, înseamnă că foloseşti un comportament verbal şi
non verbal care îi permite clientului să vadă că îl asculţi cu atenţie şi încerci să înţelegi
ceea ce spune. Acest tip de comportament îi ajută pe clienţi să-şi dezvolte încrederea şi să-
şi dezvăluie problemele pentru a putea explora acele aspecte relevante.

Ce reprezintă comportamentul de ascultare verbală?

Comportamentul de ascultare verbală include tonul vocii, viteza discursului şi
acele interjecţii care încurajează clientul să continue să vorbească. Rezumatele, reflecţiile
şi comentariile empatice îi arată de asemenea faptul că ceea ce spune este important.

Ce reprezintă comportamentul de ascultare non-verbală?

Comportamentul de ascultare non-verbală poate include lucruri precum contactul
ochilor, orientarea corpului spre client, postura, expresiile faciale, folosirea pauzelor în
conversaţie, îmbrăcămintea şi propriul comportament. Clientul reacţionează la astfel de
comportamente. Dacă aceste comportamente verbale şi non-verbale sunt incongruente,
clientul este înclinat să acorde atenţie mesajelor non-verbale. Spre exemplu, dacă tonul
vocii şi comportamentul non-verbal al intervievatorului indică plictiseală, atunci clientul
nu se va simţi valorizat, indiferent cât de multe cuvinte îi sunt adresate.
Comportamentul de ascultare non-verbală variază cultural. Modelul de bază este
acela european-american, conform căruia contactul vizual este un semn de respect, dar, cu
toate acestea, a fost contestat, unii autori considerând că acest tip de contact este un semn
de agresivitate. Pentru a preveni aceste neînţelegeri, trebuie să fiţi conştienţi de acest
comportament şi să ştiţi cum v-ar putea influenţa pe dumneavoastră şi pe ceilalţi,
discutând cu clienţii eventualele discordanţe apărute.
În cazul în care între dumneavoastră şi client există anumite diferenţe socio -
culturale, aţi putea să îi spuneţi la începutul interviului că dumneavoastră îi priviţi
întotdeauna în ochi pe oamenii cu care vorbiţi pentru a le arăta respect sau interes pentru
problemele pe care le au, iar dacă acest fapt nu este confortabil pentru ei, atunci veţi
încerca să nu mai faceţi acest lucru. Doar ridicând o astfel de problemă se conturează o
bună posibilitate de discuta cu clientul.
În timpul unui interviu aţi putea să observaţi o simetrie între client şi
dumneavoastră în ceea ce priveşte postura, expresiile faciale şi viteza discursului. Această
potrivire tinde să aibă loc automat şi inconştient atunci când două persoane comunică,
creându-se o oglindă non-verbală. În acest caz, oglinda ar putea creşte confortul

3
clientului şi s-ar putea forma raporturi mult mai profunde.
Cu toate acestea, oglinda nu reprezintă întotdeauna un semn pozitiv, al evoluţiei.
Uneori , clientul foloseşte comportamentul non - verbal pentru a minimiza unele aspecte.
Să presupunem că acesta râde când discutaţi despre o problemă importantă. În această
situaţie este mai importantă realizarea unor comentarii asupra incongruenţei în care se află
clientul, decât realizarea acelei „oglinzi”. Intervievatorul trebuie să sublinieze seriozitatea
situaţiei utilizând un comportament non-verbal opus celui al clientului său. Ca răspuns la
râsul clientului, terapeutul trebuie să aibă un ton grav şi să vorbească intens. Acest lucru ar
trimite clientului un semn non-verbal despre faptul ca subiectul nu este unul amuzant.
Într-o altă situaţie în care un bărbat alunecă din scaun şi vorbeşte rar şi încet deoarece este
depresiv, dumneavoastră trebuie să staţi drept în scaun să vă uitaţi intens la el şi să vorbiţi
cu energie, pentru ca acest comportament non-verbal să-i creeze o oglindă care să-i
formeze o atitudine mai energică.

RĂSPUNSUL LA COMPORTAMENTE NON-VERBALE

Terapeuţii pot creşte gradul de conştientizare al clienţilor privind lucrurile la care

se gândesc şi pe care le simt prin observarea comportamentului non-verbal. Uneori,
intervievatorul poate nota aceste semne doar pentru el, iar alteori ar putea discuta cu
clientul pentru ca acesta să recunoască ulterior influenţa acestor gesturi în viaţa lor.
Aceştia ar putea să nu-şi dea seama că un astfel de comportament ar putea servi ca o
importanta sursă de informaţie pentru modul în care experimentează anumite lucruri. Să
presupunem că o clientă spune că procedura de divorţ merge bine, dar comportamentul ei
non-verbal sugerează agitaţie. Dacă terapeutul comentează aceste semne, clienta ar putea
recunoaşte că un aspect pe care ea nu la considerat important este de fapt foarte important.
Astfel clienţii ar putea dezvolta o înţelegere mai profundă a rezistenţei lor la probleme.
Terapeuţii oferă indicii asupra propriilor gânduri şi sentimente prin intermediul
comportamentului non-verbal. Clienţii tind să recunoască incongruenţa între ceea ce spun
şi modul în care se comportă cei care îi ajută.

Identificarea comportamentului non-verbal

Când discutaţi despre comportamentul non-verbal cu clienţii, puteţi doar să le

direcţionaţi atenţia asupra propriului comportament. Spre exemplu, dacă o clientă se uită
în altă parte atunci când îi vorbiţi, ar putea însemna fie că este supărată pe dumneavoastră,
fie că este nerăbdătoare, fie că este plictisită. Aţi putea să-i spuneţi „am observat că atunci
când am adus-o în discuţie pe mama dumneavoastră, v-aţi uitat în altă parte şi mă
întrebam ce înseamnă acest lucru.” Atenţia clientei se va îndrepta asupra
comportamentului ei non-verbal, fapt care ar putea s-o ajute să înţeleagă mai bine situaţia
în care se află.

4
Identificarea sentimentelor

Când se discută asupra comportamentului non-verbal, clienţii îşi pot identifica mai
bine sentimentele. Adulţii şi adolescenţii care nu-şi mai exprimă emoţiile pot fi ajutaţi
încurajându-i să vorbească despre sentimentele pe care le exprimă prin comportamentul
non-verbal. Adesea, copiii au nevoie de acest ajutor deoarece nu au experienţă în a-şi
recunoaşte şi exprima sentimentele.
Când se identifică sentimente provenite din comportamentul non-verbal, se
realizează o inferenţă sau o interpretare, dar care ar putea fi greşită. Vorbind despre
această interpretare i-aţi putea arăta clientului că sunteţi deschişi la a fi corectaţi atunci
când greşiţi. Cu cât interpretarea este mai profundă cu atât ea este mai puţin legată de
comportamentul non-verbal imediat al clientului.
Pentru a ilustra modul în care un client poate fi ajutat să-şi identifice sentimentele
pe baza comportamentului non-verbal, să presupunem că vorbiţi cu un bărbat care are
dificultăţi academice şi căruia un coleg i-a recomandat să vină la dumneavoastră. Aţi
observat că de câte ori îl întrebaţi despre progresul său în acest domeniu, el alunecă de pe
scaun, se uită în jos şi mormăie. La începutul interviului, când nu ştiţi prea multe despre
client, aţi putea să-i spuneţi: „ am observat că atunci când te întreb despre note, începi să
aluneci de pe scaun”. Această remarcă îi permite clientului să vadă că îl asculţi cu atenţie
şi că v-aţi dat seama că ceva s-a schimbat la el, iar el ar putea fi mai conştient de ceea ce
trăieşte, cu toate că are tendinţa de a reacţiona negativ sau de a nega ceea ce i s-a spus.
Dacă totul merge bine în acest sens, aţi putea lua în considerare eventuale
interpretări ce pot fi făcute referitor la comportamentul non-verbal al clientului. Ca
răspuns la situaţia anterioară, terapeutul ar putea spune: „am observat că aceasta este a
doua oară când am vorbit despre notele tale, iar tu ai alunecat de pe scaun. Mă întreb dacă
nu eşti trist?”. Această întrebare îl face pe client să reflecteze mai mult asupra
comportamentului şi să se gândească dacă este trist. Astfel, clientul s-ar putea simiţi mai
confortabil spunând dacă interpretarea comportamentului este corectă. Indiferent dacă aţi
avut sau nu dreptate, clientul va conştientiza starea sa emoţională, iar conexiunea
terapeut-pacient ar putea fi îmbunătăţită.
Când această legătură este profundă, aţi putea avea mai multă încredere în forţele
proprii deoarece aţi înţeles corect comportamentul. În acest caz, aţi putea face remarci
care să identifice sentimente fără a mai face apel la comportamentul non-verbal. O
variantă pentru cazul clientul anterior este: „mă întreb dacă acum eşti trist.” Este
important să ne amintim diferenţa de putere între client şi terapeut. Acest lucru ar putea fi
dificil în cazul clienţilor care îşi corectează terapeutul. De aceea atunci când spuneţi
lucruri referitoare la comportamentul non-verbal, trebuie să fiţi atenţi la reacţiile verbale şi
non-verbale ale clienţilor la aceste comentarii. Dacă el prezintă semne de disconfort, ar
trebui să spuneţi ceva de genul: „ mă întreb dacă ţi-am înţeles greşit sentimentele.” Acest
lucru ajută clienţii să se simtă atât de confortabil încât să corecteze greşeala cu privire la
interpretarea experienţei sale.

5
CE SUNT ÎNTREBĂRILE DESCHISE ŞI CELE ÎNCHISE?

Terapeuţii adresează întrebări pentru a înţelege mai bine resursele şi slăbiciunile

clienţilor, problemele, grijile şi scopurile lor. Întrebările deschise sunt acelea care tind să
traseze un complex de informaţii despre client şi care îi permit acestuia o mare libertate în
formularea răspunsului, dar totodată îi oferă posibilitatea de a da informaţii detaliate.
Întrebările închise duc la un răspuns scurt şi specific de la client. Aceste întrebări sunt utile
când terapeutul are nevoie de astfel de informaţii şi mai puţin utile când doreşte informaţii
mai profunde.

Utilizarea întrebărilor deschise

Aceste întrebări pot oferi structura de bază pentru un pre-interviu. De exemplu,

pentru a câştiga o perspectivă globală asupra vieţii clientului, terapeutul ar putea realiza un
ghid de interviu cu întrebări deschise referitoare la zonele de interes - griji, istoricul
educaţional, ruta profesională, istoria medicală. Există mai multe niveluri la care se pot
formula aceste întrebări. Unele întrebări ar putea fi formulate astfel: „ povesteşte-mi
despre viaţa ta.” Altele ar putea fi mai specifice: „ spune-mi ce ai făcut sâmbătă seara.” Un
terapeut începe adesea un interviu prin întrebări deschise. Pe măsură ce clientul răspunde
la astfel de întrebări, terapeutul trebuie să formuleze întrebări mai specifice care să ajute
clientul să cerceteze mai profund în experienţa sa. Dacă terapeutul vrea să afle mai multe
informaţii despre consumul de alcool al clientului, o întrebare deschisă şi specifică ar
putea fi: „ spune-mi ce rol joacă alcoolul în viaţa ta?” . Dacă acesta răspunde scurt: „ ei
bine, întotdeauna beau la sfârşit de săptămână pentru a mă relaxa.” , terapeutul ar putea
adresa alte câteva întrebări deschise şi specifice de tipul: „ cum ai folosit alcoolul week-
end-ul trecut. Ce s-a întâmplat sâmbătă seara de ai simţit nevoia să te relaxezi? Cât de
mult te-a ajutat alcoolul să te relaxezi?

Utilizarea întrebărilor închise

Există anumite momente, în timpul unui interviu, când vă doriţi să obţineţi

informaţii cât mai specifice de la client. În interviul anterior ar putea să vă intereseze care
este cantitatea de alcool pe care o consumă clientul. În acest caz îl puteţi întreba: „ câte
pahare ai băut sâmbătă seara?”
Întrebările închise pot fi utile şi atunci când vorbiţi cu un client care este evaziv
sau care tinde să-şi detalieze prea mult răspunsurile. În acest caz, o întrebare închisă poate
redirecţiona clientul spre subiectul discuţiei. Presupunând că aţi întrebat un bărbat ce
cantitate de alcool a băut la petrecerea trecută, el ar putea să evite răspunsul oferind multe
detalii despre muzica care s-a cântat. Atunci, l-aţi putea întreba: „ câte pahare de alcool aţi
consumat în timp ce ascultaţi muzică? Această întrebare închisă va direcţiona răspunsul
spre problema consumului de alcool.

Exemple privind întrebările închise şi deschise

Un client a fost trimis la dumneavoastră pentru un interviu după ce i-a confirmat
unei profesoare că mănâncă în exces. Următoarele întrebări sunt exemple de întrebări
deschise şi închise potrivite pentru un astfel de interviu:
întrebări deschise:
1. Ce reprezintă pentru tine mâncatul compulsiv?
2. Poţi să-mi explici la ce te ajută acest lucru?
3. Cum anume acest mâncat compulsiv ţi-a cauzat probleme?
întrebări închise:
1. Cât de multe pizza ai mâncat sâmbătă seara?

6
 2. Ce mâncare preferi să mănânci în timpul acestor episoade?
3. Cât de greu ţi-a fost să vomiţi?

CE REPREZINTĂ VERBALIZAREA ASCULTĂRII ACTIVE?

O astfel de aserţiune concentrează atenţia clientului asupra gândurilor şi

sentimentelor pe care le are ca răspuns la anumite evenimente sau probleme care se
discută. Comentariile de acest gen sunt foarte aproape de ceea ce clientul tocmai a spus.
Pot reflecta doar ceea ce clientul a spus sau ar putea face legături cu emoţii ipotetice sau
gânduri pe care clientul le trăieşte în legătură cu informaţiile care au fost relevate. Este un
moment în care terapeutul nu interpretează ci doar meditează asupra a ceea ce clientul i-a
spus.
Astfel de meditaţii îi demonstrează clientului că este ascultat. Este important ca
tonul vocii să fie în congruenţă cu mesajul reflecţiei. Când se realizează o verbalizare a
propriilor reflecţii, mesajul poate include sentimentele pe care clientul le exprimă sau
gânduri. Dacă un client exprimă mai multe sentimente simultan sau dacă acestea sunt
ambivalente, mesajul transmis de terapeut prin reflecţiile sale poate fi la fel.

Exemple de ascultare activ-reflexivă:

Clientul, este incredibil cât de bune sunt lucrurile în acest punct. Noua mea
meserie de profesor merge bine. Îmi plac elevii şi se pare că şi ei mă plac pe mine. Am
început să-mi fac prieteni printre profesori. Lucrurile între mine şi soţul meu Jose merg
mai bine decât mă aşteptam. Nu doar că este tolerant cu mine, ci pare chiar mândru. Chiar
l-am auzit spunându-i mamei lui la telefon cât este de impresionat că am această slujbă.
Ce schimbare! Nu obişnuia decât să mă critice. Se pare că amândoi depunem mai mult
efort pentru căsnicia noastră şi chiar în viaţa sexuală. Chiar nu m-ama aşteptat la acest
lucru! Dar, deoarece în trecutul nostru am avut multe probleme, o parte din mine aşteaptă
explozia care să ne despartă din nou.

Terapeutul:

1. se pare că sunteţi foarte entuziasmată deoarece multe lucruri merg bine de

când aţi început o nouă profesie. (reflectarea sentimentelor pozitive)
2. vă gândiţi mult la schimbările care au avut loc în viaţa dumneavoastră şi
cum acest fapt v-a schimbat relaţia cu soţul. (reflectarea gândurilor)
3. pe de o parte nu credeţi că lucrurile ar fi putut sta mai bine de când aţi
început să lucraţi, iar pe de altă parte vă îngrijoraţi că ceva ar putea merge rău.
(reflectarea sentimentelor pozitive şi negative)
CE REPREZINTĂ O PROPOZIŢIE EMPATICĂ? 9

Multe dintre abilităţile acre au fost prezentate anterior arată clienţilor că vă pasă
de ei şi că încercaţi să le înţelegeţi experienţele. Chiar şi o încuviinţare din cap, dacă este
dată la momentul potrivit, îl poate face pe client să simtă înţeles. Totuşi, astfel de gesturi
nu reprezintă comunicări care să împărtăşească informaţii despre faptul că îi ascultaţi.
Mesajele empatice sunt încercări de le spune clienţilor în mod direct faptul că perspectiva
lor asupra situaţiei este înţeleasă şi valorizată. Verbalizarea propriilor reflectări care se
centrează pe sentimentele clientului reprezintă începutul procesului de empatizare.
Cuvintele empatice sunt deasupra a ceea ce clientul spune şi au în plus ceva care
demonstrează că ascultătorul înţelege semnificaţiile ascunse ale mesajelor clientului.
Terapeutul derivă acest sens din context şi din comportamentul non-verbal al clientului.
Există trei utilizări principale pe care le au propoziţiile empatice.

7
Propoziţiile empatice care îi arată clientului că este înţeles
Una dintre utilizările principale ale propoziţiilor empatice este simpla transmitere
către client a faptului că este înţeles. Să presupunem că aveţi o clientă a cărui soţ a decedat
luna trecută. Ea spune cu un glas trist: „ a murit luna trecută. Ar trebui să-mi continui
viaţa. În unele privinţe sunt vie, iar în unele sunt moartă. Nu vreau să-l trădez, dar nu pot
să continui să mor.” Bazându-ne pe ceea ce clienta ne-a spus, pe comportamentul ei non-
verbal şi pe comentariile sale, putem crede că se luptă pentru a se decide dacă are dreptul
să-şi continue viaţa fără soţul ei. Propoziţiile empatice ar putea so convingă faptul că
înţelegeţi durerea pe care o suferă, dar şi dilema în care se află. Astfel de exemple sunt: „el
este cel care a murit, nu dumneavoastră, dar este greu să continuaţi. Simţiţi nevoia să vă
dovediţi dacă aveţi dreptul să continuaţi să trăiţi, deşi el a murit.” Pentru a susţine aceste
afirmaţii trebuie ca tonul vocii să fie în concordanţă cu acestea.
Se presupune că decât să plângă, clienta încearcă să facă faţă pierderii recente prin
minimizarea acestui lucru. Încearcă să evite plânsul continuând-şi viaţa. Dacă lucrurile
stau aşa, s-ar putea ca ea răspundă în mod empatic astfel: „ eh, poate sunt puţin distantă de
acest eveniment”. Mai departe, terapeutul ar putea continua în aceeaşi manieră empatică: „
nu vreţi să fiţi devastată de ceea ce s-a întâmplat; vreţi să vă daţi puţin la o parte, pentru că
altfel cum veţi putea să vă continuaţi viaţa?”. Acest lucru îi spune clientei faptul că
înţelegeţi ce vrea să facă şi că o veţi putea ajuta să intre în contact cu realitatea. Astfel de
propoziţii îi oferă clientei suport emoţional şi ar putea-o ajuta să dezvăluie noi semnificaţii
ale propriilor trăiri.

Propoziţiile empatice validează experienţele clienţilor

Prin aceste propoziţii reacţiile clienţilor sunt acceptabile, normale şi de înţeles.
Pentru a face comentarii valide la ceea ce clientul a exprimat anterior, aţi putea să-i
răspundeţi clientei astfel: „ pentru majoritatea oamenilor, pierderea soţului este una dintre
cele mai dificile situaţii cu care se confruntă în viaţă şi ar putea trece 2 ani sau mai mult
până când o persoană se obişnuieşte cu o astfel de pierdere.” Această propoziţie empatică
îi dă sentimentul că nu este anormal să treacă o lună şi să nu te obişnuieşti cu pierderea
soţului.

Propoziţiile empatice pentru a sprijini controlul emoţional

Cu ajutorul lor, clientul recâştigă controlul asupra emoţiilor pe care le au atunci
când sunt copleşiţi de acestea. În loc să-şi gestioneze emoţiile, clienta şi-a petrecut ultima
lună plângând. În decursul ultimei şedinţe, ea spus: „ nu pot trece peste acest moment.
Viaţa mea este distrusă pentru totdeauna. Nimeni nu poate înţelege cât sunt de devastată.
Familia mă împinge constant să am grijă de mine. Sunt incapabilă să fac paşii necesari.
Am nevoie să mă prăbuşesc. Poate aş putea face ceva în următoarele săptămâni.”
Realizând o serie de propoziţii empatice către clientă care să-i arate că aţi înţeles
complexitatea experienţei sale, ea s-ar putea simţi încurajată şi mai puţin copleşită. O
astfel de propoziţie ar putea fi: ”vă simţiţi imobilizată şi cuprinsă de durere şi doriţi ca
oamenii să înţeleagă acest lucru şi să nu vă facă să treceţi uşor peste acest moment. Vă
simţiţi atât de copleşită. V-aţi pierdut speranţa. Nu simţiţi că puteţi găsi o cale de a ieşi din
această lume traumatică. Simţiţi că va spargeţi în bucăţi. Eventual... aţi putea să adunaţi
piesă cu piesă.. .dacă oamenii ar înceta să vă mai preseze.”

Alte exemple de propoziţii empatice ca răspuns la informaţiile clientului

O clientă care a fost implicat de curând într-un accident a spus: „ când mă gândesc
la modul în care merg lucrurile acum, abia aştept ca dimineaţa să mă trezesc. Atunci când

8
dorm încă mai am amintiri din accident. Întotdeauna se petrece la fel. Cealaltă maşină
depăşeşte linia continuă, dar în timpul visului acest lucru durează ore la rând. Încerc să mă
îndepărtez cu maşina de ea, dar nu ştiu cum îmi apare mereu în faţă, iar geamul se sparge
şi îmi văd soţul inconştient şi plin de sânge. Apoi, alarma se opreşte şi trebuie să mă
îmbrac pentru ca în 20 de minute să ajung la lucru. Orice lucru minor care se petrece pe
şosea mă face să intru în panică. Ieri, un copil a fugit prin faţa mea şi a trebuit să întorc.
Aş fi avut suficient timp să opresc, dar inima mi-a bătut atât de tare că am crezut că
pocneşte. Când cineva se urcă în maşină, încremenesc până când îşi pune centura.”
Această clientă v-a furnizat un context pentru a înţelege experienţa şofatului în
prezent. Ca răspuns pentru fiecare frază, se dă un exemplu de propoziţie empatică.

1. Clienta: De când am avut accidentul îmi este frică să merg cu maşina.

Terapeutul: Încă aveţi o frică de la accident (se demonstrează înţelegerea)
2. Clienta: Cred că accidentul este atât de înspăimântător, încât nu mi-l pot scoate
din minte.
Terapeutul: Atunci când o maşină se apropie de dumneavoastră este înspăimântător!
(terapeutul validează realitatea)
3. Clienta: Nu ştiu dacă pot să mai trăiesc cu tot ce se petrece. Simt că nu mai am control.
Intru în panică şi nu fac nimic. (clienta transpiră, respiră greu şi pare să aibă un atac de
panică)
Terapeutul: Aţi trecut printr-un eveniment traumatic. Încercaţi să schimbaţi situaţia atunci
când adormiţi pentru ca maşină să nu vă lovească şi soţul să nu moară. Nu aţi mai conduce
dacă nu aţi fi nevoită pentru că astfel nu aţi mai fi responsabilă dacă cineva ar fi rănit. Vă
întrebaţi dacă veţi putea controla vreodată lucrurile astfel încât nimeni să nu sufere.
Lucrurile rele se pot întâmpla fără să avem control asupra lor, iar acest lucru poate fi
suportat cu greutate. (terapeutul oferă o serie de fraze empatice pentru a-i oferi clientei
suport şi auto-control.)

CE ESTE REZUMATUL?

Rezumatul poate fi folosit pentru a trece în revistă informaţiile oferite de client.

Clienţii au apoi posibilitatea de vă spune dacă i-ţi înţeles. Acest lucru ar putea forma o
legătură pentru aud astfel că i-aţi ascultat. Rezumând, nu repetaţi exact ceea ce clientul a
spus, ci acoperiţi cele mai importante informaţii pe care acesta le-a spus. Rezumatul poate
fi util în 4 cazuri.

Rezumatul demonstrează ascultare

Să presupunem ca clientul spune: „ sunt atât de furios. Copiii mereu se poartă urât.
Îmi vorbesc foarte urât şi întotdeauna refuză să-şi facă treburile. Chiar am simţit ură
pentru ei azi dimineaţă când am realizat că nu şi-au făcut paturile. După câteva minute am
început să mă învinovăţesc. Această situaţie se petrece numai din cauza mea. Dacă aş fi
fost o mamă mai bună, nu ar mai fi fost aşa egoişti. Un exemplu de rezumat ar putea fi:
„copiii dumneavoastră fac multe lucruri care vă înfurie atât de tare aşa încât dimineaţă aţi
simţit ură pentru ei. Alteori vă întrebaţi dacă aceste comportamente se petrec din vina
dumneavoastră. Vă întrebaţi dacă ar fi fost mai bine dacă aţi fi făcut lucrurile altfel.

Rezumatul evidenţiază anumite teme

9

Să presupunem că după 15 minute, clienta v-a povestit multe lucruri despre locul
de muncă şi a încheiat astfel: „ Şeful meu îmi cere atât de multe. Niciodată nu are nimic

9
bun de spus.” Apoi continuă să vă povestească despre copii ş i termină astfel: „ copiii
primesc multe lucruri dar niciodată nu sunt mulţumiţi şi nu ştiu să aprecieze.”
Recunoaşteţi faptul că această clientă exprimă tema faptului că nu este apreciată. Aţi putea
rezuma astfel: „ simţiţi că munciţi mult acasă şi la serviciu dar nu vă simţiţi apreciată.”

Rezumatul ca şi tranziţie

Această utilizare permite trecerea de la un subiect la altul. Până acum, clienta v-a
oferit informaţii privind grijile părinteşti şi acum aţi dori să aflaţi cum priveşte soţul ei
această problemă. Aţi putea spune: „ dacă am înţeles bine, sunteţi îngrijorată deoarece
copiii au un comportament inadecvat şi cum acest lucru intră în responsabilitatea lor vă
întrebaţi dacă nu cumva ar putea fi a dumneavoastră. Ce spune soţul dumneavoastră
despre acest lucru?”
Rezumatul descreşte intensitatea emoţională
Acest lucru se întâmplă când nivelul emoţional al interviului este prea ridicat
pentru ca clientul să-i facă faţă. Rezumatul îi încurajează. Femeia descrisă anterior este
atât de furioasă încât nu se poate gândi cum să schimbe acest lucru. Aţi putea-o ajuta să-i
diminuaţi furia spunând: „ înţeleg cât sunteţi de furioasă deoarece copiii nu-şi fac temele.
Atunci când spuneţi că nu vă apreciază, sună ca şi cum vă aflaţi la capătul frânghiei. V-aţi
gândit ce anume vă doriţi de la ei?” Aceste cuvinte ar putea ajuta clienta de la o stare în
care este copleşită fi furioasă la o stare în care este supărată dar capabilă să gândească.

CE REPREZINTĂ REDIRECTIONAREA? 9

Atunci când vă intervievaţi clienţii, vă petreceţi mult timp ascultându-i fără a-i
întrerupe deoarece încercaţi să-i încercaţi. Totuşi există unele circumstanţe când ar fi util
să întrerupeţi discursul clientului şi să-l redirecţionaţi. O astfel de redirecţionare este de
succes atunci când începe prin fraze emoţional - suportive pentru a schimba sensul
conversaţiei. Dacă îl întrebaţi pe client cât de mult a băut sâmbătă seara şi vă răspunde cât
de bine s-a simţit la petrecere, aţi putea spune: ”v-aţi simţit bine cu ceilalţi la petrecere”, la
care să adăugaţi: „cât de mult aţi băut?”. Redirecţionarea poate fi ofensivă dacă partea
suportivă este dată la o parte. Un exemplu negativ de redirecţionare ar fi să spuneţi: „nu
mi-aţi răspuns când v-am întrebat cât de mult aţi băut. Acum, spuneţi-mi, vă rog, cât de
mult aţi băut sâmbătă seara.” Se poate percepe ca şi critică sau ostilitate, ceea ce ar putea
periclita relaţia terapeutică. O atitudine sinceră, caldă, suportivă din partea terapeutului
este critică pentru formarea unei alianţe terapeutice. Chiar şi atunci când întrerupeţi
clientul, trebuie să menţineţi o atitudine înţelegătoare.

Redirecţionare pentru clarificare

Redirecţionarea poate fi un semn pentru client că sunteţi confuz în legătură cu
ceea ce spune. O clientă vă dă informaţii confuze privind relaţia ei. Nu înţelegeţi cum se
potrivesc toate aceste informaţii. Mai devreme v-a spus că este o membră activă a unei
organizaţii şi că este mereu ocupată să facă proiecte. Acum vă vorbeşte în detaliu despre
modul în care plănuieşte să se mute la o altă şcoală deoarece acum se simte izolată social.
Un exemplu de redirecţionare pentru a clarifica ceea ce a spus este: „ îmi cer scuze pentru
că vă întrerup. Decizia unui transfer este foarte importantă şi vreau să înţeleg prin ce
treceţi. Totuşi trebuie să ne oprim puţin deoarece sunt confuză. Mai devreme mi-aţi spus
că aparţineţi de o comunitate şi că întotdeauna aveţi angajamente sociale. Dar acum îmi
spuneţi despre transfer deoarece petreceţi mult timp singură. Puteţi fi mai clară în ce

10
priveşte situaţia dumneavoastră socială?” (redirecţionare spre tema îngrijorării)

Redirecţionare pentru a preveni evitarea

Uneori temele pe care le consideraţi importante pentru discuţie sunt cele pe care
clientul le evită. Evitarea se realizează fie prin schimbarea subiectului, fie prin atingerea
unor puncte tangenţiale cu discuţia. Să presupunem că întrebaţi un client despre modul în
care a fost concediat săptămâna trecută, iar el vă povesteşte despre călătoria pe care a
făcut-o şi care a fost posibilă deoarece nu a fost nevoit să se ducă la serviciu.
Redirecţionarea ar pute fi următoarea: „ Ştiu că vă este greu să discutaţi despre
concedierea dumneavoastră. Este de înţeles că preferaţi să vorbiţi despre ceva mult mai
plăcut cum ar fi pescuitul. Totuşi, chiar vreau să vă ajut. Pentru a vă ajuta, trebuie să
discutăm despre experienţa pe care aţi trăit-o când aţi fost concediat.”

Redirecţionarea pentru schimbarea subiectului

Aţi putea să redirecţionaţi un client care vorbeşte foarte mult. Un astfel de client
v-ar putea da foarte multe detalii despre orice, chiar dacă nu au întotdeauna legătură. Acest
client oferă multe informaţii care nu sunt necesare, oprind astfel procesul strângerii de
informaţii relevante. În această situaţie trebuie să utilizaţi redirecţionarea oricând
consideraţi că aţi înţeles subiectul în cauză. Un client a povestit timp de 15 minute cum sa
certat cu prietenul lui săptămâna trecută. În acele clipe simţiţi că aţi înţeles suficient de
bine situaţia şi doriţi să exploraţi şi alte subiecte pentru a vă face o idee de ansamblu cât
mai clară asupra vieţii clientului. Aţi putea aştepta o pauză naturală în discursul clientului
şi apoi să-i spuneţi: ”vă mulţumesc foarte mult. Cred că am înţeles de bine conflictul pe
care l-aţi avut cu prietenul dumneavoastră. V-aţi gândit mult la acest aspect şi la modul în
care v-a influenţat pe amândoi. Acum aţi putea să-mi spuneţi cum merg lucrurile la
serviciu?”

CE ESTE „CONFRUNTAREA” SUPORTIVĂ?

Într-o simplă confruntare, focalizaţi atenţia clientului asupra comportamentului
problematic sau a situaţiei şi pe nevoia lor de a se gândi să se schimbe. Confruntarea ar
putea evoca gândurile îngrijorătoare pentru clienţi sau i-ar putea conduce la evitarea
contactului cu dumneavoastră deoarece nu doresc să se schimbe. O „confruntare
suportivă” încearcă să prevină acest tip de evitare, pregătindu-i pe clienţi să asculte şi
punctul dvs. de vedere înainte de a-i îndrepta spre schimbare. Veţi putea realiza acest lucru
prin construirea unei paralele între afirmaţiile dvs. şi cele ale clientului. Astfel, se iau în
considerare momentele în care recunoaşteţi posibilitatea prin care clientul nu doreşte să se
schimbe, dar şi beneficiile pe care le are în urma comportamentului problematic, faptul că
schimbarea poate fi stresantă şi că are dreptul să nu se schimbe. Când clienţii au sprijin în
dorinţa lor de a-şi continua comportamentul problematic, ar putea deveni mai deschişi în a
se gândi de ce schimbarea ar putea fi benefică.
De asemenea, trebuie menţionate şi consecinţele negative pe care le aduce acest
tip de comportament. Dacă un client vă spune cât de mult îi place sentimentul de libertate
pe care i-l oferă consumul de droguri, dvs. i-aţi putea spune: „ Îmi dau seama din vocea şi
expresia ta facială, cât de mult înseamnă pentru tine acest sentiment de libertate. Din
păcate, în afară de acest sentiment, drogurile îţi afectează rinichii. Aţi spus că la ultimul
control medical s-a descoperit faptul că există probleme în acest sens. Dacă veţi continua
să luaţi droguri, aţi putea avea o insuficienţă renală şi a-i putea muri.” Un exemplu de
confruntare suportivă mai puţin specifică ar fi: „ ştiu că drogurile vă fac să vă simţiţi

11
bine. Dar, dacă veţi continua să le luaţi, sănătatea dvs. se va deteriora.”
O astfel de tehnică ar putea fi necesară când clienţii se angajează într-un
comportament periculos aşa cum sunt: sexul neprotejat, consumul de alcool la volan,
personalitatea borederline a părinţilor care ar putea deveni neglijenţi sau abuzivi. Alteori,
confruntările suportive sunt necesare care, deşi nu sunt periculoase, au avut consecinţe
negative în trecut şi vor avea astfel de consecinţe şi pe viitor. Exemple de consecinţe
negative includ: pierderea slujbei, divorţ, pierderea proprietăţilor, exmatriculare. Tehnica
este necesară deoarece clienţii nu au cunoştinţe sau acestea sunt prea puţine în ceea ce
priveşte consecinţele faptelor lor.

Când se realizează „o confruntare suportivă”?

Această metodă se poate aplica după ce aţi stabilit o relaţie de încredere cu

clientul. Afirmaţiile nu sunt luate în considerare dacă sunt prezentate de un străin pe care
clientul nu îl percepe ca pe un sprijin, iar consecinţele negative sunt subapreciate. Totuşi,
uneori tehnica trebuie realizată şi fără baza unei relaţii de încredere în funcţie de
circumstanţe. Dacă unii clienţi sunt ei înşişi în pericol sau cei apropiaţi lor, terapeutul
trebuie să accentueze necesitatea securităţii în defavoarea încercării de a stabili o relaţie.

Cum se realizează „ confruntarea suportivă”?

Confruntarea clienţilor fără a-i îndepărta, poate fi o provocare majoră. Pentru a
realiza acest lucru sunt descrise 4 stiluri. Fiecare conţine o parte afirmativă sau suportivă
şi o parte care necesită înfruntarea. Exemplele sunt construite după următorul scenariu:

Clientul este căsătorit şi are un fiu în vârstă de 8 ani. În ultimii 4 ani, a buzat de
cocaină. Săptămâna trecută, soţia s-a mutat luându-l si pe fiul lor. Acest lucru a fost
determinat şi de faptul că acest client a fost concediat pentru a treia oară în ultimul an. În
timp ce soţia pleca din casă, i-a spus soţului: „Eu şi şeful tău am căzut de acord că eşti
dependent de droguri. Dacă nu îţi revii, căsnicia s-a sfârşit.” După ce soţia a plecat,
clientul s-a grăbit să se întoarcă la birou şi şi-a bătut şeful. La şedinţă, clientul s-a
prezentat spunând cât sunt de nedrepţi soţia şi şeful deoarece l-au numit dependent de
droguri. Afirmă şi că nu poate trăi fără soţia sa şi ca l-a bătut pe şef deoarece l-a
concediat şi i-a convins soţia să-l părăsească.

Strategia 1: Minimizarea importanţei acceptării etichetei de dependent de droguri.

Descrieţi comportamentul şi ceea ce se întâmplă în viaţa clientului: „ Înţeleg cât de frustrat
sunteţi de certurile cu soţia şi şeful dvs. privind faptul dacă sunteţi sau nu dependent de
droguri. Ceea ce este important de discutat este să vorbim despre modul în care consumul
de droguri a determinat-o pe soţia dvs. să se mute. Aţi putea fi nevoit să alegeţi între ea şi
consumul de droguri.”

Strategia 2: Subliniaţi faptul că este responsabilitatea clientului de a decide care

va fi comportamentul său pe viitor şi că nici dvs. nici altcineva nu-l poate controla.
„ Consumul de droguri este opţiunea dvs. oricum, trebuie să vă daţi seama că acest
consum de droguri afectează şi pe soţia şi fiul dvs. Am fost impresionat de modul în care
l-aţi ajutat pe băiat să-şi facă temele joia trecută. Se pare că aveţi multe să-i oferiţi când nu
sunteţi ocupat.”

Strategia 3: Demonstraţi-i clientului că aţi ascultat ceea ce îşi doreşte şi ceea ce

vrea şi arătaţi-i că dacă îşi va schimba comportamentul l-ar putea ajuta să obţină ce îşi
doreşte.

12
 „Sunteţi sub presiunea stresului privind pierderea serviciului şi faptul că soţia ar
putea divorţa. Aveţi nevoie de ajutor pentru a vă descurca cu aceste probleme. În timp ce
cocaină vă dă senzaţia că problemele au dispărut, ea este de fapt cea care v-a furat soţia şi
serviciul. Învingând cocaina, v-ar putea ajuta să îi recăpătaţi.”

Strategia 4: Fiţi cinstiţi cu clienţii. Nu vă prefaceţi că nu observaţi problema de

comportament deoarece încercaţi să-i oferiţi încredere şi suport emoţional. Nu toate
alegerile din viaţă sunt acceptabile de către ceilalţi şi nu îl vor ajuta pe client pe termen
lung.
„Aveţi dreptate când spuneţi că toată lumea este uneori deprimată sau supărată. Şi
eu aş fi fost furios dacă şeful m-ar fi concediat, iar rezultatul imediat ar fi fost acela că
soţia m-ar fi părăsit. Dar, faptul că v-aţi bătut şeful nu vă va ajuta. Chiar va fi mai greu să
vă găsiţi un alt serviciu şi să vă convingeţi soţia să vă împăcaţi. Dar, nu veţi reuşi pe
termen lung dacă veţi fi controlat de cocaină.”

CE ESTE PROCESUL DESFĂŞURĂRII UNUI INTERVIU?

Într-un interviu există 2 niveluri. Unul dintre acestea îl reprezintă conţinutul.
Conţinutul unu interviu reprezintă tema actuală sau temele care sunt discutate. Dacă
întrebaţi o clientă despre problemele la care este supusă momentan, iar ea precizează un
deces recent din familie, un divorţ iminent şi un conflict cu fiul ei adolescent, toate acestea
reprezintă conţinutul interviului. Cel de-al doilea nivel îl reprezintă procesul care se
stabileşte între client şi terapeut. Dacă uneori cel mai important este să ne axăm pe
„bagajul” cu care clientul vine la interviu, alteori important este modul în care clientul ne
prezintă informaţia şi procesul prin care acesta se raportează la ceilalţi sau la terapeut.
Teyber (1997) recomandă două etape de trecere de la conţinut al proces. Pentru
început, autorul recomandă ca terapeutul să descrie şi să întrebe orice ar putea fi important
la momentul respectiv pentru acest nivel. În al doilea rând, terapeutul ar trebui să
încurajeze clientul să exploreze semnificaţia proceselor care au loc la nivel interpersonal.
În realizarea de comentarii, este important să nu fiţi prea critic sau să judecaţi. Intenţia
dvs. este de a aduce în atenţia clienţilor ceea ce se petrece în acest proces pentru ca ei să-i
poată evalua semnificaţia. Se realizează un proces de introspecţie prin care pot descoperi
probleme noi şi importante de care nu au ştiut. Acest proces nou de învăţare poate permite
dezvoltarea unei libertăţi în modul de a se comporta cu ceilalţi.

Descrierea unui patern interpersonal în relaţiile cu ceilalţi

Ar putea fi util să discutaţi despre modul de desfăşurare al interviului atunci când
percepeţi că aceşti clienţi prezintă un patern interpersonal de probleme de relaţionare mai
ales în relaţiile cel mai importante. Scoţând în evidenţă paternul şi apoi rugându-o pe
clientă să se gândească la efectul pe care îl are asupra relaţiei, reprezintă trecerea de la
conţinutul a ceea ce s-a petrecut în diferite relaţii la procesul care ar putea avea loc de-a
lungul relaţiei. Acest lucru ar putea s-o ajute pe clientă să rezolve acel patern decât să
continue să-l folosească.
În descrierea problemelor actuale de viaţă, o clientă vorbeşte foarte critic despre
cea mai bună prietenă, şeful şi fiul ei. Aţi putea presupune că această clientă are un patern
interpersonal de a fi critică în relaţiile ei. Dacă aţi face o tranziţie de la conţinut la proces,
aţi transforma criticismul în subiectul discuţiei. Aţi putea spune: „ Am observat că sunteţi
dezamăgită de prietena, fiul şi şeful dvs. Mă întreb cum această dezamăgire vă
influenţează relaţiile cu ei.”
Acest lucru ar putea s-o determine pe clientă să se vadă prin ochii celor cu care

13
încearcă să relaţioneze. Ar putea învăţa că stilul ei critic de comunicare are efectul de a-i
îndepărta pe ceilalţi.

Descrierea procesului interpersonal ce are loc între client şi terapeut

Acest lucru îi permite clientului să relaţioneze în diferite moduri. O clientă are un
patern de a cere primul ajutor de la ceilalţi semnificativi pentru ea, dar apoi critică
sfaturile pe care le primeşte de la aceştia. Să presupunem că ea v-a cerut în mod repetat
sfatul despre cum să-şi îmbunătăţească. De câte ori îi sugeraţi modalităţi de a-şi rezolva
problemele din relaţii, îmi spune: „Da, dar nu cred că acest lucru ar merge.”Tranziţia
conţinut - proces ar putea fi: „ Am observat că de câte ori începeţi o discuţie despre
problemele pe care le aveţi, cereţi sfaturi. Totuşi, apoi îmi consideraţi sfatul nefolositor şi
simt că v-am dezamăgit. Este important să ne dăm seama de ce se întâmplă acest lucru.”
Acest tip de comentariu ajută clienta să-i focalizeze atenţia pe ceea ce se întâmplă
înăuntrul ei pentru a explora paternurile interpersonale şi nu pe ceea ce se întâmplă în
exterior în lupta cu terapeutul. Chiar dacă terapeutul este criticat de client, acesta nu
trebuie să fie defensiv; acesta trebuie să-l invite pe client să se concentreze pe interior
pentru a descoperi semnificaţia interacţiunii. În acest mod, terapeutul se comportă diferit
decât cu oamenii care a relaţionat în trecut. Ca rezultat direct a reacţiei pe care o are
terapeutul, clientul are posibilitatea de a ieşi din paternul rigid al relaţionării şi învaţă o
nouă metodă de a se comporta în relaţiile cu ceilalţi.

CONSECINŢELE DIVERSITĂŢII UMANE ÎN TIMPUL INTERVIULUI

9 9

Într-un interviu preliminar de succes, terapeutul ascultă cu atenţie ceea ce spune

clientul atât prin limbajul verbal cât şi prin cel non-verbal. La sfârşitul interviului, clientul
pleacă simţindu-se respectat şi înţeles. Acest tip de succes nu reprezintă rezultatul unei
utilizări mecanice a abilităţilor prezentate la începutul acestui capitol,ţinând cont de faptul
că orice deprindere pentru interviu nu va fi folosită în mod egal de fiecare terapeut şi de
fiecare client. Trebuie să selectaţi acele abilităţi care vi se potrivesc cel mai bine şi apoi să
fiţi pregătit să vă adaptaţi unicităţii fiecărui client. Organizaţiile profesioniste, cum este
Asociaţia Psihologilor Americani, consideră că a învăţa să-ţi modifici serviciile în funcţie
de nevoile unice ale indivizilor reprezintă atât o problemă de etică cât şi una de
competenţă profesională.
Când este nevoie să vă schimbaţi strategia terapiei? Acest lucru ar putea fi necesar
atunci când între dvs. şi client există diferenţe semnificative care presupun respect
reciproc şi comunicare. Nu este evident sau uşor să determinaţi aceste diferenţe deoarece
identitatea este un concept complex. Hays (2001) consideră că identitatea este formată din
influenţele multidimensionale şi culturale ale vârstei şi din influenţele familiale, orientarea
religioasă şi spirituală, etnie, statutul socio-economic, orientarea sexuală, genul biologic şi
origine. Identitatea individuală nu este statică. La un moment dat, în viaţa fiecărei
persoane aceste influenţe culturale au un impact mai mare sau mai mic asupra identităţii.
Din această perspectivă, contextul situaţiei de interviu va avea impact asupra identităţilor
indivizilor implicaţi şi asupra modului în care indivizi similari sau diferiţi se privesc unii
pe alţii.
Să presupunem că doi adulţi care nu au serviciu, o femeie şi un bărbat, încearcă să
relaţioneze unul cu celălalt. Dacă amândoi sunt protestanţi şi se află într-o biserică,
rugându-se împreună, ar putea să se vadă ca fiind asemănători. Pe de altă parte, dacă se
află într-o clasă vocaţională şi discută despre posibilităţile de angajare, ar putea intra în
competiţie, iar diferenţa de gen biologic ar putea să accentueze diferenţele dintre ei. Să
presupunem că un an mai târziu, unul dintre aceşti clienţi este în poziţia intervievatorului,

14
iar celălalt în poziţia intervievatului: Cum ar putea să se privească cei doi? La această
întrebare nu există un răspuns simplu. Hays recomandă, ca în timpul şedinţei, să discutaţi
despre toate laturile identităţii care ar putea fi diferite între dvs. şi client. Acest proces al
discutării identităţii ar putea ajuta la construirea încrederii între dvs. şi client.
Cât de important este acest proces al construirii încrederii? În cercetările asupra
factorilor comuni ai tratamentelor efective şi a factorilor care prezic rezultatele pozitive
ale tratamentelor, există un factor critic care iese întotdeauna la suprafaţă - prezenţa unei
alianţe puternice. Poate terapeutul să construiască o alianţă efectivă cu orice client? Este
puţin probabil. Beautler şi colab. au sesizat faptul că similaritatea dintre client şi terapeut
în ceea ce priveşte variabilele culturale şi stilul personal poate ajuta la dezvoltarea unei
alianţe. Totuşi, când acest lucru nu este posibil sau nu este potrivit din diverse motive, se
recomandă ca terapeutul să creeze o „pseudo-potrivire”.
În încercarea de a crea o astfel de potrivire, un pas important pentru dvs. este acela
de a vă educa în legătură cu problemele care ar putea fi relevante pentru client, dar de care
aţi putea să nu fiţi conştienţi. „Sue şi Sue” este un exemplu de text care evidenţiază
probleme în diversitatea umană. Chiar dacă auto-educaţia cu privire la diversitate este
foarte valoroasă, amintiţi-vă că informaţiile dintr-un astfel de text este adesea bazată pe
grupuri de oameni şi nu pe individualităţi. Cardemil şi Battle (2003) vă atenţionează să
evitaţi presupunerea faptului că toţi clienţii dintr-un grup etnic sau cultural au experienţe
identice; ne aşteptăm la eterogenitate. În plus, aceşti autori consideră că este vital să-i
întrebaţi pe clienţi cum se identifică ei înşişi, şi nu să faceţi presupuneri despre cultura sau
etnia lor.
Al doilea pas în încercarea de a crea o legătură între terapeut şi client este ca dvs.
să recunoaşteţi faptul că intervievaţii sunt experţi în propriile probleme culturale. Rugaţi-i
pe clienţi să vă înveţe despre identităţile lor. În final, întrebaţi-i cum vă percep şi ce
diferenţe cred că există şi ar putea împiedica dezvoltarea unei bune relaţii de muncă.
Diferenţele în comunicare pot afecta capacitatea dvs. de a-i ajuta pe clienţi. Recunoscând
acest lucru, i-ar putea face pe clienţi să vă perceapă ca fiind mai de încredere şi mai bine
informat. Această încercare de a vă potrivi cu clienţii trebuie să implice sinceritate şi
onestitate personală din partea dvs., altfel aţi putea fi percepuţi ca incompetenţi sau falşi.

15
2. Evidenţierea practicii diagnostice
Acest capitol vine în întâmpinarea celor care vor să dezvolte diagnostice folosind
DSM-IV.
Primul pas în exersarea abilităţilor pentru diagnostic este acela de a realiza un pre-
interviu. În cadrul acestuia, trebuie să adresaţi întrebări adecvate care să evalueze statusul
mintal, să recunoaşteţi comportamentele problematice şi să determinaţi nivelul de
deteriorare cauzat de aceste comportamente. Realizând acest lucru, trebuie să evitaţi supra
sau subestimarea patologică a unui comportament. De exemplu, trebuie să aveţi în vedere
chestiunile dezvoltării normale ca fiind influenţate de influenţele culturale
multidimensionale ale identităţii, ceea ce include vârsta şi influenţele generaţionale, religia
şi orientarea spirituală, etnia, orientarea sexuală, originea şi moştenirea naţională şi genul
biologic. Este important să ţineţi cont de aceste influenţe pentru că veţi fi nevoiţi să faceţi
diferenţe între cineva care vă arată un comportament care este cultural diferit de ceea ce
vă aşteptaţi bazându-vă pe propria dvs. identitate, şi un comportament problematic.
Dezvoltarea unui diagnostic este un proces complex. Trebuie să examinaţi influenţele
psihologice, sociale şi biologice ale unui individ şi să încercaţi să determinaţi care sunt
cele mai probabile cauze pentru comportamentul pe care îl consideraţi neadaptativ.

ÎNCEPEŢI PROCESUL DE DIAGNOSTICARE PRINTR-UN INTERVIU

INTRODUCTIV

În cadrul acestui interviu, trebuie să adresaţi întrebări deschise şi închise care să vă

ofere o imagine vastă asupra domeniilor în care clientul are probleme. Pentru aceasta este
critic să includeţi o evaluare a statusului mintal. Morrison (1995) oferă sugestii detaliate
pentru a realiza un examen pentru statusul mintal. Întrebările critice pe care terapeutul
vrea să le rezolve până la sfârşitul interviului introductiv trebuie să includă:
- Are clientul probleme organice cum ar fi leziuni ale creierului sau demenţă?
- Este clientul psihotic?
- Clientul are tulburare sau o dispoziţie anxioasă?
- Clientul are intenţii suicidare?
- Abuzează clientul de substanţe?
- Este clientul victima sau făptuitorul unei violenţe?
Terapeutul vrea să câştige o perspectivă vastă asupra stării prezente de funcţionare
a clientului, care ar putea fi influenţată psihologic, biologic sau situaţional. În timp ce
puneţi întrebări relevante, trebuie să evaluaţi dacă procesul interpersonal care se petrece
între dvs. şi client este unul adecvat.
- Starea sau dispoziţia clientului este congruentă cu subiectul discutat?
- Clientul pare să răspundă la întrebările dvs. sau la ceea ce se întâmplă înăuntrul lui?
Fiţi conştienţi de natura limitată a informaţiilor dvs.
Dacă toate informaţiile dvs. sunt obţinute într-un interviu de 40 de minute, apoi
diagnosticul dvs. va trebui să fie mai cuprinzător decât dacă îl intervievaţi pe client timp
de două ore, pe membrii familiei şi dacă veţi colecta informaţii colaterale din surse
relevante. Cu cât ştiţi mai multe despre client, cu atât diagnosticul va fi mai precis. În
situaţii complexe sau confuze, inteligenţa explicită şi testarea personalităţii ar putea fi
necesare înainte ca un diagnostic acurat să poată fi posibil. În acest caz, terapeutul va
putea da doar un diagnostic provizoriu până când vor putea fi posibile testele.

16
Adresaţi întrebări care să excludă alte diagnostice

În timpul primului interviu, este necesar să mai adresaţi şi alte întrebări care să
confirme sau să infirme prezenţa unei tulburări. Să presupunem că în evaluarea prezenţei
halucinaţiilor, clienta recunoaşte că vede peste tot faţa soţului decedat. Îl vede prin
mulţimi, atunci când intră în camerele casei lor şi atunci când se plimbă prin parc. Este
femeia schizofrenică? Ar putea avea halucinaţii din cauza abuzului de substanţe?
Credinţele spirituale sau religioase includ faptul că viziunea faptului că rudele decedate
devin îngeri păzitori? Există alte explicaţii? A adresa atât întrebări de confirmare cât şi de
infirmare este vital pentru realizarea unui diagnostic corect. De exemplu, dacă o întrebaţi
pe femeie de când trăieşte aceste experienţe, iar ea spune că au început luna trecută după
ce soţul ei a fost ucis într-un accident de maşină, iar apoi aveţi date care sugerează că
„halucinaţiile” reprezintă mai curând un comportament de nemulţumire decât consecinţele
schizofreniei. Totuşi, să nu presupunem că ea nu este schizofrenică; mergeţi mai departe
cu mai multe întrebări. Este posibil, de exemplu, ca femeia să-şi „vadă” soţul pentru că
abuzează de substanţe. Nu vreţi să omiteţi informaţii importante pentru diagnostic pentru
că aţi presupus prematur că îi înţelegeţi situaţia. În plus, este posibil să deplângă moartea
soţului dar să fie şi schizofrenică. Aşa cum nu vreţi să „supradiagnosticaţi” un client, la fel
nu vreţi nici să o „subdiagnosticaţi”.
Să presupunem că în timpul unei evaluări pentru iluzii, un client să exprime multe
idei suspicioase. În adresarea altor întrebări, bărbatul exprimă suspiciuni în legătură cu
şeful, cu cei patru colegi şi cei doi subordonaţi. Clientul afirmă că toţi aceşti indivizi fac
lucruri intenţionate pentru a-i submina munca. Acest comportament ar putea reflecta iluzii
paranoice. Totuşi, adresaţi întrebări care ar putea infirma această posibilitate. Să
presupunem că acest client nu este paranoic şi întrebaţi-l de ce aceşti indivizi au această
atitudine faţă de el. să presupunem că apoi vă spune că el este singurul latino-american din
companie şi că el consideră că au o privire rasistă asupra lui. În această situaţie, câştigaţi
date suplimentare care ar putea infirma ideea că are iluzii şi ar putea confirma ideea că ar
putea fi victima bigotismului. Totuşi, la fel ca în exemplul cu halucinaţiile, un diagnostic
acurat cere întrebări detaliate care să vă asigure că nu trageţi concluzii greşite. Asiguraţi-
vă că îl întrebaţi pe client dacă are motive să fie suspicios şi pe cei din afara serviciului.
Dacă indică faptul că acasă, la biserică şi în comunitatea locală nu este „suspicios”, apoi
aveţi date suplimentare care să sugereze că suspiciunile lui nu reflectă o gândire iluzorie.
Ce domenii ar trebui să acopere acele întrebări suplimentare? Vreţi să conduceţi o
evaluare amănunţită privind influenţele situaţionale, biologice şi psihologice asupra
funcţionării clientului.

REFLECTAŢI ASUPRA DIAGNOSTICELOR ALESE

9

Odată ce interviul preliminar este complet, este timpul să folosiţi exerciţiile care
urmează după cazuri pentru a sprijini dezvoltarea unui diagnostic pentru client. Exerciţiile
vă sugerează să luaţi în considerare fiecare axa pe rând începând cu Axa I şi până la Axa
V. după ce aţi terminat acest lucru, sunteţi încurajat să priviţi asupra muncii dvs., începând
cu Axa V pentru a considera dacă gradul de importanţă pe care l-aţi dat factorilor
situaţionali în defavoarea celor individuali a fost unul adecvat. Aceste strategii de a privi
înapoi sunt adoptate după recomandările lui Hayes (2001) pentru a preveni erorile din
diagnosticare.
Dacă urmăriţi acest demers pas cu pas, va fi reprezenta diagonsticul dvs.
„adevărul” despre clienţii dvs.? Dacă vă uitaţi la avertizările scrise la începutul DSM-
ului, sunteţi avertizat că acele criterii oferite pentru fiecare tulburare servesc doar ca şi
ghid pentru înţelegerea clienţilor. Nu sunt oferite ca şi adevăruri despre clienţi. Criteriile

17
pentru fiecare tulburare sunt mereu reevaluate şi revizuite.
Amintiţi-vă că scopul unui diagnostic nu este de a „eticheta corect un client.
Scopul este de a descrie, cât mai acurat posibil, starea de funcţionare a clientului.

Fiţi riguros în utilizarea criteriilor DSM IV

Diagnosticele multiple sunt încurajate de sistemul multiaxial. Totuşi, nu daţi un
diagnostic daca un client nu îndeplineşte pe deplin criteriile şi nu daţi mai multe
diagnostice atunci când recomandările spun că sunt inadecvate. De exemplu, dacă
examinaţi criteriile pentru tulburarea opoziţional - provocatoare din DSM IV, îndrumarul
specifică faptul că diagnosticul nu ar trebui pus dacă acel client întruneşte criteriile pentru
tulburare de conduită sau personalitate antisocială. Mai mult, îndrumarul pentru tulburare
antisocială indică faptul că diagnosticul nu este potrivit decât dacă clientul are peste 18
ani.

Aveţi în vedere beneficiile şi riscurile diagnosticelor diferenţiate. In timp ce

etichetele corecte primesc cel mai apropiat tratament, etichetele pot avea şi implicaţii
negative pentru clienţi. Cercetările psihologiei sociale au demonstrat în multe domenii
puterea etichetelor de a influenţa percepţiile oamenilor cu privire la ceilalţi. Rosenhan
(1973), în studiul său clasic a demonstrat că odată ce un individ a primit o etichetă de
schizofrenic, toate comportamentele individului a fost interpretate prin intermediul
psihopatologiei. In mod similar, Langer (1974) ajuns la concluzia că observatorii
clasificau intervievaţii diferit în funcţie de faptul că erau etichetaţi ca aplicanţi pentru un
job, pacienţi din domeniul psihiatriei sau bolnavi de cancer. Synder (1984) a concluzionat
că profesorii priveau comportamentele diferit când studenţii primeau eticheta de ostil vs.
talentat. Astfel, etichetele au o mare putere în a afecta cursul vieţii unui client, astfel că
trebuie folosite cu atenţie.

Amintiţi-vă că un client nu este un diagnostic. Un client are o viaţă ce include

multe lucruri, iar uneori chiar şi prezenţa unei tulburări psihologice. Tulburarea descrie
problemele pe care clientul le trăieşte, dar nu îl defineşte pe acesta. Ca rezultat al acestui
lucru, când daţi un diagnostic pentru un client, fiţi atent la faptul că nu toţi clienţii care au
aceeaşi tulburare au simptome identice, aceeaşi intensitate a simptomelor sau aceeaşi
durată a dificultăţilor. DSM IV furnizează câţiva descriptori adiţionali pentru a-i adăuga la
diagnosticul ales, care va fi individualizat la situaţia prezentă a clientului. Descriptorii
includ informaţii despre potenţialele subtipuri de tulburări, intensitatea tulburării (mică,
moderată, severă), cursul clinic al tulburării (în remisiune parţială, completă, istoric,
vârsta, evoluţie).

Probleme de diagnosticare diferenţiată. Simptomele pot avea loc în mai mult

decât o singură tulburare. Mai mult, unele tulburări au simptome care se suprapun
semnificativ. Acest lucru creează o graniţă neclară între unele tulburări şi face ca un
diagnostic să fie greu de pus. Dacă aveţi probleme în diferenţierea diagnosticelor, prima
Addenda a DSM-ului realizează o clasificare în şase categorii: a. Tulburări mentale
datorate unei condiţii medicale generale, b. Tulburări induse de o substanţă, c. Tulburări
psihotice, d. Tulburări de dispoziţie, e. Tulburări anxioase şi f. Tulburări somatoforme.

Uneori decizia corectă nu este aceea de a diagnostica. La sfârşitului interviului

18
preliminar, este posibil să aflaţi faptul că eticheta corectă pe Axele I şi II nu constituie un
diagnostic. Alte ori, clientul ar putea avea nevoie de terapie, dar nu vă este clar care ar fi
cel mai potrivit diagnostic. În acest cazuri, amintiţi-vă că manualul statistic vă permite să
faceţi diagnostice care includ calificative precum „provizoriu” sau „nespecificat”. Dacă nu
vă este clar care este diagnosticul corect, dar vă este clar faptul că există o condiţie
diagnosticabilă, atunci eticheta corectă temporară este diagnosticul provizoriu.

AXA I
Primele exerciţii vă cer să vă gândiţi care ar putea fi cele mai adecvate diagnostice
pe Axa I. Vă încurajează să luaţi în considerare câteva diagnostice diferite şi apoi să-l
alegeţi pe cel mai adecvat. Pe Axa I codaţi ceea ce manualul numeşte Tulburări clinice,
Tulburări de adaptare şi Alte condiţii care ar putea reprezenta centrul atenţiei clinice. Pe
Axa I există un continuum de severitate implicit în care Tulburările clinice sunt cele mai
severe, urmate de Tulburările de adaptare care sunt definite ca reacţii limitate în timp şi
Alte condiţii care ar putea reprezenta centrul atenţiei, dar care nu reprezintă prezenţa unei
tulburări psihologice.
AXA II
Exerciţiile de pe Axa II vă cer să vă gândiţi dacă un anumit client îndeplineşte
toate criteriile pentru o Tulburare de personalitate sau / şi Retard mintal. Dacă acel client
nu îndeplineşte criteriile pentru un diagnostic de pe Axa II, terapeutul poate utiliza axa
pentru a raporta trăsături de personalitate sau mecanisme maladaptative care ar putea fi
relevante pentru tratament. DSM IV permite diagnosticarea majorităţii tulburărilor de
personalitate pentru adulţi. Adolescenţi şi copii. Totuşi, fiecare tulburare prezintă un
avertisment prin care comportamentele trebuie să se fi petrecut pe termen lung şi
reprezintă paternuri care diferă de ceea ce se aşteaptă din punct de vedre cultural de la un
individ. Cum puteţi determina dacă un comportament interpersonal reflectă o tulburare
sau o un comportament sancţionat cultural? Hays (2001) atenţionează că acest lucru este
greu de determinat. Ea recomandă dezvoltarea unei înţelegeri comprehensive a
influenţelor culturale, înainte de a considera dacă un diagnostic de pe Axa II este potrivit
sau nu. Capitolul de exerciţii vă îndrumă să fiţi cât mai specifici în descrierea motivelor pe
care aţi ales să le luaţi sau nu în alegerea unui diagnostic.

AXA III
Pe Axa III, raportaţi orice condiţie medicală care simţiţi că este relevantă pentru
managementul condiţiilor clientului pe Axele I şi II. Aceste condiţii medicale ar putea
avea un rol cauzal în dezvoltarea problemelor clientului, le-ar putea exacerba sau le-ar
putea face mai complexe. Uneori un client vine pentru un ajutor specific cu o problemă
medicală care are influenţe ce sunt înţelese cel mai bine ca şi Tulburări mentale datorate
unei probleme medicale. Când acesta este cazul, codaţi această informaţie atât pe Axa I cât
şi pe Axa III. De exemplu, DSM IV are un cod pe Axa I pentru Tulburările de
personalitate datorate unei condiţii medicale generale. Acest cod ar fi potrivit pentru un
client cu leziuni ale lobului frontal care au rezultat ca urmare a unei lipse de judecăţi sau
control al impulsului sau unei dispoziţii inadecvate. Pe Axa III, aţi putea folosi
Clasificarea internaţională a tulburărilor pentru a coda această condiţie medicală.

AXA IV

19
 Pe Axa IV, indicaţi orice probleme psihosociale sau de mediu care sunt relevante
pentru funcţionarea clientului. DSM IV furnizează categorii d probleme la care dvs. să vă
consideraţi, incluzând probleme cu grupul de sprijin, legate de mediul social, probleme
educaţionale, probleme de acces la serviciile de sănătate, legate de interacţiunea cu
sistemul legal şi alte probleme psihosociale şi de mediu.

AXA V
Pe Axa V, indicaţi evaluarea dvs. globală asupra funcţionării clientului folosind
scala care este dată de Evaluarea multiaxială din manual. Este un proces direct. Pentru
fiecare scor numeric pe o scală de la 0 la 100, manualul oferă un set de descriptori în
funcţie de cum funcţionează individul la acel nivel. Cu cât scorul este mai mic, cu atât
individul funcţionează mai prost, cu excepţia faptului că un scor 0 reprezintă faptul că nu
aveţi informaţiile adecvate despre acel client. 100 reprezintă scorul pe care îl daţi unui
client care funcţionează superior în toate aspectele vieţii lui. În determinarea scorului
pentru un client trebuie să aveţi o mare atenţie. Colectarea informaţiilor din surse
colaterale poate fi utilă în verificarea nivelului la care funcţionează clientul.
După ce alegeţi un scor care îl reprezintă cel mai bine pe client, puneţi în
paranteze perioada de timp care îl reprezintă cel mai bine. De exemplu, ar putea
reprezenta funcţionarea clientului în timpul interviului preliminar sau ar putea reflecta cel
mai înalt nivel de funcţionare din ultimul an. Îi puteţi da mai mult decât un singur scor,
fiecare definind funcţionarea într-o perioadă de timp diferită dar specifică.

VERIFICAŢI DE DOUĂ ORI JUDECATA DVS. CLINICĂ

9

După ce aţi finalizat evaluarea dvs. iniţială pentru Axele I-V, capitolul de exerciţii
vă va cere să reconsideraţi toate acele evaluări în ordine inversă, din punctul dvs. de
vedere. Aţi supra sau subestimat impactul factorilor situaţionali, biologici sau psihologici
individuali asupra stării prezente de funcţionare a clientului? Dacă aţi făcut acest lucru,
corectaţi diagnosticul. Apoi, exerciţiile vă sugerează să indicaţi de cev-aţi decis sau nu să
schimbaţi diagnosticul după ce aţi făcut această primă trecere în revistă.
Aţi fost nevoit să vă schimbaţi diagnosticul? Slattery (2004) sugerează că din
cauza erorii fundamentale de atribuire, terapeuţii ar putea recunoaşte corect impactul
influenţelor situaţionale asupra propriului comportament, dar să fie predispuşi să
subestimeze puterea situaţiei asupra clientului. Aceasta ar putea conduce la o eroare în
diagnostic.
Când este cel mai probabil să interpretaţi greşit influenţele individuale, biologice
sau psihologice asupra unui client? Cel mai vulnerabil sunteţi atunci când clientul diferă
semnificativ de dvs. în unele privinţe. DSM IV are disponibile resurse care să vă ajute în
evaluarea impactului vârstei, culturii şi genului asupra procesului de diagnostic. Prima
Addenda conţine principii generale privind normele culturale şi un glosar al graniţelor
simptomelor culturale. Această addenda oferă informaţii importante pentru a vă ajuta să
luaţi în considerare cultura când puneţi un diagnostic. În final, pe Axa IV puteţi indica
influenţele culturale asupra clientului. Fiţi atent şi precaut când luaţi în considerare aceste
probleme culturale încercând să nu le supra sau subestimaţi importanţa.
Hays (2001) şi-a exprimat îngrijorarea că informaţiile culturale oferite în DSM IV
sunt adesea prea scurte şi nespecifice pentru a servi drept ghid în diagnostic. Ea sugerează
rectificarea situaţiei prin adăugarea unei Axe VI care să includă factorii culturali relevanţi
pentru identitatea clientului. Ea defineşte influenţele culturale prin vârstă etnie, gen

20
biologic, originea şi moştenirea naţională, orientarea sexuală, statutul socio-economic,
religie şi orientarea spirituală. Pentru un diagnostic acurat, Hays recomandă să completaţi
mai întâi Axa VI şi apoi să mergeţi înapoi spre Axa V, IV, III, II, I. acest proces invers ar
putea preveni erorile culturale.
Să presupunem că aţi finalizat trecerea inversă în revistă pentru diagnosticele
alese, căutând potenţialele erori în diagnoză. Aţi terminat? Nu chiar. Exerciţiile din capitol
vă cer să mai revizuiţi încă o dată deciziile dvs. Această ultimă revizuire o faceţi din
punctul de vedere al clientului. De ce să consideraţi punctul de vedre al clientului? La
început, clienţii sunt experţi asupra vieţilor lor, nu dvs. În a doilea rând, clienţii nu au
acces legal la diagnosticele lor. Alegerile pe care le faceţi ar trebui să sprijine discuţiile pe
care le aveţi cu clienţii despre vieţile lor. Altfel, aceste diferenţe de diagnostic ar putea
întrerupe sau preveni dezvoltarea unei alianţe de lucru cu acel client.
Cercetările au arătat că munca efectivă are loc atunci când cel care ajută şi clientul
construiesc o alianţă de lucru în care ambele părţi se tratează cu respect şi lucrează activ
împreună pentru a îndeplini obiectivele tratamentului. Luarea în considerare a percepţiilor
clientului când se dezvoltă un diagnostic îi demonstrează acestuia că înţelegeţi punctul lui
de vedere asupra slăbiciunilor şi puterilor lui. Aceasta ar putea creşte motivaţia lor de a se
schimba. Cu toate acestea, dacă veţi crede că un client are o reacţie puternic negativă la
diagnosticul pe care l-aţi ales, gândiţi-vă serios la implicaţiile pe care le-ar putea avea
acest lucru privind acurateţea deciziilor dvs.; revizuiţi-le dacă este necesar.

CONCLUZII

Diagnosticarea este un proces complex. În realizarea unui diagnostic, consideraţi

şi influenţele psihologice, sociale şi biologice. Fiţi deschis dacă trebuie să revizuiţi
diagnosticul, bazându-vă pe informaţiile noi pe care le primiţi. Trataţi pacientul ca pe un
partener în procesul de diagnosticare. Gândiţi-vă şi la utilitatea pe care o are diagnosticul
pentru client, nu doar la acurateţea lui. Alegerile dvs. îl vor ajuta pe client să câştige
servicii de care are nevoie? Aceste alegeri vor ajuta la îmbunătăţirea serviciilor pe care le
primeşte clientul? Clientul şi sistemul lui de sprijin vor fi întăriţi de informaţiile pe care le
dă diagnosticul ales? Dacă răspunsul la una din aceste întrebări este nu, atunci, revizuiţi-
vă diagnosticul.

21
 II. PROFILE ALE ADULŢILOR PENTRU
UTILIZAREA ÎN ŞEDINŢELE INDIVIDUALE

ROLUL CLIENTULUI
Citiţi următoarele cazuri şi încercaţi să vă puneţi în ipostaza clientului. Nu trebuie
să memoraţi toate detaliile care sunt furnizate în descriere. Detaliile sunt oferite pentru a
face personajul cât mai viu în procesul de intervievare. Puteţi schimba orice detaliu
demografic sau despre caz care v-ar putea ajuta să conturaţi un rol cât mai bun.
Înainte ca interviul oficial să înceapă, spuneţi-i intervievatorului care sunt datele
dvs. demografice, motivul pentru care sunteţi prezent la interviu şi locaţia unde are loc
interviul; toate aceste informaţii sunt oferite în prima secţiune a profilului. La final, atât
dvs. cât şi terapeutul ar trebui să recitiţi profilul aşa cum a fost scris şi apoi să vă puneţi în
locul terapeutului pentru a completa exerciţiile de diagnostic, aprofundând interviul şi
reflectând la discursul clientului din perspectiva terapeutului.

ROLUL TERAPEUTULUI
Înainte de a începe să adresaţi întrebări despre motivul pentru care clientul se fală
aici, trebuie să-i explicaţi clientului cine sunteţi, cum funcţionează cabinetul dvs., cum
este supervizată munca dvs. şi care sunt limitele confidenţialităţii. Dacă sunteţi priviţi prin
intermediul unei oglinzi sau înregistraţi cu echipamente audio-video, acest lucru trebuie
explicat clientului. Asiguraţi-vă că sunteţi înţeles de către client în ceea ce priveşte modul
în care informaţiile vor rămâne confidenţiale înainte de a-i cere clientului consimţământul
scris pentru a fi intervievat sau pentru angajarea în terapie.

Ce va rămâne confidenţial? 9

În majoritatea circumstanţelor, informaţiile adunate în timpul şedinţelor vor fi

strict confidenţiale în limita a câtorva excepţii specifice. Confidenţialitatea va fi încălcată
în următoarele situaţii: atunci când clientul ameninţă să-şi facă rău sieşi sau altor persoane
cunoscute sau dacă clientul este victima abuzului sau neglijenţei în familie. În aceste
situaţii, sunteţi nevoiţi să puneţi siguranţa clientului sau a celorlalţi înaintea
confidenţialităţii şi să raportaţi situaţia la autorităţile legale.
Confidenţialitatea mai poate fi încălcată dacă clientul vrea ca dvs. să oferiţi
informaţii altor persoane precum doctori, judecători, instituţii şcolare. Pacienţi au reguli
specifice, iar practicienii au responsabilităţi specifice privind modul în care utilizează
informaţii confidenţiale cu privire la sănătate.
În termeni populari, dacă un client doreşte ca dvs. să dezvăluiţi informaţii despre
ei altor persoane, trebuie să semneze un document care să includă informaţiile pe care vor
să le facă publice şi cui. În ceea ce priveşte minorii, probleme cu referire la tratament,
confidenţialitate şi publicarea înregistrărilor sunt mai complexe deoarece aceste lucruri se
află în puterea tutorelui legal.
Clienţii diferă pentru dumneavoastră în moduri importante?
La începutul şedinţei trebuie să-i explicaţi clientului cine sunteţi şi care este
maniera în care dvs. lucraţi deoarece percepţia lui ar putea fi foarte diferită de realitate.
Discutaţi împreună diferenţele şi ascultaţi cu atenţie ceea ce are de spus clientul. Fiţi
pregătit să discutaţi şi limitele cunoaşterii dvs. exersaţi acest lucru în jocul de rol.

22
 După ce schimbul de roluri este complet, nu mergeţi direct la exerciţiile didactice.
Mai întâi treceţi în revistă profilul clientului pentru a fi sigur că-i înţelegeţi gândurile,
sentimentele şi paternurile de relaţionare. Este posibil ca interviul preliminar să nu vă
ajute în stabilirea corectă a unui diagnostic, aşa că lăsaţi profilul clientului să vă umple
golurile pe care le aveţi. După ce completaţi exerciţiile care vă ajută să exersaţi abilităţile
pentru interviu, încercaţi să vă adaptaţi gândirea şi stilul de a vă adresa clientului prin
raportare la contextul său cultural, vârstă, etnie, statut socio-cultural, religie, gen biologic.
Acest lucru poate fi o provocare. Pentru a rezolva această provocare, fiecare profil ne dă
un indiciu despre modul în care clientul poate să răspundă la diferite aspecte ale situaţiei
de interviu. Pentru unele exerciţii sunt oferite exemple despre modul în care aţi putea să
vă adaptaţi discursul.

23
 3. Cazul Monisha

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Monisha şi sunteţi o afro-americană în vârstă de 18 ani. Sunteţi în
primul an la facultate. Sunteţi cel mai mare copil din cei patru. Fraţii dvs. locuiesc acasă
împreună cu părinţii într-un oraş care se află la trei ore distanţă de facultatea la are sunteţi.
Părinţii muncesc într-o fabrică care produce echipamente pentru autoturisme. Sunteţi
prima persoană din familie care urmează o facultate. Ambii părinţi au început să
muncească în fabrică după ce au terminat liceul. Împărţiţi un apartament cu alte 3 studente
şi lucraţi cu jumătate de normă. Aveţi multe credite pentru a încerca să treceţi cât mai
repede peste cei 4 ani de facultate şi pentru a avea un venit decent care să vă ajute şi
familia.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Hainele dvs. sunt curate şi călcate iar igiena este potrivită. Staţi liniştită cu mâinile
în poală şi picioarele încrucişate în dreptul gleznelor, dar daţi dintr-un picior. Rareori,
realizaţi un contact vizual. Atitudinea dvs. faţă de terapeut este politicoasă, cooperantă şi
respectuoasă, dar nu oferiţi multe informaţii şi aveţi tendinţa să vorbiţi în propoziţii scurte.
. Viteza discursului este normală, iar ideile gândurile sunt bine organizate, dar nu sunteţi
prea introspectivă şi nu elaboraţi informaţiile pe care le oferiţi terapeutului.
Când sunteţi întrebată despre ceea ce v-a adus aici, vă axaţi mai ales pe simptome
(dureri de cap, anxietate în legătură cu teste sau note), dar vorbiţi foarte puţin despre
emoţii. Oricum, atunci când sunteţi întrebată direct despre emoţiile şi trăirile interioare
legănatul picioarelor se accentuează, vă schimbaţi poziţia adesea, vă încruntaţi şi vă
scărpinaţi în cap ca şi cum v-ar durea. Deşi aveţi multe întrebări despre modul în care
terapia vă poate rezolva durerile de cap şi notele proaste, nu răspundeţi voluntar la aceste
întrebări decât dacă terapeutul vă solicit acest lucru.
Atunci când sunteţi întrebată despre starea dvs. mentală, nu prezentaţi confuzii,
gânduri neobişnuite dau halucinante. Negaţi faptul că vă simţiţi deprimată sau anxioasă,
cu excepţia momentelor în care daţi teste sau vă gândiţi la performanţele academice.
Dacă sunteţi întrebată despre consumul de droguri sau alcool, recunoaşteţi faptul
că aţi încercat puţină marijuana şi alcool când eraţi în liceu. Uneori, în week-end-uri ieşiţi
în baruri cu colegele atunci când vă presează să luaţi o pauză de la învăţat, dar negaţi
faptul că beţi atât de mult încât să vă îmbătaţi. Sunteţi mult prea îngrijorată în legătură cu
performanţa şcolară pentru a permite drogurilor sau alcoolului să interfereze cu studiul sau
prezenţa la ore.

3. De ce sunteţi intervievată?
9

O asistentă de la campusul universitar v-a recomandat după ce aţi urmat un

tratament pentru migrene. Nu aveţi aceste dureri în mod constant, dar se întind pe o
perioadă de câţiva ani, dar de când aţi venit la facultate sau intensificat şi simţiţi faptul că
tratamentele nu mai au efect. Asistent v-a întrebat despre modul în care vă descurcaţi la
şcoală şi aţi admis faptul că notele de la unele examene au fost cam mici şi sunteţi stresată
din cauza acestui lucru. Deşi asistenta v-a prescris medicamente mai puternice pentru
durerea de cap, aceasta crede că ar trebui să beneficiaţi de o perioadă de relaxare sau de un
training care să vă înveţe cum să faceţi faţă stresului. A crezut că acest lucru ar putea să vă
ajute în performanţele şcolare şi ar putea preveni apariţia altor dureri de cap. sunteţi

24
sceptică dar durerile de cap încep să interfereze cu munca dvs. pentru şcoală şi sunteţi
foarte îngrijorată din cauza notelor.

4. Cum vă simţiţi?
9 9

Nu oferiţi informaţii din proprie iniţiativă despre sentimentele pe care aveţi, dar vă
simţiţi un pic inconfortabil dacă sunteţi întrebată. Dacă terapeutul vă cere detalii despre
aceste sentimente, admiteţi că sunteţi sceptică în ceea ce priveşte modul în care o discuţie
cu un terapeut ar putea face ca durerile de cap să dispară şi notele să se îmbunătăţească.
Aţi putea adăuga faptul că un frate mic a avut acelaşi gen de probleme emoţionale şi a fost
mult timp sub supraveghere medicală. Sunteţi deopotrivă sceptică şi curioasă în ceea ce
priveşte psihoterapia deşi nu aţi participat la niciodată la şedinţele fratelui dvs. şi aveţi
impresia că nu l-a ajutat aproape cu nimic. Sunteţi obişnuită ca fiind cea mai puternică din
familie şi nu vă simţiţi confortabil să admiteţi că sunteţi vulnerabilă. Sunteţi puţin
anxioasă deoarece terapeutul ar putea încerca să vă facă să plângeţi sau să vă exprimaţi
emoţiile, iar acest lucru v-ar face să vă simţiţi ruşinată. Dacă terapeutul vă întreabă în mod
special despre anxietate, recunoaşteţi faptul că deveniţi astfel în situaţiile de examen până
în punctul n care inima vă bate foarte tare, palmele vă transpiră şi vă este foarte greu să vă
concentraţi. Aceste simptome par să se petreacă deşi învăţaţi foarte mult înainte de
examene şi sunteţi frustrată de faptul că vă simţiţi astfel, părând că nu sunteţi capabilă să
vă amintiţi informaţiile pe care le-aţi învăţat.

5. Cum gândiţi?
Aţi avut note de zece şi de nouă în liceu şi vi s-a spus de câtre profesori şi
consilieri că aveţi ceea ce este nevoie pentru succes. Visul dvs. este să ajungeţi profesoară
deoarece v-aţi admirat profesorii din liceu pentru modul în care şi-au lăsat amprenta
asupra vieţii studenţilor. În prezent notele vă pun în încurcătură deoarece în liceu aţi avut
mereu note mari. Începeţi să vă întrebaţi dacă nu cumva profesorii s-au înşelat în privinţa
dvs. şi nu aveţi ceea ce trebuie pentru a avea succes şi la facultate, dar aceste informaţii nu
le oferiţi terapeutului decât dacă acest vă întreabă. Vă gândiţi mult la faptul că vă
dezamăgiţi părinţii, care sunt foarte mândri de faptul că au o fiică la facultate. Vă
îngrijorează şi faptul că vă dezamăgiţi şi fraţii pentru care sunteţi un exemplu. Vă
imaginaţi că absolviţi facultatea foarte repede, că aveţi o slujbă ca profesoară şi că sunteţi
în poziţia de a vă ajuta şi fraţii să urmeze o facultate. Aceste gânduri primează în mintea
dvs. când încercaţi să învăţaţi pentru un examen şi acest lucru vă face să vă concentraţi şi
mai greu.
6. Ce vă place la dvs.?
Sunteţi mândră de succesele dvs. din liceu şi de rolul de a fi primul membru al
familiei care merge la facultate. Aţi putea să vă descrieţi ca fiind responsabilă, demnă de
încredere şi loială, iar dacă vi se cer exemple vă centraţi pe rolul dvs. de soră mai mare şi
de importanţa pe care o au aşteptările părinţilor pentru dvs. în a fi un bun exemplu pentru
ceilalţi fraţi.

7. Cum v-ati descurcat la serviciu?

9

Dacă sunteţi întrebată de slujba cu jumătate de normă de la băcănie, recunoaşteţi

faptul că nu vă place prea mult şi că simţiţi că vă ia din timpul pentru învăţat. Totuşi aveţi
nevoie de bani pentru a contribui la cheltuielile pentru facultate şi încercaţi să vă
descurcaţi cât mai bine. În ultima vreme a trebuit să vă amânaţi turele din cauza durerilor
de cap şi vă temeţi ca nu cumva managerul să vă perceapă ca fiind leneşă sau
iresponsabilă, deşi a fost înţelegător şi nu s-a plâns de faptul că aţi lipsit.

25
8. Cum vă descurcaţi la şcoală?
Notele au scăzut după ce nu prea v-aţi descurcat bine la câteva examene
importante. Aţi avut mulţi de 9 la majoritatea cursurilor, dar acum aveţi 7 la două dintre
ele şi sunteţi în pericol de a avea restanţă la matematică. Din cauza durerilor de cap aţi şi
lipsit de la câteva ore. Nu le-aţi cerut profesorilor ajutor suplimentar şi vă este ruşine să
faceţi acest lucru. Sunteţi îngrijorată din cauza notelor, iar planul dvs. este acela de a
învăţa mai mult pentru a vă descurca mai bine.

9. Cum este sănătatea dvs.?

De la centrul medical al campusului vi s-a dat o reţetă cu Imitrex. Trebuie să luaţi
medicamentul ori de câte ori simţiţi că aveţi o migrenă. Încă din adolescenţă v-aţi luptat
cu durerile de cap, dar până acum aţi fost capabilă să le faceţi faţă cu ajutorul
medicamentelor. Negaţi faptul că aveţi alte probleme fizice. Totuşi, dormiţi doar 5-6 ore
pe noapte. V-aţi şi îngrăşat de când sunteţi la facultate, dar nu consideraţi că acest lucru
este o problemă. Pur şi simplu nu aţi avut timp să faceţi gimnastică.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Dacă sunteţi întrebată de viaţa socială, râdeţi şi spuneţi că nu aveţi una. În liceu aţi
avut mereu prieteni şi cu cine să ieşiţi în oraş, dar cursurile, învăţatul şi slujba nu vă
permit să socializaţi prea mult de când sunteţi aici. Dacă sunteţi întrebată ce faceţi ca să vă
relaxaţi, spuneţi ca rareori faceţi acest lucru. De la venirea la facultate nu prea aveţi timp
să faceţi a cest lucru. Colegele de cameră vă spun că ar trebui să vă faceţi timp pentru
distracţie şi încearcă să vă convingă să mergeţi cu ele la petreceri. Nu reuşiţi să vă daţi
seama cum reuşesc alţii să facă acest lucru şi să mai aibă timp să pentru şcoală. Când aţi
încercat să vă distraţi împreună cu colegele, v-aţi simţit vinovată şi distrasă în legătură cu
munca pe care aţi fi putut să o faceţi în acest timp. Nu vedeţi acest lucru ca pe o problemă.
Prietenii par un lux pe care în prezent nu vi-l puteţi permite.
Sunteţi aproape de familie şi vorbiţi o dată pe săptămână. Este prea scump ca să
vă puteţi permite să sunaţi mai des. Dvs. şi mama aţi fost foarte apropiate de când bunica
dvs. a murit anul trecut. A fost răpusă de cancer. V-aţi implicat împreună să aveţi grijă de
ea. Nu vă puteţi împăca cu această situaţie deoarece rolul dvs. în familie este de a fi
puternică şi competentă. Nu credeţi că este o situaţie fără rezolvare, dar din când în când
sunteţi surprinsă de emoţiile pe care le aveţi când vă gândiţi la ea în vise sau în
conversaţiile cu mama dvs. Dacă veţi dori să împărtăşiţi aceste emoţii cu terapeutul o veţi
putea face în funcţie de cât de confortabil vă face să vă simţiţi. Amintiţi-vă că dvs.
consideraţi că ar fi ruşinos să plângeţi în timpul şedinţei şi încercaţi să evitaţi acest lucru
cu orice preţ. Totuşi, când subiectul este adus în discuţie, arătaţi disconfort prin
schimbarea poziţiei în scaun şi legănarea picioarelor .

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

Până de curând, aţi considerat că viaţa este o provocare căreia îi puteţi face faţă.
Eraţi mândră de succesele din liceu şi de faptul că sunteţi prima din familie care urmează
o facultate. Eraţi nerăbdătoare să începeţi cursurile şi încrezătoare în viitor. Apoi durerile
de cap s-au accentuat şi v-aţi dat seama că este posibil să picaţi un examen deşi aţi învăţat
foarte mult. Încrederea in forţele proprii are de suferit şi deveniţi anxioasă chiar şi atunci
când anticipaţi un test. Credeţi că dacă aţi munci mai mult şi aţi rămâne concentrată la
cursuri aţi avea mai mult succes. Dar, se pare că sunteţi prinsă într-un cerc fără sfârşit în
care încercaţi tot mai mult dar reuşiţi tot mai puţin. Este confuz să vă consideraţi ca fiind
capabilă de insucces şi să aveţi nevoie de ajutor. Începeţi să recunoaşteţi că este nevoie să

26
încercaţi ceva diferit pentru a ieşi din acest cerc. Nu sunteţi sigură că psihoterapia este
ceva diferit, dar sunteţi motivată să încercaţi orice decât să renunţaţi la scopurile dvs.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Monisha

A. Ce criterii îndeplineşte Monisha pentru o tulburare de adaptare de pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Monisha şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticul
ales pentru ea.
B. Îndeplineşte Monisha criteriile pentru o tulburare de pe Axa II, ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Monisha de pe Axa III (condiţii medicale
generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Monisha şi

daţi câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate
mică, moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Monishei pentru Axa V (în
prezent sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau
subestimat impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale

27
pe care o are Monisha. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce
sau de ce nu.

28
G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Monishei.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Monisha

A. Monisha munceşte din greu pentru a avea succes pe plan şcolar dar şi pentru a fi
sursă puternică şi de neclintit care să-i ajute pe ceilalţi membri ai familiei. Ar putea să nu
conştientizeze îndeajuns cum acest lucru se constituie într-un stres semnificativ pentru ea.
Discutaţi despre comportamentul ei non-verbal, ajutând-o să-şi exploreze emoţiile cauzate
de aceste probleme.

Când Monisha vorbeşte despre moartea bunicii ei, puterea vocii ei se diminuează
şi vorbeşte mai încet şi mai ezitant, cu pauze lungi. Scrieţi un comentariu care să
evidenţieze comportamentul ei non-verbal şi care să o încurajeze să se gândească ce stări
emoţionale ar putea reflecta acest comportament cu privire la moartea bunicii.

Când Monisha vorbeşte despre notele mici, despre grija că ar putea să-şi
dezamăgească părinţii şi despre dorinţa de a fi un bun exemplu pentru fraţii mai mici, dă
din picioare, îşi schimbă poziţia în scaun, se scarpină în cap şi-şi rupe fire de păr ca şi cum
ar durea-o. Ce aţi putea să-i spuneţi pentru a-i atrage atenţia asupra acestor indicii non-
verbale şi pentru a se orienta asupra presiunii emoţionale pe care o simte pentru a se
realiza pe plan şcolar?

B. Monisha cere un training despre managementul stresului pentru simptomele pe

care le are atunci când o doare capul şi pentru aparenta anxietate din timpul examenelor.
Pentru a stabili o măsură a simptomelor pe care le prezintă, trebuie să obţineţi mai multe
detalii despre momentele specifice în care are aceste simptome. Folosind întrebări
deschise şi închise pentru a aduna informaţii despre frecvenţa, intensitatea şi durata
acestor simptome, veţi reuşi să stabiliţi o modalitate prin care dvs. şi Monisha să puteţi
evalua progresele din timpul tratamentului.

Realizaţi o listă cu întrebări pe care aţi putea să le adresaţi pentru a obţine exemple
specifice de momente când o doare capul sau are anxietate în timpul examenelor.

29
 Realizaţi o listă cu întrebări pe care aţi putea să le adresaţi pentru a stabili frecvenţa,
intensitatea şi durata acestor simptome.

C. Realizaţi o listă cu întrebări pe care aţi putea să le adresaţi pentru a obţine exemple de
modalităţi în care experimentează o durere de cap. Stabiliţi dimensiuni multiple ale
experienţei (comportament, cogniţii, sentimente, imagerie, senzaţii) care au avut loc
înainte, în timpul şi după ce a avut dureri de cap sau un episod de anxietate?

D. Ce întrebări aţi putea pune în legătură cu excepţiile de la comportamentul descris

mai sus? Spre exemplu, Când este sub presiune dar nu o doare capul sau dă un examen
fără a fi anxioasă?

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Monisha

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel
mai greu în stabilirea unei legături cu Monisha, plecând de la vârstă, gen biologic, statut
socio-economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce
s-ar putea întâmpla în mod clar?
B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă
de lucru cu Monisha? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Având în vedere faptul că Monisha nu a indicat nici o legătură între simptome şi

moarte bunicii, că investeşte în menţinerea unui rol puternic şi competent şi că se simte
puţin inconfortabil cu ideea psihoterapiei, cum aţi putea aborda subiectul sarcina de a
obţine mai multe informaţii despre acest eveniment şi despre reacţia ei?

D. Discutaţi toate aspectele centrării tratamentului pe simptomele durerilor de cap şi

ale anxietăţii Monishei în opoziţie cu extinderea tratamentului care să includă explorarea

30
unor necazuri nerezolvate.

E. Care credeţi că este în prezent cea mai bună alegere pentru tratamentul Monishei?
Ce factori v-au influenţat în alegere?

F. Decizia dvs. cu privire la tratamentul optim reflectă privirea dvs. generală despre
un tratament restrâns vs. un tratament lărgit, sau factorii individuali care o influenţează pe
Monisha?

31
 4. Cazul Jie

1. Care sunt principalele dvs. date?

Sunteţi un taiwanez de 18 ani care studiază pentru o diplomă în afaceri la o
universitate din Statele Unite. Familia dvs. restrânsă este formată din bunica din partea
tatălui, părinţii şi 3 surori mai mici. Familia extinsă este formată din trei mătuşi şi trei
unchi din partea tatălui şi câte patru din partea mamei şi copiii lor. Relaţiile familiale sunt
foarte apropiate. Toţi lucrează împreună pentru a asigura succesul unei afaceri de familie
care există de multe generaţii. Vorbiţi engleza fluent şi la fel limba maternă.
De 6 luni sunteţi în America. Locuiţi singur în casa unei familii chineze care este
înrudită cu unul dintre asociaţii tatălui dvs. această familie locuieşte la nord de facultatea
la acre studiaţi. Mama din această familie vă aduce de mâncare şi are grijă şi de rufele dvs.
vă aflaţi într-un interviu la centrul de consiliere al universităţii.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi foarte liniştit şi în majoritatea timpului priviţi în jos. Întregul corp este
nemişcat pe parcursul interviului. Nu daţi din picioare, nu le încrucişaţi sau gesticulaţi cu
mâinile decât dacă discuţia devine foarte inconfortabilă. Întrebările privind starea dvs.
psihică cresc nivelul disconfortului până la punctul în care tot corpul devine în mod
evident tensionat. Mâinile dvs. se prind uşor de braţele scaunului sau de genunchi. Vă
împingeţi spatele către spătar, iar picioarele vă tremură cu presiunea de a le împinge în
podea. Este foarte important pentru dvs. să aveţi o atitudine matură; acest lucru înseamnă
că trebuie să vă păstraţi controlul tot timpul. Astfel, în timp ce corpul arată tensiune tot
timpul, vocea dvs. rămâne controlată ţi calmă.
Vă simţiţi foarte ruşinat de orice întrebare care presupune că aveţi probleme
emoţionale. Totuşi, din respect pentru autoritatea terapeutului, încercaţi să răspundeţi la
întrebări. Credeţi că terapeutul are o impresie negativă despre starea dvs. psihică şi
încercaţi să corectaţi acest lucru. Încercaţi să faceţi acest lucru afirmând că doctorul
universităţii a crezut că problemele de sănătate vi s-ai îmbunătăţi dacă aţi primi sugestii
pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Dacă vi se cer mai multe informaţii, spuneţi
că acesta este primul an la facultate şi este foarte important pentru dvs. să primiţi note
bune. Notele mari vă vor onora familia şi veţi putea câştiga un loc la o şcoală de afaceri
după ce absolviţi.
Vi s-a spus că prezenţa la acest interviu vă v-a ajuta să reuşiţi şi sunteţi nerăbdător
să cooperaţi pe deplin. Dacă vi se pun întrebări de tipul „de ce?”, cum ar fi: „ De ce sunteţi
stresat la şcoală?”, răspundeţi că acest lucru este rezultatul unor cauze externe precum
examenele confuze, zgomotul din bibliotecă şi lipsa unui suport familial deoarece locuiţi
departe de casă.
Dacă vi se adresează întrebări referitoare la starea psihică ce au legătură cu
memoria şi capacitatea de a vă concentra, recunoaşteţi faptul că problema capacităţii de
concentrare a atenţiei la teme şi în timp ce învăţaţi este în creştere. Afirmaţi şi faptul că
deşi studiaţi multe ore, în timpul unui examen aveţi probleme să vă amintiţi ceea ce aţi
învăţat. În legătură cu aceste probleme de concentrare vă simţiţi foarte îngrijorat şi
tensionat, iar la acestea se adaugă şi multe acuze somatice. Dacă sunteţi întrebat despre
sentimente de furie sau agresivitate, le negaţi. Dacă sunteţi chestionat cu privire la iluzii
sau halucinaţii, deveniţi atât de ruşinat încât vă este greu să vorbiţi. Din respect pentru
terapeut, vă forţaţi să răspundeţi negând faptul că aveţi gânduri sau experienţe
neobişnuite şi afirmaţi faptul că nimeni din familie nu a avut acest gen de probleme.

32
 Dacă sunteţi întrebat dacă aţi avut gânduri suicidare, recunoaşteţi că aceste gânduri
vă vin în minte periodic, dar nu aveţi un plan de sinucidere. Spuneţi doar că dacă nu veţi
putea avea succes la facultate vă veţi sinucide. Nu vă puteţi dezamăgi şi face familia de
ruşine întorcându-vă acasă fără diploma în afaceri.

3. De ce sunteti intervievat?
9

De peste 6 luni vă este rău atunci când sunteţi a şcoală. Stomacul este sursa celor
mai mari probleme pe care le aveţi. În ultima lună aţi pierdut 10 kilograme. Simptomele
includ lipsa apetitului, arsuri şi umflarea stomacului. Doctorul de la centrul de sănătate al
universităţii v-a făcut câteva teste înainte să vă trimită la centrul de consiliere. V-a spus că
problemele cu stomacul şi sentimentele de tensiune şi anxietate sunt legate unele de altele
şi că venirea la centru vă v-a ajuta să aveţi grij ă de probleme şi veţi putea reuşi la
facultate. Găsiţi multe oportunităţi de a-i accentua terapeutului cât este de important
pentru întreaga familie ca dvs. să reuşiţi la şcoală şi cât de dedicat sunteţi îndepliniri
aşteptărilor lor.
Recunoaşteţi că şi când aţi fost mai tânăr aţi mai avut aceste simptome, dar într-o
formă mai moderată, dar sprijinul familial v-a ajutat să le depăşiţi. Dacă vi se cer detalii,
spuneţi că bunica dvs. folosea poveşti pentru a avă ajuta. În fiecare poveste, un bărbat din
familia dvs. depăşea un obstacol dificil prin perseverenţă şi multă muncă. Tatăl dvs. v-a
dat un poem scris de bunicul lui care vorbea despre obligaţiile şi loialitatea familială.
Acest poem v-a inspirat întotdeauna şi l-aţi citit în fiecare zi de când aţi plecat de acasă.
Dacă sunteţi întrebat de contactul pe care îl păstraţi cu familia, spuneţi că sunaţi acasă o
dată la două săptămâni. În timpul acestor convorbiri, părinţii să vă amintesc să munciţi din
greu şi să aduceţi onoare familiei. Unele mătuşi şi unii unchi asistă uneori la aceste
discuţii. Vă povestesc despre problemele care apar în afacerea familiei şi vă îndeamnă să
găsiţi soluţii.
Până acum nu aţi mai participat la şedinţe de terapie sau consiliere şi nu aţi spus
familiei că aţi fost sfătuit să veniţi aici deoarece sunteţi siguri că se vor simţi ruşinaţi. Vă
aşteptaţi ca terapeutul să vă dea nişte medicamente şi nişte sfaturi despre modul în care să
reuşiţi la facultate. Dacă terapeutul este femeie sau pare să fie foarte tânără veţi fi
îngrijorat că nu ştie cum să vă poată ajuta. Nu spuneţi acest lucru în mod direct şi îi cereţi
subtil câteva certificate de acreditare.

4. Cum vă simtiti?
9 9

Vă este greu să răspundeţi la întrebările legate de sentimente deoarece vi se par

ruşinoase. Vă întrebaţi dacă terapeutul vă adresează aceste întrebări deoarece vă consideră
imatur sau nu aveţi control asupra dvs. Încercaţi să răspundeţi dar sunteţi ezitant şi nesigur
despre ce să spuneţi deoarece nu sunteţi obişnuit să vă analizaţi emoţiile. Înţelegeţi că
„întrebările-sentiment” sunt cele referitoare la anxietate. Puteţi vorbi despre orele lungi pe
care le petreceţi asupra textelor pentru facultate şi despre cum durerea de stomac creşte pe
măsură ce timpul trece. Precizaţi faptul că sesiunea de învăţat se opreşte doar atunci când
durerile sunt atât de mari încât trebuie să vă întindeţi. Când faceţi acest lucru, sunteţi
cuprins de idei despre modul în care veţi pica examenul dacă nu vă concentraţi mai bine şi
nu munciţi mai mult.
Dacă sunteţi întrebat despre dezamăgirea dvs. care este atât de mare încât aţi putea
să sinucideţi, repetaţi faptul că sinuciderea este ultima soluţie în caz că nu reuşiţi la
facultate. Speranţele familiei vă preocupă şi nu puteţi trăi ştiind că-i veţi dezamăgi pe toţi.
Ca cel mai mare fiu, este responsabilitatea dvs. să asiguraţi viitorul succes la familiei şi
afacerii. În timp ce discutaţi toate aceste, vocea vi se subţiază, vă sufocaţi şi începeţi să
plângeţi. Pierderea controlului vă face să vă simţiţi ruşinat. Sunteţi confuz dacă terapeutul

33
vă spune ceva de genul: „Este bine să lăsaţi sentimentele să iasă la iveală. Acesta este un
loc sigur pentru a ale exprima.” Nu înţelegeţi de ce terapeutul vă încurajează să vă purtaţi
copilăreşte, dar ţineţi cont de autoritatea lui.

5. Cum gândiţi?
Tot timpul încercaţi să vorbiţi logic. Dacă sunteţi întrebat de aţi putea fi stresat,
spuneţi că vă gândiţi la acest lucru încă de când aţi fost la primul control medical şi credeţi
că s-ar putea întâmpla din cauza faptului că nu vă descurcaţi aşa cum v-aţi fi aşteptat. V-aţi
dedicat studiului tot timpul liber pe care îl aveţi. Totuşi, aveţi probleme de concentrare
încă de când aţi primit o notă mică la o lucrare la cursul de contabilitate. Sunteţi îngrijorat
că această notă nu v-ar putea ajuta la seminar.
Dacă vi se cere să explicaţi modul în care afacerea familiei influenţează nivelul
stresului, afirmaţi că aceasta s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani deoarece a
câştigat câteva contracte cu firma din America. Totuşi, în ultimii 5 ani, aceste companii au
început să facă afaceri mai ales cu China în locul Taiwanului deoarece acolo forţa de
muncă este mai ieftină. Acest lucru a lăsat compania dvs. cu mai mulţi angajaţi decât are
nevoie în prezent. Familia dvs. are nevoie să păstreze angajaţii şi se luptă să facă acest
lucru. Pentru a vă trimite la o facultate in Statele Unite s-au făcut multe sacrificii în
speranţa că aţi putea dezvolta contracte noi şi aţi putea duce idei noi care să scoată familia
din necaz. Nu trece nici o zi fără să vă gândiţi la modul în care să vă ajutaţi familia. Pe
măsură ce citiţi cărţi, vă străduiţi să aplicaţi ceea ce învăţaţi la nevoile familiei. Totuşi,
acest lucru este dificil, iar minte vă îngheaţă; vă uitaţi la o pagină şi nu înţelegeţi ceea ce
aţi citit.
În conversaţiile cu tatăl dvs., acesta vă întreabă cum vă descurcaţi la teme şi la
examene. Tatăl dvs. a avut întotdeauna aşteptări mari de la dvs. şi nu laţi dezamăgit
niciodată. Nu intenţionaţi nici acum să faceţi acest lucru. Vă certaţi cu dvs. despre faptul
că ar fi trebuit să-i spuneţi că aţi luat un 7 la tema de la contabilitate. Aţi lucrat mult dar
încă nu vă descurcaţi atât de bine la gramatică. Nu i-aţi spus tatălui despre notele mici
pentru că nu doriţi să se supere. Totuşi, nespunându-i aceste lucruri v-a făcut să vă fie
ruşine şi să vă simţiţi de neîncredere.
În fiecare dimineaţă vă spuneţi că trebuie să munciţi mai mult pentru a câştiga
cunoştinţele de care familia dvs. are nevoie. Vă spuneţi să ascultaţi cu atenţie profesorii
deoarece au multe să vă înveţe. O voce interioară vă spune: „ Dar dacă nu reuşesc?” Vă
aşteptaţi ca terapeutul să aibă multe idei pe care să le puteţi folosi pentru a reuşi. În timp
ce aşteptaţi aceste idei s-ar putea să aveţi crampe la mâni şi la picioare pentru că le ţineţi
prea strâns.

6. Ce vă place la dvs.?

Nu este uşor să vi se adreseze această întrebare. Familia dvs. valorizează foarte

mult smerenia, aşa că întotdeauna vă concentraţi atenţia pe ceea ce aveţi nevoie să învăţaţi
şi nu pe ceea ce puteţi face deja. Vă simţiţi mai confortabil dacă puteţi vorbi despre dvs. în
relaţie cu familia. Sunteţi foarte mândru de familie şi de afacere. În ultimele patru
generaţii, cel mai mare fiu din familie s-a ocupat de afacere. Dvs. sunteţi a cincia
generaţie. Fiecare fiu a îmbunătăţit şi extins afacerea. Tatăl dvs. a fost responsabil de
extinderea spre „vest” pentru a atrage atenţia companiilor din Statele Unite. El a fost
capabil să realizeze acest contacte deoarece stăpâneşte foarte bie limba engleză.
Întotdeauna v-aţi admirat tatăl.

7. Cum v-ati descurcat la serviciu?

9

34
 Această întrebare nu se aplică pentru Jie.

8. Cum v-ati descurcat la şcoală?

În Taiwan mergeaţi la şcoală 6 zile pe săptămână. După ziua de şcoală, vă duceaţi
la un centru de pregătire unde se discutau diferite subiecte. Ca rezultat aveaţi obiceiuri
bune de a învăţa. Profesorii nu se plângeau de dvs. Întotdeauna v-aţi descurcat bine şi v-
aţi conformat grupului fără probleme. Nu au ştiut niciodată despre durerile dvs.
intermitente de stomac. În prezent frecventaţi toate cursurile şi vă faceţi munca cu multă
sârguinţă. Aveţi medii de 10 la toate cursurile introductive cu excepţia contabilităţii. Până
acum, contabilitatea este singurul curs la acre a-i avut de pregătit un eseu. Programa arată
că până la sfârşitul semestrului veţi avea de realizat referate şi la alte cursuri.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Tatăl dvs. v-a trimis în Statele Unite cu câteva luni înainte ca facultatea să înceapă.
Acest lucru s-a întâmplat din cauza virusului SARS. Tatăl urmăreşte cu atenţie ştirile
internaţionale. Deşi nimeni din apropierea dvs. nu a contractat virusul, tatăl s-a gândit că
multe şcoli din afara Asiei ar putea refuza accesul studenţilor din aceste ţări tocmai din
cauza virusului. Astfel, tatăl dvs. s-a grăbit să vă trimită înainte ca o interdicţie să fie pusă.
Acest fapt nu v-a permis să aveţi suficient timp la dispoziţie pentru a vă lua la revedere.
Aţi început să vă simţiţi rău cu puţin timp înainte de sosirea la facultate. Aţi avut
multe probleme de respiraţie, dar nu aţi cerut ajutor de frica să nu fiţi suspectat de SARS şi
să fiţi deportat. Petreceţi mult timp singur pentru că vă este teamă să nu contaminaţi şi
familia care are grijă de dvs. Din fericire, v-aţi însănătoşit până la sfârşitul celei de-a doua
săptămâni şi aţi putut uita de SARS. Când aţi primit nota mică, problemele cu stomacul au
devenit atât de intense încât v-au făcut să fiţi distras de la cursuri. Acest lucru v-a
determinat să apelaţi la centrul de sănătate. Aţi ştiut că nu puteaţi lăsa stomacul să vă
influenţeze capacitatea de învăţa.
Doctorul v-a consultat de nenumărate ori, dar nu a găsit probleme serioase. V-a
prescris totuşi un medicament care să vă blocheze aciditatea. V-a recomandat şi o dietă
care ar putea să reducă unele probleme ale stomacului. Totuşi vă este greu să urmaţi acest
regim deoarece mâncarea chinezească amestecă multe ingrediente, iar doctorul doreşte să
le încercaţi pe rând. Nu puteţi să-i spuneţi acest lucru doamnei care vă găteşte. Regretaţi,
dar aţi decis să ignoraţi sfaturile doctorului.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Întotdeauna aţi fost un fiu bun care a muncit din greu şi a perseverat la fiecare
sarcină care v-a fost dată de către familie. Sunteţi conştient de responsabilităţile dvs. ca
fiul cel mai mare din casă. Pe lângă faptul că aţi învăţat tot ce aţi putut de la şcoală, aţi
făcut tot ce aţi putut ca să vă încurajaţi surorile mai mici şi le-aţi ajutat dacă au avut
nevoie. Surorile vă privesc ca fiind puternic şi inteligent şi nu le-aţi împărtăşit niciodată
grijile dvs. de a fi atât de bun încât să împliniţi aşteptările tuturor.
Dacă sunteţi întrebat de relaţiile pe care le aveţi cu semenii, afirmaţi că de câteva
ori pe săptămână vă întâlniţi cu un grup de studenţi taiwanezi care studiază la aceeaşi
universitate. În cadrul acestor întâlniri ne ajutăm unul pe celălalt. Acestor studenţi nu le- ai
spus despre nota pe care aţi luat-o pentru că vă era ruşine. Totuşi le-aţi spus că aveţi unele
dificultăţi cu temele scrise. Unul dintre ei v-a recomandat o carte de gramatică care să vă
ajute să vă corectaţi înainte de a preda referatul. În vreme ce acest sfat v-a fost util, v-a
făcut să vă crească anxietatea deoarece vă consideraţi cel mai slab student din grup.
Intenţionat păstraţi o oarecare distanţă faţă de studenţii care nu sunt taiwanezi. Îi
evitaţi deoarece comportamentul lor din timpul cursurilor vi se pare imatur. Par că acordă

35
mai multă atenţie procesului de socializare decât profesorilor. Consideraţi că acest lucru
este o lipsă de respect. La început aţi fost şocat de comportamentul lor. Acum, faceţi tot ce
puteţi să vă disociaţi de ei. Sunteţi mulţumit că aveţi alţi studenţi taiwanezi cu care să staţi.
Grupul dvs. a auzit că unii studenţi internaţionali sunt trataţi necorespunzător. Acest lucru
nu vi s-a întâmplat dvs. sau altui membru al grupului. Cu cât staţi mai mult în America, cu
atât apreciaţi mai mult viaţa dvs. din Taiwan. Plănuiţi să vă întoarceţi acolo de îndată ce vă
finalizaţi educaţia.

11. Cum vă vedeţi viaţa?

9 9

Simţiţi că sunteţi foarte norocos pentru că v-aţi născut într-o familie atât de bine
educată, în care puteţi să vă ocupaţi de companie şi să nu fiţi un simplu angajat. Sunteţi
mândru de tatăl şi unchii dvs. şi doriţi ca şi ei să fie mândri de dvs. Le căutaţi aprobarea
prin cooperarea şi munca grea pe care o depuneţi. Uneori, v-aţi invidiat surorile deoarece
familia are mai puţine aşteptări de la ele. Această informaţie o împărtăşiţi terapeutului
numai dacă între dvs. şi el există multă încredere.
EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Jie

A. Ce criterii îndeplineşte Jie pentru o tulburare de adaptare dau de anxietate?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Jie şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticul ales
pentru el.

Îndeplineşte Jie criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca diagnosticul

să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Jie pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Jie privind tulburările de pe Axa III (condiţii

36
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Jie şi daţi câte
un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.
E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Jie pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat
impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are
Jie. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Jie. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Jie

A. Jie a crescut în Taiwan şi ar putea avea un comportament non-verbal tipic pentru ţara şi
statul său de a fi cel mai mare fiu din familia sa. Acesta ar putea fi diferit de
comportamentul dvs. non-verbal. Comportamente care ar putea fi diferite se referă la
contactul vizual, orientarea corpului, postură, expresie facială, comportament autonom şi
îmbrăcăminte.
Dacă este aşa, ce aţi putea să-i spuneţi lui Jie pentru a determina dacă
comportamentul dvs. non-verbal îl face să se simtă respectat şi ascultat sa dacă are un
altfel de impact.
Întrucât Jie vă consideră o figură autoritară, el ar putea să nu accepte să vă spună
direct că este deranjat de comportamentul dvs. non-verbal. Ce aţi putea spune pentru ca
acest comportament să devina acceptabil pentru el şi pentru a primi un feedback în acest
sens.

37
B. În situaţia care a urmat, i-aţi adresat întrebări lui Jie şi aţi observat că prezintă semne
non-verbale de stres. Realizaţi afirmaţii care să-l ajute pe Jie să identifice emoţiile care ar
putea alimenta aceste semne. Deoarece el consideră că este imatur să arate semne de
emoţie, alegeţi-vă cuvintele cu grijă si explicaţi-i că în situaţia de faţă, recunoaşterea
emoţiilor pe care le are este un pas critic spre câştigarea controlului asupra simptomelor
fizice. Pentru prima situaţie, mai jos, este furnizat un exemplu.
I-aţi adresat lui Jie un număr de întrebări referitor la obiceiurile pe care le are
atunci când învaţă. Muşchii faciali i s-au strâns şi a început să-şi frece stomacul foarte des.
______Încordarea muşchilor faciali şi frecarea stomacului ar putea fi semne ale
anxietăţii. Această anxietate ar _putea _fi un semn de avertizare _pentru a le învăţa cum să
le identifici. Când semnul apare, ai putea să beneficiezi de o scurtă pauză de la învăţat şi
să ai grijă de corpul tău astfel încât _problemele de la stomac să nu se intensifice şi să te
împiedice să înveţi.

Cu o voce ezitantă, Jie v-a spus despre lipsa de succes pe care o are în week-end
când învaţă pentru un examen. S-a luptat tot week-end-ul cu acest lucru dar nu a avut
succes. Pe faţa lui se află o urmă de transpiraţie pe faţă, iar mâinile şi le prinde de picioare
pe măsură ce vorbeşte.

Jie v-a spus că pierde o mulţime de timp preţios pentru învăţat gândindu-se că nu
va reuşi. Aceste gânduri îl deranjează la fiecare sesiune de studiu şi interferează cu
evoluţia temelor. În timp ce spune aceste lucruri, se afundă adânc în scaun şi devine dificil
să-i auziţi vocea.
C. Utilizaţi rezumatele ca răspuns la următoarele remarci ale lui Jie. Aţi putea folosi un
astfel de rezumat doar pentru a-i demonstra că îl ascultaţi cu atenţie sau pentru a evidenţia
o temă care interferează cu trăirile lui, pentru a realiza tranziţia de la un subiect la altul sau
pentru a-i descreşte tensiunea emoţională. Mai jos este exemplificat un rezumat care
evidenţiază o temă care interferează cu primul comentariu al lui Jie.

Jie spune: „De când am primit acea notă proastă la referat, orice aş face nu voi
reuşi niciodată să fiu cel mai bun din grupă. Întotdeauna am fost cel mai bun. Când eram
mai mic, reuşeam întotdeauna dacă mă străduiam mai mult. Nu înţeleg de ce nu pot face şi
acum acelaşi lucru. Încerc iar şi iar, dar durerea este prea severă ca să o pot ignora.”

Tema: Nevoia de a fi cel mai bun

_______Este foarte important pentru tine să fii cel mai bun student. întotdeauna ai reuşit
să realizezi acest lucru _prin _perseverentă şi multă muncă, dar acum durerea îţi distrage
atenţia, iar pierderea statutului de cel mai bun student este foarte confuz şi stresant pentru
tine.

Jie spune: „ Surorile mele au acasă multe responsabilităţi, dar nu sunt responsabile
de starea de bine a familie şi de toţi angajaţii de la companie. Adesea mă gândesc la
oamenii care depind de mine. Nu vreau să-i dezamăgesc. Nu trebuie să-i dezamăgesc. Dar,
uneori mă gândesc la surorile mele şi mă întreb de ce sunt eu în această poziţie. Îmi doresc
să fac ceea ce trebuie, dar este atât de greu să fii cel mai mare fiu.”

38
 Jie spune: „ Ceilalţi studenţi de la facultate trebuie să fie mult mai deştepţi decât
mine deoarece ei par că învaţă mult mai puţin. După-amiaza când eu învăţ la bibliotecă îi
văd cum se joacă afară de parcă ar fi copii. Cum pot fi atât de relaxaţi când sunt atâtea de
făcut? La început am crezut că învaţă dimineaţa sau seara, dar toată ziua îi văd jucându-
se. Îmi este greu să-mi înţeleg colegii. Sunt ei atât de inteligenţi sau sunt copii?”

39
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Jie
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Jie, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Jie? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Cum îi veţi prezenta lui Jie scrisorile de acreditare pentru ca el să vă perceapă ca un

expert demn de încredere?

D. La sfârşitul primului interviu, aţi putea să nu fiţi pregătit să formulaţi o schemă

de
tratament. Totuşi, Jie ar putea să nu se întoarcă pentru o a doua şedinţă dacă nu simte că va
pleca cu ceva care să reprezinte un beneficiu concret pentru el deoarece a avut suficientă
încredere în doctor pentru a veni aici, dar nu era sigur dacă aceste servicii îl vor ajuta. Ce
aţi putea să-i spuneţi la sfârşitul şedinţei care să îl facă să aibă încredere să
se
întoarcă?

E. Ar putea Jie să-şi îndeplinească scopurile academice pe care şi le-a stabilit fără să
lucreze cu sentimentele cu care sunt în relaţie? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau
de ce nu.

40
 5. Cazul Brenda

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Brenda şi sunteţi o euro-americană de 31 de ani. Sunteţi
căsătorită cu Bob în vârstă de 34 de ani, care lucrează ca şi inginer pentru o companie care
se află la 50 de mile depărtare. Bob pleacă la muncă dimineaţa devreme pentru a evita
orele aglomerate şi adeseori nu vine acasă înainte de 8-9 seara. Dvs. staţi acasă cu cei 2
copii mici, Sarah, care are 2 ani şi jumătate şi Steven în vârstă de 3 luni. De când Sarah s-a
născut, aţi devenit casnică deoarece atât dvs. cât şi Bob aţi considerat că este
important să fiţi alături de copii, iar Bob câştiga suficienţi bani pentru a întreţine familia.
înainte ca acest lucru să se întâmple, dvs. lucraţi ca şi editor pentru un ziar local. Licenţa o
aveţi în comunicare, iar masterul în jurnalism.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi îmbrăcată obişnuit şi vă cereţi scuze pentru înfăţişarea dvs., spunând că
aveţi nevoie de o tunsoare şi că trebuie să vă cumpăraţi haine noi care să vi se potrivească
acum după ce aţi născut, dar în ultima vreme nu aţi mai ieşit prea mult în public şi v-aţi
obişnuit cu acele costume mari şi largi. Pe lângă toate acestea, bebeluşul scuipă ţi
salivează pe dvs. de câteva ori pe zi şi nu se merită să vă îmbrăcaţi altfel. Vorbiţi clar şi vă
exprimaţi destul de bine. Totuşi, faceţi câteva comentarii defăimătoare la adresa creierului
dvs., care a cam luat o pauză de când abia apucaţi să vorbiţi cu adulţii să vă petreceţi toată
ziua interacţionând cu cei mici printr-un vocabular limitat. Când este aprins, televizorul
este setat pe programe pentru copii şi nu există prea multă stimulare intelectuală nici din
acest sens. Staţi pe marginea scaunului ca şi cum aţi vrea să săriţi şi să plecaţi în orice
moment şi îl întrebaţi pe terapeut dacă se supără pentru că vă lăsaţi telefonul deschis
deoarece sunteţi îngrijorată pentru că nu v-aţi lăsat prea des copiii cu o bonă, iar aceasta ar
putea avea întrebări şi nevoia să vă contacteze.
În general sunteţi veselă şi vorbăreaţă, dar atunci când terapeutul vă întreabă care
sunt motivele pentru care aţi venit la psihoterapie, vocea dvs. tremură, vă înecaţi şi trebuie
să vă curăţaţi gâtul de mai multe ori înainte de a răspunde. Vă cereţi scuze pentru acest
lucru spunând că de fapt nu vreţi să plângeţi astăzi, că vă simţiţi ca un copil mai
mare şi că ar trebui să vă descurcaţi mai bine. Totuşi, încercaţi să răspundeţi la întrebările
terapeutului deoarece doriţi să fiţi cooperantă pentru ca terapeutul să vă placă.
Când sunteţi întrebată despre consumul de droguri sau alcool, negaţi vreun
consum explicând că vă alăptaţi fiul. Negaţi şi că aţi fi avut idei suicidare sau că v-aţi fi
dorit să ucideţi pe cineva, dar vocea vă tremură şi începeţi să recunoaşteţi că în ultima
vreme v-aţi gândit dacă nu cumva copiilor le-ar fi mai bine fără dvs. recunoaşteţi că
plângeţi de câteva ori pe săptămână, că tristeţea pare că apare din senin şi vă copleşeşte
atunci când vă aşteptaţi mai puţin şi că sunteţi îngrijorată în legătură cu capacitatea dvs. de
a fi o mamă bună când sunteţi atât de emotivă. Recunoaşteţi şi faptul că în ultimul timp
sunteţi iritată de fiica dvs. de 2 ani şi că pare din ce în ce mai greu s-o controlaţi şi că aveţi
tot mai puţină răbdare cu ea. Nu dormiţi bine, dar atribuiţi acest lucru faptului că trebuie
să vă treziţi des din cauza bebeluşului care nu prea doarme noaptea. Vă simţiţi obosită
toată ziua, dar niciodată nu vă relaxaţi cu adevărat. În ultima vreme aveţi probleme de
concentrare. Spre exemplu, dacă soţul dvs. închiriază un film într-o zi de week-end,
atenţia dvs. este instabilă.

41
3. De ce sunteti intervievată?
9

Pediatrul fiului dvs. v-a recomandat să veniţi aici deoarece un incident a avut loc
săptămâna trecută în cabinetul lui. Fiul dvs. avea o programare pentru un control de rutină
şi pentru acest lucru l-aţi dus la doctor. V-aţi luat şi fiica cu dvs. deoarece programarea a
fost făcută dimineaţa, iar soţul dvs. nu era acasă. În camera de aşteptare, fiica dvs. a vrut
să se urce pe un scaun şi a fost neascultătoare de fiecare dată când îi spuneaţi „nu”sau o
ridicaţi de pe scaun. Între timp, fiul dvs. care nu dormise bine cu o seară înainte a început
să se agite. Până să ajungeţi în camera de control, fiica dvs. a începu să ţipe, iar fiul dvs. să
plângă şi aţi ajuns la capătul frânghiei. Asistenta v-a spus ceva, iar dvs. aţi începu să
plângeţi. În timp ce doctorul a intrat în cabinet, dvs. plângeaţi, copiii erau şi mai supăraţi
şi nu v-aţi putut linişti pentru că nu vă puteaţi opri din plâns. Doctorul şi-a exprimat grija
în legătură cu o posibilă depresie post-partum şi v-a sfătuit să consultaţi un doctor pentru o
posibilă medicaţie anti-depresivă. Aţi fost foarte reticentă deoarece doreaţi să continuaţi să
vă alăptaţi copilul, şi , pe lângă toate acestea credeaţi că sunteţi doar stresată de situaţie.
Nu aveţi un istoric de depresie şi nu ştiţi pe nimeni din familie care să aibă un astfel de
istoric. Totuşi, după ce aţi ajuns acasă şi aţi discutat unele lucruri cu soţul dvs.,
aţi fost de acord că poate puţină terapie suportivă v-ar fi de folos
pentru a învăţa cum să vă controlaţi nivelul stresului. Astfel aţi fost de acord să începeţi cu
psihoterapia şi să recurgeţi la medicamente doar dacă terapia nu va ajuta.

4. Ce simtiti?
9 9

Când sunteţi întrebată despre starea dvs., spuneţi că sunteţi atât de obosită încât nu
aveţi chef să faceţi nimic. De fapt, uneori vă simţiţi vinovată pentru că nu simţiţi ceea ce
ar trebui. Spre exemplu, când fiica dvs. a spus ceva drăguţ alaltăieri, acest lucru nu v-a
plăcut. Simţeaţi ca şi cum o observaţi de la distanţă în loc să fiţi fericită. Aţi putea să
plângeţi în timpul interviului atunci când îi spuneţi terapeutului că, din cauza acestei
aparente incapacităţi de a vă bucura, simţiţi că pierdeţi cele mai frumoase momente din
dezvoltarea şi creşterea unui copil. Sunteţi conştientă de această tristeţe în care pierdeţi
aceste momente, dar nu înţelegeţi de ce plângeţi când credeţi că ar trebui să fiţi fericită.
Sunteţi îngrijorată şi pentru că simţiţi că nu sunteţi o mamă bună din cauza iritabilităţii şi
dispoziţiei în care vă aflaţi. Vă iubiţi copiii şi credeţi că merită o mamă mai fericită şi mai
iubitoare, iar aceste cuvinte cu siguranţă nu vă descriu p dvs. în acest moment.
Vă amintiţi că atunci când s-a născut fiica dvs., v-aţi simţit obosită şi lipsită de
energie, dar puteaţi dormi atunci când o făcea şi ea. În ceea ce priveşte somnul şi mâncatul
era foarte predictibilă. Vă simţeaţi bine în rolul de mamă deoarece părea fericită şi nu a
mai trecut mult timp până să vă recăpătaţi energia şi vă descurcaţi destul de bine. Cu doi
copii, lucrurile se schimbă. Fiul dvs. este mai greu de liniştit şi mai puţin predictibil decât
a fost fiica dvs. Adesea se trezeşte plângând în timpul nopţii şi nu se linişteşte decât dacă
este plimbat prin casă. Nu doarme după un orar fix şi chiar dacă fata doarme întotdeauna
la prânz, nu vă puteţi odihni niciodată. Pe lângă faptul că fiul dvs. este mai dificil de
controlat, se pare că încă de când s-a născut v-a fost mai greu să vă descurcaţi. Vă cere
mai multă atenţie şi mai multă rezistenţă şi credeţi că de când s-a născut nu mai aveţi
aceeaşi relaţie cu fiica dvs.

5. Cum gândiţi?
Nu prezentaţi semne evidente de iluzii sau halucinaţii. Gândurile dvs. se axează pe
cum să fiţi o mamă mai bună şi de ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură. Aţi ales să
staţi acasă şi v-aţi luat angajamentul de a fi o mamă cu normă întreagă. Deşi v-a plăcut să
lucraţi ca editor la ziar, aţi fost fericită când aţi rămas însărcinată şi aţi fost bucuroasă să

42
renunţaţi la termenele limită şi la presiunea de la serviciu în favoarea întemeierii unei
familii. Aţi vorbit multe pe această temă cu soţul dvs. şi credeaţi că ştiţi ce doriţi. Vi se
pare confuz să vă împăcaţi aşteptările cu realitatea nefericită în care vă aflaţi acum. Uneori
vă întrebaţi dacă ar trebui să vă întoarceţi la serviciu în caz că acest lucru v-ar face mai
fericită, iar copiilor le-ar fi mai bine. Dar, nu vă puteţi imagina să fiţi departe de ei tot
timpul şi nu vreţi ca altcineva să aibă grijă de ei. V-aţi gândit să încercaţi să mai
scrieţi câte ceva doar pentru a mai lua o pauză de la rolul de mamă. Dar oboseala şi
dificultăţile dvs. de concentrare par să facă acest lucru imposibil. În plus, ceea ce vă
lipseşte cel mai mult de la muncă este contactul cu ceilalţi adulţi, iar faptul că aţi putea
scrie acasă nu v-ar satisface această dorinţă. Mintea dvs. este ca un şoarece într-un labirint,
care aleargă încontinuu şi care sfârşeşte în acelaşi loc fără scăpare.

6. Ce vă place la dvs.?
Vă place abilitatea dvs. de a comunica şi de a folosi cuvintele bine, deşi în ultima
vreme simţiţi că această parte din viaţă s-a atrofiat din cauza nefolosirii. Vă place
angajamentul de mamă cu normă întreagă, dar nu v-aţi descurcat atât de bine cum aţi
sperat. Sunteţi mândră de realizările educaţionale şi de succesele anterioare pe care le
aveţi. Simţiţi că dvs. şi soţul aveţi o relaţie destul de solidă şi vă bucuraţi că v-aţi căsătorit
cu câţiva ani înainte de a avea copii. De fapt, când terapeutul se interesează în legătură cu
ceea ce vă place la dvs., spuneţi că singurul lucru care nu vă place la dvs. este faptul că nu
sunteţi atât de fericită pe cât ar trebui să fiţi, acum când aveţi tot ceea ce aţi dorit. Spuneţi:
„Dacă aş putea să-mi fac sentimentele din interior să se potrivească cu lucrurile bune pe
care le aveţi în exterior, nu aş mai fi acum aici!”

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

De când Sarah s-a născut nu aţi mai lucrat, dar, dacă terapeutul vă întreabă despre ruta
dvs. profesională, spuneţi că vă simţeaţi bună în această meserie. Vă plăcea faptul că în
fiecare zi eraţi pusă în faţa unor confruntări noi, iar presiunea termenelor limită vă dădea
energie. Aţi primit multe feedback-uri pozitive. Aţi pierdut multe aspecte ale acestei
munci, deşi în starea dvs. prezentă vă este greu să vă imaginaţi cum aţi avut
energia necesară să ţineţi pasul. Vă aşteptaţi ca într-o zi să munciţi din nou, atunci când
copiii vor fi la şcoală, dar s-ar putea să vă căutaţi o slujbă cu jumătate de normă sau să
scrieţi acasă pentru a vă potrivi orele de muncă cu programul copiilor şi să fiţi acasă atunci
când sunt şi ei.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Această întrebare nu se aplică în acest caz.

9. Cum este sănătatea dvs.?

În general, sănătatea dvs. a fost bună şi momentan nu sunteţi sub nici un tratament.
Totuşi, mai tot timpul sunteţi obosit. Credeţi că v-aţi putea simţi mai bine dacă aţi putea să
faceţi în mod regulat exerciţii, dar nu aţi găsit calea de a face acest lucru de când îi aveţi
pe cei doi copii. Recunoaşteţi că obiceiurile alimentare nu sunt prea bune. De fapt, de când
aţi născut nu aţi fost în stare să slăbiţi prea mult. Este greu să găsiţi timp pentru a plănui
mese sau pentru a găti şi deseori vă rezumaţi la ceea ce puteţi găti rapid la microunde.
Pentru că soţul dvs. este foarte rar acasă la cină, este mai uşor să gătiţi ceva pentru fiica
dvs., decât să pregătiţi o masă întreagă. Ştiţi că ar trebui să mâncaţi mai atent pentru a vă
asigura o nutriţie bună pentru dvs. şi fiul dvs., dar nu aveţi suficientă energie pentru a face
acest lucru acum.

43
10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?
Sunteţi cel mai mare copil din familia dvs. şi singura fiică. Relaţia dvs. cu mama a
fost întotdeauna foarte apropiată, dar ea locuieşte în alt stat şi nu vă vedeţi prea des.
Încercaţi să vorbiţi la telefon de câteva ori pe săptămână, dar este greu să găsiţi puţin timp
când să nu fiţi întreruptă de copii. Adesea vă întrebaţi cum a reuşit să crească trei
copii atât de apropiaţi ca vârstă, când dvs. aveţi probleme doar cu doi. A fost o mamă care
a stat acasă şi nu aţi auzit-o vreodată plângându-se de alegerea ei. Ambii părinţi v-au
sprijinit în alegerea educaţiei şi a carierei, dar ştiţi că mama dvs. a fost fericită când aţi
rămas însărcinată şi aţi ales să staţi acasă. V-a vorbit despre o eventuală mutare, mai
aproape de dvs., atunci când tatăl dvs. se va pensiona, dar li îi place foarte mult ceea ce
face şi nu credeţi că acest lucru se va întâmpla prea curând. Cei doi fraţi mai mici nu sunt
căsătoriţi. Unul lucrează în forţele aeriene, iar unul a terminat liceul. Vă place să luaţi
legătura cu ei, iar de sărbători familia se reuneşte, dar nu vă vedeţi fraţii ca o resursă
deoarece nici unul din ei nu este căsătorit şi nici nu cresc copii şi nu credeţi că pot înţelege
prin ceea ce treceţi.
Relaţia pe care o aveţi cu soţul este una solidă. Împărtăşiţi aceleaşi valori despre
familie şi copii. V-aţi întâlnit când aţi absolvit şi v-aţi căsătorit cu 4 ani înainte ca Sarah să
se nască. Dacă sunteţi presată de terapeut să descrieţi relaţia prezentă, aţi putea fi ezitantă
şi să vă opuneţi în a recunoaşte faptul că nu sunteţi atât de apropiată cu soţul dvs. cum
eraţi înainte de naşterea copiilor. Slujba lui îl ţine departe multe ore şi simţiţi că nu- şi
poate da seama cu adevărat despre ceea ce se petrece cu dvs. Deşi încearcă să vă asculte
când îi povestiţi ceea ce se simţiţi, ori spune că nu înţelege de ce nu sunteţi fericită având
în vedre că faceţi ceea ce v-aţi dorit, ori vine cu soluţii care nu vi se par că v-ar putea
ajuta, cum ar fi întoarcerea la muncă şi găsirea unei bone. El este persoana care vrea să
treacă la acţiune pentru a rezolva problemele fără a se chinui prea mult şi fără a-şi
schimba părerea. Pe de cealaltă parte, dvs. priviţi problema din mai multe unghiuri cu mult
timp înainte de a lua o decizie. Vă doriţi doar să vă asculte şi să faceţi ceva fără
proteste din partea lui, dar puteţi spune că se impacientează când discuţia continuă fără a
ajunge la vreo concluzie.
Aţi avut prieteni cu care să socializaţi atunci când lucraţi la ziar, dar acum nu prea
mai ţineţi legătura cu ei. Se pare că aveţi atât de mult de lucru cu copiii, dar nici unul
dintre prietenii dvs. nu au copii de vârstă apropiată, astfel încât este imposibil să-i
implicaţi în activităţile copiilor dvs. Înainte ca Sarah să se nască, ieşeaţi cu soţul dvs. în
oraş, iar după ce ea a împlinit un an aţi început să faceţi acest lucru din nou deoarece v-aţi
simţit mult mai bie s-o lăsaţi cu o bonă ştiind că nu mai este alăptată. Dar acum vă alăptaţi
fiul şi pare şi mai greu să aranjaţi o întâlnire. Soţul îşi
doreşte să stea acasă şi să
vadă un film, dar de multe ori sunteţi întrerupţi de băiatul care se trezeşte şi sunteţi atât de
obosită că oricum nu vă puteţi concentra la film. Săptămâna trecută chiar aţi adormit în
timp ce vă uitaţi împreună la film şi s-a supărat pe dvs. deoarece venise acasă mai
devreme pentru a petrece mai mult cu dvs.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

Spuneţi că, momentan, în viaţa dvs. există tot ceea ce v-aţi dorit: o carieră
interesantă la care vă puteţi întoarce, copii frumoşi, un soţ iubitor, o casă confortabilă. „Ar
trebui” să vă simţiţi bine cu toate acestea, dar trebuie să recunoaşteţi că acest lucru nu se
întâmplă. Acest lucru vă încurcă şi credeţi că trebuie să vă grăbiţi pentru a găsi o soluţie, o
cale de a face ca sentimentele din interior să fie în concordanţă cu exteriorul, astfel încât
să fiţi din nou o mamă bună li să vă puteţi bucura din nou de viaţă.

44
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Brenda

A. Ce criterii îndeplineşte Brenda pentru o tulburare de depresivă majoră (cu

specificantul post-partum) de pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-o domine pe Brenda şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia tulburarea
depresivă majoră de aceste diagnostice.
Îndeplineşte Brenda criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Brenda pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Brenda privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Brenda şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Brendei pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

45
F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi
procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat
impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are
Brenda. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.
G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Brendei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Brenda

A. Brenda se simte copleşită atât de stresorii externi din viaţa ei dar şi de emoţiile interne
pe care le trăieşte în prezent. Totuşi, ea crede că ar fi mai mulţumită de viaţa ei dacă nu şi-
ar mai valida sentimentele. Utilizaţi rezumatele pentru a o ajuta pe Brenda să simtă că o
ascultaţi, pentru a evidenţia o temă, pentru a face tranziţia la o altă temă sau pentru a-i
descreşte intensitatea emoţională. Mai jos este prezentat un astfel de exemplu care
evidenţiază una din teme.

Brenda: mintea mea este ca un şoarece într-un labirint. Caut răspunsuri pentru a fi
din nou eu însămi, dar mă împotmolesc. Şi nu este vorba numai despre un singur lucru.
Poate aş putea să mă descurc cu Steven care plânge dacă Sarah s-ar comporta mai frumos,
sau aş putea fi mai răbdătoare cu Sarah dacă Steven nu ar mai fi atât de nervos, sau poate
aş putea găsi o soluţie dacă aş putea dormi puţin. Bob m-ar putea ajuta dacă ar fi mai mult
lângă mine. Dar, acum când nu muncesc, suntem dependenţi de venitul lui, iar dacă el ar
lucra mai puţin, probabil că eu ar trebui să mă întorc la serviciu, iar în starea mea actuală
acest lucru pare imposibil.

Tema: Există atât de multe nevoi

Continuaţi să vă gândiţi dacă aţi putea găsi o soluţie, dacă toate ar putea fi puse într-un
singur loc, dar sunt atât de multe variabile care trebuie luat în considerare: nevoile lui
Steven, nevoile Sarhei, nevoia dvs. de a dormi, _programul lui Bob. Nu este doar o
problemă simplă cu soluţie simplă.

Realizaţi un rezumat diferit pentru a o ajuta pe Brenda să-şi reducă nivelul

emoţional astfel încât să fie capabilă să se gândească efectiv la starea ei prezentă. Să
presupunem că a prezentat semne de emotivitate crescută în tonul vocii atunci când v-a
povestit informaţiile anterioare, în agitaţia gesturilor ei non-verbale şi în semne fizice
precum transpiraţia şi respiraţia accelerată.
Brenda: Mintea mea este confuză şi nu pot să mai gândesc clar. Îmi lipsesc
stimularea de la serviciu şi conversaţiile cu adulţii. Uneori cred că am nevoie să găsesc
modalităţi de a intra în contact cu adulţii, dar multe lucruri îmi stau în cale. Găsirea unei
bone pentru doi copii este dificilă - nu pot eu să mă descurc cu ei, cum aş putea spera s-o
facă altcineva? Iar prietenii mei de la serviciu nu pot să se întâlnească cu mine - uitaţi-vă
la mine! Nu obişnuiam să ies astfel în public. Chiar şi când încerc să dau un telefon, copiii
mă întrerup şi îmi este greu să mă concentrez în a face două lucruri în acelaşi timp.
Obosesc doar şi când mă gândesc să fac efortul de a suna pe cineva.

46
B. Brenda trăieşte un mare conflict între ceea ce trăieşte şi ceea ce ar vrea să trăiască.
Redaţi ceea ce Brenda spune astfel încât să surprindeţi ambele laturi ale conflictului. Mai
jos este oferit un exemplu.

Brenda. Am tot ceea ce mi-am dorit vreodată: o carieră interesantă la care mă pot
întoarce, copii frumoşi, un soţ iubitor, libertatea de a sta acasă cât sunt mici, o casă
grozavă. Ar trebui să fiu fericită, dar mă simt mizerabil.

Sentimentele interioare nu se potrivesc cu imaginea pe care o vedeţi pe din

afară
Brenda: Am relaţie solidă şi minunată cu soţul meu. Avem aceleaşi valori despre
familie şi copii şi ne respectăm reciproc opiniile atunci când luăm decizii pentru familia
noastră. Dar, în ultima vreme, nu mă mai simt atât de apropiat de el. este ca şi cum am trăi
în două vieţi separate şi nu cred că îşi dă seama cât s-a schimbat viaţa mea de când avem
copiii. Încearcă să îmi dea sugestii şi să mă ajute, dar pentru el lucrurile sunt întotdeauna
simple şi evidente - „dacă nu eşti fericită, angajează o bonă şi întoarce-te la lucru” - şi nu
ştiu cum să-l fac să înţeleagă că lucrurile sunt mai complicate de atât.

Brenda: Mi-e ruşine de faptul că plâng aşa. Mi-am spus că astăzi nu trebuie să
plâng, dar priviţi-mă cum plâng în hohote ca un copil mare. Asta s-a întâmplat şi în
cabinetul doctorului şi din cauza aceasta cred că a considerat că am nevoie de ajutor. De
fapt sunt o persoană drăguţă cu capul bine aşezat pe umeri, am o viaţă bună, dar dacă vă
uitaţi acum la mine nu vă puteţi da seama.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Brenda

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Brenda, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Brenda? Ce anume aţi putea face?

47
C. Una dintre provocările cu care se confruntă un terapeut când are de a face cu o
persoană ca Brenda este aceea de a decide cât de multe din cea ce trăieşte acum este
normal având în vedre starea ei actuală şi cât de mult reflectă o tulburare cum este
depresia. În ce măsură este normală experienţa Brendei pentru o tânără mamă şi în ce mod
i se reflectă depresia?

D. Ce informaţii ar trebui să adunaţi pentru a alege între cele două posibilităţi. Fiţi
specific în identificarea factorilor necesari pentru punerea în balanţă.
E. În ce mod credeţi că ideile lui Bob şi ale Brendei despre rolurile de gen ar putea
contribui la dificultăţile pe care le trăiesc Brenda şi copiii ei?

F. Cum ar putea ca ideile despre rol de gen să influenţeze capacitatea dvs. de a stabili o
relaţie cu Brenda (şi /sau Bob, dacă va decide să participe la tratamentul ei)?

G. Pediatrul i-a recomandat Brendei să ia în considerare şi un tratament anti-depresiv.

Brenda este împotriva acestui lucru deoarece îşi alăptează fiul. Credeţi că Brendei ar
trebui să i se recomande medicaţie? Discutaţi de ce sau de ce nu şi ceea ce i-aţi putea
spune Brendei despre această problemă.

48
 6. Cazul Aaron

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Aaron şi sunteţi un afro-american de 25 de ani. Sunteţi
necăsătorit şi în prezent locuiţi cu mama dvs. într-un oraş mare. Nu aveţi fraţi şi nu v-aţi
mai întâlnit cu tatăl dvs. ce când eraţi mic. Aţi absolvit liceul şi aţi primit câteva beneficii
având în vedere trecutul dvs. psihologic.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Aveţi o inteligenţă medie şi înţelegeţi întrebările care vă sunt adresate dacă acestea
sunt formulate concret şi specific. Deveniţi foarte confuz în legătură cu ceea ce trebuie să
răspundeţi la întrebările abstracte. De exemplu, dacă sunteţi întrebat ceea ce vă place să
faceţi, sunteţi confuz. Dacă sunteţi întrebat ce muzică ascultaţi, înşiruiţi cu uşurinţă
numele cântecelor dvs. preferate. Sunteţi o fire pasivă şi nu iniţiaţi niciodată o conversaţie
în timpul interviului, dar încercaţi să răspundeţi la orice întrebare. Întotdeauna vorbiţi
încet, iar răspunsurile dvs. sunt vagi şi tangenţiale cu întrebările. Nu vă place să priviţi
oamenii în ochi deoarece nu vă simţiţi confortabil. Preferaţi să vă uitaţi în jos. Nu vă
gândiţi prea mult la dvs. şi la modul în care trăiţi. Nu prea vă îngrijiţi şi nu faceţi baie prea
des. Ca rezultat al acestui lucru, pielea vă mănâncă şi adesea vă scărpinaţi. Dacă sunteţi
întrebat de ce vă scărpinaţi, răspundeţi vag şi spuneţi lucruri de
genul : „Toată lumea se scarpină, trebuie să ne scărpinăm.”
Dacă terapeutul vă întreabă despre vocile pe care le auziţi, consideraţi acest lucru
nerespectuos şi vă supăraţi pentru că vă întreabă. Totuşi, dacă terapeutul încearcă să vă
liniştească, vă calmaţi rapid. Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că auziţi. voci şi în timpul
interviului. Vocile vă spun că trebuie să vă protejaţi de oamenii răi şi că s-ar putea ca
tocmai terapeutul să fie unul dintre ei. Nu vă este clar dacă trebuie să deveniţi violent
pentru a vă proteja. Totuşi, dacă terapeutul se comportă cu dvs. într-o manieră empatică, îi
răspundeţi într-o manieră pozitivă, spunând: „Sunteţi la fel de drăguţă ca şi mama mea.”
Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că folosiţi zilnic cocaină şi marijuana.
Consumaţi şi bere, dar nu atât de frecvent. Ultima dată aţi băut acum două zile. Nu vă
amintiţi cât de mult aţi băut. Negaţi că aţi avea vreun sentiment de depresie sau gânduri să
vă sinucideţi. Recunoaşteţi că, atunci când vă aflaţi în afara casei, sunteţi anxios deoarece
oamenii vă scuipă. Recunoaşteţi şi faptul că aveţi atacuri de panică şi pentru a
scăpa de ele, fugiţi repede în casă şi vă ascundeţi în cameră. Apoi, ascultaţi muzică iar
panica şi anxietatea dispar. Negaţi că aţi fi avut vreodată gânduri violente, dar afirmaţi că
vocile vă sugerează o mulţime de gânduri violente.

3. De ce sunteţi intervievat?
9

Mama dvs. v-a sugerat să faceţi o programare pentru acest interviu şi, din respect
pentru dorinţele mamei dvs., v-aţi dus la spitalul local pentru a cere permisiunea. Dacă
terapeutul vă întreabă ce speraţi că veţi câştiga de la această programare, spuneţi că vreţi
să vă mulţumiţi mama. Dacă sunteţi întrebat de ce mama dvs. şi-a dorit să veniţi aici,
afirmaţi că mamei îi este frică de dvs. I s-a făcut frică acum vreo 2 săptămâni când i-aţi
spus că aţi vrut s-o ucideţi deoarece vocile au simţit că a devenit un om rău.
Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că aţi mai căutat ajutor şi altădată. Vă amintiţi
că diagnosticele anterioare au fost cele de schizofrenie, schizofrenie paranoică şi tulburare
de personalitate antisocială; aceste lucruri nu înseamnă nimic pentru dvs.

49
4. Ce simţiţi?
9 9

Nu vorbiţi niciodată neîntrebat despre sentimentele dvs. În timpul interviului,

păreţi foarte sincer în legătură cu emoţiile pe care le aveţi. De exemplu, dacă sunteţi
întrebat cum vă simţiţi când sunteţi alături de alte persoane, spuneţi că mai întâi sunteţi
anxios şi apoi speriat chiar dacă îi cunoaşteţi pe acei oameni de multă vreme. Aceste
sentimente dispar când nu mai sunteţi în preajma lor. Când sunteţi acasă, în camera dvs.,
sunteţi cel mai relaxat. Majoritatea timpului vi-l petreceţi singur. Nu vă simţiţi singur,
întotdeauna vocile vă ţin companie şi vă dau siguranţa de care aveţi nevoie. Când spuneţi
aceste lucruri sunteţi foarte agitat. Dacă terapeutul observă acest lucru şi vă întreabă dacă
sunteţi anxios, spuneţi că nu până când terapeutul devine foarte suportiv.
Dacă sunteţi întrebat, negaţi orice ideaţie suicidară sau faptul că sunteţi depresiv.
Nu vă amintiţi momentele când sunteţi trist şi nemulţumit de viaţa dvs. Negaţi orice
simptome de manie. Dacă sunteţi întrebat despre furie, spuneţi că acum sunteţi furios, dar
că nu ştiţi de unde provine această furie. Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că auzit voci
în mod curent care vă spun că mama dvs. vrea să vă facă rău. Nu aveţi cunoştinţe exacte
despre modul în care vrea să facă acest lucru. Dacă sunteţi întrebat, negaţi faptul că mama
v-ar fi abuzat vreodată şi indicaţi faptul că întotdeauna a avut grijă de dvs. vă iubiţi mama
şi sunteţi sigur că şi ea vă iubeşte pe dvs. Dacă mai sunteţi întrebat şi alte lucruri,
exprimaţi ambivalenţă despre faptul că vocile au sau nu dreptate în ceea ce o priveşte pe
mama dvs. Pe de o parte, spuneţi că vocile v-au fost mereu prietene şi că întrecut v-au dat
numai sfaturi bune. În prezent, aceste voci vă spun că pentru a vă proteja trebuie să vă
agresaţi mama. Pe de altă parte, nu aveţi nici o dovadă a faptului că mama dvs. este răul.
Deocamdată vă lasă să staţi liniştit în cameră. Încă vă prepară mâncarea preferată şi îşi dă
seama când vă este rău sau bine. Toate aceste idei trebuie să le exprimaţi sincer şi să nu
spuneţi clar dacă sunteţi sau nu un pericol iminent pentru mama dvs.

5. Cum gândiţi?
Ar trebui să prezentaţi semne de gândire tangenţială, să nu faceţi asociaţii şi să vă
blocaţi atunci când trebuie să răspundeţi la întrebări. Frecvent, puneţi întrebări în legătură
cu întrebările care vă sunt adresat de terapeut. Realizaţi acest lucru într-o manieră
suspicioasă. Când i se răspunde la întrebări, priviţi-l intens pe terapeut. Apoi, părând încă
în gardă, răspundeţi sincer. Dacă vă simţiţi prea presta de terapeut, blocaţi-vă.
Recent, gândirea dvs. s-a schimbat deoarece şi mesajele pe care le primiţi de la
voci s-au schimbat. O numesc pe mama dvs. „drac” şi vă spun că trebuie să o loviţi înainte
ca să vă lovească ea. Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că aţi avut gânduri violente pentru
mama dvs. v-aţi gândit cum aţi putea să o bateţi pentru a fi atât de rănită încât să nu vă
poate face rău. Trebuie să vă ascultaţi vocile urgent, dar în acelaşi timp simţiţi că ar fi rău
să-i faceţi rău mamei sau altcuiva. Vă interesează părerea terapeutului despre ceea ce să
faceţi. Credeţi că toată lumea aude voci precum dvs.
Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că aveţi unele idei paranoice în ceea ce-i
priveşte pe vecini. Menţionaţi că, atunci când ieşiţi din casă, simţiţi că oamenii vă privesc
din spatele perdelelor. Adesea vă grăbiţi pe stradă deoarece simiţi că altfel oamenii vă vor
urmări şi vor încerca să vă facă rău. Nu aveţi idei precise despre motivele pentru care ar
vrea să vă urmărească sau să vă facă rău. Dacă sunteţi întrebat direct, uitaţi-vă în jos, dar,
recunoaşteţi că vă întrebaţi dacă terapeutul vă v-a ajuta cu mama dvs. Reacţia dvs. iniţială
la unele întrebări este aceea că terapeutul se comportă ostil; totuşi, liniştiţi-vă cu orice vă
spune terapeutul în legătură cu faptul că în timpul şedinţei sunteţi în siguranţă.

50
6. Ce vă place la dvs.?
Deveniţi confuz dacă sunteţi întrebat ceea ce vă place la dvs. Vă holbaţi la spaţiul în
care vă aflaţi şi sunteţi liniştit. Dacă sunteţi anchetat de către terapeut într-o manieră
blândă, spuneţi că vă place de mama dvs. şi de muzica pe care o ascultaţi.

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

În prezent nu sunteţi angajat şi primiţi un ajutor social pentru dizabilităţile dvs.

Experienţa anterioară o aveţi în industria de construcţii. Niciodată nu v-aţi descurcat bine
la serviciu deoarece ceilalţi bărbaţi erau cu ochii pe dvs. Uneori trebuia să vă bateţi cu ei
pentru a nu se mai holba. Odată, aţi bătut atât de rău un bărbat astfel încât timp d un an aţi
fost trimis la închisoare. Acesta a fost un moment urât pentru că eraţi mereu înconjurat de
oameni. Nu aţi putut consuma cocaină sau bere în tot acest timp şi nu aţi avut nimic
familiar să vă scape de stres. Tot anul petrecut în închisoare, gardienii v-au obligat să luaţi
pastile. Vocile s-au supărat atât de tare că luaţi pastile, încât v-au abandonat. Odată ajuns
acasă v-au iertat pentru că aţi aruncat pastilele. Dacă sunteţi întrebat ce înseamnă faptul că
„v-au iertat”, spuneţi că au început să vă dea din nou sfaturi despre viaţă. După experienţa
din închisoare, mama dvs. a trebuit să completeze nişte formulare, iar dvs. aţi dat un test,
dar de atunci aţi primit bani pentru dizabilităţile dvs. şi nu aţi mai fost nevoit să munciţi.

8. Cum v-aţi descurcaţi la şcoală?

Niciodată nu aţi avut probleme în a ţine pasul la şcoală şi mereu aţi avut medii de
7. Vă amintiţi că în clasele gimnaziale aţi fost evaluat pentru că profesorii erau îngrijoraţi
pentru dvs., dar nu ştiţi în ce constau aceste griji. Vă amintiţi că mama dvs. a mers de
multe ori la şcoală. Aţi întrebat-o de ce, iar ea a răspuns că cei de la şcoală se întrebau
dacă ai probleme cu învăţatul deşi notele dvs. erau destul de bune; nu aţi avut o tulburare
de învăţare şi nu aţi avut nevoie de servicii speciale. Dacă sunteţi întrebat, spuneţi că la
şcoală a fost bine. Dacă sunteţi întrebat despre relaţia cu ceilalţi copii, spuneţi că nu aţi
avut prieteni. Dacă vi se cer mai multe informaţii, spuneţi că ceilalţi copii vă necăjeau
mult. Vă spuneau „zombi” sau „ciudat”. În aceste momente, vocile v-au ajutat mult. Puteţi
să le ascultaţi pe ele ca să nu-i mai auziţi pe copii. Vocile v-au fost mereu prietene şi v-au
ajutat când aţi fost stresat. Vocile vă spun că sunteţi o persoană foarte importantă şi că
drogurile şi băutura vă fac mai puternic. V-aţi dat seama că acest lucru este adevărat. În
week-end-ul în care vocile v-au devenit prietene aţi consumat droguri pentru prima dată.
Vă amintiţi că această experienţă v-a plăcut, dar nu ştiţi şi alte detalii. Nu aţi avut mulţi
bani şi nu v-aţi luat lucrurile de care aţi avut nevoie, decât dacă vocile v-au încurajat. Era
uşor să continuaţi să luaţi droguri şi alcool de la vânzătorii care stăteau lângă şcoli sau la
alte colţuri din apropierea casei; aceşti indivizi vă încurajau să încercaţi marfă nouă.
Drogurile v-au ajutat de multe ori. Dacă vi se car mai multe detalii, spuneţi că la sfârşitul
gimnaziului trebuia să vă alegeţi cursurile pentru liceu. Acest lucru vi se părea dificil.
Vocile v-au amintit că drogurile v-au ajutat întotdeauna, aşa că v-aţi dus să cumpăraţi
cocaină. Aţi realizat că, între-adevăr, cocaina v-a crescut puterea şi nu aţi avut nici o
problemă în a decide ce curs să urmaţi. Vocile v-au lăudat deciziile şi v-au încurajat să
consumaţi droguri în continuare. Când aţi venit la liceu, totul a devenit mai puţin stresant.
Nimic nu mai părea greu.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Negaţi faptul că v-aţi plânge de ceva fizic. În medie, dormiţi nouă ore o dată;
totuşi, aveţi tendinţa de a dormi mai mult ziua decât noaptea. Mâncaţi cele trei mese pe zi
pe care mama vi le găteşte, dar spuneţi că drogurile vă fac atât de puternic încât nu mai

51
simţi nevoia să mâncaţi.
Dacă sunteţi întrebat, afirmaţi că în trecut aţi luat multe medicamente. Nu vă
amintiţi ce anume, dar le puteţi descrie ca fiind pastile care vă ameţesc. Mai spuneţi că
vocilor nu le place faptul că luaţi pastile. Atunci nu mai vorbesc cu dvs. Astfel încât luaţi
pastilele doar câteva zile pentru a vă mulţumi mama, dar după cel mult o săptămână vă
opreaţi pentru ca vocile să vă ierte.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Sunteţi o persoană liniştită care preferă să stea singură. Mama dvs. este singura
care înţelege acest lucru. Vă lasă să staţi în cameră atâta timp cât doriţi. Singura dată când
vă încurajează să ieşiţi din cameră este duminica. Mereu vrea să mergeţi cu ea la biserică.
În trecut, nu vă supăraţi să mergeţi la biserică atât de des pentru că oamenii nu vorbeau cu
dvs.; îl ascultau doar pe preot. La biserică era multă muzică şi întotdeauna v-a plăcut să
ascultaţi muzică. După slujbă, mama vă ducea direct acasă şi vă lăsa să mâncaţi în
cameră. De puţină vreme, vă simţiţi inconfortabil la biserică din cauza preotului care vine
să vorbească cu dvs. Nu vreţi să vorbiţi cu el, dar nu vreţi să fiţi nepoliticos. Credeţi că
mama i-a cerut preotului să vorbească cu dvs. despre droguri şi alcool. Credeţi că preotul
se holbează la dvs. când încercaţi să faceţi vocile să dispară. Din cauza acestui lucru, aţi
refutat să mai mergeţi la biserică deşi mama dvs. se supără. Cu mama vorbiţi mai ales
despre lucruri pe care doriţi să le mâncaţi sau, dacă sunteţi întrebat, îi spuneţi că aţi
ascultat radioul. Până de curând, întotdeauna v-aţi simţi confortabil cu mama dvs. Acum,
lucrurile sunt mai ciudate pentru că nu ştiţi ce să faceţi cu ea. În ultimele săptămâni vă
priveşte ciudat. Vocile vă spun că plănuieşte ceva rău şi că trebuie oprită. Sunteţi îngrijorat
că vocile vă vor părăsi dacă nu faceţi ceea ce vă spun.
Nu aveţi multe amintiri despre tatăl dvs. Vă amintiţi că obişnuia s-o bată mult pe
mama dvs. Acest lucru o făcea să plângă. Când bătaia începea, vă ascundeaţi sub pat.
Când vă vedeaţi mama, era plină de vânătăi şi pentru o vreme îi era greu să aibă grijă de
dvs. Făceaţi tot posibilul să staţi cât mai departe de tată.
Sunteţi suspicios cu vecinii. Vreţi să nu se mai holbeze la dvs. şi să vă lase în
pace. Mama v-a spus să nu vă îngrijoraţi în ceea ce-i priveşte, dar vocile nu sunt de acord.
Vocile cred că vecinii sunt invidioşi pe puterea dvs. Traficanţii de droguri sunt singurii
vecini cu care vă simţiţi confortabil. Nu încearcă deloc să vorbească cu dvs. Când vă
apropiaţi, trebuie doar să le daţi banii pentru drogurile pe care le vreţi.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

În prezent sunteţi confuz şi nemulţumit. Vă simţiţi undeva la mijloc între voci şi

mama dvs. În trecut, ori de câte ori aveaţi o problemă, vocile vă ajutau. Dar acum vocile
vă fac probleme.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Aaron

A. Ce criterii îndeplineşte Aaron pentru diagnosticul de schizofrenie şi / sau o tulburare

provocată de ingerarea unor substanţe?

52
 Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Aaron şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese pentru el.

Îndeplineşte Aaron criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

53
B. Ce criterii îndeplineşte Aaron pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de
personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Aaron privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Aaron şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Aaron pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Aaron.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Aaron.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Aaron

A. În ce mod ar putea comportamentul dvs. non-verbal să se schimbe, neintenţionat, pe

măsură ce Aaron începe să vă povestească şi cum ar putea reacţiona în acest caz?
Comportamente care trebuie luate în considerare se referă la contactul vizual, orientarea
corpului, postură, expresie facială şi comportament autonom.

54
 Ce ar putea fi nevoie să faceţi, în ceea ce priveşte comportamentul non-verbal,
pentru a-l asigura pe Aaron că este ascultat şi respectat chiar dacă trăirile lui sunt
problematice şi neobişnuite?

B. Scrieţi o serie de întrebări deschise şi închise pentru a evalua vocile lui Aaron,
utilizând următoarele sugestii ca şi ghid. Includeţi propoziţii care să clarifice dacă auzirea
vocilor este dependentă sau nu de consumul de droguri sau alcool. Pentru prima sugestie
este oferit câte un model de întrebări deschise şi închise.

Sugestia 1: Percepţia surselor de la care provin vocile

______Când auziţi voci, de unde vi se pare că vin? Vocile apar ca urmare a consumului
de alcool?________________________________________________________________
Sugestia 2: Calităţi / caracteristici ale vocilor (intensitate, durată, claritate)

Sugestia 3: Frecvenţa vocilor

Sugestia 4: Reacţia lui Aaron la auzul vocilor

Sugestia 5: Predictibilitatea vocilor

Sugestia 6: Conţinutul vocilor (directive, întrebări, nivelul de pericol)

Sugestia 7: Nivelul de control pe care Aaron îl are asupra vocilor

C. Aaron este confuz şi supărat în legătură cu relaţia prezentă pe care o are cu vocile.
După ce îşi exprimă gândurile, scrieţi două tipuri de comentarii. Primul să fie simplu ca
un comentariu de ascultare activă , iar al doilea să fie mai complex, mai empatic, şi, fie să-
i valideze trăirile, fie să ştie că înţelegeţi prin ceea ce trece. Pentru a vă ajuta în
realizarea acestor comentarii folosiţi informaţii din profilul lui Aaron. Mai jos aveţi
prezentat un model.
Aaron: Ele îmi că trebuie să-mi rănesc mama dar eu nu vreau să fac acest lucru.

1. Nu vreţi să o răniţi (ascultare activă)_____________________________________

2. Vocile vă spun să vă răniţi mama dar dvs. nu vreţi să faceţi acest lucru. Vă pot
înţelege sentimentele. Nici eu nu aş vrea să-mi rănesc mama (comentariu empatic)._____

Aaron: Dacă le supăr, mă vor părăsi şi voi fi singur.

55
1.

2.

Aaron: Dacă o lovesc va plânge, dar vocile îmi spun că ea este rea.

1.

2.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Aaron

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Aaron, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?
B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Aaron? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Ce îi veţi spune lui Aaron dacă vă întreabă dacă îl consideraţi nebun?

D. Ce îi veţi spune lui Aaron dacă vă întreabă dacă îi auziţi sau vedeţi vocile?

E. Ce îi veţi spune lui Aaron dacă vă întreabă dacă drogurile sunt bune pentru el?
Amintiţi-vă că nu se mai duce la biserică deoarece îl suspectează pe preot de faptul că ar
putea să-l condamne pentru aceste lucru.

56
 7. Cazul Mary

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Mary şi sunteţi o euro-americană de 58 de ani. Soţul dvs. a murit
acum aproape un an într-un accident de maşină, întorcându-se acasă de la serviciu în
timpul unei furtuni. Aţi fost căsătoriţi timp de 32 de ani şi aţi avut împreună 3 copii. Acum
toţi sunt căsătoriţi. Doi dintre copii, Beverly şi Jason, locuiesc în oraşe îndepărtate, dar
Cynthia şi familia ei locuiesc cam la 20 de minute distanţă de dvs. Sunteţi managerul unui
magazin şi locuiţi singură într-un apartament în apropierea acestuia. Pentru ajutor aţi
apelat la un practician dintr-o clinică privată.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi bine îmbrăcată, inteligentă, vă alegeţi cu atenţie cuvintele atunci când
vorbiţi, sunteţi analitică şi introspectivă. Puteţi să vă examinaţi cu uşurinţă gândurile, dar
pentru că vă gândiţi mult la sentimentele dvs. vă străduiţi mult în acest sens. Răspundeţi
deschis şi la obiect la toate întrebările referitoare la viaţa dvs. Nu aveţi nici o problemă în
ce priveşte contactul vizual şi nu ezitaţi să-l întrebaţi pe terapeut ceea ce nu aţi înţeles.
Puneţi întrebări, dar nu într-o manieră provocatoare, ci pentru a clarifica anumite aspecte
şi pentru a răspunde cât mai obiectiv. Vreţi să vă purtaţi aşa cum se cuvine în toate
situaţiile şi sunteţi incomodată când nu ştiţi ce vor oamenii de la dvs.
Când sunteţi întrebată despre simptomele care v-au adus la tratament, ezitaţi şi
răspundeţi încordată. Până la urmă răspundeţi fără nici o ezitare la fiecare întrebare, dar
apoi luaţi o pauză şi vă interiorizaţi luptându-vă să răspundeţi cât mai clar. Ideile dvs.
decurg logic şi nu există semne de confuzie cognitivă, gânduri neobişnuite sau gândire
iluzorie în ciuda faptului că vă simţiţi nesigură despre modul în care să răspundeţi.
Dacă vă sunt adresate întrebări despre starea dvs. mentală, recunoaşteţi că aveţi
puţină depresie şi anxietate, dar negaţi orice gând sinucigaş. Dacă sunteţi presată pe
problemă suicidului, spuneţi cinstit că dvs. consideraţi acest fapt drept un curs ilogic al
acţiunii. Negaţi faptul că aţi consuma substanţe ilegale dar recunoaşteţi că uneori mai
consumaţi alcool. Acest lucru se întâmplă mai ales la nunţi sau aniversări. Dacă sunteţi
întrebată mai multe lucruri despre alcool, spuneţi că nu sunteţi de acord cu persoanele care
beau prea mult.

3. De ce sunteţi intervievată?
9

La tratament aţi venit la insistenţele fiicei dvs. Cynthia. Săptămâna trecută a venit
la dvs. fără să vă anunţe înainte. V-a găsit într-o rochie murdară privind spre nicăieri. Cum
de obicei sunteţi o persoană foarte tonică, întotdeauna îmbrăcată impecabil, fiica dvs. a
fost foarte deranjată de această situaţie. Fiica dvs. v-a stata aproape şi a refuzat să plece
până nu aţi dat telefon să vă faceţi o programare. Sunteţi deranjată de faptul că fiica dvs.
se bagă în viaţa dvs. şi consideraţi că acţiunile ei nu sunt necesare. Pe de o parte,
recunoaşteţi că în ultima vreme aţi fost demoralizată, iar acest lucru v-a afectat munca.
În ultimele luni nu vă puteţi concentra. Vă luptaţi să luaţi decizii simple cum ar fi aceea de
a vă hotărî cu ce să vă îmbrăcaţi. Vă este greu să vă faceţi un program. V-aţi pierdut pofta
de mâncare şi aveţi probleme cu somnul. Vă trebuie mai mult de o oră să adormiţi pentru
ca la ora 4 să vă treziţi şi să nu mai adormiţi înapoi. Aceste probleme de somn au început
imediat după accidentul soţului dvs. în acel timp, aveaţi doar probleme episodice de
dormit, dar de cele mai multe ori nu aveaţi dificultăţi în acest sens. În ultimele 3

57
săptămâni, problemele au apărut în fiecare noapte şi nu dormiţi mai deloc.
Dacă sunteţi întrebată cu ce credeţi că veţi pleca de la terapie, spuneţi că, evident,
veţi primi ajutor evaluând ceea ce a fost greşit şi ceea ce trebuie să faceţi diferit. Nu aţi
mai fost la terapie înainte şi dacă sunteţi întrebată cum vă simţiţi în prezent, spuneţi că vă
este ruşine de faptul că vă aflaţi aici.

4. Ce simţiţi?
9 9

Indicaţi faptul că în ultimele 3 săptămâni aţi fost foarte anxioasă deoarece nu v-aţi
dus la biserică pentru a-l comemora pe soţul dvs. este neobişnuit faptul că nu v-aţi dus,
deoarece mergeaţi cu regularitate la biserică, iar religia dvs. protestantă a fost un ghid
important în viaţa dvs. Slujba de la care aţi lipsit a fost una specială deoarece a fost în
onoarea soţului dvs. şi toţi copiii au venit pentru a participa. Aceştia au plecat la biserică
înaintea dvs. pentru a vă ajuta cu aranjamentele. V-au aşteptat trei ore, dar dvs. nu aţi mai
venit. Majoritatea timpului l-aţi petrecut la spital, dar nu le-aţi spus acest lucru. V-au
telefonat de multe ori şi v-au lăsat mesaje, dar o dată ajunsă acasă de la spital le-aţi
ignorat. Când s-au întors, i-aţi minţit şi le-aţi spus că în drum spre biserică vi s-a stricat
maşina şi a trebuit ca cineva să vă tracteze. Dacă sunteţi întrebată despre acest lucru, vă
frângeţi mâinile şi spuneţi că vă simţiţi foarte vinovată pentru faptul că i-aţi minţit şi
recunoaşteţi că le-aţi spus copiilor că nu aveaţi numărul de telefon de la biserică la dvs. şi
că a fost imposibil să-i sunaţi de la service pentru a le spune ceea ce s-a întâmplat.
De fapt, cu jumătate de oră înainte de a pleca la biserică, aţi fost copleşită de un
sentiment de pierdere. V-aţi plimbat pentru a încerca să calmaţi. Aţi făcut de multe ori
acest lucru în ultimii ani când eraţi supărată şi, de obicei, avea efect. Totuşi, de această
dată nu a mai mers. Mai curând, la jumătatea plimbării, inima dvs. a început să bată tare
ca un ciocan, încât aveaţi impresia că şi ceilalţi o pot auzi. Aţi simţit că abia mai puteţi
respira şi aţi început să transpiraţi foarte tare. Un vecin care făcea jogging a observat că
aveţi probleme şi v-a dus la urgenţe de teama de a nu avea un infarct. Vi s-a făcut un set
complet de analize, dar toate au ieşit negative. Doctorul v-a spus că, probabil, aţi avut un
atac de panică. Deşi ar fi trebuit să vă simţiţi uşurată de ceea ce aţi auzit, v-a fost foarte
ruşine să mergeţi la urgenţe fără un motiv bun. De mai multe ori ia-ţi cerut scuze
doctorului pentru că şi-a pierdut timpul.
Nu aţi spus nimănui, nici măcar vecinului, care a fost rezultatul acelei evaluări.
Dacă vi se cere detalii despre acest lucru, exprimaţi foarte multă furie către dvs. pentru
ceea ce o consideraţia „prostia dvs.”Nu ştiţi ce v-a apucat. Nu negaţi faptul că aţi avut un
atac de anxietate, dar cauza lui este un mister pentru dvs. Dacă terapeutul vă ajută, sunteţi
capabilă să reflectaţi la această experienţă şi să ajungeţi uşor la concluzia că atacul este
legat de memoriile dureroase ale morţii soţului dvs. Dacă sunteţi întrebată cum v-aţi
obişnuit cu moarte lui, spuneţi că la început aţi fost foarte supărată, dar că după o
săptămână v-aţi întors la muncă şi aţi făcut tot ceea ce era necesar. Simţiţi că v-aţi adaptat
bine situaţiei având în vedere. Credinţa vă ghidează ţi vă ajută să aveţi control asupra
emoţiilor, acceptaţi voinţa Domnului şi încercaţi să fiţi puternică.
Dacă vă sunt adresate multe întrebări despre soţul dvs., plângeţi şi emoţiile vă
copleşesc. La remarcile empatice ale terapeutului dezvăluiţi mai multe detalii despre
accidentul soţului şi modul în care v-a afectat. Accidentul s-a petrecut când se grăbea
acasă pe o vreme rea pentru a fi prezent la botezul nepotului. Nu aţi făcut nimic pentru a-l
încuraja să conducă pe acea vreme, dar aţi simţit că ştia cât vă doriţi să fie acasă şi acest
lucru l-a făcut să conducă mai agresiv. Recunoaşteţi că aţi suferit intens de singurătate de
când a murit. Deşi aţi continuat să munciţi şi să vă descurcaţi bine ca şi manager, viaţa
dvs. a devenit goală. Cum comemorarea se apropia, sentimentele dvs. de deznădejde se
accentuau. Aţi fost capabilă să vă duceţi la serviciu, dar vă petreceaţi mult timp stând la
birou şi simţind că sunteţi în ceaţă. Când sunteţi acasă, aţi încetat să mai faceţi vreo

58
muncă în casă deoarece nu credeţi ca acest lucru mai este nevoie de când copiii au plecat
de acasă.

5. Cum gândiţi?
Dacă sunteţi întrebată despre gândurile dvs., spuneţi că, în trecut, v-aţi mândrit cu
logica şi capacitatea dvs. de a rezolva probleme. Toţi din familie, inclusiv soţul dvs.,
depindeau întotdeauna de ceea ce ei numeau buna dvs. judecată şi simţul dvs. comun.
Analizaţi activ orice problemă şi întotdeauna elaboraţi un plan de acţiuni bine organizat
care să vă ajute să o rezolvaţi.
Totuşi, la acest moment, nu puteţi gândi cu adevărat. Aveţi probleme să vă daţi
seama cum să reveniţi la normal. Acest lucru vă înfurie deoarece simţiţi că ar trebui să vă
puteţi descurca cu această situaţie. Ar fi trebuit să vă calmaţi şi să vă fi dus la biserică.
Pentru că nu aţi apărut, aţi dezamăgit pe toată lumea. Privişi atacul dvs. ca fiind complet
iraţional. Dacă sunteţi întrebată de ce credeţi că aţi avut atacul în acea zi, vă fâstâciţi şi
indicaţi faptul că nu înţelegeţi de ce nu vă puteţi continua viaţa de când soţul dvs. a murit.
Credeţi cu fermitate în acţiunile care rezolvă toate problemele. Deci, dacă sunteţi
întrebată ce vă doriţi de la terapie, spuneţi că venirea la această şedinţă este o idee bună
pentru că nu v-aţi dus la biserică, iar aceasta este o problemă care ar trebui luată în
considerare şi rezolvată.

6. Ce vă place la dvs.?
Vă place faptul că sunteţi o persoană de încredere, cât de uşor vă puteţi distribui
atenţia de la o sarcină la alta şi cât de bine vă puteţi descurca. Credeţi şi faptul că este
bine ca ceilalţi oameni apelează la dvs. când au nevoie. Dacă sunteţi întrebată de ce vă
place acest lucru la dvs., spuneţi că vă place să ştiţi că sunteţi o persoană pe care ceilalţi se
bazează.

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

Mulţi ani aţi lucrat pe posturi cu un statut coborât pentru a vă construi drumul de a
deveni manager. Sunteţi foarte mândră de capacităţile pe care vi le-aţi dezvoltat şi vă
place oportunitatea de a vedea cât de bine puteţi face ca magazinul să funcţioneze. Mai
credeţi că muncind din greu şi având succes înseamnă că duceţi o viaţă bună. Cu toate
acestea nu sunteţi mulţumită de performanţele dvs. ca manager. Întotdeauna simţiţi că mai
este ceva de descoperit care să poată face lucrurile mai bune. Sunteţi mândră de faptul că
în fiecare an aţi primit un bonus de merit deoarece proprietarul vă apreciază munca.
Spuneţi că magazinul se descurcă bine, dar sunteţi sigură că lucrurile ar putea merge mai
bine.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Această întrebare nu se aplică la acest client.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Sănătatea dvs. este bună. Investigaţiile recente la camera de urgenţe au arătat că
inima şi plămânii funcţionează foarte bine. Aţi început să prezentaţi unele semne de
osteoartrită care vă deranjează de ceva vreme, dar pentru a ţine sub control acest
disconfort luaţi medicamente de două ori pe zi. Medicamentele nu au efecte secundare.
Doctorul de la urgenţe v-a prescris Xanax, pe care l-aţi cumpărat, dar pe care nu l-aţi luat.
La fiecare 2 ani sunteţi examinată complet, întrucât aceasta este politica

59
companiei. Nu consideraţi că acest lucru este necesar, dar puteţi vedea logica acestei
politici. Nu v-aţi decis ce îi veţi spune internistului data viitoare, deoarece v-a primi un
dosar complet de la camera de gardă, iar acel episod este mult prea jenant pentru a vi-l
aminti.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Toţi cei din viaţa personală şi profesională vă văd ca pe o resursă. Întotdeauna aţi
fost o persoană de încredere şi de ajutor. Copiii au moştenit de la dvs. o serie de abilităţi şi
de obicei îşi rezolvă singuri problemele. Totuşi, au încrederea că atunci când au nevoie de
dvs., le veţi fi mereu aproape. Toţi cei trei copii v-au spus cât de şocaţi au fost când nu aţi
apărut la biserică. L-a fost frică să nu fiţi implicată într-un accident asemenea tatălui lor.
Întotdeauna aţi avut o manieră calmă şi prietenoasă de a relaţiona cu angajaţii ceea
ce a făcut ca aceştia să aibă încredere în dvs. Fără a fi intruzivă, v-aţi preocupat de vieţile
lor. Acest lucru i-a făcut pe mulţi să vi se confeseze cu problemele lor. Îi vedeţi ca fiind
responsabilitatea dvs. şi simţiţi că vieţile fericite de acasă le fac vieţile fericite şi la
serviciu. Nu exprimaţi nici un resentiment pentru faptul că mulţi se bazează pe suportul
dvs. social. Totuşi, dacă sunteţi întrebată, exprimaţi unele sentimente privind faptul că
sunteţi copleşită încercând să treceţi peste moarte soţului dvs., în timp ce alţii vă rugau tot
felul de lucruri.
Dvs. şi soţul obişnuiaţi să socializaţi frecvent cu alte cupluri. De obicei, jucaţi
împreună cărţi şi petreceaţi la unele dineuri. Acum evitaţi acele cupuri. Acum fiind
singura din grup, nu vă mai găsiţi locul. Imediat după deces, soţiile vă sunau des pentru a
vorbi şi vă aduceau mâncare. Totuşi, dvs., nu le sunaţi niciodată, iar telefoanele lor s-au
rărit până când s-au oprit. Simţiţi că această perioadă din viaţa dvs. s-a terminat.
11. Cum vă vedeţi viata?
9 9

În prezent sunteţi foarte motivată să vă schimbaţi deoarece sunteţi destul de

bulversată de problemele actuale. „ Nu ar trebui” să fiţi anxioasă sau să vă lăsaţi la o parte
pentru că „nimic” nu este chiar rău. Doriţi să urmaţi toate directivele terapeutului. În acest
moment priviţi munca precum lumina din viaţa dvs. Credeţi că vă aflaţi în acel moment al
vieţii când relaţiile intime trebuie lăsate pentru cei tineri. Cu toate acestea, nu aveţi planuri
pentru a ieşi sau a forma o relaţie nouă cu un bărbat.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Mary

A. Ce criterii îndeplineşte Mary pentru un diagnostic pe Axa I de tulburare depresivă

majoră sau / şi doliu?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-o domine pe Mary şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese pentru el.

60
 Îndeplineşte Mary criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Mary pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.
C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Mary privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu care o influenţează pe

Mary şi daţi câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de
intensitate mică, moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Mary pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau
subestimat impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale
pe care o are Mary. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau
de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Mary. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

61
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Mary

A. Ce ar putea fi nevoie să faceţi, în ceea ce priveşte comportamentul non-verbal, pentru

a o asigura pe Mary că este ascultată cu atenţie în ceea ce priveşte trăirile ei?
Comportamentul care trebuie avut în vedere include contactul vizual, orientarea corpului,
postura, expresia facială şi comportamentul autonom.

B. Mary tinde să facă comentarii care sunt mult prea generale pentru a înţelege situaţia
ei. Ca răspuns la următoarele ei comentarii, scrieţi o întrebare deschisă pentru a pătrunde
mai adânc în trăirile ei.

Mary. Lucrurile sunt mai bune decât erau în primul an de la moarte soţului.

Mary. Fiica mea a fost surprinsă de modul în care arătam şi de starea

apartamentului meu.

Mary: Cred că sănătatea mea este bună.

Mary: Angajaţii au încredere în mine.

C. Mary are multe sentimente amestecate înlăuntrul ei, care trebuie exprimate şi înţelese.
Ca răspuns la remarcile ei, scrieţi două tipuri de comentarii. Primul să fie unul simplu,
reflectiv iar al doilea mai complex şi empatic, care fie să-i valideze experienţa, fie să ştie
că înţelegeţi prin ce trece. Dacă Mary exprimă mai mult de un sentiment, sau este
ambivalentă într-o situaţie, faceţi un comentariu care să aibă în vedere acest lucru. Pentru
a vă ghida utilizaţi informaţii din profilul lui Mary. Mai jos este oferit un exemplu.

Mary: De ce fiica mea intervine atât de mult în viaţa mea? Sunt sătulă de
atitudinea ei binevoitoare.

1. Consideraţi că atitudinea ei este binevoitoare (ascultare activă).___________________

2.______________________________________________________________________
Sunteţi adult şi înţeles de ce nu apreciaţi _ faptul că_ fiica dvs. vă spune ce să_ faceţi. Este
nerespectuos. (comentariu empatic).___________________________________________

Mary. Nu vreau să fiu aici la terapie pentru a cere ajutor. Sunt o persoană
puternică.
1_______________________________________________________________________
2_______________________________________________________________________
Mary. Când angajaţii mei sunt stresaţi îi ajut şi astfel chiar au încredere în mine.
Sunt mândră de acest lucru, dar uneori este prea mult.
1_______________________________________________________________________

62
2._______________________________________________________________________

D. Să presupunem că Mary a avut gânduri suicidare. Dezvoltaţi o serie de întrebări

deschise şi închise pentru a evalua riscul pentru suicid folosind următoarele sugestii drept
ghid. Mai jos, pentru prima sugestie, sunt oferite un exemplu de întrebare deschisă şi două
exemple de întrebări închise.

Sugestia 1: Nivelul / cantitatea prezentă de durere psihologică.

______Cum aţi descrie sentimentele de durere pe care le simţiţi în legătură cu moartea
soţului dvs.? V-ati simţit vreodată atât de rău încât nu aţi mai putut continua? Pe o scală de
la 1 la 10, cum v-ati clasifica durerea?

Sugestia 2: Nivelul / cantitatea de stres din viaţa dvs.

Sugestia 3: Existenţa unui plan suicidar

Sugestia 4: Capacitatea de a născoci un plan suicidar

Sugestia 5: Uzul de substanţe care cresc impulsivitatea

Sugestia 6: Motive pentru vă dori moartea

Sugestia 7. Motive pentru a trăi şi calitatea prezentului sistem suportiv (familie,

prieteni, muncă religie)
Sugestia 8: Tentative anterioare

Sugestia 9: Prieteni sau rude care au încercat să se sinucidă

63
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Mary
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Mary, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Mary? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Să presupunem că Mary a pierdut o parteneră lesbiană în loc de soţul ei. Cum are
putea schimba acest lucru reacţia ei?

D. Ce îi veţi spune lui Mary dacă veţi considera că este în pericol de a se sinucide?
E. cum ar putea ca etica protestantă a lui Mary şi dorinţa ei culturală de a-şi controla
emoţiile să fie influenţate de capacitatea ei de a-i plânge moartea soţului?

64
 8. Cazul Mark

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Mark şi sunteţi un euro-american de 18 ani. Sunteţi boboc la
facultate şi studiaţi afacerile. În prezent locuiţi într-o cameră cu un coleg pe care îl
cunoşteaţi din liceu. Aţi discutat împreună ca anul viitor să închiriaţi împreună un
apartament aproape de campus. Părinţii dvs. locuiesc într-un oraş la o oră demers cu
maşina de locul în care sunteţi acum. Tatăl dvs. lucrează ca vânzător de maşini, iar mama
dvs. este funcţionară la o bancă. Mai aveţi doi fraţi mai mari. Unul este căsătorit şi
locuieşte în alt oraş, iar celălalt este în ultimul an la aceeaşi facultate ca şi dvs. Mai aveţi şi
o soră mai mică, în vârstă de 15 ani, care locuieşte acasă. Sunteţi intervievat la centrul de
consiliere al facultăţii.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi îmbrăcat obişnuit, dar hainele sunt călcate şi curate. Staţi pe scaun uşor
aplecat în faţă, sprijinindu-vă coatele pe genunchi. Aveţi un contact vizual bun cu
terapeutul şi doriţi să fiţi perceput ca prietenos, deschis şi cooperativ. Sunteţi inteligent,
dar nu foarte introspectiv. Răspundeţi punctual şi destul de uşor la întrebările legate de
familie, nivelul de trai şi planurile viitoare, dar ezitaţi când sunteţi întrebat despre
sentimentele sau trăirile dvs. interioare.
Când sunteţi întrebat despre ce v-a adus la acest interviu, vă descrieţi problema ca
şi cum ar fi ceva exterior dvs., o anomalie încurcată, ceva care se întâmplă altor oameni şi
pe care ar trebui să fiţi capabil să o rezolvaţi repede. Bateţi cu degetele în genunchi, vă
agitaţi picioarele sau vă exprimaţi fizic în alt mod nerăbdarea. Sunteţi obişnuit să vă
confruntaţi cu nerăbdarea într-un mod clar şi vă place să vă consideraţi ca independent şi
auto-suficient. Atitudinea dvs. către terapeut este una ambivalentă: aveţi nevoie să treceţi
peste acest lucru, dar vă este ruşine să cereţi ajutor şi îngrijorat că terapeutul ar putea să vă
perceapă drept slab, vulnerabil sau într-un fel neadaptat.
Când vă sunt adresate întrebări în legătură cu starea dvs. mentală, disconfortul
creşte. Deoarece vă este teamă că „un răspuns greşit” ar lăsat terapeutului o impresie
greşită. Dacă sunteţi întrebat despre gânduri neobişnuite dai ideaţie suicidară, negaţi
vehement aceste lucruri, insistând că nu sunteţi nebun. Recunoaşteţi că aveţi unele
probleme de somn, pe care le atribuiţi coşmarurilor pe care le aveţi. Recunoaşteţi şi faptul
că uneori sunteţi iritabil şi aveţi probleme de concentrare. Spuneţi că, probabil, aceste fapt
se datorează faptului că nu dormiţi bine, dar recunoaşteţi că acest lucru este o schimbare
pentru dvs. pentru că înainte eraţi o persoană destul de fericită. Negaţi faptul că aţi fi
depresiv sau anxios, deşi recunoaşteţi că vă îngrijoraţi pentru unele lucruri mai mult de cât
o făceaţi în trecut. De exemplu, sunaţi acasă să o verificaţi pe sora dvs., deoarece vă
gândiţi adesea că i s-ar putea întâmpla ceva, deşi nu ştiţi de ce vă îngrijorează acest lucru.
Dacă sunteţi întrebat despre droguri sau alcool, negaţi otice problemă în această zonă.
Dacă sunteţi presat, recunoaşteţi că în liceu aţi avut o viaţă „destul de socială”, care a
inclus petreceri şi puţin consum de alcool. Deşi atunci când aţi venit la facultate aţi
încercat scena cu petrecerea, totuşi nu vi s-a părut la fel de amuzant ca înainte. De fapt, în
aceste situaţii vă simţiţi puţin încordat în loc să fiţi relaxat, fapt care vi se pare ciudat.
Recunoaşteţi faptul că din când în când mai beţi câte ceva pentru a vă relaxa, iar acest
lucru se întâmplă mai ales atunci când aveţi probleme de somn, dar negaţi faptul că beţi
într-atât încât să vă îmbătaţi sau ca acest lucru să interfereze cu orele sau învăţatul.

65
3. De ce sunteti intervievat?
9

Vă aflaţi aici pentru că aveţi probleme să treceţi peste un incident care a avut loc vara
trecută, la scurt timp după ce aţi absolvit liceul. Vi s-a cerut să fiţi cavaler de onoare la
nunta unui bun prieten. Vinerea dinaintea nunţii, dvs. şi câţiva prieteni care urmau să
participe la nuntă, incluzând mirele, conduceaţi spre un restaurant pentru a improviza o
petrecere a burlacilor. Un conducător beat v-a lovit maşina. Doi dintre prietenii care
stăteau în faţă (inclusiv mirele) au fost ucişi. Dvs. şi alţi doi prieteni aţi fost duşi la spital.
Acolo v-aţi trezit neamintindu-vă ce s-a întâmplat şi aţi aflat de la părinţi toate aceste
lucruri. V-aţi revenit şi o săptămână mai târziu aţi fost externat, dar unul dintre prieteni
este încă în comă, iar celălalt şi-a pierdut un braţ.
Explicaţi, că la scurt timp după accident, aţi petrecut mult timp trăind
evenimentele din acea seară şi v-aţi întrebat dacă aţi fi putut face ceva pentru a preveni
acel accident. În acea seară au fost discuţii despre ieşirea în oraş, iar dvs. aţi fost pentru
acea ieşire, argumentând că era ultima ocazie în care puteaţi ieşi împreună ca o gaşcă de
băieţi singuri. Deşi nimeni nu vă învinuieşte pentru acest lucru, v-aţi petrecut mult timp
imaginându-vă cum ar putea fi lucrurile diferite dacă nu aţi fi pledat pentru ieşirea în oraş.
De asemenea, vă întrebaţi de ce aţi ajuns să ocupaţi cel mai sigur loc din maşină - locul
din mijloc - spate.
V-aţi dori să puteţi trece peste acest eveniment, dar aveţi în continuare coşmaruri.
În aceste vise, este ca şi cum aţi retrăi evenimentul şi ştiţi ce urmează să se întâmple dar
nu puteţi să-l preveniţi. Vă treziţi transpirând şi cu inima bătând foarte tare şi uneori
durează o oră sau două ca să adormiţi înapoi. Vă întrebaţi dacă acest lucru este normal şi
speraţi ca terapeutul să vă asigure în legătură cu acest fapt. Ezitaţi să exprimaţi în mod
direct că sunteţi îngrijorat în legătură cu acest lucru şi nu vreţi să apăreţi ca fiind
vulnerabil.

4. Ce simtiti?
9 9

Vă simţiţi vinovat că aţi supravieţuit accidentului într-un mod mai bun decât prietenii
dvs. De asemenea, vă simţiţi vinovat pentru că i-aţi încurajat să ieşiţi în acea seară, deşi
nimeni nu vă învinuieşte pentru acest lucru. Sunteţi îngrijorat că nu vă veţi recăpăta
vechiul „eu fericit”. Nu vă bucuraţi de viaţă la fel cum o făceaţi în liceu şi vă îngrijoraţi
prea mult cu lucruri care ar putea să se întâmple oamenilor la care ţineţi. În liceu, vă
simţeaţi invincibil şi nu v-aţi înţeles niciodată părinţii când stăteau cu gura pe dvs. să le
spuneţi unde vă duceaţi. V-aţi gândit doar că erau foarte protectivi. Acum credeţi că vă
îngrijoraţi la fel pentru sora dvs. Simţiţi nevoia să sunaţi acasă şi să aflaţi unde este şi
dacă părinţii îi supraveghează îndeajuns ieşirile şi venirile acasă. Aceste sentimente par să
se identifice vinerea şi sâmbăta seara şi nu sunteţi calm până nu sunaţi acasă duminica
pentru a afla că este acasă şi nu păţit nimic. Pare un lucru prostesc, dar nu puteţi renunţa.
Chiar şi colegul dvs. de cameră a observat şi s-a plâns de faptul că în week-end-uri sunteţi
destul de arţăgos. În general vă înţelegeţi bine, dar aproape în fiecare week-end vă răstiţi
la el pentru lucruri minore. Obişnuia să vă scoată în oraş şi să petreceţi, dar acum doar vă
evită când sunteţi iritabil.

5. Cum gândiţi?
Sunteţi mai mult un om al „acţiunii” decât al „gândirii”. Vă plac cursurile de
afaceri deoarece vă prezintă probleme care pot fi rezolvate într-o manieră directă.
Întotdeauna a-i fost capabil să apreciaţi o situaţie, să determinaţi o strategie pentru a atinge
un scop şi a-l duce până la capăt. În liceu aţi jucat mult sport, iar pe tren vă descurcaţi
chiar bine. Aţi absolvit liceul cu medii între 7 şi 8 pentru că v-aţi dat seama cum trebuie să

66
faceţi pentru a trece clasa şi pentru a vă dedica mai mult timp şi energie activităţilor
extracuriculare şi socializării. În prezent vă descurcaţi mult mai bine decât o făceaţi la
liceu, deoarece puteţi vizualiza concret ţelul obţinerii unei slujbe într-o firmă mare şi a
şansei de a călători şi de a trăi după absolvire în diferite părţi ale lumii. Din păcate,
problema coşmarurilor dvs. şi a sentimentelor de anxietate şi iritabilitate nu răspunde
stilului dvs. obişnuit de a rezolva probleme. Nu ştiţi ce să faceţi cu aceste sentimente care
vă copleşesc fără a avea o cauză sau o soluţie bine definite. Până la urmă, nu vă puteţi
întoarce şi schimba trecutul. Aţi dori să mergeţi mai departe şi lăsaţi trecutul în urmă, dar
trecutul pare hotărât să vă bântuie. Deşi în timpul zilelor vă descurcaţi bine la cursuri, nu
ştiţi cum să vă descurcaţi cu coşmarurile care vă atacă când dormiţi sau cu sentimentele
care par prosteşti, dar care apar când week-end-ul se apropie. Nu pare logic că aceste
coşmaruri şi sentimente încă mai persistă şi nu aveţi nici o idee despre modul în acre să vă
descurcaţi cu ele.
Speraţi ca terapeutul va avea un rol similar cu cel al antrenorilor din liceu, dându-
vă sfaturi despre cum să fiţi mai puternic şi să vă îndrepte câtre abilităţile de care aveţi
nevoie pentru a vă rezolva problema. Vă temeţi că terapeutul va fi mai mult ca un doctor,
concentrându-vă pe ceea ce nu este în regulă cu dvs. şi dându-vă un diagnostic înfricoşător
sau spunându-vă că aveţi nevoie de medicaţie.

6. Ce vă place la dvs.?
Vă place capacitatea dvs. de a vă înţelege cu ceilalţi şi de a le face o impresie
bună. V-a plăcut întotdeauna abilitatea de vă rezolva problemele şi să vă confruntaţi cu
provocările. Deşi vă încurcaţi când vine vorba să decideţi cum vă rezolvaţi prezenta
provocare. Vă plac abilităţile dvs. sportive, deşi în ultima vreme nu aţi mai fost atât de
activ şi nu aţi simţi aceeaşi plăcere în a participa sau a vă uita la sporturi aşa cum o făceaţi
în liceu.

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

Întrebarea nu este relevantă pentru acest pacient.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?
La cursuri aţi primit note de 9 şi de 10. Notele de la cursurile de afaceri tind să fie
de 10, pe când la câteva din cursurile generale sunt 9. Vă este mai uşor să vă concentraţi la
cursurile de afaceri, care par mai practice şi vă provoacă să rezolvaţi probleme. La unele
cursuri generale vă este mai greu să vă concentraţi. Totuşi, până acum aţi fost
capabil să ţineţi pasul şi sunteţi mulţumit de notele dvs. Cursul care vă place cel mai puţin
este cel de „Introducere în psihologie”. În ultima vreme aţi studiat tulburările psihologice
şi nu v-aţi simţit bine deoarece vă este teamă să aflaţi faptul că ceva este în neregulă cu
dvs. Nu spuneţi acest lucru terapeutului decât dacă vă face să vă simţiţi cu adevărat
confortabil, dar în loc spuneţi că nu vedeţi acest lucru ca fiind ceva relevant pentru ceea ce
vreţi să faceţi în viaţă.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Sănătatea dvs. este bună. De la accidentul din vara trecută nu aveţi efecte de durată
ţi întotdeauna aţi fost cu adevărat activ şi fizic potrivit. Nu vă plângeţi de apetit, deşi
recunoaşteţi că nu dormiţi bine din cauza coşmarurilor. În prezent nu vă aflaţi în grija nici
unui doctor şi nu luaţi medicamente. V-aţi întrebat de modul în care inima se comportă
când vă treziţi din coşmaruri, dar pentru acest lucru nu aţi consultat nici un medicament.

67
10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?
Întotdeauna aţi avut muţi prieteni şi v-aţi înţeles bine cu ceilalţi. În liceu eraţi activ
la orele de sport şi popular printre colegi. V-a fost uşor să vă alegeţi colegul de cameră,
care este unul dintre prietenii din liceu (dar nu unul dintre cei care trebuiau să participe la
petrecerea de vara trecută). Vă înţelegeţi bine cu excepţia momentelor când sunteţi enervat
şi orice lucru pare să vă enerveze. De exemplu, week-end-ul trecut a venit beat la 3
dimineaţa şi, în întuneric, a dat peste un scaun. Zgomotul v-a trezit şi v-aţi înfuriat.
Analizând situaţia, v-aţi dat seama că reacţia dvs. a fost uşor depăşită pentru că nici dvs.
nu vă culcaseşi cu mult timp în urmă şi nu a încercat să vă deranjeze în mod intenţionat.
Dar într-un fel aţi explodat. A doua zi v-aţi cerut scuze şi lucrurile sunt din nou bune între
voi, dar el spus că în ultima vreme sunteţi destul de iritabil şi că vă evită tot mai mult, mai
ales în week-end.
La facultate v-aţi făcut prieteni noi şi aţi ieşit cu câteva fete, dar nici una dintre
aceste relaţii nu s-a dezvoltat în acea apropriere care vă plăcea în liceu. Spuneţi că vă daţi
seama că acest lucru durează, dar aţi observat că păreţi detaşat în aceste relaţii şi, dacă
sunteţi presat de terapeut, recunoaşteţi că nu ştiţi dacă în viitor vă doriţi o relaţie atât de
apropiată. Este ciudat să fiţi atât de apropiat de cineva şi apoi să dispară dintr-odată din
viaţa dvs. Până acum nu v-aţi gândit, dar acum se pare că de fiecare dată când întâlniţi o
persoană nouă, aveţi în minte o întrebare despre cât timp va fi acea persoană în viaţa dvs.
şi dacă merită efortul de a-i cunoaşte.
Uneori călătoriţi acasă împreună cu colegul; el are maşină şi dvs. contribuiţi la
cheltuielile pentru benzină, aşa că acest lucru vă convine la amândoi. Totuşi, pe când el
este avid să folosească timpul pentru a se întâlni cu cât mai mulţi prieteni şi pentru a se
distra, dvs. sunteţi mai puţin interesat să vă vedeţi prietenii şi doriţi să staţi mai mult cu
familia sau să dormiţi. Nu v-aţi gândit de ce lucrurile stau aşa, dar dacă terapeutul vă
anchetează, mărturisiţi că majoritatea locurilor şi prietenilor pe care i-aţi vedea ar fi cei
care v-ar aminti de prietenii care au fost în maşină cu dvs. Nu vreţi să discutaţi cu prietenii
despre accident şi ideea de a ieşi sau de a face lucruri pe care obişnuiaţi să le faceţi cu
prietenii implicaţi în accident vă fac să vă simţiţi inconfortabil. Primele dăţi când aţi fost
acasă, aţi încercat să-l contactaţi pe prietenul care şi-a pierdut mâna, dar interacţiunea a
fost atât de stângace şi aţi avut atât de puţine lucruri să vă spuneţi încât nu aţi mai încercat
să luaţi legătura cu el. Recunoaşteţi că acest lucru vi se pare ciudat - că aţi putu fi atât de
buni prieteni şi că acum sunteţi atât de îndepărtaţi unul de celălalt. Nu aţi mers să-l vizitaţi
pe prietenul care este în comă deoarece nu vreţi să vă întoarceţi la spital şi să vă reamintiţi
cum a fost să vă treziţi după accident. Nu legaţi direct aceste schimbări în relaţii de
accident, dar spuneţi că vă gândiţi că, de când aţi început facultatea, nu mai aveţi multe în
comun cu vechii prieteni.
Relaţia cu părinţii o descrieţi ca fiind una bună. Vă iubiţi şi vă respectaţi prietenii
şi acum aveţi mai multă simpatie pentru ceea ce numeaţi „supra-protecţie”. De fapt, sora
mai mică se plânge că din cauza faptului că îi daţi „o a treia diplomă” în ceea cei priveşte
prietenii şi a deciziilor pe care le luaţi când sunteţi acasă, aţi devenit un alt părinte.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

În general, simţiţi că viaţa dvs. este destul de bună. Drumul spre o carieră este
trasat, iar cursurile vă plac. Aveţi o familie suportivă şi întotdeauna aţi avut mulţi prieteni
chiar dacă în acest moment vă simţiţi îndepărtat de ei. Adesea vă surprindeţi gândindu-vă
că dacă v-aţi pute întoarce şi şterge vara trecută, totul ar fi minunat. Dar nu puteţi şi vă
întrebaţi dacă veţi putea face vreodată acest lucru şi să vă recăpătaţi atitudinea libertină
faţă de viaţă pe care o aveaţi înainte.

68
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Mark

A. Ce criterii îndeplineşte Mark pentru diagnosticul de tulburare de stres posttraumatic de
pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Mark şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a le diferenţia de tulburarea
de stres posttraumatic.
Îndeplineşte Mark toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Îndeplineşte Mark criteriile pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de personalitate

şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic
util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Mark privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Mark şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Mark pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

69
F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Mark. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Mark. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Mark

A. Mark are probleme în a-şi verbaliza sentimentele, în parte pentru că trăieşte sentimente
care îi sunt străine şi în parte pentru că stilul lui obişnui de coping este acela de a acţiona
mai curând decât a analiza. Ajutaţi-l pe Mark să intre în contact cu experienţa lui
emoţională prin două tipuri de comentarii. Primul să fie simplu ca un comentariu de
ascultare activă , iar al doilea să fie mai complex, mai empatic, care să treacă dincolo de
suprafaţa a ceea ce Mark v-a împărtăşit şi invitaţi-l să-şi exploreze emoţiile interioare de
care ar putea să nu fie conştient. Pentru a vă ajuta în realizarea acestor comentarii folosiţi
informaţii din profilul lui Mark. Mai jos aveţi prezentat un model.

Mark: Nu sunt sigur de ce, dar întotdeauna sun acasă pentru a o verifica pe sora
mea mai mică şi mă îngrijorez că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Nu obişnuiam să mă
gândesc la asemenea lucruri. Este ciudat.

1. Sunteţi îngrijorat pentru sora dvs. mai mult decât înainte şi nu ştiţi de ce (ascultare
activă).
2. Este ca şi cum ar exista această nouă vulnerabilitate, această nouă conştiinţă că s-
ar putea întâmpla lucruri rele oamenilor _pe care îi iubiţi şi că nu aţi _putea să _preveniţi
acest lucru (comentariu empatic).

Mark: eu am fost cel care i-a împins pe băieţi să iasă în acea seară, pentru a
petrece o ultimă seară împreună ca o gaşcă de băieţi singuri. Uneori îmi doresc să mă
întorc în timp şi să schimb acest lucru. Nu este corect că i-am împins să iasă şi apoi eu am
ocupat cel mai sigur loc din maşină.

1_______________________________________________________________________

70
2.

Mark. Întotdeauna am fost bun în rezolvarea problemelor şi întotdeauna am părut

că deţin controlul asupra lucrurilor care se petreceau în viaţa mea. Dar cum să te descurci
cu acele coşmaruri care te atacă când dormi? Atunci când sunt treaz pot să rezolv orice,
dar nu ştiu cum să opresc coşmarurile.

1_______________________________________________________________________
2.

Mark. Când mi-am vizitat prietenul în spital nu ştiam ce să spun - celui care şi-a
pierdut u braţ.. Era acolo cu un bandaj şi o atelă, şi era atât de evident, dar nu am vrut să
spun nimic. Dar nici el nu a spus nimic despre acel lucru şi totuşi nu ne puteam gândi
decât la acel lucru, dar încercam din greu să nu vorbim despre asta şi nu puteam spune
nimic. De atunci nu l-a mai vizitat.

1_______________________________________________________________________
2.

B. Lui Mark îi este greu să vorbească despre accident şi schimbă subiectul când încercaţi
să-l faceţi să vorbească despre accident. Realizaţi o redirecţionare care să-l sprijine
emoţional pe Mark, dar să îl şi încurajeze să înfrunte subiectul pe care îl evită. Un
exemplu este oferit în continuare.

Terapeutul. Spuneţi-mi ce vă amintiţi despre noaptea accidentului.

Mark. La început nu mi-am amintit prea mult. Din ceea ce mi-au spus doctorii.
cred că este destul de normal. Este un fel de amnezie sau ceva, nu-i aşa?

______La început nu v-ati amintit multe lucruri, dar spuneti-mi ce vă amintiţi. Mă va

ajuta să înţeles_prin ceea ce treceţi acum. .
Terapeutul: În accident aţi pierdut doi prieteni buni. Povestiţi-mi despre prietenii
dvs., cum erau şi ce vă lipseşte de la ei.
Mark: În liceu am avut mulţi prieteni. Întotdeauna ne-am distrat. La facultate este
altfel. Aici nu mi-am făcut acelaşi tip de relaţii. Dar, sunt ocupat cu orele, deci este bine că
nu am mulţi prieteni.

71
 Terapeutul: Aţi avut cel mai sigur loc din maşină şi aţi supravieţuit accidentului
cu cele mai puţine leziuni. Cum vă face acest lucru să vă simţiţi?
Mark: Înainte nu mă gândeam la locul unde stăteam. Nici nu ştiam că este vreo
diferenţă de siguranţă. Dar acum, când merg cu sora mea undeva, îi spun să stea pe locul
din mijloc spate. Ea se plânge, dar nu vreau să risc sub nici o formă cu ea.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Mark

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Mark, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Mark? Ce aţi putea face în mod specific?

C. Chestionarea clienţilor care au trecut prin experienţe terifiante pot forma emoţii
puternice pentru terapeut. Aceste emoţii pot fi de la o curiozitate fascinantă şi dorinţa de a
afla toate detaliile până la o anxietate evitantă, realizând o discuţie superficială sau non-
emoţionantă. Dacă în cadrul interviului acel client de supără şi este copleşit de emoţii,
terapeutul s-ar putea simţi responsabil pentru că l-a supărat pe client şi s-ar putea fi
constrâns să îl reasigure sau să minimizeze emoţiile clientului. Gândiţi-vă ce emoţii
interne s-ar putea forma în dvs., în timp ce Mark dezvăluie detalii despre accident şi / sau
devine supărat sau copleşit de amintirile dureroase. Descrieţi emoţiile pe care le-aţi putea
trăi şi discutaţi cum ar putea aceste emoţii să vă afecteze comportamentul din cadrul
interviului faţă de Mark. Fiţi specific în descrierea a ceea ce s-ar putea întâmpla şi care
este eventualul impact asupra lui Mark în cadrul procesului de intervievare.

72
D. Să presupunem că reacţia dvs. personală la şocul auzirii evenimentelor legate de
accidentul de maşină a avut un impact negativ asupra lui Mark. Ce aţi putea face sau
spune pentru a întoarce sesiunea la atmosfera terapeutică.

73
 9. Cazul Sarah

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Sarah şi sunteţi o euro-americană de 70 de ani. Locuiţi cu soţul
dvs. Robert care are 74 de ani şi a fost diagnosticat cu maladia Alzheimer. Încă locuiţi în
casa familiei dvs., unde v-aţi crescut cei 4 copii. Copii dvs. sunt Robert jr. (50 de ani),
Daniel (49 de ani), Mary (46 de ani) şi Janet (44 de ani ). Toţi ce i patru copii sunt
căsătoriţi, au propriile lor familii şi locuiesc la o oarecare distanţă de dvs. Janet stă cel mai
aproape. Locuieşte într-un oraş la două ore distanţă de mers cu maşina, dar lucrează ca şi
asistentă la o şcoală elementară şi nu vă vedeţi prea des. Copiii păstrează legătura cu dvs.
prin telefon şi vă vizitează în vacanţe, dar nu vă pot ajuta la treburile zilnice pentru
îngrijirea casei şi programările la doctor. Sunteţi consultată la un centru de sănătate
mentală la insistenţa fiicei dvs. Janet, care este îngrijorată pentru că păreţi copleşită de
sarcinile pe care le presupune îngrijirea lui Robert şi s-ar putea să aveţi nevoie de ajutor
pentru a vă descurca în prezent şi în viitor. Janet şi-a luat liber o zi pentru a sta cu tatăl ei
şi pentru ca dvs. să puteţi veni la această programare.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi bine îmbrăcată şi igiena dvs. este bună. Datorită unor probleme de sănătate
vă mişcaţi puţin cam greu. Staţi liniştită în scaun şi răspundeţi politicos şi cooperant la
toate întrebările terapeutului. Sunteţi inteligentă dar preocupată şi din când în când s-ar
putea să-i cereţi terapeutului să repete întrebările şi vă creţi scuze pentru că „aveţi multe
pe cap”. grija dvs. principală este cum să administraţi responsabilităţile ce privesc
îngrijirea soţului, iar întrebările legate de starea dvs. emoţională sau de starea de bine nu
sunt confortabile, deoarece nu sunteţi obişnuită să vă gândiţi la binele dvs. dacă vă sunt
adresate întrebări care vă cer să fiţi introspectivă, vă luaţi timpul necesar, ca şi cum aţi
căuta un răspuns, şi apo răspundeţi fie spunându-i terapeutului ce a spus fiica dvs. despre
acest subiect fie întorcând discuţia la problema felului în care să aveţi grijă de soţul dvs.
Când sunteţi întrebată despre problemele cu care vă confruntaţi când trebuie să
aveţi grijă de soţul dvs. şi să păstraţi curăţenia în casă, păreţi tristă şi mai aveţi puţin şi
plângeţi. Spuneţi clar faptul că priviţi aceste probleme ca pe o responsabilitate pe care dvs.
trebuie să o rezolvaţi, că nu sunteţi interesată de soluţii care presupun ducerea lui la un
azil sau să fie îngrijit de altcineva. Deşi recunoaşteţi că vă este greu, insistaţi că această
căsătorie este un angajament pe viaţă şi că luaţi în serios jurămintele de a vă iubi şi preţui
în boală şi în sănătate până când moartea vă va despărţi. Apreciaţi grija fiicei dvs. şi nu v-
aţi supăra să primiţi ajutor de la ea sau de la ceilalţi copii dacă ar sta lângă dvs. Totuşi,
nu vă aşteptaţi ca ei să renunţe la vieţile lor şi să vă ajute şi sunteţi hotărâtă
să vă descurcaţi singură.
Nu aveţi probleme cu întrebările ce vizează statusul mintal, deşi s-ar putea să
dureze să răspundeţi la întrebările care implică memoria sau concentrarea şi aţi putea ruga
să vi se repete întrebările. Negaţi cu vehemenţă faptul că aţi avea gânduri suicidare,
spunând că acest lucru este împotriva religiei dvs. În plus, oamenii care se sinucid sunt
laşi, iar dvs. nu sunteţi unul dintre ei. Admiteţi că sunteţi tristă, că vă îngrijoraţi mult şi că
nu dormiţi bine, dar acest lucru îl puneţi pe seama eforturilor dvs. de a vă monitoriza soţul
noaptea în caz că încearcă să se dea jos din pat sau are nevoie să meargă la baie.

3. De ce sunteti intervievată?
9

74
 Copiii dvs. sunt îngrijoraţi în ce priveşte capacitatea dvs. de a continua să vă îngrijiţi
casa şi soţul, având în vedere că starea lui se înrăutăţeşte. Au insistat să-l duceţi la un
centru specializat în îngrijirea bolnavilor cu Alzheimer. Aţi refuzat categoric, spunând că
acolo ar fi şi mai confuz decât este acum şi că dvs. îl puteţi îngriji în continuare în
împrejurimile familiare ale casei. Totuşi, recent s-au petrecut câteva incidente care v-au
alarmat copii. De exemplu, în mijlocul nopţii aţi fost nevoită să chemaţi o ambulanţă
deoarece Robert a încercat să se dea jos din pat, a căzut şi dvs. nu laţi putut ridica pentru
a-l pune înapoi în pat. De asemenea, într-o zi, când v-aţi întors de la magazinul alimentar,
l-aţi găsit pe Robert încercând să aspire puful de păpădie. Ocazional, mai aprinde cuptorul
şi uită să-l oprească. Aceste lucruri au crescut presiunea asupra copiilor pentru a face ceva
să vă ajute pe dvs. şi pe Robert. În final aţi fost de acord cu Janet să faceţi măcar această
programare pentru a vedea dacă veţi primi sprijin şi ajutor pentru rezolvarea problemelor
şi acces la resursele care ar putea fi disponibile în comunitate.
Nici dvs. nici Robert nu aveţi un istoric medical în ceea ce priveşte sănătatea
mentală şi nu ştiţi să fi existat asemenea probleme în familia dvs. extinsă. Robert a avut un
frate mai mare care a murit acum câţiva ani şi care a suferit tot de această maladie. Dvs.
aveţi o soră mai mare care locuieşte cu soţul ei în Florida şi un frate mai mic care sa
pensionat de curând şi care lucra ca şi agent de asigurări iar acum intenţionează să se mute
împreună cu soţia tot la Florida.
Speraţi ca terapeutul să nu fie de aceeaşi părere cu copiii dvs. şi să vă spună să vă
duceţi soţul la un azil. Speraţi şi ca participarea la acest interviu să vă reasigure copiii că
faceţi tot ce puteţi şi că nu trebuie să fie îngrijoraţi. Nu vă
deranjează ideea că vorbiţi cu
cineva deoarece ar putea fi o uşurare să împărtăşiţi grijile, dar nu vreţi să vi se spună ce să
faceţi. Sunteţi sceptică în legătură cu faptul că terapeutul va găsi o cale să vă ajute să-l
ţineţi pe soţul dvs. acasă, dar adevărul este că ultimele incidente v-au speriat şi pe dvs. şi
că doriţi să aveţi şansa să vorbiţi cu cineva din afara problemei care să vină cu o soluţie
care dvs. v-a scăpat.

4. Ce simtiti?
9 9

Sunteţi mereu îngrijorată pentru Robert şi vă este frică pentru că ceva s-ar putea
întâmpla fără să fiţi capabilă să anticipaţi, să preveniţi sau să vă descurcaţi cu acest lucru.
Când a căzut în timpul nopţii, v-aţi simţit fără speranţă şi în declin. Nu aţi vrut să chemaţi
o ambulanţă, dar nu puteaţi să-l lăsaţi să stea pe jos şi de aceea aţi încercat de nenumărate
ori să-l ridicaţi dar fără succes. Aţi fost furioasă pe el pentru că a încercat să se dea jos din
pat fără să vă ceară ajutorul, dar în acelaşi timp v-aţi simţit supărată pentru că v-aţi
înfuriat. Chiar şi atunci când trece o zi fără un incident, majoritatea timpului sunteţi
supărată. Este dificil să fii în preajma lui Robert când el nu vă recunoaşte întotdeauna.
Uneori crede că sunteţi fie mama lui fie una dintre fiice. Este ca şi cum omul care înainte
vă era soţ a plecat, dar totuşi mai stă puţin. Cea mai mare parte din timp, acest amestec de
vină, tristeţe, furie şi declin par să vă acapareze experienţa emoţională. Totuşi, există
momente în care mai primiţi sclipiri din parte lui Robert. De exemplu, seara trecută aţi pus
un album vechi cu cântece de dragoste care vă plăceau amândurora, iar el v-a ţinut de
mână, v-a zâmbit la fel ca înainte şi eraţi sigură că ştie cine sunteţi. În acele momente,
speranţa revine, iar efortul pe care îl depuneţi pentru el pare că merită atâta timp cât
uneori mai poate fi „el” din nou. Vi se pare de neconceput să vi-l imaginaţi într-o casă
unde nimic nu mai este familiar şi chiar şi acele momente vor fi pierdute.
Cât de mult din aceste sentimente sunteţi dispusă să împărtăşiţi cu terapeutul
depinde ce cât de confortabil vă face să vă simţiţi. Dacă terapeutul este foarte tânăr, vă
îndoiţi că ar putea să vă înţeleagă trăirile şi s-ar putea să fiţi mai puţin doritoare să vă

75
deschideţi în faţa lui. Aţi putea adresa întrebări pentru a vă reasigura de capacitatea
terapeutului de a înţelege, întrebându-l, de exemplu, dacă a avut vreun membru al familiei
cu această maladie sau dacă a mai lucrat înainte cu un pacient care suferea de Alzheimer.
Dacă terapeutul răspunde într-o manieră suportivă şi pare capabil să empatizeze cu
experienţa dvs., aţi putea să-i împărtăşiţi mai multe din sentimentele dvs., iar dacă el va
părea nerăbdător veţi putea continua să vă rezolvaţi problema.

5. Cum gândiţi?
Gândirea dvs. este clară şi gândurile dvs. sunt bine organizate. Aceste gânduri sunt
centrate pe dorinţa dvs. de a avea grijă de soţul dvs. în propria casă şi pe teama că ceilalţi
(copiii, terapeutul şi doctorul soţului dvs.) sau circumstanţele (căderea soţului din seara
trecută) vor interfera cu abilitatea dvs. de a face această alegere. Credeţi că este
responsabilitatea dvs. de soţie bună de a avea grijă de soţ până va muri şi sunteţi
îngrijorată că din punct de vedere fizic nu o veţi putea face. Recunoaşteţi că nu mai puteţi
ţine pasul cu treburile din casă şi din afara ei, dar credeţi că vă puteţi descurca cu aceste
sarcini dacă veţi angaja pe cineva care să vă ajute uneori. Vă doriţi mai mult să angajaţi pe
cineva pentru a face aceste lucruri decât să primiţi ajutor pentru îngrijirea soţului. De
exemplu, acum trebuie să-l ajutaţi să facă baie şi să se îmbrace deoarece el nu poate sau
nu va face singur aceste lucruri. Deşi pentru condiţia dvs. fizică este foarte greu, vă
displace ideea ca altcineva să-i invadeze intimitatea pentru a face aceste lucruri în locul
lui.
Apreciaţi grija copiilor dvs., dar simţiţi că ar trebui să se concentreze asupra
familiilor lor şi să nu se împovăreze încercând să aibă grijă de tatăl lor. Deşi este o uşurare
când Janet mai vine câte o zi şi vă ajută la curăţenie sau stă cu Robert pentru a vă face
cumpărăturile, nu v-aţi gândi niciodată să-i cereţi să facă acest lucru şi vă este ruşine
pentru uşurarea pe care o simţiţi când puteţi ieşi din casă şi sunteţi departe de Robert
pentru câteva ore. Dacă ar fi locui lângă dvs., aţi accepta mai uşor ajutorul copiilor, iar
uneori vă imaginaţi cât de drăguţ ar fi să fie mai disponibili să vă ajute, dar nu vă gândiţi
să le spuneţi acest lucru vreodată de frică să nu se simtă vinovaţi că trăiesc departe de dvs.
6. Ce vă place la dvs.?
Sunteţi mândră de copii şi de familiile lor şi simţiţi că dvs. şi Robert aţi făcut o
treabă bună când i-aţi crescut. Vă place faptul că sunteţi muncitoare şi loială şi vă
consideraţi o persoană responsabilă şi o soţie devotată. Vă apreciaţi ca fiind destul de bună
la brodat şi la gătit. Odată aţi câştigat un premiu la bâlciul din oraş pentru plăcinta dvs. cu
mere, iar copiii vă cer mereu plăcinte când vin în vacanţe. Vă plăcea să participaţi la
slujbele de la biserică şi mulţi ani aţi fost o membră activă a grupului de femei de la
biserică. Totuşi, cum nevoia lui Robert de supraveghere a crescut şi nu mai este capabil să
participe la slujbe, treptat, aţi enunţat la aceste activităţi şi nu ştiţi dacă veţi mai avea
vreodată timp au energie pentru ele.

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

Întrebarea nu este relevantă pentru această pacientă.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Întrebarea nu este relevantă pentru această pacientă.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Spuneţi că sănătatea dvs. este rezonabilă. Artrita vă deranjează puţin, dar nu vă

76
incomodează. Aţi fost mereu o persoană activă şi vă plăcea să vă plimbaţi de acasă la
biserică şi la magazin, deşi, treptat, când v-aţi implicat tot mai mult în îngrijirea lui
Robert, aţi devenit mai puţin activă. Recunoaşteţi că în ultima vreme sunteţi mai obosită,
dar credeţi că acest lucru este datorat lipsei de somn datorită faptului că Robert este tot
mai agitat şi vă strigă. Dacă sunteţi întrebată, recunoaşteţi că nu mâncaţi foarte bine. Este
greu să vă motivaţi să gătiţi doar pentru dvs., pentru că lui Robert nu pare să-i pese de
ceea ce îi pregătiţi. Uneori, după ce-l hrăniţi şi îl îngrijiţi, sunteţi prea obosită să mâncaţi
mai mult de o farfurie se după sau nişte aperitive. Dacă sunteţi întrebată dacă aţi slăbit,
spuneţi că nu, dar apoi spuneţi că de fapt nu v-aţi cântărit în ultima vreme şi că este
posibil să mai fi pierdut din greutate de vreme ce unele haine par puţin cam largi.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Înainte ca el să se îmbolnăvească, dvs. şi Robert aţi avut o viaţă social activă. Eraţi
activă la biserică şi aveaţi prieteni de vârsta dvs. cu care mergeaţi la cine sau cu care
asistaţi la piesele sau concertele de la universitate. Amândoi eraţi voluntari la Crucea
Roşie, iar Robert obişnuia să joace golf cu prietenii lui pensionari. Grupul de femei de la
biserică are întotdeauna proiecte de strângere de fonduri, iar dvs. vă plăcea să participaţi.
Şi la bucătăria bisericii eraţi un voluntar activ, ajutând la pregătirea mâncării şi la
curăţenia pentru numeroasele evenimente ale bisericii, recepţii pentru nunţi, comemorări.
Înainte de îmbolnăvirea lui Robert, aţi făcut şi câteva călătorii împreună pentru a vă vizita
copiii şi nepoţii, iar amândurora vă plăcea să vedeţi locuri noi şi să aveţi diferite
experienţe în cadrul acestor călătorii. Aţi renunţat la majoritatea acestor activităţi şi aţi
devenit destul de izolaţi din cauza nevoilor lui Robert. Dacă sunteţi întrebată despre aceste
activităţi, spuneţi că nu doar Robert s-a schimbat, ci şi dvs. şi că nu mai sunteţi persoana
dinainte. Interacţiunile cu ceilalţi omeni vă lipsesc, dar simţiţi că Robert trebuie să fie şi
este prioritatea dvs.
Relaţia pe care o aveţi cu nepoţii şi copiii este una bună, dar recunoaşteţi că nu
ţineţi legătura atât de mult pe cât aţi vrea. Cea mai apropiată sunteţi de Janet, pentru că ea
locuieşte cel mai aproape de dvs. Dar chiar şi relaţia dvs. cu Janet s-a schimbat, deoarece
vă împotriviţi să fiţi departe de Robert şi sâmbăta nu mai puteţi merge împreună la
cumpărături sau să luaţi masa aşa cum o făceaţi cândva. Desigur şi relaţia cu Robert s-a
schimbat. Întotdeauna discutaţi amândoi orice decizie. Acum dvs. luaţi deciziile pentru
amândoi. Spuneţi că cel mai mult timp vă simţiţi ca o mamă şi nu ca o soţie. Deşi
înţelegeţi de ce nu vă recunoaşte mereu sau nu vă oferă afecţiune, încă vă doare când este
iritabil sau împotriva dvs., sau crede că sunteţi altcineva.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

În prezent consideraţi că viaţa dvs. este neagră. Ştiţi că Robert nu îşi va mai reveni
vreodată, deşi speraţi la cât mai multe momente când pare că este din nou el. într- un fel,
simţiţi că toată viaţa dvs. constă în faptul că aşteptaţi ca Robert să moară şi că încercaţi cât
de mult puteţi să vă respectaţi angajamentul de dragoste şi grijă până când se va întâmpla
acel lucru. Nu mai aşteptaţi viitorul aşa cum o făceaţi altădată când Robert visa să se ne
mutăm la Florida pentru a fi mai aproape de fraţii lui sau să ne mutăm mai aproape de
copii şi nepoţi. Nici nu vă mai permiteţi să speraţi la un viitor după ce Robert va muri.
Deoarece acest lucru vă face să vă simţiţi vinovată şi pentru că nu puteţi şti cât va mai
dura boala lui sau care va fi starea dvs. de sănătate când el nu va mai fi. Fără un viitor pe
care să îl anticipaţi şi în mijlocul unui prezent cu puţină satisfacţie, aveţi un singur scop:
să îi oferiţi soţului dvs. cea mai bună îngrijire atâta timp cât veţi putea să o faceţi.

77
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Sarah

A. Ce criterii îndeplineşte Sarah pentru o tulburare de adaptare de pe Axa I (cu dispoziţie
depresivă, cu dispoziţie anxioasă sau cu o dispoziţie mixtă depresivă şi anxioasă)?

78
 Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Sarah şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticul de
tulburare de adaptare de acestea.

Îndeplineşte Sarah toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Sarah pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de personalitate

sau retard mintal). Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât mai specific posibil.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Sarah pe Axa III (condiţii medicale generale care
ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Sarah şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Sarhei pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Sarah. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.
G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Sarhei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerile dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

79
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Sarah
A. Sarah este obişnuită să se concentreze pe nevoile celorlalţi şi îi este greu să vorbească
despre propriile nevoi şi emoţii. Când este întrebată despre problemele ei, răspunde adesea
prin referire la ceva ce a spus fiica ei sau la nevoile soţului, în loc să vorbească despre
trăirile ei. Pentru fiecare din următoarele schimburi de idei, realizaţi o redirecţionare care
o va încuraja pe Sarah să se axeze pe nevoile şi emoţiile ei. Pentru avă ghida folosiţi
informaţii din profilul Sarhei. Un exemplu de redirecţionare care să schimbe atenţia
clientei este oferit mai jos.

Terapeutul: Cum este pentru dvs. să fiţi atât de obosită dar să nu vă lăsaţi să
adormiţi de teama ca Robert să se ridice sau să aibă noaptea nevoie de ajutorul dvs. ?
Sarah: fiica mea crede că ar trebui să angajăm pe cineva să fie acolo noaptea în
caz că Robert încearcă să se ridice, dar nu cred că s-ar simţi confortabil cu un străin acre
apare la patul lui noaptea şi nu vreau să fie speriat.
______Nu vă simţiţi bine cu altcineva care să aibă noaptea grijă de Robert deoarece îl
puteţi îngriji mai bine decât orice străin, dar _faptul că somnul vă este întrerupt în _fiecare
noapte este ca o povară. Puteţi să-mi spuneţi mai multe despre modul în care vă afectează
lipsa de somn?_____________________________________________________________

Terapeutul: Cum v-aţi simţit când Janet şi-a luat liber pentru a sta cu tatăl ei pentru ca dvs.
să puteţi veni astăzi la această şedinţă?
Sarah: Copiii au propriile lor vieţi şi nu mă aştept ca ei să stea după mine şi să mă sune.
Janet lucrează cu normă întreagă şi are şi ea copii care au nevoie de ea. Aş vrea să nu se
mai îngrijoreze atât de mult pentru mine.

Terapeutul: Cum v-a afectat faptul că aţi renunţat să mai participaţi la slujbele de
la biserică şi să vă mai întâlniţi cu grupul de femei de acolo?
Sarah: Lui Robert îi plăcea mult să meargă la biserică. Dar acum nu mai poate sta
la o slujbă întreagă. Nu-l pot târî până acolo doar pentru a ace o scenă şi să plecăm în
mijlocul slujbei, şi în plus dacă tot nu înţelege nimic, ce rost mai are să mai mergem?
B. Sarah nu oferă informaţii voluntar despre sentimentele ei. Este obişnuită să se centreze
pe nevoile celorlalţi şi să facă ceea ce trebuie pentru a îndeplini acele nevoi, decât să se
concentreze asupra propriei trăiri emoţionale. Ajutaţi-o pe Sarah să identifice şi să
exploreze sentimentele, comentând sensibil asupra indiciilor ei non-verbale din interviu.
Un exemplu este oferit.

Sarah a vorbit despre noaptea în care Robert a căzut, iar ea nu a putut să-l ridice
de pe podea şi să-l ducă în pat. În timp ce vorbeşte, Sarah îşi strânge şi îşi desface pumnii,
iar vocea îi tremură. Pare ca şi cum e gata să plângă.
______Vă văd stând acolo şi strângându-vă şi desfăcându-vă _pumnii şi aud tremurul
vocii şi nu pot să nu mă întreb dacă v-ati simţit lipsită de speranţă, atât de lipsită de putere
în a avea grijă de Robert în acea situaţie, indiferent cât de mult aţi vrut să-l ajutati.

Sarah a vorbit despre cât de mult îi plăceau activităţile din grupul de femei al
bisericii înainte ca ea să renunţe să mai participe pentru a avea grij ă de nevoile în

80
extindere ale lui Robert. Zâmbeşte şi are un ton al vocii mai vesel, descriind amuzamentul
brodatului şi gătitului cu aceste femei şi râsul şi prietenia pe care o împărţeau.

Sarah a descris ziua în care a venit acasă şi l-a găsit pe Robert încercând să aspire
florile de păpădie. Tonul vocii ei este aspru şi îşi îndeasă pumnul strâns în braţul scaunului
în timp ce descrie incapacitatea lui Robert de a recunoaşte pericolele din comportamentul
lui şi să fie în siguranţă fără a fi în permanenţă supravegheat.

Sarah a vorbit despre presiunea copiilor ei de a-l plasa pe Robert într-un centru de
îngrijire. Spune că ea şi Robert au luat împreună toate deciziile importante şi ar vrea să se
consulte cu el şi acum, dar el este persoana care n-o poate ajuta în această decizie, chiar
dacă decizia are legătură cu el. În timp ce spune acest lucru, vocea ei scade şi se
transformă în şoapte, îşi frânge mâinile în poale, iar ochii i se reped înainte şi înapoi din
poală şi până la uşă.
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Sarah
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Sarah, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Sarah? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Sarah ar putea avea dubii în legătură cu capacitatea terapeutului de a înţelege situaţia

ei, mai ales dacă terapeutul este mai tânăr ca ea sau nu este căsătorit. Este probabil că va
pune întrebări pentru a vedea dacă terapeutul este capabil să o ajute. De exemplu, ar putea
întreba dacă sunteţi căsătorit, dacă aţi avut un membru în familie bolnav de Alzheimer sau
dacă aţi lucrat vreodată cu astfel de pacienţi sau dacă aveţi vreun trening în acest domeniu.
Întrebări ca acestea îl presează pe terapeut la auto-dezvăluire. Discutaţi opiniile dvs.
asupra caracterului potrivit al auto-dezvăluirii în această situaţie şi descrieţi cum aţi putea
la asemenea întrebări din partea Sarhei. Fiţi specific.

81
D. Sarah este în conflict cu proprii copii privind decizia ei de a avea grijă de soţul ei
acasă. Care este opinia dvs. în legătură cu decizia ei? Împărtăşiţi această părere cu ea? Fiţi
specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

E. Ce ştiţi dvs. despre maladia Alzheimer? Cât de relevante sunt cunoştinţele dvs. sau
lipsa dvs. de cunoştinţe pentru a-i oferi Sarhei un tratament efectiv?

82
93
 10. Cazul David

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este David şi sunteţi un euro-american de 34 de ani. Aţi absolvit
liceul. Aţi divorţat de soţia dvs. acum câţiva ani. În prezent locuiţi cu Suzana, în vârstă de
27 de ani. Înainte să îi cereţi să se mute la dvs. v-aţi întâlnit timp de o lună. Au trecut 2 ani
de când s-a mutat la dvs. de când aţi absolvit liceul, aţi lucrat ca vânzător la o companie de
automobile. Locuiţi într-un apartamentul din centrul oraşului. Conduceţi o maşină sport pe
care o închiriaţi de la angajatorul dvs. sunteţi intervievat de un terapeut într-o clinică
particulară.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi bine îmbrăcat şi vă pasă mult de înfăţişarea dvs. sunteţi foarte inteligent şi
bun în a crea o impresie pozitivă. Aveţi tendinţa de a vorbi repede, dar întotdeauna sunteţi
logic şi coerent. Terapeutului îi adresaţi întrebări într-o manieră prietenoasă, încercând să
deţineţi controlul asupra subiectului conversaţiei. Sunteţi rapid în a face complimente
oricărei persoane şi aveţi un contact vizual bun când nu vă simţiţi ameninţat. Nu sunteţi
foarte curios în legătură cu ceilalţi oameni şi nu priviţi mult dincolo de aparenţe.
Când terapeutul vă adresează întrebări sensibile despre relaţiile dvs., slujbă sau
consumul de droguri, deveniţi rapid defensiv. Vă uitaţi jos în podea şi vă frecaţi mâinile
de picioare când răspundeţi la aceste întrebări „grele”. Dacă sunteţi întrebat despre acest
comportament negaţi faptul că sunteţi nervos şi spuneţi ceva de genul, „Este doar un
obicei. L-am făcut întotdeauna.”
Dacă vă sunt adresate întrebări în legătură cu starea dvs. mentală, nu prezentaţi
semne de confuzie cognitivă, halucinaţii sau iluzii. Negaţi orice ideaţie suicidară sau de
omucidere. Dacă sunteţi chestionat într-o manieră empatică, dezvăluiţi o anxietate
profundă privind pierderea slujbei. A fi un vânzător de succes este foarte important pentru
dvs. şi de curând aţi pierdut acest statut la muncă. Dacă vă este oferit mult sprijin,
recunoaşteţi că sunteţi trist pentru că Suzana vă ameninţă că vă părăseşte. Admiteţi faptul
că în mod frecvent consumaţi alcool şi heroină, dar deveniţi defensiv la sugestia că acest
lucru nu este normal.

3. De ce sunteţi intervievat?
9

Aţi venit la această şedinţă pentru că sunteţi în pericol de a fi concediat. De când aţi
terminat liceul, aţi lucrat ca vânzător la dealer de autoturisme. Obişnuiaţi să fiţi cel mai
important vânzător, dar în ultimul an performanţele dvs. au scăzut. Şeful v-a spus să
căutaţi ajutor şi să rezolvaţi acest lucru sau veţi rămâne fără slujbă. În ultimele 3 luni aţi
lipsit mult de la serviciu. Aţi venit aici şi sub influenţa drogurilor. Nu vreţi să vă pierdeţi
slujba, dar negaţi faptul că drogurile şi alcoolul sunt o problemă reală. Dacă sunteţi
întrebat, spuneţi că în fiecare zi după muncă obişnuiţi să consumaţi alcool şi că în ultimul
an aţi folosit heroina de câteva ori pe săptămână. În timp ce insistaţi că aceste substanţe nu
sunt o problemă pentru dvs. şi că nu cauzează probleme, pierdeţi contactul vizual şi vă
foiţi în scaun. Admiteţi faptul că slujba este în pericol. Nu puteţi recunoaşte faptul că
utilizarea substanţelor se află la baza acestor probleme. Dacă sunteţi întrebat despre alte
probleme, recunoaşteţi că prietena dvs. ameninţă că vă părăseşte. Face acest lucru pentru
că a descoperit că i-aţi fost necredincios săptămâna trecută, în timp ce îşi vizita părinţii.
Adesea aţi avut scurte întâlniri sexuale cu femei pe care le cunoşteaţi în baruri după

84
muncă. Este prima dată când Suzana află. Plănuiţi să vă căsătoriţi cu Suzana, dar nu
intenţionaţi să renunţaţi la escapadele dvs.
Nu aţi mai primit până acum serviciu psihologice şi nu sunteţi sigur la ce să aşteptaţi.
Dacă sunteţi întrebat la ce vă aşteptaţi să primiţi de la acest interviu, aţi putea doar să daţi
din umeri. Apoi vă uitaţi în jos şi spuneţi că nu ştiţi ce trebuie să faceţi pentru a îndrepta
lucrurile.

4. Ce simţiţi?
9 9

Nu oferiţi nici o informaţie din proprie iniţiativă despre cum sunt sentimentele dvs.
deoarece acestea vă incomodează. Faceţi tot ce puteţi pentru a evita să vă gândiţi la ele
schimbând subiectul de fiecare dată când terapeutul încearcă să descopere depresie,
anxietate, furie. În timpul acestei evitări, zâmbiţi şi insistaţi că deţineţi controlul. Dacă
sunteţi întrebat negaţi faptul că vă simţiţi anxios sau deprimat în legătură cu situaţia
prezentă, dar vă uitaţi în podea şi vă frecaţi picioarele. Disconfortul dvs. creşte când
conversaţia se centrează pe sentimentele dvs. totuşi, dacă terapeutul este destul de
empatic, recunoaşteţi că simţiţi anxietate în legătură cu pierderea slujbei şi a relaţiei. S+ar
putea să vă înecaţi sau să vă lăcrimeze ochii. Dacă terapeutul vă întreabă despre orice fel
de ideaţia sau intenţie suicidară, replicaţi sincer că nu aţi considerat niciodată suicidul ca
fiind o opţiune. Vă gândiţi că întotdeauna puteţi găsi o cale de a ieşi din probleme. Dacă
mai departe sunteţi presat în legătură cu suicidul, spuneţi ferm că nu aţi face niciodată
ceva atât de stupid. Apoi îl rugaţi pe terapeut să treacă la altceva; vorbind despre acest
lucru vă face să vă simţiţi mizerabil.

5. Cum gândiţi?
Sunteţi impulsiv când răspundeţi la aceste întrebări, dar gândurile dvs. sunt bine
organizate şi exprimate clar. Aveţi o inteligenţă medie şi nu vă gândiţi mult înainte de a
acţiona. Vă aşteptaţi ca oamenii să vă placă şi să vă respecte pentru că întotdeauna aţi fost
bun să începeţi o relaţie. Vă puteţi gândi la antecedentele şi la consecinţele
comportamentului dvs. dacă sunteţi instruit de terapeut, dar nu faceţi acest lucru pe cont
propriu. Deci, dacă vise cere să vă gândiţi la cea ce se întâmplă cu şeful dvs., sunteţi
capabil să înţelegeţi punctul lui de vedere şi de ce se gândeşte să vă concedieze. Puteţi să
luaţi în considerare ideea că nu faceţi tot ce puteţi când luaţi substanţele, dar nu sunteţi
convins că trebuie să opriţi consumul de alcool. Percepeţi consumul de droguri şi alcool
ca fiind foarte comun. Ştiţi că paternul dvs. de consum de droguri şi alcool s-a schimbat.
În trecut consumaţi aproximativ două băuturi înainte de a merge acasă, dar nu vă îmbătaţi
niciodată cu excepţia weekend-urilor şi a petrecerilor ocazionale. Acum vă îmbătaţi în
fiecare zi după muncă. Totuşi credeţi că vă puteţi opri oricând doriţi. Ca dovadă, spuneţi
că nu aţi mai consumat alcool sau heroină de când v-aţi certat cu şeful dvs. săptămâna
trecută. Dacă vi se dă un ghid, înţelegeţi şi punctul de vedere al Suzanei şi de ce se simte
trădată. Plănuiţi să continuaţi să o convingeţi că escapada dvs. a fost o greşeală unică,
pentru că eraţi atât de singur când a plecat din oraş, că aţi ieşit şi v-aţi îmbătat şi aţi
acţionat stupid. Pentru prima dată sunteţi frustrat că aveţi probleme în a vă înţelege cu
şeful şi a o face pe Suzana să ierte şi să uite. Ştiţi că puteţi avea succes la serviciu astfel că
nu aţi renunţat la speranţa că vă puteţi continua rolul de vânzător de succes. Nu prezentaţi
semnele nici unei tulburări de gândire, manie sau lipsa controlului. Dacă sunteţi întrebat,
negaţi orice gândire iluzorie sau halucinantă.

6. Ce vă place la dvs.?
Vă place faptul că sunteţi bun în a-i convinge pe ceilalţi. Vă place faptul că sunteţi
capabil să schimbaţi minţile oamenilor şi să-i faceţi să fie de partea dvs. Vă vedeţi ca o

85
persoană muncitoare. V-aţi simţit ca şi când aţi fi trăit visul american. Trăiţi într-un
apartament plin de accesorii electronice, conduceţi o maşină rapidă şi locuiţi cu frumoasa
Suzana; este ceea ce meritaţi şi ceea ce doriţi.

7. Cum vă descurcaţi la serviciu?

9

În prezent, slujba dvs. este în pericol. În ultimii ani aţi fost vedeta companiei. Aţi avut
multe referinţe de la clienţii principali datorită cunoştinţelor dvs. detaliate despre maşini şi
a opţiunilor disponibile. Apropierea de clienţii noi este foarte confortabilă şi aţi fost
invidiat de ceilalţi vânzători pentru capacitatea dvs. de a-i vrăji pe clienţii dificili. Aceasta
a fost o adevărată sursă de mândrie pentru dvs. Dacă vi se cere să vorbiţi mai mult despre
acest lucru, recunoaşteţi că aţi fost angajatul anului de când vă puteţi aminti să fi vândut
atât de multe maşini.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Această întrebare nu este relevantă pentru David.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Nu vă plângeţi în legătură cu sănătatea. Dacă sunteţi întrebat, recunoaşteţi că alţi
oameni v-au întrebat dacă în ultima vreme aţi fost bolnav. Dacă sunteţi presat, spuneţi că
ceilalţi v-au spus că sunteţi palid şi că aţi transpirat mult deşi nu credeţi că acest lucru
înseamnă ceva.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Părinţii dvs. au murit într-un incendiu când aveaţi 13 ani. Dacă sunteţi întrebat
spuneţi că nu vă amintiţi multe despre părinţi. Vă amintiţi că tatăl dvs. avea o reputaţie
printre femei şi alcool şi spuneţi că era un beţivan. Aveţi amintiri vagi ale mamei dvs.
plângând mult şi a tatălui dvs. care mergea singur în baruri. Când vine vorba despre
părinţii dvs., încercaţi să schimbaţi subiectul. Dacă sunteţi presat spuneţi că sunteţi
inconfortabil, că nu vreţi să vorbiţi despre ei şi nu-i consideraţi relevanţi pentru problema
dvs.
După moartea lor aţi fost crescut de unchiul şi mătuşa din partea mamei. Aveţi doi
verişori mai mici. Pentru a vă îngriji pe dvs. şi pe verişori, atât unchiul cât şi mătuşa
lucrau cu normă întreagă. Recunoaşteţi faptul că unchiul şi mătuşa se certau mult dar nu
ştiţi de ce. Întotdeauna aţi fost apropiat de unchiul dvs. A fost bun cu dvs. Unchiul era
vânzător la un dealer de automobile şi el v-a introdus în afaceri pe dvs. şi pe verişori încă
din adolescenţă. Aţi fost singurul care avea talent pentru vânzări. Unchiul dvs. vă încuraja
ca după şcoală să veniţi la dealer şi să staţi pe acolo. După muncă unchiul dvs. vă ducea
prin baruri pentru a vedea cum se descurcă un „adevărat” vânzător. Unchiul dvs. a murit
acum 5 ani iar mătuşa s-a mutat în California pentru a fi mai aproape de verişorii dvs.
Amândoi s-au mutat în California acum 5 ani pentru a munci în Los Angeles. În ultimii
ani nu aţi mai auzit multe de la ei.
Pe prima soţie aţi întâlnit-o la o petrecere dată de un prieten comun. În timp ce în
precedenţii 5 ani vă plăcea să „testaţi terenul”, aţi dezvoltat rapid o atitudine serioasă faţă
de Cathy. V-aţi căsătorit cu ea după ce aţi curtat-o 6 luni. Acest mariaj a durat 3 ani. Spre
sfârşitul căsniciei beaţi mult şi dvs. şi soţia fie vă evitaţi fie vă certaţi constant. Sunteţi
foarte vag în legătură cu cea ce nu a mers bine. Recunoaşteţi că ocazional aţi întreţinut
relaţii sexuale cu alte femei pe care le cunoşteaţi după muncă în diferite baruri. Spuneţi că
nu aveaţi nici un interes pentru nici una din ele. Sexul cu ele era doar o metodă de
relaxare. Chiar înainte de despărţirea finală una dintre vecine a venit să discute cu soţia

86
dvs. Această femeie era furioasă că aţi petrecut o noapte cu ea acum o lună şi că de atunci
aţi ignorat-o. Soţia v-a confruntat în legătură cu povestea vecinei. Aţi încercat să negaţi
dar Cathy a spus că înaintează divorţul. Puteţi recunoaşte că acest lucru v-a deprimat dar
raţionaţi că a fost o uşurare să puneţi capăt certurilor. Pentru câteva săptămâni după divorţ
aţi băut doar ocazional. Totuşi, aţi continuat rapid să beţi în fiecare zi şi aţi băut mult în
week-end-uri.
Aţi avut o serie de aventuri scurte care nu au durat niciodată mai mult de câteva
zile. Acest patern a fost întrerupt acum 2 ani când aţi întâlnit-o pe Suzana. Nu vă puteţi
explica de ce aţi dezvoltat un interes atât de serios pentru ea. După câteva week-end-uri
intense i-aţi cerut Suzanei să se mute la dvs. şi aţi încetat să vă mai vedeţi cu alte femei.
La început, consumul de alcool s-a redus la o bere după serviciu şi poate două în week-
end-uri. Dacă sunteţi întrebat negaţi faptul că băutul zilnic este o problemă. Insistaţi că
toată lumea face acest lucru şi că şeful şi colegii dvs. v-au adus băuturi după ce aţi avut o
zi fierbinte de vânzări.
După o vreme, dvs. şi Suzana aţi început să vă certaţi mult iar dvs. aţi început să
petreceţi mai mult timp prin baruri. Luna trecută Suzana şi-a petrecut săptămâna
vizitându-şi părinţii, iar dvs. aţi decis să vă bucuraţi de această vacanţă. Aţi invitat un
prieten, pe Peter, să meargă în baruri cu dvs. Într-un bar, dvs. şi Peter le-aţi întâlnit pe
Brenda şi Karen, care era prietenele unui prieten de-al lui Peter. După ce aţi băut jumătate
de oră, v-aţi întors cu toţii în apartamentul lui Peter. Odată ajunşi acolo, Peter a sugerat ca
toată lumea să consume heroină. Aflat la înălţime, aţi stat cu Karen şi aţi dus-o în
dormitorul lui Peter, pentru a face sex. La 5 dimineaţa Peter a vrut să plecaţi. Dvs. şi
Karen v-aţi despărţit şi aţi plecat fiecare acasă. În momentul în care aţi intrat în
apartament, v-aţi prăbuşit şi aţi dormit pe jos. Telefonul a sunat la 9.30 dimineaţa zilei
următoare. Eraţi un dezastru. Aţi dormit îmbrăcat şi aţi vomitat în somn. Capul parcă vă
exploda. Cei de la companie sunau şi ţipau pentru că aţi întârziat. La serviciu aţi fost
capabil să vă scoateţi din bucluc cu seful dvs., dar v-a fost greu să vindeţi maşini. Pentru a
vă înveseli, aţi sunat-o pe Karen şi aţi scos-o din nou în oraş. Dvs. şi Karen aţi devenit
parteneri de heroină. Ceva din heroină vă provoca insomnii şi eraţi treaz majoritatea
nopţii, având probleme vă treziţi şi să vă concentraţi la serviciu. Rata vânzărilor dvs. a
scăzut şi frecvent aveaţi probleme cu şeful. Karen nu ştie că locuiţi cu Suzana.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

Vreţi să faceţi schimbări dar nu vă este clar de ce aveţi nevoie pentru a vă

schimba. Dacă sunteţi întrebat nu recunoaşteţi că aveţi probleme cu alcoolul sau drogurile.
Spuneţi că aveţi control asupra acestor substanţe şi că vă plac, deci nu aveţi planuri pentru
a stopa consumul. Totuşi, sunteţi confuz despre modul în care aţi pierdut statutul de
vânzător de succes şi v-ar plăcea să vi-l recuperaţi. Nu vreţi să o pierdeţi pe Suzana la fel
cum s-a întâmplat cu soţia dvs. Insistaţi că Suzana nu ştie că infidelitatea este o problemă
pe termen lung. Ea ştie despre băutură, dar nu şi despre consumul de heroină. Ştiţi că este
nemulţumită de dvs. V-a ameninţat de 2 ori în această lună că vă părăseşte dar aţi reuşit să
o faceţi să se răzgândească de fiecare dată. Negaţi faptul că există vreo similaritate între
comportamentul dvs. prezent şi ceea ce a condus-o pe soţia dvs. să vrea să divorţeze.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

87
Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru David

A. Ce criterii îndeplineşte David pentru o tulburare provocată de ingerarea unor

substanţe?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe David şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese pentru el.

88
 Îndeplineşte David criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte David pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru David privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru David şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui David pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau
subestimat impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale
pe care o are David. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce
sau de ce nu.

89
G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui David.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu David

A. Lui David i-a fost recomandat să vină la terapie din cauza consumului de substanţe,
care trebuie evaluat. Scrieţi o serie de întrebări deschise şi închise care să vă ajute să
evaluaţi dacă acest consum este scăzut, moderat sau sever utilizând următoarele sugestii.
Pentru prima sugestie este sunt oferite două exemple de întrebări deschise şi unul de
întrebare închisă.

Sugestia 1: Nivelul consumului de substanţe

______Cum ati descrie consumul dvs. de alcool? Care a _ fost cantitatea de heroină _pe
care aţi _ folosit-o săptămâna trecută? Mai exact câtă heroină aţi consumat sâmbătă?

Sugestia 2: Semne de toxicitate sau retragere în cazul lui David

Sugestia 3: Rolul substanţelor în viaţa lui David (stres interpersonal sau

intrapersonal, obiceiuri)

Sugestia 4: Sprijinul mediului social pentru consum

Sugestia 5: Sprijinul mediului social pentru abstinenţă

Sugestia 6: Impactul pozitiv pentru consumul de substanţe

90
 Sugestia 7: Impactul negativ pentru consumul de substanţe

B. David nu consideră consumul de substanţe o problemă reală. Ca răspuns la fiecare

dintre afirmaţiile lui, folosiţi o confruntare suportivă în efortul de a-l face să se gândească
mai mult la consumul de droguri. Amintiţi-vă să includeţi empatie sau sprijin pentru David
dar şi informaţii specifice despre consecinţele negative a ceea ce face. Utilizaţi
informaţiile din istoricul lui pentru a da exemple concrete de comportamente ale lui
David. Utilizaţi unul dintre cel patru stiluri: nu accentuaţi etichetele, accentuaţi alegerea
personală şi responsabilitatea, demonstraţi că i-aţi ascultat nevoile sau fiţi cinstit cu el în
legătură cu problemele comportamentale în termeni de ce consecinţe pozitive sau negative
i vor aduce. Mai jos este furnizat un exemplu pentru primul stil.

David: Am obosit ca oamenii să mă acuze că sunt un dependent de droguri.

______Vă înţeles _ frustrarea de a _ fi numit dependent de droguri când dvs. nu
consideraţi
acest lucru. Totuşi, consumul de droguri a _ fost unul din _ factorii care v-a împiedicat să
mai fiţi un vânzător de succes. Mi-ati spus că, după ce aţi consumat droguri în acea seară,
a doua zi ati avut probleme să vă concentraţi la vânzarea maşinilor.

David: Consumul meu de substanţe nu este o problemă şi nu suport toată această

hărţuire în legătură cu el.

David: Nu vreau să-mi pierd slujba dar mă descurc cu alcoolul şi heroina şi nu

vreau să renunţ la ele.

C. David schimbă adesea subiectul atunci când discutaţi despre ceva care nu îi convine.
Folosiţi redirecţionarea pentru a preveni abandonul. Fiţi atenţi să plasaţi redirecţionarea
într-o manieră respectuoasă începând cu un element care să îi arate că este ascultat şi apoi
mutând redirecţionarea înapoi la subiectul pe care încearcă să-l evite. Mi jos este oferit un
exemplu.

Terapeutul: Ce v-a spus Suzana despre relaţiile dvs. cu alte femei?

David: mă aflu aici încercând să stau departe de toate problemele şi totul este rău.
Când se va termina această presiune?
______În mod constant vă aflaţi sub _presiune. Vă gândiţi la ceea ce v-a spus Sarah şi ati
putea să _ fiţi şi mai presat. Pe de altă parte, vorbind despre acest lucru v-ar putea ajuta.__

Terapeutul. Ce v-a spus şeful mai exact despre munca dvs. recentă?
David. La lucru am un record grozav. M-aş putea duce să muncesc oriunde.

91
 Terapeutul. Ce se întâmplă acum cu Karen? David. Sunt cu Suzana.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu David

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu David, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu David? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. David are un istoric în ceea ce priveşte relaţiile cu femeile când stresul din viaţa lui
este mare. Dacă sunteţi o femeie terapeut, ce aţi putea să-i spuneţi lui David dacă la
sfârşitul şedinţei vă invită la o cafea pentru a discuta cazul în particular? Dacă sunteţi un
bărbat terapeut, ce i-aţi putea spune li David dacă imediat după întâlnirea cu el , l-aţi auzi
că îi cere secretarei să iasă la cină?
D. care este opinia dvs. în legătură cu rolul pe care îl are consumul de substanţe ilegale
şi / sau alcool în socializare şi cum ar putea influenţa acest lucru tratamentul lui David?

92
 11. Cazul Lisa

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Lisa şi sunteţi o euro-americană mai puţin tradiţională, boboc în
primul semestru la facultate la vârsta de 45 de ani. Soţul dvs. are o afacere locală. Cei doi
copii mai mari ai dvs. (de 25 şi 23 ani) au absolvit facultatea, iar cel mai mic copil (în
vârstă de 18 ani) a început facultatea în acest semestru la o altă facultate, astfel că dvs. şi
soţul sunteţi singuri acasă pentru prima dată de când formaţi cu toţii o familie. Curând
după ce aţi absolvit liceul v-aţi căsătorit şi aţi întemeiat o familie şi nu v-aţi gândit serios
niciodată să urmaţi o facultate până când cel mai mic copil a venit acasă cu informaţii
despre facultate. Nu v-aţi gândit niciodată că sunteţi potrivită pentru a mai urma o
facultate, dar copiii v-au încurajat, astfel că le-aţi urmat sfatul. Soţul dvs. a absolvit o
facultate şi nu a avut nimic de obiectat să faceţi acelaşi lucru, dar mai târziu i-a părut puţin
rău când nu aţi mai avut timp să pregătiţi masa şi să faceţi curăţenie aşa cum obişnuiaţi.
Sunteţi intervievată la centrul de consiliere al facultăţii.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi îmbrăcată obişnuit dar curat iar igiena dvs. este bună. Contactul dvs.
vizual este bun şi sunteţi cooperantă cu terapeutul. Răspundeţi deschis şi în totalitate la
întrebări, dar uneori vă cereţi scuze ca şi cum nu aţi fi sigură că ceea ce spuneţi este
important sau în interesul terapeutului. Conştiinţa dvs. despre modul dacă vă potriviţi la
facultate sau a fi judecată ca fiind „pe din afară” sau faptul că nu aparţineţi acelui loc ar
putea ieşi la iveală dacă sunteţi întrebată despre relaţiile dvs. cu ceilalţi studenţi
(majoritatea fiind mai tineri) sau profesori (unii dintre ei având aceeaşi vârstă cu dvs.).
Când sunteţi întrebată ce v-a adus să căutaţi tratament, iniţial, v-aţi centrat pe
ideea consilierii ca o oportunitate pentru dezvoltarea personală, care pentru dvs. este
gratuită pentru că sunteţi studentă. Dacă terapeutul vă chestionează mai departe, admiteţi
că întoarcerea la şcoală a presupus multe schimbări în rutina dvs. şi că dvs. şi soţul încă vă
adaptaţi şi speraţi să primiţi puţin ajutor pentru ca adaptarea să fie mai „lină”. Deşi în
adâncul dvs. sunteţi puţin îngrijorată dacă aveţi sau nu de ceea ce este nevoie pentru a
reuşi la şcoală după toţi aceşti ani, nu recunoaşteţi acest lucru în faţa terapeutului. Dacă
totuşi vine vorba, aţi putea fi puţin ruşinată să recunoaşteţi că aveţi aceste temeri, mai
ales dacă terapeutul pare mult mai tânăr ca dvs.
Dacă vă sunt adresate întrebări legate de starea psihică, nu prezentaţi nici o
confuzie, gânduri neobişnuite sau gândire iluzorie. Totuşi, exprimaţi un disconfort vizibil
la întrebările care par să măsoare inteligenţa sau să fie legate de abilităţile academice
(întrebări de memorie, o serie de note de 7), scuzându-vă în avans pentru că sunteţi
„ruginită” în aceste domenii sau pentru că aveţi „un creier scos din funcţiune” sau alte
comentarii asemănătoare. Negaţi faptul că vă simţiţi deprimată sau anxioasă, dar
recunoaşteţi că aveţi probleme de somn, mai ales în nopţile dinaintea examenelor.
Dacă sunteţi întrebat despre consumul de alcool sau droguri, spuneţi că doar
ocazional beţi un pahar de vin când luaţi masa cu soţul dvs. Nu aveţi nici un istoric de
consum de droguri sau alcool şi vă simţiţi confortabil să spuneţi acest lucru, deşi aţi putea
face o glumă ciudată despre modul în care terapeutul vede, probabil, un patern printre
bobocii de la facultate.

3. De ce sunteti intervievată?
9

93
 La facultate aveţi un curs introductiv de psihologie, iar profesorul dvs. s-a
întâmplat să menţioneze că studenţii au dreptul la servicii gratuite în centrul de consiliere
al universităţii. Înainte nu v-aţi gândit niciodată să apelaţi la consiliere sau psihoterapie,
dar studiere psihologiei v-a făcut curioasă în legătură cu această profesie, şi devreme ce
încercaţi multe lucruri noi, v-aţi gândit că ar fi o oportunitate să învăţaţi unele lucruri
despre dvs. V-aţi gândit şi că nu v-ar strica să primiţi puţin ajutor pentru unele aspecte mai
stresante ale întoarcerii la facultate pentru o studentă mai puţin obişnuită.

4. Ce simtiti?
9 9

Sentimentele dvs. sunt un amestec de nerăbdare în legătură cu toate noile experienţe

pe care le trăiţi şi teama dacă veţi putea sau nu să aveţi succes la facultate. Vă place să
absorbiţi informaţiile noi şi ideile din cursuri şi cărţi, dar nu vă găsiţi locul printre
studenţii mai tineri şi vă întrebaţi ce părere au despre dvs. Dacă terapeutul este mai tânăr
ca dvs., aţi putea să vă întrebaţi şi care este părerea lui. Vă simţiţi puţin inconfortabil cu
tensiunea care acasă este în creştere datorită rolului dvs. care se schimbă în mariaj.

5. Cum gândiţi?
Gândurile dvs. sunt coerente şi vă exprimaţi destul de clar. Nu prezentaţi semne de
halucinaţii sau iluzii. Totuşi, sunteţi îngrijorată despre modul în care vă percep ceilalţi şi
acest lucru vă face să fiţi temătoare în legătură cu evaluarea dvs. de către terapeut. Vă
aşteptaţi ca celorlalţi să le fie greu să înţeleagă dorinţa dvs. de a v întoarce la facultate în
acest punct al vieţii dvs., şi nu v-aţi gândit la ce veţi face după absolvire. Ştiţi că soţul dvs.
a fost confuz şi supărat de schimbările de rol şi credeţi că sunteţi responsabilă să găsiţi o
cale pentru a vă adapta mai uşor. Până la urmă, el este aproape de pensie şi înţelegeţi de ce
vede rostul îmbarcării dvs. într-o carieră la acest nivel al vieţii dvs. comune.

6. Ce vă place la dvs.?
Sunteţi mândră de copiii dvs. şi credeţi că v-aţi descurcat bine în creşterea lor. Nu
regretaţi faptul că aţi stat acasă în timp ce ei creşteau şi credeţi că acesta este motivul
pentru care s-au descurcat atât de bine. Aţi fost întotdeauna persoana care să aibă grijă de
ceilalţi şi aceasta este prima dată în viaţă când aţi ales să faceţi ceva pentru dvs. Sunteţi
mândră de decizia aceasta şi de faptul că la temele recente aţi primit note bune (deşi vă
simţiţi vinovată şi nesigură în legătură cu faptul că sunteţi egoistă.
7. Cum vă descurcaţi la serviciu?
9

Întrebarea nu este relevantă pentru această clientă.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Până acum aţi primit note decente şi aveţi o medie de 8. aţi fost plăcut surprinsă
de comentariile pozitive ale unor profesori privind unele dintre lucrările dvs. Adesea aveţi
idei sau comentarii pe care v-ar plăcea să le faceţi la cursuri, dar nu vorbiţi pentru că nu
vreţi să atrageţi atenţia supra dvs. Vă este frică de sarcinile care se aproprie şi care vă vor
cere să faceţi un fel de prezentări în faţa clasei împreună cu un mic grup de studenţi. Vă
este teamă că ceilalţi studenţi nu vor dori să lucreze cu dvs. şi că ideile dvs. li se vor părea
„depăşite”.

9. Cum este sănătatea dvs.?

În general, sănătatea dvs. este bună. Totuşi, în ultima vreme aţi avut unele
simptome premenstruale: transpiraţii în timpul nopţii, aţi câştigat în greutate, aveţi monete

94
în care vă este foarte cald şi aţi avut perioade în acre nu aţi avut menstruaţie. Doctorului
dvs. nu i-aţi spus despre aceste simptome şi vă este puţin jenă să discutaţi acest lucruri cu
terapeutul. Unul dintre comentariile recente şi dureroase ale soţului dvs. a condamnat
decizia dvs. de a vă întoarce la şcoală pentru că „hormonii dvs. umblă aiurea”. Aţi
observat că dispoziţia dvs. se poate schimba de la a fi încântată de ceva ce învăţaţi la
cursuri la nervozitate, iritabilitate, la deprimare în timp ce vă confruntaţi cu examenele
care se aproprie sau cu temele care vă provoacă. Aţi mai observat şi că deveniţi iritabilă cu
soţul dvs. mai mult ca înainte şi uneori vă întrebaţi dacă are dreptate în chestia cu
„hormonii.”

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Sunteţi apropiată de copiii dvs. şi vă place să vorbiţi frecvent cu ei la telefon.

Ţineţi legătura şi cu părinţii şi o soră care locuiesc la o oră distanţă de mers cu maşina.
Până acum, cercul dvs. de prieteni a fost format mai ales din femei care erau mame
casnice la fel ca şi dvs. şi acum, când vă întâlniţi, simţiţi o înstrăinare în aceste relaţii
pentru că nu mai aveţi multe în comun să împărţiţi una cu alta. La facultate nu aţi avut
prea mult timp şi prea multe ocazii să vă faceţi relaţii noi, mai ales pentru că este primul
semestru iar dvs. locuiţi casă, dar şi din cauza diferenţei de vârstă cu cei mai mulţi colegi.
Până acum v-aţi simţit bine în căsnicia dvs., având o divizare tradiţională a
rolurilor şi unele interese şi pasiuni pe care le împărtăşiţi (amândurora vă place campingul
şi sunteţi activi la evenimentele organizate de biserica locală). Acum, aceste lucruri se
schimbă. Când veniţi acasă de la cursuri, sunteţi obosită şi nu aveţi chef de gătit, mai ales
de când sunteţi numai voi doi. Mai degrabă ieşiţi în oraş sau mâncaţi un sandviş pentru a
vă petrece seara învăţând, dar soţul dvs. încă aşteaptă o masă gătită. Şi-a exprimat şi unele
resentimente când i-aţi cerut să aspire covoarele sau să meargă la cumpărături; ambele
lucruri le făceaţi în trecut dvs. Pe scurt, simţiţi că toate relaţiile dvs.
se schimbă în acelaşi timp şi nu aveţi nici o persoană care să vă înţeleagă sau care să aibă
legătură cu experienţa dvs. curentă. Pentru cineva care este obişnuit să fie acolo pentru
ceilalţi şi să găsească satisfacţie în a fi de folos, este o experienţă nouă pentru dvs. să vă
simţiţi singură şi să aveţi dvs. înşivă nevoie de ajutor.

11. Cum vă vedeţi viata?

9 9

Vă priviţi viaţa în acest moment ca şi cum v-aţi plimba pe un vas de croazieră:

sunteţi încântată de plimbare dar nu vreţi să renunţaţi la ea pentru o viaţă mai bună. Sau
spuneţi că pare să fie la fel ca un calendar: tot ce a fost familiar este dat la o parte, şi deşi
vă place ceea ce vedeţi, vă întrebaţi care va fi următorul pas. Nu vreţi să renunţaţi la
decizia de a merge la facultate, dar doriţi să găsiţi o cale pentru a face plimbarea mai lină
şi mai puţin accidentată pentru dvs. şi soţul dvs.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Lisa

A. Ce criterii îndeplineşte Lisa pentru o tulburare de adaptare de pe Axa I şi / sau o fază

cu probleme de viaţă?

95
 Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Lisa şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticul
ales pentru ea.

Există şi alte diagnostice de pe Axa I pe care aţi putea să i le puneţi Lisei? Dacă
da, ce alte informaţii ar mai fi utile?

B. Îndeplineşte Lisa criteriile pentru o tulburare de pe Axa II, ar trebui ca diagnosticul să

fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?
C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Lisa pe Axa III (condiţii medicale generale care
ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Lisa şi daţi câte
un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Lisei pentru Axa V (în prezent sau
în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Lisa. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Lisei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

96
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Lisa
A. În timpul interviului, Lisa a făcut o serie de afirmaţii care pat să reflecte grija ei de a se
potrivi grupului sau de a fi percepută ca fiind diferită. A făcut şi o serie de alte afirmaţii
care se referă la fricile ei că ar putea face o greşeală pentru că s-a întors la facultate atât de
târziu. În final, a făcut o serie de comentarii care sugerează că trăieşte un conflict între
fostul ei rol de „îngrijitoare” şi centrarea ei prezentă pe auto-dezvoltare. Rezumatele care
leagă câteva din afirmaţiile clientei sau exemplele pot ajuta un client să simtă că terapeutul
îi oferă atenţie şi îl ajută să-şi concentreze atenţia prin organizarea unor teme care reunesc
anumite griji. Pentru fiecare grup de afirmaţii de mai jos, identificaţi mai întâi tema care
leagă aceste exemple şi apoi realizaţi un rezumat care să o ajute pe Lisa să simtă că aţi fost
atent la grijile ei şi care să o ajute să devină conştientă de unirea acestor teme. Un exemplu
este oferit.

Lisa. Studenţii din grupa mea par drăguţi dar nu am reuşit să-i cunosc pe nici unul.
Majoritatea dintre ei locuiesc în campus, iar eu nu. În plus, probabil că preferă să stea cu
studenţii de vârsta lor. Mai târziu, ea mai spune. ”La cursuri am multe idei, dar de obicei le
păstrez pentru lucrările scrise. Cred că nu vreau să atrag atenţia asupra acestei doamne din
sală sau ca ceilalţi studenţi să ajungă la ideea că eu mă cred la acelaşi nivel cu profesorii
(chiar dacă avem aceeaşi vârstă).” În final, mai spune. „ Când mă întâlnesc acasă cu
prietenii mei, pare că nu mai avem prea multe în comun. Înainte eram toate mama care
stăteam acasă, făcând multe activităţi împreună, dar eu nu mai fac parte din acest grup.
Totuşi, nu cred că ele or să audă de cursurile mele sau despre cea ce învăţ, iar aceste
lucruri chiar aş vrea să le împărtăşesc cu cineva.

Care este reflectată în aceste afirmaţii?

_________Lisa se simte „diferită” sau „pe din afară” atât acasă cât şi la _facultate.

Rezumatul.
______Înţeleg că spuneţi că fie dacă sunteţi acasă cu prietenele dvs. fie cu ceilalţi
studenţi din grupă, nu vă simţiţi conectată cu nici unul dintre grupuri. Este ca şi cum nu v-
aţi potrivi nicăieri._________________________________________________________

Lisa: „Probabil, va trebui să aveţi răbdare cu acest creier vechi pentru a răspunde la aceste
întrebări de matematică. După aceşti ani de când nu am mai fost la şcoală sunt puţin
ruginită”. Mai târziu ea spune. „ Până acum a fost destul de mulţumită de notele mele, dar
sunt sigură că nu voi mai putea ţine pasul când vine vorba de examene şi de teme mai
lungi. Probabil că aş fi reuşit când am terminat liceul, dar acest lucru a fost acum mulţi
ani”. În final spune. „ Majoritatea studenţilor din grup par să aibă o ideea destul de clară
despre ceea ce vor să facă după absolvire. Eu nu am nici o ideea despre ce voi face când
acest lucru se va întâmpla - sau poate ar trebui să spun dacă voi absolvi.”

Care este tema?

Rezumatul:

97
 Lisa: Sunt mândră de modul în care copiii mei s-au realizat. Nu regret faptul că
am stat cu ei acasă, deşi ar fi fost drăguţ să urmez o facultate când eram mai tânără. Îmi
place să cred că am fost lângă ei şi că le-am dat ceea ce au avut nevoie”. Mai târziu, ea
spune: „Soţul meu este puţin nervos atunci când sunt prea obosită să mai gătesc seara sau
când îi cer să facă el cumpărăturile. Nu-l pot condamna pentru asta. Până la urmă, am
întors totul invers faţă de cum este el obişnuit”. În final, a spus: „Uneori sunt atât de
entuziasmată când citesc o idee nouă sau profesorii spun ceva nou. Apoi, vin acasă şi
încerc să-i spun soţului meu, iar el îmi arată o privire anume. Cred că sunt puţin egoistă să
dau atât de multă energie la cursuri şi atât de puţină acasă sau în căsnicia mea.”

Care este tema?

Rezumatul:

B. Lisa este îngrijorată de modul în care o percep ceilalţi. Este îngrijorată de modul în
care o va percepe terapeutul, mai ales dacă este mai tânăr ca ea, dacă a făcut alegeri
diferite de ale ei şi dacă are valori diferite de ale ei. Puteţi atrage atenţia Lisei asupra
acestor sentimente şi să o invitaţi să le exploreze realizând un schimb de conţinut şi
proces, sub forma întrebărilor sau comentariilor despre ceea ce se întâmplă în prezent.
Aceste comentarii ar trebui realizate într-o manieră atentă, ca o invitaţie pentru Lisa unde
ea să se deschidă mai mult, şi nu ca o acuzaţie sau o judecată din partea terapeutului.
Pentru fiecare din afirmaţiile Lisei de mai jos, realizaţi comentarii de proces pentru a
atrage atenţia Lisei asupra sentimentelor ei în legătură cu relaţia dintre dvs. Un exemplu
este oferit mai jos.
Lisa: Cred că nu sunt prea interesantă în interviu când vine vorba de droguri sau
alcool. Probabil că dvs. aşa vedeţi un student „tipic”.

Comentariul de proces:
_______Sună ca şi cum aţi fi puţin îngrijorată dacă grijile dvs. vor fi sau nu interesante
pentru mine, sau dacă voi vrea să lucrez cu cineva a căror _probleme nu sunt „ tipice ”
pentru studenţi.____________________________________________________________

Lisa: nu ştiu cât de mult ştiţi dvs. despre hormoni sau „această schimbare de
viaţă”. Până la urmă, sunt suficient de în vârstă să vă fiu mamă. Mai aveţi mulţi ani în faţă
până să vă faceţi astfel de griji.

(Dacă aveţi aceeaşi vârstă ca şi Lisa sau sunteţi mai în vârstă ca ea, schimbaţi conţinutul
ultimelor două propoziţii. Să presupunem că Lisa consideră că dvs. aţi trecut uşor prin
această schimbare de dezvoltare ştiind exact cum să vă comportaţi în timp ce ea trebuie să
treacă destul de confuză prin această situaţie.)

98
 Lisa: Pentru majoritatea oamenilor pare destul de demodat că am decis să stau
acasă cu copiii mei şi să amân şcoala atât de mult. Nu păreţi atât de în vârstă încât să aveţi
copii, dar sunteţi deja absolventă de facultate!

(Dacă aveţi aceeaşi vârstă ca şi Lisa, schimbaţi conţinutul acestei propoziţii. Să

presupunem că Lisa consideră că dvs. aţi făcut alegeri diferite de ale ei şi crede că
alegerile ei sunt inferioare.)

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Lisa

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Lisa, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

99
B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Lisa? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Gândiţi-vă la propriile dvs. valori şi aşteptări ale rolului de gen. Cum ar putea ca
atitudinile şi experienţele dvs. cu privire la carieră versus familie şi rolurile tradiţionale
sau egalitare din mariaj, să afecteze abilitatea dvs. de a empatiza şi de a stabili o relaţie cu
Lisa? De asemenea, dacă soţul Lisei a veni cu ea la terapie de cuplu, cum ar putea ca
atitudinile şi valorile să afecteze capacitatea dvs. de a stabili o legătură cu el?

D. Având în vedere faptul că Lisa pare să spună care ar fi simptomele ei din timpul
menopauzei, cât de importantă ar fi pentru dvs. evaluarea unui doctor specialist şi cum i-
aţi putea sugera acest lucru Lisei? (Ea este sensibilă în legătură cu această temă din cauza
tendinţei soţului de a-i spune că „hormonii îi umblă aiurea”.) Ce comentariu specific aţi
putea face în legătură cu acest lucru?

E. Aveţi vreo credinţă despre existenţa caracteristicilor generale ale menopauzei la

femei? Fiţi specific când prezentaţi care sunt aceste credinţe. Cum ar putea aceste credinţe
să vă influenţeze munca cu Lisa?

100
 12. Cazul Garry

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele dvs. este Gary şi sunteţi un euro-american în vârstă de 23 de ani, din clasa
mijlocie. În ultimele 7 luni aţi frecventat o facultate în timp ce locuiaţi cu părinţii. În
prezent, vă aflaţi într-o unitate psihiatrică. Sunteţi acolo de două zile. Aţi fost internat fără
acordul dvs. deoarece aţi fost considerat „un pericol pentru ceilalţi”.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Sunteţi bine îmbrăcat, inteligent, vorbiţi repede şi sunteţi dramatic. Ca răspuns la
întrebările generale, nu aveţi probleme în articularea ideilor şi încercaţi să-l fermecaţi pe
terapeut. Staţi într-o manieră relaxată şi zâmbiţi mult în timp ce vă uitaţi direct la terapeut.
Faţada dvs. de om prietenos este întreruptă doar dacă percepeţi că terapeutul încearcă să
facă ordine cu dvs. Dacă acest lucru se petrece, îi spuneţi rapid terapeutului să se retragă şi
să nu vă mai preseze. Dacă terapeutul nu vă face pe plac imediat, tonul vocii se ridică şi
deveniţi furios şi agitat.
Când terapeutul adresează întrebări despre motivele care au făcut să fiţi internat,
aţi început să zâmbiţi şi să spuneţi că a fost o greşeală nebunească. Dacă terapeutul vă
presează, vă lansaţi într-o diatribă împotriva părinţilor dvs. şi a prostiei doctorilor din
spital care îi cred pe părinţii dvs. Spuneţi acest lucru intens dar calm dacă nu îl percepeţi
pe terapeut ca fiind de partea părinţilor dvs. Dacă se întâmplă acest lucru sunteţi furios şi
agitat.
Dacă vă sunt adresate întrebări despre depresie, anxietate sau suicid, chicotiţi şi
spuneţi lucruri de genul: „Asta e pentru învinşi. Eu sunt un învingător”. Dacă vă sunt
adresate întrebări despre agresivitate sau violenţă, insistaţi că sunteţi un tip destul de
temperat, dar dacă trebuie, vă puteţi apăra. În timpul întrebărilor ce vizează starea
mentală, nu prezentaţi semne de confuzie cognitivă, halucinaţii sau iluzii. Dacă sunteţi
întrebat despre substanţe, recunoaşteţi că adesea v-a plăcut să consumaţi alcool sau
stimulante, cum ar fi cocaina, în scopuri recreative în week-end-uri şi uneori în timpul
săptămânii. Dacă sunteţi întrebat de faptul că aţi dat şi altora substanţe, vorbiţi neclar şi
vag.

3. De ce sunteţi intervievat?
9

Sunteţi internat la un spital psihiatric pentru observaţii după o luptă violentă la

cină cu tatăl dvs. tatăl dvs. v-a spus să nu mai beţi, iar dvs. aţi luat o sticlă de vin şi l-aţi
lovit de mai multe ori cu ea. Mama dvs. a chemat poliţia, care v-a forţat să mergeţi în
camera de urgenţă a acestui spital. L-aţi auzit pe doctorul care v-a îngrijit când le-a spus
părinţilor că ar trebui să fiţi spitalizat pentru o perioadă de observaţie. Dacă sunteţi
întrebat de ce l-aţi atacat pe tatăl dvs., spuneţi că eraţi furios pentru că vă îmbrâncea. Tatăl
dvs. a primit ceea ce merita pentru că se purta ca un fraier şi v-aţi săturat ca oamenii să se
compore aşa. Dacă vi se cer mai multe detalii despre acest lucru, îi spuneţi terapeutului să
înceteze.
Dacă sunteţi întrebat ce vă doriţi de la această şedinţă, spuneţi că vreţi ca
terapeutul să vă scoată din spital şi să vă duceţi acasă acolo de unde aparţineţi.

4. Ce simţiţi?
9 9

101
 În discursul dvs. sunteţi foarte dramatic şi exprimaţi multe emoţii, mai ales furie.
Totuşi, nu sunteţi obişnuit să vorbiţi despre sentimentele dvs. Orice comentariu din partea
terapeutului care sugerează că este interesat de dvs. sau că vă înţelege experienţa v-a făcut
să fiţi fericit, relaxat şi expansiv. Dacă simţiţi astfel şi terapeutul vă întreabă despre
părinţii dvs., spuneţi că de când eraţi copil sunteţi deprimat şi singur pentru că părinţii dvs.
nu au avut niciodată timp pentru dvs. Spuneţi că această tristeţe s-a transformat în ultimi
ani în furie când aţi câştigat o perspectivă adultă asupra comportamentului părinţilor.
Spuneţi că faptul că părinţii v-au internat aici este ultima picătură pentru dvs. Este clar că
de la aceşti oameni reci şi calculaţi nu veţi primi niciodată dragostea şi suportul pe care îl
doriţi. Dacă sunteţi întrebat de ce v-au făcut asta, spuneţi că au decis să scape de
responsabilităţi o dată pentru totdeauna acuzându-vă că sunteţi periculos. Acum au o
scuză să scape de dvs. şi să nu îi mai deranjaţi vreodată. . Dacă sunteţi întrebat dacă vă
puteţi controla furia împotriva tatălui, spuneţi cu dezgust pentru că v-aţi pierdut controlul
cu tatăl dvs. pentru că se comporta ca un ipocrit. V-a sus că aţi băut prea mult în timp ce el
era cel alcoolic. Se pare că nu aveţi nici o strategie de a vă controla furia. Nu v- aţi
pierdut-o niciodată cu altcineva decât cu părinţii pentru că până şi străinii sunt mai
sensibili la nevoile dvs. decât ei. Dacă vi se cer mai multe detalii, spuneţi că atunci când
vă simţiţi tensionat îi avertizaţi pe oameni să se retragă în caz contrar veţi exploda, iar ei
mă ascultă întotdeauna. Doar părinţii sunt atât de egoişti încât să vă împingă peste limitele
dvs. Dacă vă simţiţi confortabil cu terapeutul, i-aţi putea cere să-i cheme pe părinţi şi să le
spuneţi că sunteţi externat din spital.
Dacă terapeutul vă face să vă simţiţi confortabil, recunoaşteţi că v-aţi plictisit în
spital. Spuneţi că nici una dintre femeile doctor sau asistente nu sunt atât de atractive
pentru a flirta cu ele şi că nici unul dintre ceilalţi pacienţi nu are nimic interesant de spus.
Într-un astfel de mediu, vă simţiţi încătuşat şi stresat iar tensiunea creşte cu fiecare zi în
care sunteţi acolo. V-aţi simţi mai bine dacă aţi avea ceva de băut sau dacă aţi putea
dormi. Dacă terapeutul pare înţelegător, sugeraţi-i să vă aducă orice fel de drog şi că îi veţi
putea plăti când ieşiţi din spital.

5. Cum gândiţi?
Gândiţi repede şi răspundeţi la fel oricărei întrebări care vă este adresată. Toate
gândurile dvs. sunt clare şi se succed logic, dar arătaţi o judecată săracă privind impactul a
ceea ce le spuneţi celorlalţi oameni. Tot ceea ce vi s-a întâmplat rău în viaţă spuneţi că este
din vina celorlalţi. Vă aşteptaţi ca ei să vă rezolve
orice dorinţă şi să vă ajute. Vă
consideraţi special şi meritaţi atenţie în plus. Credeţi că unii oameni sunt mai în măsură să
vă ajute atunci când sunteţi supărat sau anxios, aşa că „veţi juca rolul” pentru a obţine
ceea ce vă doriţi. Dacă terapeutul arată îngrijorare pentru dvs., îi „cereţi” simpatie şi apoi
îi creţi ajutor pentru a ieşi din spital. Sunteţi revoltat dacă vi se spune că pentru a ieşi,
trebuie să faceţi lucruri care vor cere timp şi efort. Nu credeţi că ar trebui să vi se ceară să
pierdeţi timpul. Regulile sunt pentru alţi oameni, nu pentru dvs.

6. Ce vă place la dvs.?
Vă place faptul că puteţi şti ce gândeşte majoritatea oamenilor şi folosiţi această
capacitate pentru a deţine controlul relaţiilor pe care le aveţi. Vă consideraţi arătos, că
aveţi gusturi bune şi că aveţi o atitudine „de neoprit” care de obicei vă ajută să obţineţi
ceea ce vreţi. Vorbind despre dvs. râdeţi mult - este un subiect preferat. Vă place să
consumaţi alcool şi droguri pentru că a fi la înălţime vă face să vă simţiţi minunat. Nu vă
îngrijoraţi pentru repliere; unele lucruri merită să fie plătite.

102
7. Cum vă descurcaţi la serviciu?
9

Aveţi o slujbă cu jumătate de normă care vă ia cam 15 ore pe săptămână. Sunteţi

aproape să o pierdeţi pentru că şeful dvs. vă cere mult şi se aşteaptă să veniţi la aceleaşi
ore şi în aceleaşi zile indiferent care ar fi planurile dvs. Şeful dvs. a fost doritor să vă
aranjeze programul în funcţie de orarul de la şcoală, dar nu şi în funcţie de celelalte
activităţi. Dacă vă sunt adresate şi alte întrebări legate de serviciu, spuneţi că părinţii au
insistat să munciţi cu jumătate de normă pentru a plăti cheltuielile de întreţinere la
facultate pentru că „vă lăsau” să locuiţi acasă. Credeţi că sunt nebuni pentru că s-au
aşteptat să munciţi şi să vă duceţi la facultate în acelaşi timp; este prea constrângător
pentru timpul pe care îl aveţi. Uneori vă încurcaţi cu programul de la serviciu doar pentru
a vă irita părinţii deoarece şeful dvs. este prietenul tatălui şi ştiţi că vorbesc despre dvs.
niciodată nu v-aţi înţeles cu angajaţii pentru că sunteţi precum şeful dvs. şi sunt conduşi
de reguli incredibil de plictisitoare.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Sunteţi înscris la facultate şi aceasta este a doua încercare de a primi educaţie
universitară. Prima dată aţi fost exmatriculat pentru că nu aţi mers niciodată la vreun curs
şi nu aţi realizat nici o sarcină. În acea primă dată, tatăl dvs. v-ai împins în armată. Aţi
rezistat în serviciul armelor doar trei luni. Uraţi toate regulile dar vă plăcea să socializaţi
când eraţi în permisie. În ultima permisie, v-aţi bătut într-un bar cu câţiva alţi recruţi
pentru nişte „doamne”. Poliţia militară v-a arestat. V-au dus într-o celulă mică şi v-a
speriat faptul că aţi fost atât de închis. Aţi ţipat la gardieni ca să vă dea drumul. V-au
ignorat. Aţi început să vă daţi cu capul de barele celulei până când faţa şi gâtul v-au fost
acoperite de sânge. Când un gardian a observat acest lucru, aţi fost trimis sub
supraveghere psihiatrică la subsolul spitalului. Dacă sunteţi întrebat despre acest incident,
spuneţi că nu a fost nimic. V-aţi speriat pentru că rămâneaţi fără alcool şi cocaină. Negaţi
faptul că aţi vrut să vă faceţi rău; a fost doar impulsul unui moment rău.
După o scurtă evaluare, aţi fost dat afară. Aţi fost pe punctul de a fi dat afară „într-
un mod dezonorabil”, dar tatăl dvs. a promis comandantului că veţi primi ajutor psihiatric,
astfel că dosarul dvs. a rămas „curat”. Îl admiraţi pe tatăl dvs. pentru că este un bun orator.
Este un escroc, dar poate fi incredibil. Tatăl dvs. a promis să vă ajute să mai încercaţi o
dată la facultate, dacă de această dată o veţi lua în serios şi veţi avea o slujbă cu jumătate
de normă. Aţi fost de acord, dar nu v-aţi aşteptat să aveţi o slujbă pentru o perioadă atât de
lungă. În acest timp aţi luat parte la mai multe cursuri şi aveţi note de trecere. Totuşi,
sunteţi motivat să rămâneţi la facultate de viaţa socială şi nu pentru că primiţi o educaţie.

9. Cum este sănătatea dvs.?

Vă simţiţi grozav şi v-aţi săturat de oamenii care vă spun să renunţaţi la droguri şi
alcool din motive de sănătate. Nu sunteţi îngrijorat de viaţa dvs.; modul în care trăiţi nu
este treaba nimănui. La spital, vi s-a dat un tratament medical complet şi fiecare doctor şi
asistentă a pălăvrăgit cu dvs. despre traiul dvs.; a fost chiar plictisitor.

10. Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi?

Consideraţi că relaţia dvs. cu părinţii este o pierdere totală. Spuneţi lucruri de
genul: „Părinţii mei sunt vai de capul lor. Sunt chiar proşti.” „ Au doar bani în cap”, dar
dvs. refuză să vă dea. Credeţi că este o porcărie că tatăl dvs. v-a internat pentru că l-aţi
lovit. Dacă vi se cer detalii despre acest incident, schimbaţi subiectul şi vă criticaţi
părinţii. Spuneţi că mama a folosit sedative şi alcool pentru a scăpa de tatăl dvs. care este
violent verbal. Spuneţi că tatăl dvs. a băut mult întotdeauna, iar în acele momente devine

103
foarte agresiv verbal şi ostil. Nu aveţi linişte şi sunteţi furios când spuneţi că părinţii v-au
ignorat atunci când creşteaţi. Spuneţi că tatăl dvs. „este plin de el însuşi” când spune că
mai trebuie să staţi în spital pentru a învăţa să vă controlaţi. Tatăl dvs. are un temperament
dual şi îşi balansează mâinile atunci când vă uitaţi la el. De aceea este un bastard ipocrit
pentru că vă ţine predici de auto-control. În copilăria dvs. nimeni nu a cerut asemenea
lucruri stupide de la dvs. Părinţii dvs. au dorit să fie lăsaţi în pace, vă dădeau câţiva bani
pentru a vă duce să vă cumpăraţi diverse lucruri. Ca şi adolescent, aţi fugit de câteva ori
de acasă când părinţii vă făceau viaţa prea plictisitoare. Trăiaţi din cardurile pe care le
furaţi de la ei. Eventual, vă întorceaţi acasă pentru că părinţii anulau cardurile şi acest
lucru vă lăsa fără bani.
Aţi fost întotdeauna mulţumit de părinţii care vă pavau calea cu banii lor. Totuşi,
când aţi plecat din viaţa militară, părinţii au început să vă dea mai puţini bani pentru a vă
învăţa să fiţi mai „independent”. Nu aveţi nici un interes să fiţi independent financiar, iar
comportamentul lor vă enervează. Cu o lună înainte să fiţi spitalizat, v-aţi dat seama că au
nevoie de o lecţie. Aţi spart toate geamurile din casă şi aţi lăsat un bilet în care spuneaţi că
veţi face mai multe daune dacă nu se vor opri să mai fie atât de ieftini cu dvs. ziua
următoare v-au dat un cec şi au fost de acord să nu vă mai preseze.
Aţi găsit întotdeauna oameni cu care să staţi, dar singura relaţie pe termen lung pe
care aţi avut-o a fost cu Brenda. Aţi întâlnit-o când v-aţi întors prima dată de la facultate.
La început a fost relaţia perfectă. Avea banii ei şi a dorit mereu să vă finanţeze distracţiile.
Întotdeauna vă distraţi bine când conduceaţi maşina ei sport şi eraţi în vacanţe la casa de
pe plajă a familiei ei. Treptat, a început să-şi piardă interesul pentru droguri şi a vrut ca şi
dvs. să faceţi la fel. Vă controla prea mult şi aţi părăsit-o. Vă lipsesc momentele amuzante
pe care le aveaţi împreună dar vă gândiţi că veţi găsi pe cineva care s-o înlocuiască atunci
când veţi externat.
11. Cum vă vedeţi viata?
9 9

Nu sunteţi motivat să vă schimbaţi viaţa actuală. Puneţi problemele dvs. pe seama

altora. Nu înţelegeţi de ce alţi oameni vă cer întotdeauna să le respectaţi regulile. Vreţi
doar să vă relaxaţi şi să petreceţi şi vreţi ca părinţi să vă lase în pace şi să vă fie mai uşor.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Gary

A. Ce criterii îndeplineşte Gary pentru un diagnostic de tulburare explozivă intermitentă
sau / şi pentru o tulburare provocată de ingerarea unor substanţe?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Gary şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese pentru el.

104
 Îndeplineşte Gary toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Gary pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de personalitate

şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic
util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Gary privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?
D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Gary şi daţi
câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Gary pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau
subestimat impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale
pe care o are Gary. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau
de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Gary. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

105
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu David

A. În timp ce staţi în cameră cu Gary, el devine din ce în ce mai agitat plângându-se de

tratamentul pe care îl are din partea părinţilor şi a conducerii spitalului. Cum acest lucru se
întâmplă, şi-a tras scaunul mai apropie de al dvs., se sprijină de dvs. şi vorbeşte din ce în
ce mai tare. Cum ar putea influenţa acest lucru comportamentul dvs. de ascultare?
Comportamentele care trebuie luate în considerare se referă la contactul vizual, orientarea
corpului, postură, expresie facială şi comportament autonom. Dacă nu vă simţiţi
confortabil, cum aţi putea să abordaţi problema cu Gary?

B. Gary face o serie de remarci care arată că nivelul lui de vigilenţă este prea ridicat
pentru ca el să gândească. În trecut, când acest lucru se întâmpla devenea violent. Faceţi
un comentariu empatic,care, fie să-i valideze trăirile, fie să ştie că înţelegeţi prin ceea ce
trece pentru a-i descreşte nivelul de vigilenţă şi pentru ca riscul de a fi violent să fie mai
mic. Pentru a vă ajuta în realizarea acestor comentarii folosiţi informaţii din profilul lui
Gary. Mai jos aveţi prezentat un model.

Gary. Când m-aţi întrebat despre incidentul cu sticla, păreaţi la fel ca tatăl meu
distrus! De ce sunteţi de partea LUI?
______Pot înţelege de ce sunteţi atât de furios. Credeţi că tatăl dvs. a fost foarte nedrept
cu dvs. şi vă răneşte faptul că i-ati putea lua apărarea. (validaţi dreptul lui de a fi furios)
Gary. În acest spital mă simt captiv. Nu am loc să respir. Nu sunt niciodată singur.
Nu pot să tolerez acest lucru.

Gary: Spuneţi că ţineţi la mine, dar nu aţi făcut nimic pentru a mă ajuta. Dacă v-ar
fi păsat, m-aţi fi eliberat mai repede!

Gary: M-am săturat să mi se spună să fiu pe picioarele mele. Părinţii mei sunt
plini de ei înşişi şi la fel sunteţi şi dvs.!

C. Gary este pe un drum care îl distruge. Folosiţi confruntarea suportivă ca răspuns la

comentariile lui în încercarea de al face să se gândească mai atent la consecinţele negative
ale comportamentului său. Amintiţi-vă să includeţi în comentariile dvs. empatie şi suport
pentru Gary împreună cu informaţii specifice despre consecinţele negative a ceea ce face.
Folosiţi informaţii din profilul lui Gary pentru a vă ghida în descrierea unor exemple
concrete de comportament. Folosiţi unul dintre următoarele patru stiluri: neaccentuarea

106
etichetelor, accentuaţi alegerea personală şi responsabilitatea, demonstraţi că i-aţi ascultat
nevoile sau fiţi onest cu el în legătură cu problemele lui comportamentale în termeni de
ceea ce îi vor aduce pozitiv sau negativ. Este oferit un exemplu care accentuează alegerea
lui personală şi responsabilitatea comportamentului său.

Gary: Părinţii mei sunt idioţi pentru că m-au adus aici. Nu au avut nici un motiv
să mă încuie aici.
______Înţeleg de ce urâţi _ faptul că sunteţi _ forţat să staţi în spital. Pe de altă parte, aţi
ales să vă atacaţi tatăl cu o sticlă şi la-i _ fi _putut răni grav.

Gary: Oamenii continuă să mă întrebe dacă vreau să fac rău cuiva. Toţi cei de aici
sunt nişte proşti.

Gary: Ar trebui să pot face ceea ce vreau. Părinţii mă deţin.

Gary: Drogurile sunt doar pentru distracţie. Nu mi-au făcut niciodată rău şi este o
prostie să spui că mi-ai făcut.

D. Gary nu vă ameninţă niciodată evident, dar ori de câte ori faceţi redirecţionări sau
confruntări suportive pentru el, începe să aibă un comportament non-verbal mai agresiv.
De exemplu, îşi mută scaunul mai aproape de dvs., se sprijină uşor de dvs. şi vă vorbeşte
direct în faţă. De câte ori îi indicaţi faptul că aceste mutări va fac să vă simţiţi
inconfortabil, râde, schimbă subiectul şi se plânge de cineva şi îşi duce scaunul mai
departe de dvs. Ce comentarii de proces aţi putea face care să îi descrie maniera în care
relaţionează cu dvs.?

107
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Gary
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Gary, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Gary? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Ce informaţii trebuie să cereţi pentru a determina dacă Gary este un pericol imediat
sau pe termen lung pentru ceilalţi? Cât de periculos credeţi că este?

D. Ce aţi putea face pentru a vă asigura siguranţa în timp ce îl chestionaţi pe Gary?

E. Ce rol credeţi că joacă alcoolul şi substanţele ilicite în comportamentul agresiv al lui

Gary?

108
 III. PROFILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI CARE
SĂ VĂ AJUTE ÎN ŞEDINŢELE INDIVIDUALE

ROLUL CLIENTULUI
Citiţi următoarele cazuri şi încercaţi să vă puneţi în ipostaza clientului. Nu trebuie
să memoraţi toate detaliile care sunt furnizate în descriere. Detaliile sunt oferite pentru a
face personajul cât mai viu în procesul de intervievare. Puteţi schimba orice detaliu
demografic sau despre caz care v-ar putea ajuta să conturaţi un rol cât mai bun

ROLUL TERAPEUTULUI
Înainte de a începe să adresaţi întrebări despre motivul pentru care clientul se fală
aici, trebuie să-i explicaţi clientului cine sunteţi, cum funcţionează cabinetul dvs., cum
este supervizată munca dvs. şi care sunt limitele confidenţialităţii. Dacă sunteţi priviţi prin
intermediul unei oglinzi sau înregistraţi cu echipamente audio-video, acest lucru trebuie
explicat clientului. Asiguraţi-vă că sunteţi înţeles de către client în ceea ce priveşte modul
în care informaţiile vor rămâne confidenţiale înainte de a-i cere clientului consimţământul
scris pentru a fi intervievat sau pentru angajarea în terapie.

Ce va rămâne confidenţial? 9

În majoritatea circumstanţelor, informaţiile adunate în timpul şedinţelor vor fi

strict confidenţiale în limita a câtorva excepţii specifice. Confidenţialitatea va fi încălcată
în următoarele situaţii: atunci când clientul ameninţă să-şi facă rău sieşi sau altor persoane
cunoscute sau dacă clientul este victima abuzului sau neglijenţei în familie. În aceste
situaţii, sunteţi nevoiţi să puneţi siguranţa clientului sau a celorlalţi înaintea
confidenţialităţii şi să raportaţi situaţia la autorităţile legale.
Confidenţialitatea mai poate fi încălcată dacă clientul vrea ca dvs. să oferiţi
informaţii altor persoane precum doctori, judecători, instituţii şcolare. Pacienţi au reguli
specifice, iar practicienii au responsabilităţi specifice privind modul în care utilizează
informaţii confidenţiale cu privire la sănătate.
În termeni populari, dacă un client doreşte ca dvs. să dezvăluiţi informaţii despre
ei altor persoane, trebuie să semneze un document care să includă informaţiile pe care vor
să le facă publice şi cui. În ceea ce priveşte minorii, probleme cu referire la tratament,
confidenţialitate şi publicarea înregistrărilor sunt mai complexe deoarece aceste lucruri se
află în puterea tutorelui legal.

CE ÎNŢELEG COPIII?
9

Abilităţile cognitive cresc o dată cu vârsta, nivelul inteligenţei şi experienţa.

Astfel, cu cât clienţii dvs. sunt mai tineri cu atât abilităţile lor cognitive stabilesc limite în
legătură cu cât de mult pot înţelege din interviu şi care este rolul lor în el. Dacă vreţi să
aveţi succes în colectarea cât mai multor informaţii de la clienţii tineri, trebuie să aveţi în
vedere care este nivelul lor de dezvoltare cognitivă pentru a putea organiza tipurile de
întrebări pe care le veţi adresa şi limbajul pe care îl veţi folosi. Primul pas spre un interviu
de succes cu copiii este de a evalua înţelegerea pe care o au ei la nivelul limbajului şi a
conceptelor cheie. Vreţi să faceţi acest lucru înainte de a le adresa întrebări importante;
vreţi să aveţi încredere că puteţi face diferenţa între clienţii care nu vor să răspundă şi

109
clienţii care nu ştiu să răspundă.
Boat şi Everson (1986) au furnizat un ghid practic pentru a evalua înţelegerea
copiilor prin întrebări care încep cu: cine, ce, când, unde, de ce, cum. După ce determinaţi
ce tip de întrebări înţeleg copiii, puteţi adapta întrebările pe care le adresaţi pentru restul
interviului. Cei doi autori au accentuat faptul că întrebările care încep cu „de ce” sunt
adesea confuze pentru copii pentru că acţionează fără să gândească. Cu cât copilul este
mai mare, interviul poate avea formatul şi limbajul unuia pentru adulţi.
Acest text face trei recomandări de bază pentru adaptarea interviului la nevoile de
dezvoltare ale clientului: folosiţi un vocabular simplu, folosiţi întrebări directe şi concret
centrate şi concentraţi-vă doar asupra unei singure probleme o dată. Aceste recomandări
sunt discutate în continuare mai pe larg.

Folosiţi un limbaj simplu

Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai critic să folosiţi limbajul simplu în
conturarea întrebărilor şi comentariilor dvs. Ascultaţi cum vă răspunde copilul şi încercaţi
să nu folosiţi cuvinte pe care copilul nu le utilizează. De exemplu, să presupunem că o
fetiţă de 6 ani se mişcă mult în scaunul ei şi pare că este gata să plângă. Dacă spuneţi „
Pari mâhnită”, s-ar putea ca ea să nu înţeleagă. Mâhnit este un cuvânt pe care puţini copii
îl folosesc. Dacă spuneţi „Pari tristă”, este mai probabil ca ea să înţeleagă ce spuneţi şi să
răspundă pozitiv atenţiei dvs. la comportamentul ei non-verbal.

Folosiţi întrebări directe şi centrate concret

Capacitatea noastră de a înţelege concepte abstracte şi angajarea în raţionamente
abstracte este foarte mult legată de dezvoltarea creierului. Cercetările lui Jean Piaget au
demonstrat că acele concepte abstracte sunt înţelese de către copii începând cu vârsta de
10 ani. Pentru preşcolari şi şcolarii mici este necesar ca aceste concepte să fie exprimate
concret sau demonstrate cu ajutor concret pentru a fi înţelese. Copiii de vârstă şcolară pot
aplica apoi informaţiile logice atunci când raţionamentele implică ceva concret. Copiii
preşcolari şi cei mai mici nu sunt capabili să aplice raţionamente logice indiferent dacă
acele concepte sunt concrete sau abstracte. Astfel, în timp ce îi adresaţi unui adolescent o
întrebare non-directivă şi deschisă cum ar fi „ Ce se întâmplă acasă?”, care ar putea
strânge multe informaţii, de la un copil de 8 ani s-ar putea să nu obţineţi mai mult decât o
privire goală. Copiii vă pot da informaţii acurate atunci când întrebările sunt conturate mai
directiv şi mai concret. Pentru copiii şi mai mici, aţi putea obţine mia multe informaţii
dacă divizaţi o întrebare în altele mai mici şi mai concrete. De exemplu, aţi putea pune o
întrebare despre jocurile pe care le au pentru a se distra, o altă întrebare ar pute fi despre
regulile pe care le au acasă şi care îi supără.
Unii copii vot fi intimidaţi de situaţia de interviu. Acest lucru i-ar putea face să vă
răspundă la întrebări chiar dacă nu au înţeles ceea ce i-aţi întrebat. Când acest lucru se
întâmplă, răspunsurile lor nu au sens; acest lucru îi face să nu fie de încredere sau să nu
poată fi capabili să vă dea informaţii precise. Totuşi, unii autori spun că această concluzie
nu este corectă. Copiii pot da informaţii corecte dacă sunteţi atenţi să le adresaţi întrebări
într-o manieră potrivită vârstei lor.

Concentraţi-vă doar asupra unei singure probleme o dată

Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai important să îi puneţi întrebări care se
referă doar la un singur lucru. A adresa întrebări mai complexe care să îi forţeze să se
gândească la mai multe lucruri o dată şi nevoia organizării răspunsurilor, i-ar putea face pe
copii să fie confuzi. De exemplu, dacă întrebaţi „Spune-mi ce faci acasă ca să te distrezi

110
cu părinţii, fratele şi prietenul tău Sam”, s-ar putea ca el să devină confuz. Despre ce ar
trebui să discutaţi la început? Ce ar trebui să spună? Nu fac acest lucru cu ceilalţi oameni,
aşa că de ce îi întrebaţi toate aceste lucruri?
Pentru a ajunge la acest tip de informaţii mai uşor, începeţi cu o întrebare legată de
o relaţie, cum ar fi relaţia cu tatăl şi întrebaţi „Ce faci ca să te distrezi cu tatăl tău?”. După
ce discutaţi această informaţie, treceţi la altă întrebare cum ar fi „Ce faci ca să te distrezi
cu mama ta?” Organizând întrebarea originală complexă în bucăţi mai mici, copilului îi va
fi mai clar ceea ce îi cereţi. Dacă fiecare întrebare este mai directivă şi centrată concret,
copilului i va fi mai clar să răspundă la fiecare dintre ele.
Adaptarea abilităţilor dvs. de interviu la nevoile de dezvoltare ale clientului poate
fi o provocare.

CUM VOR COMUNICA ADOLESCENŢII ŞI COPIII CU DUMNEAVOASTRĂ?

Cu cât copilul este mai mare cu atât mai mult vor folosi limbajul să comunice cu
dvs. Invers, că cât sunt mai mici ar putea comunica prin intermediul comportamentului lor
fizic. Dacă sunt furioşi, ar putea răspunde la întrebările dvs. prin retragere şi refuzul de a
vorbi sau ar putea să se comporte înjurând şi lovind. În mod clar, dacă vreţi să înţelegeţi
stările lor, acest lucru va cere să fiţi un observator particular la semnelor nonverbale.
Pentru că un copil mic sau un adolescent furios ar putea să se manifeste fizic, fiţi
strategic când utilizaţi eul dvs. corporal. În general, păstraţi o distanţă de un braţ între dvs.
şi client în timpul interviului, astfel dacă îl veţi percepe pe client că vrea să vă lovească,
veţi avea timp să vă protejaţi mutându-vă. Similar, aranjaţi situaţi de interviu astfel încât
să staţi mai aproape de uşă decât ei. Dacă un client, este impulsionat să fugă de la interviu,
trebuie să aveţi controlul uşii.

111
CLIENTUL DIFERĂ DE DUMNEAVOASTRĂ ÎNTR-O MANIERĂ IMPORTANTĂ?

O introducere adecvată în discuţia de la începutul interviului trebuie să treacă

dincolo de explicarea rolului pe care îl aveţi, cine sunteţi şi care sunt procedurile cu care
lucraţi. Ar putea fi nevoie să discutaţi despre aşteptările şi percepţiile clientului încă de la
început. Atât dvs. cât şi procedurile ar putea fi diferite de ceea ce se aştepta clientul.
Discutaţi aceste diferenţe şi ascultaţi atent la ceea ce clientul are de spus. Adăugaţi la
faptul că vă împărtăşiţi experienţa şi limitele cunoaşterii dvs. Exersaţi acest lucru în
timpul jocurilor de rol.
După ce jocul de rol este complet, nu mergeţi direct la exerciţiile didactice. Mai
întâi, revizuiţi profilul clientului pentru a vă asigura că înţelegeţi gândurile, sentimentele
şi patern-urile de relaţionare ale clientului. Este posibil ca interviul preliminar nu v-ajutat
să dezvoltaţi un diagnostic clar, aşa că lăsaţi profilul clientului să umple orice gol pe care
îl aveţi. În timp ce completaţi exerciţiile care vă ajută să exersaţi abilităţile de interviu,
încercaţi să vă adaptaţi gândirea şi stilul dvs. la contextul cultural al clientului în termeni
de vârstă, gen biologic, etnie, religie, statut socio-economic. Acest lucru ar putea fi o
provocare. Pentru a vă ajuta în această provocare, fiecare profil vă dă indicii despre cum
ar putea un client să răspundă la diferite aspecte ale situaţiei de interviu. Pentru unele
exerciţii este oferit un exemplu despre cum să vă adaptaţi comentariile.

112
 13. Cazul Cynthia

1. Care sunt principalele dvs. date?

Numele tău este Cynthia şi eşti o euro-americană în clasa a opta. Locuieşti cu
mama ta care este singur şi care lucrează în departamentul unui magazin şi care mai
frecventează şi cursurile unei facultăţi. Nu ai alţi fraţi. Eşti intervievată de către un
terapeut într-o clinică particulară la cererea mamei tale.

2. Cum vă comportaţi în timpul interviului?

Ai o greutate medie şi eşti îmbrăcată obişnuit dar scump (haine de marcă). În păr
ai sclipici, iar unghiile sunt date cu o ojă strălucitoare. Încă nu stai jos, dar te joci cu părul
tău, cauţi în geantă ca să găseşti o perie sau un pieptene, îţi inspectezi unghiile şi în
general pari mai concentrată asupra îmbrăcămintei decât să vorbeşti cu terapeutul. În
anumite puncte ale interviului, întrebi cât de mult va mai dura şi par nerăbdătoare să
termini cu interviul.
Ai o inteligenţă medie şi nu eşti foarte introspectivă. Răspunzi concret la întrebări
şi ai putea fi confuză când terapeutul îţi adresează întrebări deschise şi la care îţi va fi greu
să găseşti răspunsul „corect”. Devii iritabilă şi chiar nepoliticoasă dacă percepi că
terapeutul te întreabă despre alegerile pe care le-ai făcut sau te critică în vreun fel.
Frecvent, te referi la mama ta ca fiind „proastă” şi spui că interviul este „fără sens”.
Dacă ţi se adresează întrebări ce vizează statusul mintal, te plângi că întrebările
sunt „stupide” şi îl acuzi pe terapeut că te consideră „nebună”. Negi că ai avea gânduri
suicidare dar râzi sarcastic şi spui că adesea îţi vine s-o „omori” pe mama ta. Dacă
terapeutul te chestionează mai mult despre aceste sentimente, negi orice intenţie de a-i
face rău mamei dar spui că uneori te înfurie atât de tare încât ţi vine să ţipi. Dacă eşti
întrebată despre consumul de droguri sau alcool, spui că „Nu ţi-ar plăcea să ştii cum e?”.
totuşi dacă eşti presată, negi că ai experimenta droguri sau alcool, dar indici faptul că dacă
ai vrea, ar fi uşor pentru că în şcoala ta sunt destui copii care fac acest lucru şi de la acre ai
putea să le obţii. Dacă eşti întrebată despre starea ta, spui „Desigur, sunt deprimată. Cine
nu ar fi cu o mamă ca a mea care încearcă să-i controleze întreaga viaţă”. Totuşi, dacă i se
pun întrebări specifice negi ca în prezent ai avea simptome depresive.

3. De ce eşti intervievată?
Eşti intervievată din cauza mamei care a devenit îngrijorată în ultima vreme din
cauza obiceiurilor tale alimentare. Înainte să pleci la şcoală, nu mai iei micul dejun şi a
observat că nu mănânci prea mult de puţinele dăţi când faceţi acest lucru împreună.
Recent a fost surprinsă când i-ai refuzat invitaţia de a merge la McDonald’s, care era un
loc preferat în care ieşeaţi amândouă când ea lucra până târziu şi nu avea timp să gătească.
Când te-a întrebat de ce mănânci mai puţin, îi spui că te-ai săturat să fii grasă şi dacă nu
slăbeai nu aveai nici o şansă să intri în echipa de majorete a şcolii. Părea să înţeleagă acest
lucru pentru că şi ea ţinut numeroase diete, iar acum are puţin peste greutatea ideală. S-a
oferit să te ajute, cumpărându-ţi suc dietetic, fructe şi batoane dietetice pentru pachetul de
la şcoală. Totuşi, acum vreo două săptămâni s-a alarmat când te-a găsit vomitând în baie.
Ai încercat să-i spui că nu te simţi bine, dar nu te-a crezut. La contactat pe consilierul
şcolar, care i-a recomandat tratament şi ţi-a făcut o programare. Deşi anterior acestei
întâlniri, mama ta a vorbit la telefon cu terapeutul şi te-a însoţit la programare, ai spus că
nu vei vorbi dacă este şi ea prezentă, astfel că a fost de acord să te la se singure la interviu.

113
 Până acum nu ai mai luat nici un tratament şi nu crezi că este nevoie să fii acum
aici. Dacă eşti întrebată la ce te aştepţi de la acest interviu, spui „Nimic.” Totuşi, dacă
terapeutul te face să te simţi confortabil şi pare interesat din punctul tău de vedere, spui că
ai putea primi ajutor ca să sapi de mama ta. Simţi că interferează prea mult cu viaţa ta, că
ar trebui să ai mai multă libertate de a alege, iar ea nu înţelege deloc acest lucru. Spui că
„toată” lumea de la şcoală face anumite lucruri ca să piardă din greutate. Iar mama ta e
evident că nu ştie prea multe despre aceste lucruri din moment ce este supraponderală şi ar
trebui să se oprească să te mai bată la cap. La şcoală vrei să fii mai populară, mai ales
printre băieţii care par că nici nu te observă. Dacă te-ai gândit că terapeutul te-ar putea
ajuta, ţi-ai dat seama cum ar putea face acest lucru, ai putea fi interesată de tratament, dar
nu-ţi exprimi aceste sentimente decât dacă eşti cu adevărat înţeleasă şi acceptată de către
terapeut.

4. Ce simţi?
9

Eşti furioasă din cauza mamei care ţi-a făcut această programare şi pentru că se
bagă în viaţa ta. Te simţi ca şi cum nimeni nu te înţelege. Supă şcoală petreci mult timp
singură pentru că mama ta munceşte, iar tu te-ai resemnat cu asta. Totuşi, nu te simţi bine
nici cu semenii tăi. Ai încercat să te integrezi purtând hainele potrivite, făcându-ţi unghiile
şi aranjându-ţi părul, dar ai senzaţia că cei de vârsta ta nu pot vedea dincolo de această
imagine adevăratul tău „eu”, şi nu simţi că eşti cu adevărat la modă sau stilată şi că ceilalţi
adolescenţi ar vrea să stea cu tine. Mama ta a încercat să-ţi dezvolte implicarea socială,
înscriindu-te la grupul de cercetaşi pentru fete, în corul bisericii şi să frecventezi activităţi
extracuriculare precum o formaţie sau corul de la şcoală. Dac terapeutul te întreabă despre
aceste activităţi, spui că nu prea eşti interesată de ele sau că sunt plictisitoare. Adevărul
este că nu ai fost acceptată de ceilalţi copii când făceai aceste activităţi. Pentru a te
integra, nu ştii ce să spui sau cm să te comporţi, dar nu recunoşti terapeutului aceste
lucruri şi te plângi de activităţile în sine. Crezi că ţi-ar plăcea să fii majoretă pentru că
fetele populare fac aşa ceva şi ele sunt cele care au prieteni. În aceste zile te gândeşti mult
la băieţi, iar uneori sentimentele pe care le ai când te gândeşti la ei te fac să îţi doreşti „să
sari din pielea ta”.

5. Cum gândeşti?
Crezi că eşti suficient de mare ca să iei propriile decizii, iar mama ta nu pare să
înţeleagă acest lucru. Crezi că te tratează „ca pe un copil”. Crezi că dacă ai putea urma
calea pe care o doreşti şi ai fi o majoretă, atunci toate lucrurile ar fi la locul lor iar tu ai fi
fericită. Ai încercat să-ţi restricţionezi mâncatul pentru a pierde din greutate, dar nu prea ai
aut succes. Acum crezi că ai o posibilă soluţie. Erai în acera de recreaţie a şcolii, într-o zi
după prânz, când ai auzit pe cineva vomitând într-o cameră de alături. Ai observa că la
scurt timp după aceasta, de acolo a ieşti o majoretă şi ai întrebat-o dacă era bine. A râs şi a
spus că e bine. O altă colegă era cu tine şi după ce majoreta a plecat a făcut un comentariu
despre „ lucruri stupide pe care le fac oamenii pentru a fi slabi şi populari”. La orele de
sănătate ai învăţat despre tulburările alimentare, dar era prima dată când cunoşteai pe
cineva care vomită pentru a-şi controla greutatea. Când ai învăţat despre aceste tulburări la
şcoală, ţi s-a părut că ideea era „grosolană”, dar nu ai alăturat-o nimănui care era
percepută ca fiind popular şi drăguţă. Te-ai gândit mult la lucrul acesta şi într-o zi când
erai singură acasă, te-ai decis să faci acelaşi lucru. Spre surprinderea ta a mers, iar după
aceea nu te-ai simţit rău deloc. De fapt, era bine să fii în control asupra corpului tău şi că
ai făcut ceva ce ai vrut. Dintr-o dată o nouă modalitate de a-ţi controla greutatea părea
posibilă, şi era una care nu-ţi cerea să fii atât de exigentă cu ceea ce mănânci sau să te
simţi deprivată. Te-ai gândit că poţi controla acest comportament şi că îl poţi folosi atunci
când ai nevoie. Nu crezi că eşti supusă riscului unei tulburări de alimentaţie şi devii foarte

114
defensivă cu terapeutul dacă pare să insinueze că ai putea fi în pericol sau că ai avea
nevoie de ajutor pentru acest comportament. De când ai început să foloseşti această
strategie ai pierdut câteva kilograme şi ţi-a plăcut modul în care te-ai simţit când ţi-ai putu
cumpăra blugi cu o mărime mai mică decât înainte.

6. Ce îţi place la tine?

Îţi place faptul că poţi controla ceea se întâmplă cu trupul tău. Te simţi ca şi cum nu ai
control asupra vieţii tale în general, şi îţi place să crezi că poţi controla greutatea sau felul
în care arăţi. Dacă terapeutul te întreabă ce îţi place la tine, ai, totuşi, probleme în a
răspunde la această întrebare. Spui că îţi plac noile tale haine şi alegerea pe care ai făcut- o
în privinţa părului şi a unghiilor. Îţi este mai greu să identifici calităţile tale interne sau
trăsăturile de personalitate care îţi plac.

7. Cum te descurci la serviciu?

Această întrebare nu este relevantă pentru această clientă.

8. Cum vă descurcaţi la şcoală?

Notele tale sunt mediocre, 7 şi 8. crezi că ai putea să te descurci mai bine la
şcoală, dar nu eşti motivată să munceşti mai mult. Îţi plac orele în care profesorii par ă îţi
dea atenţie, dar nu îţi plac materiile în care profesorii te corectează te mustră. Se pare că
relaţiile cu profesorii bărbaţi le-ai iubit şi urât, mai ales cu profesorii pe care fie îi
idolatrizai, fie îi urai, depinzând de faptul că erau sau nu drăguţi cu tine. În prezent ai
probleme la matematică, dar nu te superi pentru că profesorul de mate, care este tânăr, s-a
oferit să te ajute după ore. Ai vrea mai mult să stai după ore cu el ca să te ajute decât să te
stai singură acasă, simţindu-te singură şi plictisită.
9. Cum este sănătatea ta?
În ultima vreme nu ai fost la doctor, dar nu ai probleme majore dă sănătate. Ultima
oară ai fost la un examen medical în clasa a şasea. Mama te duce la doctor pentru răceli şi
infecţii virale, dar nu ai avut nici o boală pe termen lung şi în prezent nu iei nici o
medicamentaţie. În ultima vreme eşti mai obosită decât de obicei. Ai dormit după- amiaza,
dar ai probleme cu trezitul dimineaţa pentru a ajunge la şcoală. Dar crezi că acest lucru
este normal pentru că ai citi undeva că adolescenţii dorm oricum mai mult decât ceilalţi
oameni.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

În ultima vreme relaţia cu mama ta este tensionată. Eraţi foarte apropiate şi
petreceaţi mult timp împreună doar voi două. Pe tatăl tău nu la-i cunoscut niciodată şi
mama ţi-a spus că nu era căsătorită atunci când a rămas însărcinată, dar nu cunoşti alte
detalii despre acel moment din viaţa ei. De când îţi aminteşti, familia ta constă din tine şi
mama ta. De -a lungul anilor, mama ta a încercat să iasă cu câţiva bărbaţi, dar aceste relaţii
nu au durat şi te simţeai uşurată când se sfârşeau, pentru că avea mai mult timp pentru
tine. Te aştepţi să ieşiţi mai mult împreună, să cheltuiască bani cu tine când ieşiţi la
cumpărături şi să îţi dedice ţie timpul ei liber. Urăşti când munceşte până târziu sau
studiază pentru unul in cursurile ei sau este prea obosită sa mai faceţi ceva împreună.
Acasă nu faci nimic pentru că nu crezi că este responsabilitatea ta. Până la urmă este casa
ei, aşa că ar trebui să aibă grijă de ea. Nu îţi place când încearcă să-ţi spună ce să faci sau
stă în calea alegerilor tale privind hainele, muzica au strategiile de a slăbi.
Ai una sau două prietene cu care îţi place să mergi la filme sau să îţi petreci seara.
Nu îţi place să vină la tine acasă pentru că mama ta stă prin preajmă şi ascultă

115
conversaţiile voastre private. Preferi să mergi casă la ele deoarece mamele lor par mai
relaxate şi vă lasă să faceţi ce vreţi fără să vă supravegheze prea mult. Prietenii tăi sunt ca
tine, în sensul că nu sunt prea populari şi au probleme de integrare la şcoală. În ultima
vreme ai încercat să te distanţezi de ei stând la o altă masă la prânz şi refuzând invitaţia de
a petrece serile împreună. Ai decis că poate pentru că stai cu ei face parte din faptul că nu
eşti populară şi că trebuie să îţi faci prieteni mai populari dacă vrei ca şi popularitatea ta la
şcoală să crească.
Eşti interesată de băieţi dar nu ştii cum să te apropii de ei. Petreci mult timp
uitându-te în revistele pentru adolescenţi şi gândindu-te la cântăreţii tineri şi la vedetele
din filme, dar în general îi evii pe băieţii de vârsta ta. Îi spui terapeutului că sunt prea
„imaturi” pentru tine şi din acest motiv îi eviţi. În realitate îţi este frică că vei spune ceva
stupid sau că vor râde de tine dacă vei încerca să ai o conversaţie cu ei.

11. Cum îţi vezi viaţa?

9 9

Spui că viaţa ta e „îngrozitoare”. Mama ta este „o idioată” care încearcă „să te

controleze”. Şcoala este „plictisitoare”, faptul că stai singură acasă este „plictisitor”. Dacă
mama ta ar înceta să se mai bage în viaţa ta şi te-ar lăsa să devii persoane pe care ţi-o
doreşti (slăbind, încercând să fii majoretă şi să-ţi creşti popularitatea), lucrurile ar fi
grozave. Singura arenă în care ai avut succes în ultima vreme a fost că ai pierdut din
greutate şi nu vrei ca terapeutul, mama sau altcineva să-ţi ia acest lucru.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Cynthia

A. Ce criterii îndeplineşte Cynthia pentru un diagnostic de bulimie nervoasă sau de
tulburare de alimentaţie de pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Cynthia şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticul
ales pentru ea.

Îndeplineşte Cynthia toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

116
B. Ce criterii îndeplineşte Cynthia pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de
personalitate sau retard, ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât mai specific posibil.

117
C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Cynthia pe Axa III (condiţii medicale generale
care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Cynthia şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Cynthiei pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Cynthia.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Cynthiei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

118
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Cynthia

A. Pentru a oferi un diagnostic cât mai precis pentru Cynthia şi pentru a stabili o baza de
tratament, trebuie să obţineţi mai multe detalii despre obiceiurile ei alimentare, imaginea
de sine şi atitudine vis-a-vis de greutate. Generaţi o listă cu întrebări deschise şi închise
care să vă ajute să obţineţi o imagine deplină privind comportamentul Cynthiei, gândurile,
imaginile şi senzaţiile fizice cu privire la aceste trei domenii. Folosiţi următoarele sugestii
pentru a vă ajuta. Pentru prima sugestie este oferit un exemplu de întrebare închisă şi unul
de întrebare deschisă pentru fiecare domeniu relevant.

Sugestia 1: Obiceiurile alimentare ale Cynthiei

_______(Comportament) Ce faci pentru a-ti controla alimentaţia? După ce mănânci
vomiţi?
_______(Gânduri) Ce crezi despre modul în care mănânci? Îti impui să vomiţi?_________
_______(Sentimente) Ce simţi în timp ce mănânci? Te simţi sau nu în control în timp ce
mănânci?________________________________________________________________
_______(Imagerie) Ce imagini îţi vin în minte în timp ce te gândeşti să mănânci? Imagine
te încântă sau nu?__________________________________________________________
_______(Senzaţii _ fizice) Ce senzaţii ai în corp când începi să mănânci? Senzaţiile din
corp
îţi spun că este sau nu important să mănânci?____________________________________

Sugestia 2: Imaginea de sine a Cynthiei

Sugestia 3: Atitudinea Cynthiei privind greutatea ei

B. într-un fel, Cynthia este ostilă faţă de modă şi nu renunţă la ideea de a-şi schimba
obiceiurile alimentare. Răspundeţi la fiecare din afirmaţiile Cynthiei cu un comentariu
empatic care ar putea să o ajute să se simtă înţeleasă şi confortabil în exprimarea mai
deschisă a sentimentelor ei în interviu. Pentru a vă ghida, folosiţi informaţii din profilul
Cynthiei. Un exemplu este dat.

119
 Cynthia: Aş vrea ca mama să mă lase în pace. Se tot bagă în viaţa mea şi crede că
ştie ce este mai bine pentru mine, dar greşeşte complet. Lucrurile nu mai sunt aşa cum
erau când era ea de vârsta mea. Oricum, este viaţa mea, nu a ei.
Simţi că încearcă să îţi impună ideile ei şi cumva acestea nu se potrivesc cu
experienţa ta. Este frustrant că nu pare să înţeleagă aşa vezi tu lucrurile. Vrei să ai mai
multe de spus când iei _propriile decizii.

Cynthia: Dacă ai fi fost în locul meu şi tu ai fi vrut să slăbeşti. Uită-te la mine.

Port hainele care trebuie, îmi fac părul şi unghiile la fel ca fetele populare, dar la şcoală aş
putea fi şi invizibilă. Dar dacă slăbesc, atunci vor trebui să mp observe. Este singura cale
de a fi majoretă. Nu este suficient să ştiu cântecele şi paşii. Trebuie să fii remarcat; pentru
a fi pe teren trebuie să fii popular.

Cynthia: Am fost încântată când mi-am luat blugii cu o mărime mai mică. M-a
făcut să mă simt puternică, ca şi cum puteam face orice vroiam, m-a transformat în ceea
ce vroiam. Nimeni, nici dvs., nici mama, nici consilierul şi nici profesorii nu îmi vor lua
acest lucru.

Cynthia: La şcoală, toţi fac ceva pentru a-şi controla greutatea. Mama mea e prea
proastă ca să înţeleagă asta. Vreau să spun, uitaţi-vă la greutatea ei! Nu e mare scofală.
Este corpul meu şi ar trebui să aleg ce vreau să fac cu el.

C. În ciuda rezistenţei ei de a-şi schimba obiceiurile alimentare, Cynthia a identificat

anumite lucruri pe care vrea să le facă. Uitaţi-vă din nou la afirmaţiile pe care Cynthia lea
făcut în exerciţiul anterior şi realizaţi un rezumat pe care i l-aţi putea spune şi care să
includă majoritatea lucrurilor pe care vrea să le facă. Formulaţi concluzia dvs. astfel încât
că servească drept tranziţie spre un subiect de care Cynthia ar putea avea nevoie pentru aţi
atinge scopurile fără să-ţi lezez corpul.

120
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Cynthia

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Cynthia, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Cynthia? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Gândiţi-vă la rolul pe care îl are procesul de dezvoltare în cazul Cynthiei. Ce anume

ştiţi despre nivelul actual de dezvoltare al Cynthiei care v-ar putea ajuta să explicaţi o
parte din problemele ei?

D. Ce aţi putea face în mod specific în timpul interviului sau ce i-aţi putea spune
Cynthiei sau mamei ei cu privire la influenţele procesului de creştere asupra tinerei?

E. Gândiţi-vă la rolul tatălui absent în problemele prezente ale Cynthiei. Cum ar putea să
o afecteze absenţa tatălui pe Cynthia, mama ei, relaţia dintre cele două, capacitatea fetei
de a relaţiona cu băieţii şi imaginea ei de sine?

121
G. Gândiţi-vă la rolul pe care îl au influenţele culturale asupra dificultăţilor Cynthiei, mai
ales la valorile culturale asupra aspectului fizic. Comportamentul alimentar al Cynthiei
reflectă cu adevărat patologia ei individuală sau este o reacţie „normală” pentru o normă
culturală toxică? Care este rolul sau responsabilitatea terapeutului în a interveni pe scară
largă pentru a schimba aceste norme culturale viciate versus tratarea indivizilor care sunt
afectaţi de această normă culturală?

122
 14. Cazul Jeffrey

1. Care sunt principalele tale date?

Eşti un euro-american de 16 ani, în clasa a Xl-a. locuieşti cu tatăl, John (49 de
ani), mama, Sandra (48 ani), un frate mai mare, James (18 ani) şi un frate mai mic, Jason
(14 ani). Ambii părinţi sunt profesori în acelaşi liceu unde înveţi şi tu mai ai o soră mai
mare, Sarah (20 ani) care urmează cursurile unei facultăţi în alt oraş. Eşti intervievat într-
o clinică particulară.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Stai gârbovit în scaun şi nu îl priveşti deloc pe terapeut. Ai părul lung şi când îţi
apleci capul înainte îţi acoperă faţa. Vorbeşti liniştit şi cel mai mult în monosilabe. Când ţi
se adresează întrebări intime, dai din umeri sau spui „Nu ştiu”. La unele întrebări nu
răspunzi deloc până când terapeutul nu repetă întrebarea. Comportarea ta este mai mult
indiferentă decât ostilă, dar totuşi, dacă terapeutul are succes în stabilirea unui raport cu
tine, ai putea sta mai drept, să realizezi uneori un contact vizual cu terapeutul şi să te
străduieşti să răspunzi la întrebări.
Când terapeutul te întreabă despre problemele care te-au adus la terapie, iniţial te
închizi în tine şi te retragi şi mai mult. În funcţie de abilitatea terapeutului de a trece peste
zidurile tale, ai putea avea momente de furie şi durere emoţională, exprimate printr-o voce
mai ridicată, mişcări agitate şi încleştări ale pumnilor, dar când acest lucru se întâmplă,
încerci să acoperi aceste urme fiind mai liniştit şi întrerupând contactul vizual,
scufundându-te mai departe in scaun şi acoperindu-ţi faţa.
Dacă îţi sunt adresate întrebări despre starea mentală, nu demonstraţi dificultăţi de
memorie, concentrare sau atenţie. Negi orice simptom de anxietate sau depresie. Negi şi
faptul că ai consuma droguri sau alcool, deşi iniţial te fereşti de astfel de întrebări spunând
„ Nu toţi cei de vârsta mea ar încerca ceva dacă ar avea ocazia?”. Dacă eşti întrebat despre
ideaţia suicidară, eziţi mult timp înainte de a răspunde. Dacă terapeutul te presează să
răspunzi a această întrebare, spui că în acest moment nu ai astfel de planuri. Presat şi mai
departe, spui că uneori eşti atât de furios încât să faci ceva care să te „lase fără energie”,
dar negi din nou orice plan de a răni pe cineva sau pe tine însuţi. Dacă terapeutul te
anchetează mai departe, spui ceva de genul „Nu sunt prost. Dacă plănuiam ceva, cu
siguranţă nu i-aş fi spus cuiva ca dvs. Dar nu vă îngrijoraţi, u voi face nimic în viitorul
apropiat, acum putem să vorbim despre altceva?”

3. De ce eşti intervievat?
Părinţii tăi au făcut această programare la îndemnul directorului principal şi al
consilierului. În prezent eşti în pericol de a rămâne repetent. Notele tale sunt cele mai
multe de 5 şi 6, deşi ai şi un 8 la ora de informatică. Părinţii şi profesorii sunt derutaţi în
ceea ce te priveşte şi nimeni nu ştie cum să ajungă la tine sau să te motiveze. Părinţii au
încercat să angajeze un profesor, dar erai atât de nepoliticos şi necooperant cu el încât a
renunţat.
La notele tale se adaugă faptul că şcoala te-a exmatriculat pentru zece zile pentru
că unul dintre profesori a găsit un caiet pe care l-ai uitat la şcoală, în care ai scris nişte
versuri referitoare la arme şi moarte. Ai ilustrat aceste versuri cu ceea ce părea că erau
oameni sângerând şi murind. Şi mai alarmant pentru profesor a fost o listă a „oamenilor pe
care îţi place să-i urăşti”, care includea numele unor profesori şi a unor colegi. Profesorul

123
a dat caietul directorului, care te-a chemat în consiliul profesoral împreună cu părinţii şi
consilierul şcolar. Cerându-ţi-se o explicaţie, ai dat din meri şi ai spus că te plictiseai la ore
şi că aceasta era o metodă de a te distra. Directorul a continuat să te chestioneze, iar în
final te-ai enervat şi ai ţipat că în şcoală sunt mulţi oameni pe care ţi-ar plăcea să nu-i mai
vezi, incluzându-i pe toţi cei din camera unde te aflai. Şcoala te-a exmatriculat şi v-a
sfătuit pe tine şi pe părinţi să faci o evaluare psihologică.
Când erai în şcoala elementară ai mai fost la un psiholog pentru că profesorii erau
îngrijoraţi din cauza faptului că aveai probleme de integrare socială. Erai cicălit mult şi nu
aveai prieteni cu excepţia unui copil care era ca şi tine, nu se putea integra. Psihologul a
vorbit cu tine despre cum să-ţi faci prieteni şi te-a încurajat să te înscrii într-un club sau să
iei parte la activităţi extracuriculare. Sporturile sau cântatul la vreun instrument nu te
interesau, astfel că era greu să găseşti o activitate care să ţi se potrivească. Totuşi, când ai
trecut în clasa a şaptea, erau disponibile mai multe activităţi. Te-ai implicat în clubul de
informatică şi păreai mai fericit astfel că părinţii nu te-au mai dus la psiholog.
Tot ce vrei de la acest interviu este să scapi fără ca terapeutul să treacă dincolo de
„peretele” pe care l-ai pus pentru a ţine oamenii departe de sentimentele tale. Nu ai
încredere în adulţi, care vor să te controleze şi majoritatea celor de vârsta ta nu îţi plac
pentru că fie te ignoră, fie râd de tine. Vrei doar „să fii lăsat în pace”, să asculţi muzică, să
joci jocuri video, să umbli la calculator şi în general să opreşti lumea.

4. Ce simţi?
9

Eşti furios pe părinţi şi pe cei de la şcoală pentru că te-au obligat să vii aici. Simţi
că părinţii nu te vor înţelege niciodată pentru că sunt profesori, iar şcoala este „întreaga lor
lume” şi le este ruşine pentru că te descurci atât de prost şi pentru că ai probleme. Presupui
că întotdeauna vor fi de partea şcolii în pofida sentimentelor şi nevoilor tale.
Te simţi înstrăinat de cei de vârsta, care par superficiali. Se pare că nu le pasă
decât de notele bune, să se descurce la diferitele sporturi pe care le practică şi să stea cu
prietenii lor. Pentru ei şcoala este un mare joc, iar ţie ţi se pare o tortură. Nu îţi plac
materiile şi nici profesorii şi ai luat atitudinea că trebuie să înduri şcoala până vei fi mare
şi vei renunţa. Faptul că s-ar putea să fii exmatriculat sau că ai putea rămâne repetent nu
pare o ameninţare prea mare pentru că oricum nu vrei s-o duci până la capăt. În realitate,
faptul că ai fost suspendat a fost o uşurare pentru că poţi sat acasă în camera ta şi poţi juca
jocuri video fără să te gândeşti o perioadă la ore.
Înlăuntrul tău, suferi pentru că ai sentimentul că toţi ceilalţi şi-au dat seama cum
„să joace jocul” unei vieţi mai bune. Uneori te simţi ca şi cum mai bine ai fi mort, pentru
că atunci nu ar trebui să te înţelegi cu faptul că trebuie să te trezeşti în fiecare zi simţind
aceeaşi singurătate şi înstrăinare din nou. Şcoala elementară nu-ţi plăcea pentru că ceilalţi
copii râdeau de tine pentru că erai stângaci, mai mic decât ceilalţi, pentru că aveai nasul
mare şi pentru orice altceva ce te făcea „diferit” de ei. În şcoala generală nu a fost mai
bine, cu excepţia clubului de informatică, unde erai la fel de bun sau poate mai bun decât
ceilalţi şi ai devenit complet absorbit de proiecte care anulau orice sau pe oricine încerca
să te deranjeze. Încă mai erai necăjit, dar cel puţin aveai un loc unde puteai scăpa de toate.
La liceu nu mai eşti la fel de chinuit pentru că ţi-ai dat seama cum poţi fi „invizibil”. Stai
singur sau cu cei doi prieteni ai tăi care sunt la fel de „nepotriviţi” şi care preferă să joace
jocuri video, să stea la calculator, să asculte muzică sau să facă orice altceva. Uneori, ţie
şi acestor prieteni vă place să vă imaginaţi cum ar fi dacă s-ar
întâmpla ceva precum incidentul „Columbine”. Este bine doar să-ţi imaginezi feţele
tuturor când într-o zi ai apărea cu o armă şi ai avea controlul. De fapt, nu ai acces la o
armă şi nu ai meditat niciodată la a transforma această fantezie în acţiune, dar singura dată
când te simţi bine este atunci când îţi imaginezi acest scenariu.

124
 Eşti gelos pe fraţii tăi care excelează în sport. James este o vedetă în fotbal, iar
Jason excelează în hochei. Părinţii tăi participă la toate meciurile lor şi vorbesc mult
despre cât sunt de mândri de ei. Sor ta mai mare a fost şefă de promoţie şi a câştigat tot
felul de burse pentru a merge la facultate. De asemenea părinţii sunt foarte mândri de ea.
Uneori te gândeşti că nu este vina părinţilor că nu te înţeleg. A fost mai uşor pentru ei să
fie mândri de ceilalţi copii, care excelează în maniere atât de evidente. Nu te poţi gândi la
un motiv pentru care ei ar fi mândri de tine şi nu te aştepţi să fie vreodată, dar încă te
doare să te gândeşti că nu vei fi vreodată la înălţimea lor. Când erai mai mic, te întrebai
dacă nu cumva ai fost adoptat pentru că pari diferit de cei din familia ta.

5. Cum gândeşti?
Nu prezinţi semne evidente de halucinaţii şi iluzii. Deşi crezi că ceilalţi au o
opinie negativă despre tine, această percepţie are o bază adevărată. Părinţii sunt îngrijoraţi
pentru tine, profesorii sunt frustraţi din cauza ta, administraţiei şcolii îi este frică de tine,
ceilalţi copii cred că eşti ciudat, iar fraţii tăi te ignoră cu excepţia faptului când vă certaţi
pentru cine să stea la calculator, televizor sau altceva ce vor. Te aştepţi să fii respins de
ceilalţi şi adesea acesta e cazul. Ceea ce nu recunoşti e faptul cum contribui tu la această
respingere.
Te aştepţi ca terapeutul să te respingă sau să devină frustrat. Încerci să-l ţii la o
distanţă de tine dezvăluind cât de puţin posibil. Totuşi, dacă terapeutul persistă în
evaluarea ariilor tale sensibile sau pare interesat despre modul n care vezi tu lucrurile,
încerci să-l sperii înfuriindu-te, utilizând un limbaj prostesc sau spunând lucruri
provocatoare despre ceea ce ai vrea să li se întâmple unor colegi.
Nu îţi plac multe lucruri la tine. Eşti mândru de aptitudinile tale informatice şi de
abilitatea de a juca jocuri video. Când te poţi pierde în lumea jocurilor video sau a
proiectelor pe calculator eşti mai fericit. Celor doi prieteni cu care împărtăşeşti aceleaşi
interese le eşti loial şi te mândreşti cu faptul că îţi încredinţează secretele.

6. Ce îţi place la tine?

Întrebarea nu este aplicabilă acestui client.
7. Cum te descurci la serviciu?

Întrebarea nu este aplicabilă acestui client.

8. Cum te descurci la şcoală?

În şcoala primară ai avut note bune şi de fapt, în clasa a doua ai fost considerat
talentat. Totuşi, în şcoala generală, notele au început să scadă, iar părinţii te-au retras din
orele avansate şi te-au plasat într-o clasă medie. Abia ai trecut de clasa a zecea şi acum te
chinui să treci de cea de-a unsprezecea. La orele de informatică ai note de 9, iar profesorul
spune că ai putea lua zece cu uşurinţă doar că petreci mult timp la unele proiecte decât să
faci sarcinile din clasă. La matematică şi engleză vei pica, iar la istorie şi ştiinţe ai 7. Nu ai
un program greu şi ai putea să iei ore suplimentare pentru a fi ajutat la orele de
matematică, dar de multe ori preferi să mergi în sala de calculatoare sau să nu faci nimic
decât să primeşti ajutor în plus. Părinţii au vrut să dai examenul pentru carnetul de
conducere dar ţi-au spus că mai întâi ar trebui să ai note de trecere la şcoală şi apoi să faci
acest lucru. Ai decis că nu-ţi pasă suficient de condus pentru a avea note mai mari şi nu ai
făcut nici un efort pentru a-ţi lua permisul. Abia aştepţi să împlineşti 17 ani pentru a
renunţa la şcoală şi de aceea nu-ţi pasă ce note primeşti între timp.

125
9. Cum este sănătatea ta?

În prezent nu ai probleme semnificative de sănătate. Vara trecută ai fost examinat

medical ultima oară pentru a intra în clasa a Xl-a şi la acea vreme aveai o sănătate bună. În
clasele primare ai avut astmă, care a fost o altă cauză pentru care copii te tachinau şi care
te numeau „respiraţie de fluier” şi râdeau de tine când trebuia să pleci de la ore pentru a-ţi
lua medicamentele. Crescând, această problemă s-a mai rezolvat şi rareori mai foloseşti
inhalatorul.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Relaţionezi cu ceilalţi mai ales ţinându-i la distanţă. Este o strategie care s-a
dezvoltat de-a lungul anilor ca reacţie la dezamăgirile şi stresul pe care le trăiai când
ceilalţi râdeau de tine sau te ignorau. Referi să te retragi în camera ta să asculţi muzică şi
să bijutereşti calculatorul. Rezişti la eforturile părinţilor de a începe o conversaţie cu tine.
Rareori te duci la evenimentele sportive ale fraţilor, preferând să stai singur acasă. Cu
profesorul de informatică te înţelegi bine atâta timp cât te lasă să te ocupi de proiectele
care te interesează. Este singurul profesor care a avut ceva pozitiv de spus despre munca ta
şcolară.
Stai cu cei doi prieteni ai tăi cărora le plac de asemenea jocurile şi calculatoarele şi
care par să-ţi împărtăşească sentimentele de înstrăinare. Simţi că te înţeleg şi că poţi avea
încredere în ei. Sunt singurii prieteni cu care vorbeşti despre sentimentele tale legate de
şcoală şi de colegi pentru că şi ei simt la fel.
11. Cum îti vezi viata?
9 9

Îţi priveşti viaţa ca fiind nesatisfăcătoare şi fără sens. Ai sentimentul că „aştepţi”

până vei putea să scapi de mediul şcolar şi vei fi pe picioarele tale. Dar, în realitate, nu ai o
imagine clară asupra vieţii tale pentru că nu ai planuri să termini şcoala şi nici abilităţi de
a avea o slujbă cu excepţia celor de calculator. Uneori te imaginezi creând noi jocuri video
sau programe de calculator şi făcând mulţi bani din vânzarea lor. Majoritatea timpului, te
concentrezi mai mult pe cum ai putea să scapi de situaţia nesatisfăcătoare decât pe ceea ce
ar putea urma. Nu-ţi imaginezi cu adevărat viitorul. Motivaţia prezentă este centrată pe
cum să scapi din circumstanţele actuale şi nu pe cum să mergi mai departe spre ceva
pozitiv.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Jeffrey

A. Ce criterii îndeplineşte Jeffrey pentru un diagnostic de tulburare depresivă majoră sau /

şi pentru un diagnostic de comportament opozant?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Jeffrey şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între

126
diagnosticele alese pentru el.

Îndeplineşte Jeffrey toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Jeffrey pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.
C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Jeffrey privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Jeffrey şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Jeffrey pentru Axa V (în
prezent sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat
impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are
Jeffrey. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Jeffrey.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

127
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Jeffrey
A. Jeffrey încearcă din greu să prezinte o atitudine de indiferenţă sau detaşare în interviu,
dar acest comportament non-verbal adesea dă indicii despre emoţiile interioare pe care nu
le verbalizează. Pentru fiecare din următoarele scenarii, răspundeţi la comportamentul
non-verbal al lui Jeffrey comentând supra emoţiilor pe care pare să le reflecteze. Folosiţi
informaţii din profilul lui Jeffrey pentru a vă ajuta. Un exemplu este oferit.

Jeffrey spune „Nu-mi pasă că nu mă integrez. Oricum majoritatea copiilor din

şcoală sunt proşti. Le pasă doar să aibă note mari, să fie atletici şi să stea cu persoane
populare. Eu nu fac ici unul dintre aceste lucruri.” Îşi ridică vocea, îşi pocneşte degetele şi
îşi sprijină mâinile de scaun. „aş vrea să renunţe să mă mai bată la cap şi să mă lase în
pace.”
______Te aud spunând că nu îţi pasă că nu te integrezi, cel puţin nu la modul în care
încearcă să o facă. Dar aud cum îţi ridici vocea, văd că îţi pocneşti degetele şi am
impresia că _până la urmă ai nişte trăiri _ foarte _puternice, care în adâncul tău ar _putea
_ fi furie şi acestea par a fi singurele metode de a te integra.________________________

Jeffrey: Sunt obişnuit să fiu tachinat. În clasele primare era vorba de nasul meu
mare, de astmă sau de faptul că nu eram bun la sport. În gimnaziu, nu purtam hainele
potrivite şi la prânz nu stăteam la masa care trebuia. Mă durea (vocea se întrerupe, se
apleacă uşor în faţă pentru ca părul să îi acopere faţa), dar acum am trecut peste asta. Fac
doar ceea ce vreau şi stau departe de toate lumea.

Jeffrey: Uneori îmi imaginez făcând ceva de genul „Columbine”. Ar fi grozav să

apar într-o zi cu o puşcă şi să preiau controlul. Îmi imaginez privirile tuturor când
realizează că am toată puterea şi este prea târziu pentru a se întoarce şi să repare modul în
care s-au purtat cu mine.

B. Deşi Jeffrey nu se simte confortabil să-şi împartă emoţiile cu ceilalţi, din când în când
îşi menţionează superficial sentimentele în timpul interviului. Ajutaţi-l pe Jeffrey să se
simtă înţeles şi sigur să-ţi exploreze emoţiile realizând două tipuri de răspunsuri la
comentariile lui realizaţi primul comentariu simplu, reflexiv, de ascultare activă, iar al
doilea mai complex, mai empatic care să treacă dincolo de suprafaţa pe care Jeffrey a fost
dispus s-o împartă pentru a-şi exprima emoţii mai intense. Un exemplu este oferit.
Jeffrey. pentru ceilalţi copii, şcoala este un joc mare, unde urmăresc un fel de
premiu. Pentru mine este ca un fel de cameră de tortură prin care trebuie să trec până când
pot scăpa.
1. Este ca şi cum ar juca un joc, iar tu treci printr-un iad (ascultare activă).____________
2.______________________________________________________________________
Te simţi ca şi cum ai trăi în două realităţi diferite. Este un joc care trebuie jucat şi în care

128
se câştigă un premiu. De-abia rezişti, încercând să înduri fiecare zi, aşteptând sfârşitul
torturii (comentariu empatic).________________________________________________

Jeffrey. Şcoala este universul părinţilor mei. Trebuie să te descurci bine în lumea
lor pentru ca ei să fie mândri de tine. Urăsc lumea lor. Acest lucru îi face de ruşine.
1_______________________________________________________________________
2.

Jeffrey . La orele de informatică este diferit. Pentru o vreme las camera de tortură
la o parte. Calculatorul mă acaparează şi ştiu că sunt probabil la fel de bun sau poate mai
bun decât ceilalţi din clasă, ar timpul zboară.
1________________________________________________________________________
2.

Jeffrey . Mai este puţin până când mă vor da afară dar sunt destul de mare pentru a
renunţa. Uneori cred că nu mai pot suporta nici o altă zi. Atunci mă gândesc să renunţ şi ar
putea fi o uşurare să fiu mort.
1_______________________________________________________________________
2.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Jeffrey

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Jeffrey, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

129
B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Jeffrey? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Şcoala le-a recomandat părinţilor lui Jeffrey ca acesta să fie evaluat pentru că sunt
îngrijoraţi în legătură cu riscul lui de violenţă. Părinţii ar putea fi îngrijoraţi de riscul ei de
suicid. Jeffrey recunoaşte că visează să se comporte violent şi că uneori crede că este mai
bine să fie mort. Dar neagă orice intenţie de a face ceva „în viitorul apropiat”. Rezistă
activ în a vorbi despre această problemă. Presându-l mai departe ar putea pune în pericol
raportul cu el pentru a se angaja în terapie. Ca şi terapeut sunteţi responsabil să faceţi
cunoscute ambele griji, ale părinţilor şi ale şcolii, şi să stabiliţi un raport necesar pentru
angajarea lui în terapie. Cum aţi putea balansa aceste două sarcini potenţial conflictuale?
Fiţi specific în identificarea a ceea ce este important de realizat în interviu şi ce anume aţi
putea spune sau face în interviu pentru a evalua riscul de sinucidere sau comportament
violent pentru a încerca să dezvoltaţi acea legătură.

130
 15. Cazul Melissa

1. Care sunt principalele tale date?

Numele tău este Melissa şi eşti o euro-americană în vârstă de 10 ani, în clasa a Va.
părinţii tăi au divorţat recent şi se află într-o luptă pentru custodia ta şi a surorii tale
Jessica în vârstă de 4 ani. Părinţii tăi, Jack (38 de ani) şi Denise (36 ani) locuiesc ambii în
acelaşi oraş. Jack vinde maşini, iar Denise lucrează u jumătate de normă la un salon de
înfrumuseţare. Judecătorul a decis recent ca tu şi sora ta să vă împărţiţi timpul în mod egal
între părinţi, petrecând săptămânile alternativ la ei. Terapeutul a obţinut aceste informaţii
înainte să se întâlnească cu tine din conversaţiile telefonice cu părinţii tăi. Eşti intervievată
într-o clinică particulară.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Părul şi hainele tale sunt curate. Stai liniştită şi vorbeşti calm, cu o voce coborâtă.
Eşti cooperantă, şi este evident din eforturile tale de a răspunde pe deplin la toate
întrebările că vrei ca terapeutul să te placă. Dacă nu eşti sigură că ştii răspunsul corect la o
întrebare, eziţi, te scuzi şi ceri ca întrebare să-ţi fie repetată.
Vocabularul tău este bogat şi demonstrează inteligenţă. Ai adus cu tine o carte pe
care să o citeşti în timp ce aşteptai în anticameră. Dacă terapeutul te întreabă despre acest
lucru, spui că iubeşti să citeşti şi de multe ori îţi este greu să laşi o carte la o parte dacă
eşti cu adevărat interesată de ea.
Dacă terapeutul te întreabă despre situaţia în care locuieşti şi despre sentimentele
tale în legătură cu divorţul părinţilor, vorbeşti şi mai încet. Vocea îţi tremură şi începi să
plângi. Îţi freci stomacul ca şi cum te-ar durea şi îl întrerupi pe terapeut pentru a-i cere să
mergi puţin în camera de odihnă.
Recunoşti că adeseori eşti tristă ţi îngrijorată astfel încât uneori stai noaptea trează
şi te gândeşti la divorţul părinţilor şi te întrebi dacă se vor împăca vreodată. Adesea plângi
când te gândeşti la acest lucru. Mama a vorbit cu profesorii tăi şi au fost foarte
înţelegători. Au spus că vei putea părăsi clasa pentru a merge să vorbeşti oricând cu o
asistentă sau cu consilierul şcolar dacă te simţi prea tristă pentru a mai sta în clasă. Dacă ţi
adresează întrebări în legătură cu starea psihică, negi orice ideaţie suicidară sau orice
impuls agresiv. Nu prezinţi semne de gândire confuză sau idei stranii.

3. De ce eşti intervievată?
Mama ţi-a făcut această programare. Ţi-a spus că ea consideră că ai mai avea
nevoie de cineva în afara părinţilor cu care să vorbeşti despre acest divorţ. A observat că te
plângeai mult de dureri de stomac şi că nu mâncai sau dormeai bine. Durerile de stomac
au fost atât de intense în ultima vreme că i-ai cerut mamei să stai acasă şi să nu te mai
duci ţa şcoală. A fost surprinsă pentru că îţi place şcoala şi niciodată nu vroiai să
lipseşti nici măcar o zi. Săptămâna următoare când stăteai cu tatăl tău, ai avut o durere de
stomac atât de mare încât i-ai cerut asistentei să îl sune pe tatăl tău, iar el a venit şi te-a
luat acasă. Tata ă-a spus mamei despre acest lucru când te-a dus acasă la ea. Mama te-a
dus la pediatru care a spus că din punct de vedere medical nu era nimic în neregulă şi a
sugerat că ai putea fi „stresată”. După aceasta, mama i-a sus tatălui că ar trebui să vei pe
cineva, iar el a fost de acord cu condiţia să poată vorbi la telefon cu terapeutul înainte de
programare şi să fie sigur că va informat în legătură cu ceea ce se petrece. Ambii părinţi
ţi-au spus că înţeleg că îţi este greu „să fii prinsă la mijloc” şi că ei cred că ar fi o ide bună
dacă ai putea să vorbeşti cu cineva care nu era de partea nici unuia dintre părinţi.

131
4. Ce simţi?
9

În majoritatea timpului eşti supărată şi anxioasă. Te sperie când stomacul te doare

deoarece crezi că sar putea întâmpla ceva cu tine. Eşti speriată pentru că te-ai putea
îmbolnăvi şi chiar muri când şti cu unul dintre părinţi şi că pe celălalt ai putea să nu-l mai
vezi niciodată. Te sperii când părinţii se ceartă la telefon pentru că ţipă şi spun lucruri
înfricoşătoare despre custodia voastră şi că nu îl or mai lăsa pe celălalt părinte să vă vadă
vreodată. Nu crezi că intenţionează să facă acest lucru pentru că periodic încearcă să te
reasigure dacă au observat că le-ai ascultat conversaţia, dar este înfricoşător să-ţi vezi
părinţii devenind atât de furioşi şi de emotivi.
Încerci din greu să nu îi faci pe părinţi să creadă că eşti e partea vreunuia. Când
eşti cu tatăl tău te întreabă adesea despre ceea ce face sau spune mama ta. Când eşti cu
mama, ea face acelaşi lucru, întrebându-te despre tatăl tău. Te simţi speriată că ai putea
spune lucruri greşite şi ai putea avea probleme cu cineva. Nu vrei ca părinţii să ţipe la tine
în acelaşi mod în care îl fac unul cu celălalt.
Faptul că locuieşti în două case este confuz pentru că părinţii au reguli atât de
diferite. De exemplu, mama te obligă să-ţi faci temele înainte de a te juca sau de a te uita
la televizor, dar uneori tata te lasă să-ţi faci temele până târziu în noapte sau uită să te mai
întrebe de ele. Abia ai învăţat să cânţi la fluier, şi, pe când mama vrea să repeţi în fiecare
zi, tata îţi spune să repeţi cât vrei tu. Ultima oară când ai mers acasă la tata, ţi-ai uitat
fluierul şi nu ai vrut să-i ceri să e întoarcă şi să-l ia pentru că părea supărat şi se putea
înfuria pe tine. Când mama a realizat că l-ai uitat, a sunat şi a ţipat la tatăl tău, care până la
urmă a ţipat şi el la tine şi s-a înfuriat oricum.
Te simţi responsabilă de sora ta mai mică, care te întreabă de ce trebuie să locuiţi
acum în două case, sau când vor fi din nou împreună mami şi tati. Când eşti acasă la tatăl
tău, Jessica plânge după mama şi trebuie s-o linişteşti pentru ca tatăl vostru să nu se
trezească. Când sunteţi acasă la mama, Jessica are toane când mama o pune să facă ceva şi
pe care tata nu o pune să le facă şi simţi că trebuie să o clamezi pentru ca mama să nu se
supere. Uneori încerci să-i corectezi comportamentul pentru ca să nu o facă mama şi eşti
rănită când mama nu pare să aprecieze şi te critică pentru că te comporţi ca un părinte cu
Jessica. Nu o învinovăţeşti pe ea care are o mare parte din sentimentele tale şi este prea
mică să înţeleagă ce se întâmplă, dar te simţi foarte responsabilă să o ajuţi să treacă peste
aceste lucruri pentru că eşti sigura persoană care înţelege prin ce trece.

5. Cum gândeşti?
Eşti deşteaptă şi te exprimi bine, eşti te îngrijorezi că ai putea da „un răspuns
greşit”. Nu prezinţi semne de gândire confuză. Te aştepţi să îi mulţumeşti pe ceilalţi şi
pentru acest lucru munceşti din greu. Te gândeşti că dacă te străduieşti din greu să îţi dai
seama ce vor ceilalţi de la tine şi cum să nu îi dezamăgeşti sau superi, ar trebui să-i faci
fericiţi pe toţi. Te deranjează când îţi găseşti mama plângând în camera ei sau când tata
pare preocupat şi furios. Vrei ca toţi cei pe are îi iubeşti să fie fericiţi şi crezi că ar trebui
să faci tot ce poţi pentru ca acest lucru să se întâmple.
Ai observat unele schimbări pozitive la părinţii tăi de când au divorţat şi acest
lucru te surprinde când te gândeşti la el. de exemplu, tatăl tău a început să gătească şi să
spele rufe, lucruri pe care nu le făcea niciodată când era căsătorit cu mama ta. Pe de altă
parte, mama a început să se gândească să-şi deschidă propriul salon în loc să muncească
pentru altcineva. Crezi că este un lucru bun faptul că ambii părinţi fac nişte schimbări
pozitive, dar nu înţelegi de ce a fost nevoie să divorţeze pentru ca acest lucru să se
întâmple.
Sentimentele tale legate de terapeut sunt amestecate. Pe de o parte, este drăguţ să
ai pe cineva care să te asculte şi să fie interesat de modul în care te afectează divorţul şi
lupta pentru custodie. Pe de altă parte eşti suspicioasă de modul în care ar putea fi folosite

132
informaţiile pe care le dai. Până la urmă, ai fost deja intervievată de un evaluator de
custodii, care le-a spus părinţilor lucruri pe care le-ai spus şi pe care nu ai fi vrut să le ştie,
şi de un judecător care ţi-a spus că juraţii vor lua o decizie despre locul unde vei locui dar
vroia să ştie ce părere ai despre acest lucru. Te temi că dacă vei spune lucruri negative
despre unul dintre părinţi, acel părinte va afla ceai spus şi va crede că vei vrea să locuieşti
cu celălalt. Nu vrei să alegi între ei, dar nici nu îţi place să te muţi de la unul la celălalt în
fiecare săptămână. Vei căuta multe reasigurări din partea terapeutului privind păstrarea
„secretă” a acestor sentimente înainte te a i te destăinui.

6. Ce îţi place la tine?

Îţi place faptul că eşti o elevă şi o cititoare bună. Îţi place faptul că încercă să ai
grijă de surioara ta. Îţi place să ii o prietenă bună, iar la şcoală ai câteva prietene care îţi
încredinţează secretele pentru că ştiu că nu le-ai spune niciodată nimănui.

7. Cum te descurci la serviciu?

Întrebarea nu se aplică acestei cliente.

8. Cum te descurci la şcoală?

La şcoală majoritatea notelor sunt de 10. Îţi place şcoala. Îţi place să înveţi lucruri
noi, iar cu profesorii şi colegi de înţelegi bine ţi te încântă faptul că şcoala este predictibilă
iar oamenii ţipă rar unii la alţii. Te simţi confortabil când eşti supărată şi te duci la
asistenta sau la consilierul şcolar şi simţi că profesorii sunt înţelegători şi „drăguţi”.
Totuşi, recent, ţi-a fost mai greu să te bucuri de şcoală pentru că te doare stomacul. Nu
vrei să lipseşti de la şcoală, dar atunci când stomacul te doare nu te poţi concentra pe ceea
ce se predă ţi în acele momente ţi se pare mai uşor să te duci în cabinetul medical.
9. Cum este sănătatea ta?
Potrivit pediatrului, nu este nimic în neregulă cu excepţia „stresului”. Ai dureri de
stomac de câteva ori pe săptămână, mai ales la începutul ei, după ce abia te-ai mutat dintr-
o casă în alta şi te gândeşti că va trebui să te muţi înapoi. Nu ai alte griji medicale.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Cu adulţii şi colegii te înţelegi bine. Dorinţa de a-i mulţumi pe ceilalţi şi de a
„menţine pacea” te face o persoană agreabilă. Eşti drăguţi şi sensibilă şi observi adesea
când cineva trebuie înveselit sau încurajat. Prietenii de consideră o persoană de încredere
pe care se pot baza. Sora ta are nevoie de siguranţa pe care i-o oferi atunci când vă mutaţi.
Părinţii te descriu ca fiind de ajutor şi cooperantă. Totuşi, mama te-a numit de câteva ori
„ prea responsabilă”, iar tata a spus că eşti „prea sensibilă”. Nu eşti sigură de ce au spus
aceste lucruri, dar crezi că sunt lucruri bune.

11. Cum îţi vezi viaţa?

În prezent viaţa ta este confuză şi te supără. Nu poţi să-i faci fericiţi pe toţi dar
„regulile” se schimbă mereu. Îţi doreşti doar ca „toată lumea să se înţeleagă”. Îţi doreşti cu
adevărat ca părinţii să se împace, dar nu crezi că acest lucru este realist cu toate lucrurile
pe care ţi le spun unul despre celălalt. Nu îţi place că trebuie să locuieşti în două case, dar
crezi că ai putea accepta acest lucru dacă nu ar trebui să te îngrijorezi mereu că părinţii s-
ar putea supăra dacă ai face sau ai spune ceva care să le dea de înţeles că eşti de partea
unuia dintre ei. Vei ca lucrurile să se liniştească pentru toată lumea şi vrei ca durerile de

133
stomac să înceteze. Cel mai mult vrei să ştii de poţi face pentru ca lucrurile să fie mai
bune pentru toată lumea.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Melissa

A. Ce criterii îndeplineşte Melissa pentru o tulburare de adaptare de pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Melissa şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia tulburarea de
adaptare de fiecare dinte aceste diagnostice.
Îndeplineşte Melissa toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Melissa pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate sau retard, ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât mai specific posibil.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Melissa pe Axa III (condiţii medicale generale
care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Melissa şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

134
E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Melissei pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?
F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Melissa.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Melissei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Melissa

A. Melissa şi-a internalizat sentimentele şi experienţele sub forma simptomelor fizice

(dureri de stomac). Ajutaţi-o pe Melissa să devină conştientă de legătura dintre emoţiile şi
senzaţiile ei fizice prin comentarii sensibile asupra a ceea ce ar putea transmite
comportamentul ei non-verbal din următoarele scenarii. Folosiţi informaţii din profilul
Melissei pentru a vă ghida în realizarea acestor comentarii. Fiţi atenţi să folosiţi un limbaj
apropiat vârstei ei. Mai os este oferit un exemplu care utilizează un vocabular simplu.

Melissa: Nu îmi place faptul că locuiesc în două case. (vocea ei scade, vorbeşte
aproape în şoaptă, iar ochii i se umplu de lacrimi) Îmi plăcea mai mult când eram toţi
împreună, cu excepţia ţipetelor şi a certurilor.
______Aud modul în care vocea ta devine mai liniştită şi văd cu ochii se umplu cu
lacrimi şi mă întreb dacă eşti supărată _pentru că trebuie să locuieşti în două case.
Melissa: Când sunt la tata, mi-e dor de mama. Dar când sunt la mama, mi-e dor de
tata. (îşi freacă mâinile, îşi muşcă buzele şi se uită în podea.

135
 Melissa. Nu îmi place să vorbesc despre lucrurile astea. După ce am vorbit cu
cealaltă persoană le-a spus părinţilor ce am zis, dar ea a făcut să pară că eram furioasă pe
mama şi pe tata, dar nu asta roiam să însemne...(se opreşte, ochi îi cad asupra podelei şi îşi
prinde nervoasă piciorul de scaun)

B. Stabilind o lini de bază cu privire la simptomele durerilor de stomac ale Melissei în

termeni de frecvenţă, intensitate şi durată vă va ajuta ca în timp să trasaţi un grafic al
progresului tratamentului. Generaţi o listă de întrebări deschise şi închise care să vă ajute
să obţineţi mai multe informaţii despre durerile de stomac plecând de la următoarele
sugestii. Pentru prima sugestie sunt oferite un exemplu de întrebare deschisă şi două de
întrebare închisă.

Sugestia 1. Durerile de stomac care au loc în casa mamei

______Cum au _ fost durerile de stomac ultima oară când ai stat acasă la mama? Câte
dureri de stomac ai avut? Cât a durat_prima durere?

Sugestia 2. Durerile de stomac care au loc în casa tatălui

Sugestia 3: Durerile de stomac care au loc la şcoală

Sugestia 4: Momente în care nu are dureri de stomac

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Melissa

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Melissa, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?
B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Melissa? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

136
C. Plecând de la profilul Melissei, care sunt avantajele şi dezavantajele specifice ale
faptului că părinţii au custodia comună asupra ei?

D. Plecând de la profilul Melissei, care sunt avantajele şi dezavantajele faptului că

participă la şedinţe de terapie versus a fi văzută împreună cu sora Jessica şi părinţii ei?

E. Ce secrete are Melissa faţă de părinţii ei?

137
 16. CAZUL EDWARD

1. Care sunt principalele tale date?

Numele tău este Edward şi eşti un afro-american în vârstă de 12 ani, în clasa a VI-
a. locuieşti împreună cu mama ta, Melita, şi fratele tău mai mic în vârstă de 10 ani,
Manuel. Mama ta face parte din prima generaţie de imigranţi din Angola refugiindu-se
împreună cu tatăl tău în timpul revoluţiei angoleze. Când aveai doi ani şi la scurt timp
după naşterea fratelui tău, părinţii au divorţat şi nu îţi aminteşti nimic de el şi nimeni nu
ştie unde se află acum. Tu şi fratele tău aţi fost născuţi în această ţară şi sunteţi cetăţeni
americani. Numele tău este Eduardo, dar preferi să ţi se spună Edward sau Eddie pentru că
pare un nume mai puţin străin. Te afli la un interviu în cadrul unui centru de sănătate
mentală.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti îmbrăcat curat dar sărăcăcios. În timpul interviului stai aproape nemişcat, dar
din când în când te zbaţi în scaun ca şi cu acest nu ar fi confortabil. Privirea ta se mică
prin cameră, analizând tablourile de pe pereţi, priveliştea de pe fereastră şi mai ales uşa
când atenţia îţi este distrată de sunete de pe hol sau din birourile alăturate.
Dai răspunsuri concrete şi nu prezinţi prea multă introspecţie. Nu oferi prea multe
informaţii din proprie iniţiativă, iar răspunsurile la întrebări sunt cât mai scurt posibile.
Eşti necomunicativ. Dar nu necooperant.
Dacă terapeutul te întreabă de ce eşti aici, spui că nu ştii. Dacă eşti presta, spui că
mama ţi-a zis că trebuie să ii să vorbeşti cu un doctor, dar nu ştii de ce. Dacă terapeutul te
întreabă dacă acest lucru are legătură cu notele proaste de la şcoală, recunoşti că acesta ar
putea fi motivul, dar nu eşti foarte sigur.
Negi orice sentimente de depresie sau anxietate. Dacă terapeutul te întreabă dacă
ai ameninţat vreodată că te sinucizi, recunoşti că ai făcut acest lucru, dar spui că acest
lucru s-a întâmplat pentru că erai supărat pe mama ta. Negi faptul că ai consuma droguri
sau alcool. La întrebările legate de starea mentală dai răspunsuri adecvate. Totuşi, dacă ţi
se cer să faci calcule aritmetice mintale, te străduieşti puţin. Dacă terapeutul foloseşte
cuvinte mari, ai putea fi confuz şi ezitant sau spui că „nu ştii”.

3. De ce eşti intervievat?
Mama te-a adus la acest centru la sfatul consilierului şcolar. În clase întâi, ai fost
identificat ca având tulburări de învăţare. De fapt, ai repetat clasa întâi pentru că cei de la
şcoală au considerat că ai avea mai mult succes dacă ai avea mai mult timp să stăpâneşti
abilităţile de bază necesare pentru matematică şi citire. La şcoală ai primit suport pentru a
învăţa, dar încă te descurci greu la citit şi ortografie. Abilităţile matematice sunt ceva mai
bune, dar ai dificultăţi în rezolvarea problemelor, care îţi cer să le citeşti şi să le înţelegi
înainte de a le rezolva. Deşi cooperezi cu profesorul de sprijin şi beneficiezi de toată
atenţia lui, acasă, mama nu a reuşit să lucreze cu tine pentru că ai anumite accese de furie
atunci când încearcă să lucreze cu tine. Te plângi că nu pronunţă bine cuvintele, din cauza
accentului ei, iar acest lucru îţi dă şi mai mult pronunţia peste cap.
Mult mai îngrijorător pentru mama ta este faptul că în ultima vreme ai început să
stai cu copii mai mari decât tine şi pe care îi consideră că îţi vor crea probleme. Locuieşti
într-o suburbie şi acolo sunt mulţi copii care în cea mai mare parte a timpului nu sunt
supravegheaţi. Mama ta lucrează ca vânzătoare într-un magazin alimentar şi trebuie să

138
muncească atât cât i se cere. Asta înseamnă că atunci când vii de la şcoală ea este la
serviciu şi timp de câteva ore eşti singur. Recent, administratorul i-a dat mamei un
avertisment scris pentru că te-a prins cu alţi băieţi mai mari în timp ce aprindeaţi focul cu
brichetele pe iarba din spatele blocului. Faptul că a primit un avertisment a supărat-o tare
pe mama ta pentru că nu ştie ce va face dacă va fi dată afară din apartament. Când a
încercat să te disciplineze pedpsindu-te, te-ai supărat foarte tare şi ai ameninţat-o că te
sinucizi. Acest lucru a alarmat-o. L-a contactat pe consilierul şcolar, care i-a spus că acest
centru ar putea să te ajute.
Nu ai mai fost niciodată la o şedinţă de terapie. La doctori ai mai fost şi presupui
că acesta este un „doctor” ca şi ceilalţi. Te întrebi de ce acesta nu te examinează fizic şi de
ce îţi pune atâtea întrebări.

4. Ce simţi?
9

Nu vorbeşti cu nimeni despre sentimentele tale şi, de fapt, dacă eşti întrebat despre
sentimentele tale, îţi este greu să le identifici. Recunoşti că simţi furie, dar îţi este mai
greu să etichetezi sentimentele pe care le ai despre şcoală. Spui că eşti „plictisit”, dar când
spui acest lucru pari trist şi descurajat. Totuşi, dacă terapeutul te chestionează mai specific
despre sentimentele de tristeţe sau îngrijorare, negi faptul că le-ai avea.
Îţi este ruşine că ţi-ai supărat mama, dar îţi este şi mai ruşine că are un accent şi
obiceiuri care o fac diferită de mamele prietenilor tăi. Când vine la un eveniment la
şcoală, încerci să ignori oameni curioşi care se uită la ea când începe să vorbească. Nu
suporţi să scrii cu ea sau să citeşti pentru că are o pronunţie ciudată şi acest lucru te face şi
mai confuz. Chiar şi fără ajutorul ei cititule este pentru tine confuz. Trebuie să munceşti
mult doar pentru ca unele cuvinte să sune cum trebuie deoarece când ai ajuns la sfârşitul
unei propoziţii ai uitat ceea ce tocmai ai citit. Încerci să eviţi să citeşti şi să scrii atât de
mult cât se poate, deşi la testele de ortografie iei note foarte mici. Încerci să ascunzi ceste
note de mama ta, dar când trebuie să îi arăt carnetul sau o sună profesorii află de ele. În
ultima vreme ai început să fii îngrozit de şcoală pentru că pare o experienţă lungă fără nici
un rezultat şi fără nici o speranţă pentru tine.
Când tu şi fratele tău puteţi sta cu prietenii după şcoală eşti mult mai fericit. Nici
lor nu le place şcoala prea mult i nu le pasă de notele pe care le iau. Poţi alerga repede şi
sări foarte sus, te poţi căţăra în copaci, iar aceste lucruri te-au ajutat să obţii admiraţia şi
acceptarea din partea acestor copii. Cel mai mult timp îl petreceţi întrecându-vă să vedeţi
cine aleargă cel mai repede, cine se caţără mai sus sau cine prinde cei mai mulţi şerpi din
zona mlăştinoasă din spatele blocurilor. Excelezi în toate aceste activităţi şi printre aceşti
prieteni te simţi acceptat. Ştii că o parte din lucrurile pe care le fac, mama nu le-ar aproba,
dar atâta timp câte este lucru şi nu te prinde, nu trebuie să ştie nimeni. Dacă eşti presat de
terapeut, recunoşti că aceşti băieţi fumează, fură bere din frigiderele părinţilor şi uneori
fură din magazine lucruri mărunte cum ar fi brichete dau dulciuri. Negi că ai face şi tu la
fel, dar te simţi stânjenit când eşti întrebat asemenea lucruri.

5. Cum gândeşti?
Gândeşti foarte concret. Nu eşti un mare mincinos, iar dacă terapeutul continuă să
te întrebe sau te confruntă cu informaţiile oferite de mama ta, recunoşti adevărul. Ai
observat că, deşi, prietenii tăi par să scape cu toate aceste comportamente, tu eşti prins mai
mereu, dar nu eşti sigur de ce. Mama şi profesorii îţi spun mereu că ar trebui să te gândeşti
la consecinţele acţiunilor tale înainte de a face ceva. Nu ai fost capabil să te gândeşti la
situaţiile imediate dar în acele momente ceva pare să te ispitească şi câştigi aprobarea
prietenilor tăi.
Când vine vorba de scris şi de citit, te consideri prost. Nu te aştepţi să devii mai

139
deştept şi când te gândeşti că mai ai şase ani până la absolvire, şi se pare că este doar un
drum lung şi plin de frustrări.

6. Ce îţi place la tine?

Lucrurile care îţi plac la tine au legătură cu capacităţile tale fizice şi atletice. Îţi
place faptul că poţi fugi repede, că sar foarte departe şi că te poţi sui în cei mai înalţi
copaci, lucruri pe care le faci mai bine decât orice alt băiat din cartier. Îţi place să te uiţi la
sport şi uneori îţi imaginezi că eşti jucător de fotbal. Îţi place să ai grijă de fratele mai mic
şi îi eşti loial cu înverşunare. Nu ai lăsa pe nimeni să-i facă rău sau să râdă de el şi îţi place
că se bazează pe tine pentru a-i oferi protecţie.

7. Cum te descurci la serviciu?

Această întrebare nu este aplicabilă clientului.

8. Cum te descurci la şcoală?

Notele tale sunt de 5 şi de 6. În prezent ai luat un patru la scriere. La cea mai
recentă şedinţă cu părinţii, ai auzit-o pe dirigintă spunându-i mamei că, dacă nu înveţi să
citeşti, la celelalte materii, cum ar fi biologia şi ştiinţele naturale, îţi va fi şi mai greu
pentru că o dată cu înaintarea în clase vei avea nevoie de şi mai multe abilităţi de citire-
scriere. Diriginta vrea ca la vară să urmezi ore de citit. Urăşti şcoala şa cum este şi abia
aştepţi vacanţa ca să iei o pauză. Chiar speri că mama nu va fi de acord cu profesoara şi că
nu te va obliga să mergi la şcoala de vară. De fapt, când te-ai întors de la şcoală, i-ai sus
mamei că dacă încearcă să te oblige să mergi pentru că îi va părea rău întrucât fie vei fugi
de acasă, fie te vei sinucide. Ai spus acest lucru pentru că ştiai că se va speria şi ai sperat
că va renunţa la acea idee dacă o vei speria îndeajuns.

9. Cum este sănătatea ta?

Ai o sănătate bună. Te duci la pediatru de câteva ori pe an pentru răcelile obişnuite
şi pentru durerile de gât, dar nu eşti sub tratament pentru alte condiţii cronice.
Mama se plânge că nu mănânci ceea ce îţi găteşte, dar spui că mâncarea africană nu îţi
place şi ai vrea să înveţe să îţi gătească hotdogi, hamburgeri şi prăjituri ca alte mame.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Cu fratele tău te înţelegi bine. Chiar şi bătăile obişnuite între fraţi sunt de bun
augur şi pentru că eşti mai mare decât el poţi oricum să câştigi aceste competiţii. Îţi place
să stai cu prietenii din cartier, dar aceste relaţii constau în a vă întrece în calităţile fizice
sau a vă juca, decât să vorbiţi despre cum gândiţi şi ce simţiţi. Nici cu fratele tău nu
vorbeşti despre ceea ce simţi. Nu încerci să ascunzi sentimentele de el sau de altcineva,
dar nu eşti introspectiv şi nu îţi poţi exprima experienţa interioară.
La şcoală cooperezi cu profesorii şi faci ceea ce ţi se cere. Totuşi, dacă sarcinile
din clasă sunt dificile şi nu le înţelegi, stai şi desenezi pe hârtie până când se termină ora
sau până când profesorul vine să te ajute. Când eşti confuz nu pui întrebări şi rareori
profesorii ştiu că ai înţeles ce au predat până nu îţi verifică sarcina pe care ai avut-o de
rezolvat şi află că nu ai făcut nimic. La şcoală nu ai probleme de comportament şi în
general profesorii te plac, dar sunt frustraţi că nu cauţi ajutor atunci când ai nevoie. Doar
în timpul testelor eşti greu de stăpânit, când renunţi i refuzi să încerci măcar să completezi
răspunsurile. Dacă profesorul te trimite la profesorul itinerant pentru a da testul, acesta te
poate convinge să perseverezi, dacă stă lângă tine şi te îndeamnă să răspunzi la fiecare
întrebare sau dacă îţi reformulează întrebările şi le face mai uşor de înţeles pentru tine.

140
 Relaţia cu mama ta nu este una apropiată. Cel mai fericit eşti când ea e la serviciu,
iar tu şi ratele tău staţi singuri acasă. Nu o ajutaţi la treburile casnice şi adesea se plânge
că trebuie să facă totul pentru tine şi fratele tău. Îţi cere să duci gunoiul şi să faci curat în
cameră, dar ai învăţat că după ce te roagă de câteva ori şi dacă aştepţi şi o ignori, o va face
tot ea. Nu vorbeşti cu ea despre ceea ce se întâmplă la şcoală şi de fapt, încerci să îi
ascunzi notele proaste cât mai mult posibil. Rezişti activ oricărui efort pe care îl face
pentru a te ajuta să înveţi sau să scrii. Când se supără pe tine sau încearcă să impună vreo
regulă şi să înveţi, ai la rândul tău accese de furie şi ameninţi să fugi sau să te sinucizi.
Acest lucru funcţionează ca să te lase în pace.

11. Cum îţi vezi viaţa?

9 9

Cu excepţia şcolii, nu crezi că viaţa ta este chiar atât de rea. Te distrezi stând cu
prietenii şi fratele tău. Uneori îţi doreşti ca mama ta să fie la fel ca celelalte mame şi mai
puţin „africană” şi adesea vrei să aveţi mai mulţi bani pentru a vă cumpăra mai multe din
lucrurile pe care le vedeţi la televizor. Totul este „bine” când profesorii sau mama ta nu te
presează să te gândeşti la şcoală. Deşi ţi-ar plăcea ca mama să fie mândră de tine, în loc să
fie supărată, nu crezi că acest lucru este posibil. Nu crezi că există vreo posibilitate să ai
succes la şcoală aşa că preferi s-o eviţi decât să încerci să schimbi ceea ce faci acum.

141
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Edward

A. Ce criterii îndeplineşte Edward pentru un diagnostic de tulburare de învăţare
(specificaţi acre anume) pe Axa I?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Edward şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între aceste
diagnostice şi cel de tulburare de învăţare.

Îndeplineşte Edward toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Edward pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Edward privind tulburările de pe Axa III
(condiţii medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei
persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Edward şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.
E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Edward pentru Axa V (în
prezent sau în ultimul an)?

142
F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Edward.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Edward.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Edward

A. Edward nu este introspectiv şi în general nu este capabil să-şi identifice emoţiile, cu

excepţia furiei. Are tendinţa de a utiliza cuvinte ca „plictisitor” atunci când trăieşte emoţii
neplăcute pentru care nu le poate eticheta mai precis. Totuşi, limbajul corpului exprimă
indicii despre emoţiile lui, de care cu ajutorul dvs. poate deveni conştient şi îşi poate
dezvolta un vocabular mai bogat pentru ceea ce trăieşte. Răspundeţi la următoarele
scenarii comentând sensibil supra comportamentului non-verbal al lui Edward pentru a-l
ajuta să-şi identifice şi să-şi eticheteze sentimentele mai precis. Folosiţi informaţii din
profilul lui Edward pentru a vă ghida în identificarea sentimentelor lui. Un exemplu este
oferit.

Edward: Şcoala este plictisitoare. (Dă nerăbdător din picioare, bate cu degetele pe
braţele scaunului şi suspină tare.)
_______Modul în care dai nerăbdător din _picioare şi baţi cu degetele _pe braţele
scaunului
şi acel suspin mare de mai înainte, mă _ fac să mă gândesc că şcoala te _ frustrează şi te-ai
săturat să te mai simţi frustrat.________________________________________________

L-aţi întrebat pe Edward cum se simte când primeşte din nou un test de scriere cu
un mare „4” pe el. Spune: „E plictisitor”. Când spune acest lucru întrerupe contactul
vizual, îşi pune capul în mâini, se încruntă şi se uită în podea.

Edward vă spune că mâine are un alt test de ortografie. Îl întrebaţi ce simte despre
acest lucru. Dă din umeri şi spune „Nu ştiu”. Între timp, se zbate în scaun şi îşi freacă
palmele de pantaloni ca şi cum ar fi transpirat.

143
 L-aţi întrebat pe Edward ce se întâmplă când mama lui încearcă să-l ajute să-şi
exerseze citirea. El spune: „Nimic. Mă înfurii, asta-i tot. Pur şi simplu nu vreau să fac
acest lucru cu ea. Modul în care pronunţă cuvintele este prostesc. Nu le spune corect
deloc.” Se zbate în scaun şi întrerupe contactul vizual; se înroşeşte.

B. Realizaţi atât întrebări deschise cât şi închise care să îl facă pe Edward să se deschidă
şi să împartă mai multe lucruri despre viaţa lui, utilizând următoarele sugestii. Realizaţi- le
astfel încât să fie cât mai apropiate vârstei lui. În continuare prima sugestie sunt
exemplificate două întrebări deschise şi una închisă pentru folosind un limbaj concret şi
direct care să îl ajute pe Edward să răspundă.

Sugestia 1: Comportamentul când există probleme la şcoală

_______Ce ai_ făcut ultima oară când ti s-a cerut să citeşti cu voce tare în_ faţa clasei? Ce
ai _făcut ultima oară când ai avut un test de ortografie? Pot spune ceilalţi elevi dacă ai
probleme cu temele de la şcoală?

Sugestia 2: Sentimentele faţă de mamă

144
 Sugestia 3: Sentimentele faţă de frate

Sugestia 4: Sentimentele faţă de originea lui „africană”

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Edward

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Edward, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Edward? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Gândiţi-vă la situaţia lui Edward ca fiind unul dintre cei doi fraţi crescuţi de o mamă
singură, care trebuie să muncească multe ore pentru a-şi sprijini fiii, cu resurse financiare
limitate şi fără soţ sau familia extinsă care să-i fie aproape şi să o ajute. Cum credeţi că a
contribuit această situaţie la problemele de dezvoltare ale lui Edward? Fiţi specific.

D. Cum ar putea ca situaţie să fie diferită dacă Edward ar fi avut un tată sau un bunic
care să-i fie aproape şi să-i ajute familia?
E. Cum ar putea ca planul dvs. de tratament şi alegerea intervenţiilor să se adreseze
problemelor specifice precum un venit scăzut şi întreţinerea casei de către un singur
părinte? Fiţi specific.

145
F. Discutaţi cum au contribuit conflictele aculturale la dificultăţile lui Edward. Fiţi
specific şi daţi detalii.

146
147
 17. Cazul Raoul

1. Care sunt principalele tale date?

Eşti un american de origine mexicană în vârstă de 17 ani. Locuieşti cu mama ta şi
doi fraţi mai mici, într-o casă închiriată cu 3 dormitoare dintr-o mică comunitate rurală.
De trei ani nu l-ai mai văzut pe tatăl tău. Mai ai o bunică şi un bunic care locuiesc în
America, dar care nu au cetăţenie. Încă mai ai o marte parte din familia extinsă care
locuieşte în Mexic. Mama ta şi-a luat cetăţenia acum 10 ani. Tu şi fraţii tăi aţi fost născuţi
în Statele Unite. Casa voastră se află într-un cartier „mexican” din apropierea unei
comunităţi euro-americane. Eşti intervievat într-un centru de sănătate mentală.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti bine îmbrăcat, liniştit şi rezervat. Eşti foarte atent la ceea ce îţi spune
terapeutul şi îi cântăreşti fiecare cuvânt. Răspunzi la întrebări dar cu răspunsuri foarte
scurte. De exemplu, dacă eşti întrebat din cine este compusă familia, spui „Mama şi cei
doi fraţi”. Dacă eşti întrebat dacă te simţi confortabil în timpul interviului, spui „da”. Eşti
furios pentru că eşti intervievat şi îl priveşti pe terapeut ca „o altă persoană din afară care
crede că ştie totul”. În ciuda acestei atitudini ostile, ai mult auto-control şi te porţi
cuviincios. Singurul semn de furie este importanţa exagerată pe care o acorzi anumitor
cuvinte din răspunsurile tale. De exemplu, dacă eşti întrebat dacă ştii de ce eşti intervievat,
spui „Da, domnule” sau „Da, doamnă”. În timp ce răspunzi la întrebări, te uiţi înspre
genunchi. Dacă terapeutul realizează comentarii destul de suportive faţă de tine, treptat, te
deschizi şi devii mai vorbăreţ.
Dacă terapeutul îţi adresează întrebări despre droguri, devii agitat. Afirmi că eşti
persecutat din cauza originilor tale mexicane şi că mulţi studenţi albi sunt implicaţi în
consumul de droguri, iar profesorii îi ignoră. Deşi eşti furios, nu ţipi şi nu foloseşti un
limbaj negativ. Arăţi tensiune prin intensitatea cu care pronunţi cuvintele. Agitaţia ta
internă este de asemenea evidentă în comportamentul tău non-verbal; îţi legeni picioarele
iar pumnii ţi se încleştează. Dacă terapeutul îţi arată sensibilitate faţă sentimentele tale de
victimă, te calmezi imediat. Te uiţi la terapeut şi spui ceva de genul „Mulţumesc pentru că
aveţi încredere în mine”. Dacă îl percepi pe terapeut că prezintă semne de neîncredere sau
faptul că îţi minimizează experienţele negative, tensiunea şi furia se intensifică şi loveşti
cu intensitate pumnii de picioare. Totuşi, nu faci sau nu spui nimic ameninţător.
În verificarea statutului mintal, negi faptul că ai avea gânduri suicidare sau
simptome depresive, dar recunoşti cp te simţi ca „ o persoană din afara” oraşului, iar acest
lucru nu îţi place. Recunoşti cu invidie că simţi puţină anxietate în legătură cu situaţia
prezentă. Anxietatea ta se trage din faptul că poliţia te-a tratat foarte dur când ai fost
arestat. Unul dintre poliţişti te-a lovit în stomac în timp ce ceilalţi se uitau şi în timp ce o
aşteptai pe mama ta la secţia de poliţie ai fost ameninţat de către un alt arestat. Conţinutul
gândurilor tale este coerent şi clar, dar eşti suspicios cu albii din oraşul tău iar acest lucru
pare puţin „paranoic”. Recunoşti că foloseşti marijuana zilnic, dar negi că ar avea efecte
negative asupra ta. Dacă ţi se cere să vorbeşti mai mult despre consumul de droguri, spui
ceva de genul „Acasă în Mexic, toată lumea fumează, iar legea din State împotriva acestui
lucru este foarte stupidă.” Dacă ţi adresează întrebări care evaluează violenţa, negi orice
gând de crimă sau izbucniri agresive. Aceste întrebări te înfurie şi pari foarte tensionat şi
supărat pentru că tu crezi că terapeutul consideră că toţi mexicanii sunt periculoşi.

148
3. De ce eşti intervievat?
Mama a insistat să vii la interviu. Ai venit din respect pentru ea. Este îngrijorată
pentru că ai fost arestat pentru că aveai droguri la şcoală, iar audierea are loc peste două
săptămâni. Dacă terapeutul este suportiv, recunoşti faptul că audierea te face nervos. Poliţa
te-a tratat destul de rău când ai fost arestat şi te întrebi dacă la audiere va fi şi mai rău. Nu
cunoşti pe nimeni care să mai fi fost la tribunal până acum şi ai aprecia orice sfat despre
ceea să spui la audiere. Ştii că nu vrei să fii trimis la închisoare, dar nu vrei să admiţi că
faci ceva greşit pentru că nu crezi că ai făcut aşa ceva. Pe terapeut nu îl întrebi direct
despre acest lucru; în loc, încerci să afli dacă ştie ceva care să te ajute. De exemplu, ai
putea să cercetezi şi să spui scurt „Aţi fost vreodată la aceste audieri?”
Până acum nu ai mai primit servicii psihologice. Nu eşti „nebun” şi îţi imaginezi
că ai fost trimis aici pentru că ofiţerul de probaţiune crede că toţi mexicanii trebuie să fie
nebuni. Acest lucru te-a durut dar în acelaşi timp, eşti curios să afli ce se va întâmpla.
Mama ţi-a spus că terapeutul va dori să-i promiţi că vei renunţa la marijuana. Nu ai nici o
intenţie să faci o astfel de promisiune şi dacă terapeutul pare să-ţi ceară acest lucru devii
uşor agresiv.

4. Ce simţi?
9

Simţi multă furie împotriva comunităţii de albi. Crezi că toţi albii din oraş sunt
nerespectuoşi şi răuvoitori când interacţionează cu familia ta. Angajaţii magazinelor te
urmăresc şi sunt cu ochii pe tine. Atunci când faci cumpărături, observi toate privirile şi
presupui că toţi cred că eşti hoţ. Adesea pleci din magazine fără să cumperi ceva,
spunând în timp ce pleci „Puteţi avea o pauză acum, hoţul pleacă”. Mama ta munceşte din
greu pentru a întreţine familia şi pentru acest lucru o respecţi mult. Eşti furios pentru că tu
crezi că albii din oraş nu îi arată respectul cuvenit. De exemplu, crezi că şeful se holbează
şi are sentimente nepotrivite faţă de ea. La şcoală, în majoritatea timpului eşti furios
pentru că te simţi criticat.
Singura dată când te simţi relaxat este atunci când fumezi împreună cu prietenii
tăi. Lumea pare mai calmă, iar ţie îţi place să fii calm şi relaxat. Aceşti prieteni stau cu tine
la şcoală şi îţi conferă un sentiment de apartenenţă. În afara şcolii nu te întâlneşti cu ei
pentru că ai prea multe obligaţii de familie.

5. Cum gândeşti?
Când ai de făcut alegeri sau de luat decizii, nu îţi place să fii grăbit. Când ţi se
adresează o întrebare, vrei să reflectezi cu atenţie asupra ei înainte de a răspunde. Te
aştepţi să fii tratat ca un adult, iar pe cei mai mulţi adulţi din afara familiei îi percepi ca
fiind răuvoitori. Crezi că eşti pregătit să iei decizii adulte şi să ai astfel de responsabilităţi.
Consideri că starea de bine a fratelui şi mamei tale este responsabilitate ta pentru că eşti
cel mai mare fiu şi pentru că l-ai „făcut” pe tatăl tău să plece când aveai 14 ani. Ai văzut
cum mulţi ani, tatăl tău a abuzat-o fizic pe mama. Într-un week-end, după ce ai văzut că
mama a fost bătută foarte tare, ai ajuns la concluzia că nu poţi respecta un bărbat care îşi
bate soţia. Aceasta a fost o concluzie dureroasă pentru tine. Data următoare când ai văzut
că tatăl şi-a pierdut controlul, ai trecut la acţiune. Într-o zi când ai intrata în casă, l-ai
surprins pe tată când îţi bătea mama. Ai intervenit între ei şi i-ai dat tatălui un pumn în
faţă. El s-a uitat pentru o clipă la tine şi apoi a plecat fără să mai spună ceva. Nu s-a mai
întors niciodată.
Fiind „bărbatul din casă”, te-ai gândit mult şi din greu la problemele financiare pe
care mama le avea şi ai făcut tot ce ai putut ca să o ajuţi. La început, ai contribuit luând
asupra ta cât mai multe responsabilităţi familiale ce priveau grija fratelui tău. Apoi,
împreună cu bunicul v-aţi luat o slujbă cu jumătate de normă. Când ai realizat că bunicul

149
avea mare nevoie de banii pe care îi făceaţi, ai venit cu ideea să vindeţi ulei pentru maşini.
Părea o soluţie simplă pentru o problemă copleşitoare, dacă ai fi renunţat la munca cu
bunicul tău şi ai fi avut o slujbă ce ocupa mai mult timp, bunicii ar fi avut de suferit. Să
vinzi ulei pentru maşini nu-ţi ia prea mult timp pentru că poţi face acest lucru şi la şcoală,
în pauze.

6. Ce îţi place la tine?

Te consideri un bun fiu şi frate mai mare. Adesea pregăteşti masa pentru cei din
casă şi îţi ajuţi fraţii la teme când mama vine târziu de la serviciu. Fratele tău a avut multe
probleme să înveţe să citească şi ajutorul tău de după şcoală l-a făcut să nu mai aibă
probleme de citire. Întotdeauna cauţi modalităţi de a-ţi ajuta mama în casă fără ca acest
lucru să ţi se ceară. Eşti mândru de faptul că ai adus bani necesari în casă care au ajutat-o
pe mama să plătească facturile.

7. Cum te descurci la serviciu?

Munceşti împreună cu bunicul tău ca şi grădinar cu jumătate de normă. El are o
afacere activă având grijă de case din zona bogată a oraşului; acum că este mai în vârstă
are probleme să împingă maşina de tuns iarba. La aceste case, tunzi iarba în timp ce
bunicul tunde tufişurile şi are grijă de grădini. Pentru această muncă accepţi doar câţiva
bănuţi pentru că ştii că şi bunicii au nevoie de bani.
Mai ai o mică afacere vânzând marijuana. Ţi-ai făcut provizii vara trecută când ţi-
ai vizitat rudele din Mexic. Toţi banii pe care îi faci o ajută pe mamă la plata facturilor.
Până la arestarea ta, a acceptat toţi banii care proveneau din grădinărit fără să te întrebe
nimic. Era doar uşurată să primească ajutor. Până la arestarea ta, bunicul era mândru de
faptul că munceai din greu pentru a-l ajuta. Nu ştia câţi bani îi dădeai mamei, astfel că nu
te-a întrebat cum de puteai plăti facturile deşi ştia că nu câştigai prea mult. De când ai fost
arestat, bunicul a fost foarte tăcut. Nu ţi-a spus nimic despre marijuana, dar te-a forţat să
accepţi mai mulţi bani din grădinărit şi ţi-a spus lucruri de genul „Ia aceşti bani pentru a-ţi
ajuta mama.”
8. Cum te descurci la şcoală?

În prezent, eşti în primul semestru de liceu. Dacă în trecut erai un elev mediu cu o
frecvenţă bună la şcoală, în ultimele luni ai chiulit mult şi nu ţi-ai făcut temele pentru
acasă. În decursul ultimului an, ai făcut parte din ce în ce mai mult dintr-un grup pe care
directorul îl consideră „delincvent”. Deşi grupul tău nu s-a angajat în nici un
comportament agresiv la şcoală, adesea îi insultaţi pe elevii care intră sau ies din clădire.
De asemenea, grupul fumează ţigări şi marijuana. Înainte nu ai avut nici un grup cu care să
pierzi vremea. Până acum, ai fost un elev liniştit care îţi făcea lecţiile şi apoi pleca rapid la
sfârşitul zilei.

9. Cum este sănătatea ta?

Nu ai fost niciodată supus unui control medical sau dentar de rutină cu excepţia
evaluărilor gratuite disponibile la şcoală. În prezent ai o sănătate bună.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Situaţia familiei tale era stabilă din punct de vedere financiar dar violentă din
punct de vedere emoţional. Acest lucru se întâmplă întrucât tatăl tău era un bun furnizor,
dar în acelaşi timp un alcoolic care devenea foarte violent după ce bea. Nu ai avut
niciodată probleme directe cu el şi adesea vă petreceaţi timpul liber împreună. Totuşi,

150
acum trei ani, când ai venit de la şcoală l-ai găsit bătându-ţi mama; ai intervenit între ei ţi
l-ai lovit. După această lovitură, tatăl tău a ieşit din casă şi nu s-a mai întors niciodată. Nu
a mai contactat familia şi nu a trimis nici un ban pentru a o sprijini. Îţi e dor de el, dar
simţi că modul în care se comporta cu mama era inacceptabil. Întotdeauna ai fost apropiat
de mama. Cele mai timpurii amintiri ale tale sunt cu ea, având grijă de tine şi de fraţi, şi cu
bunicii care locuiesc aproape de voi. Întotdeauna îi pune pe membrii familiei mai presus
de tine. Ai mult respect pentru ea şi o vezi ca o mamă ideală. Faci multe lucruri pentru a o
ajuta în casă. Eşti preferatul bunicilor şi îţi petreci mult timp cu ei. Sunt foarte mândri de
tine şi nu cred că mama ta trebuie să fie îngrijorată de consumul de marijuana. Ştiu de
arestarea ta şi sunt îngrijoraţi de decizia curţii pentru că se tem că te vor trata dur.
Eşti apropiat şi de fraţii mai mici. Vin adesea să îţi ceară ajutorul la teme sau la
sarcini. Te joci mult cu ei, fapt pentru care te respectă. Le spui poveşti despre rudele din
Mexic şi acasă îi încurajezi să vorbească spaniola. Mama ştie că se poate baza pe tine ca
să îi supraveghezi dacă este nevoită să plece.
Socializezi doar cu prietenii de la şcoală. În cartier nu sunt băieţi mexicani de
vârsta ta. În Mexic ai mulţi verişori de vârsta ta cu care stai ori de câte ori îi vizitezi. Te
simţi singur pentru că nu ai băieţi de vârsta ta care să poată înţelege cum este să fii
mexican în acest oraş.

11. Cum îţi vezi viaţa?

Te simţi foarte frustrat pentru că trebuie să locuieşti într-o zonă care nu respectă
mexicanii. Totuşi, vezi sărăcia extremă a rudelor de acasă şi realizezi că în State, familia ta
are mult mai multe. Deşi intenţionezi să rămâneţi în America, îţi place să o critici în faţa
colegilor de la şcoală. În grupul de la şcoală nu te simţi la fel de confortabil ca atunci când
eşti cu verişorii din Mexic, dar este mai bine decât să fii singur. Vara trecută, în Mexic,
stăteai cu verii tăi până dimineaţa la 3. Era minunat să fii atât de liber şi de acceptat.
Nimeni nu se purta ca şi cum ai fi fost dependent de droguri dau ca cel care făcea
probleme. Nu ştii de ce în Statele Unite nu poţi fi tratat la fel.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Raoul

A. Ce criterii îndeplineşte Raoul pentru un diagnostic de tulburare de conduită sau / şi

pentru o tulburare cauzată de ingerarea unor substanţe?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Raoul şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese.

151
 Îndeplineşte Raoul toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Raoul pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Raoul privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?
D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Raoul şi daţi
câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Raoul pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi

procedând în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat
impactul factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are
Raoul. Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Raoul.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

152
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Raoul
A. Raoul s-a confruntat cu discriminări şi prejudecăţi serioase în comunitatea lui şi se
simte foarte umilit din cauza acestui lucru. Ca răspuns la remarcile lui, scrieţi două tipuri
de comentarii. Primul să fie simplu, un comentariu de ascultare activă, iar al doilea să fie
mai complex, mai empatic care fie să-i valideze experienţa, să ştie că înţelegeţi prin ceea
ce trece sau să îl ajute să-şi recâştige controlul emoţional. Pentru a realiza aceste
comentarii, folosiţi informaţii din profilul lui Raoul. Aveţi un exemplu de comentariu
empatic folosit pentru a valida reacţiile lui Raoul la experienţele lui.

Raoul. Toţi cei de la magazine se holbează la mine şi mă tratează ca pe un hoţ!

1. Te tratează ca _pe un hoţ (ascultarea activă).
2. Majoritatea oamenilor s-ar simţi umilită dacă ar fi tratată aşa. Ai dreptul să te aştepţi
ca oamenii să te trateze cu respect (comentariu empatic).

Raoul: Toţi profesorii mă tratează ca pe un retardat doar pentru că nu vreau să-i

dezvălui răspunsurile în clasă!
1_______________________________________________________________________
2.______________________________________________________________________

Raoul. Poliţia m-a lovit deşi nu m-am opus arestării. Ştiu că nu am bani pentru a
mă apăra împotriva lor.
1_______________________________________________________________________
2.______________________________________________________________________

Raoul. Doar pretindeţi că mp ascultaţi pentru că eu sunt sursa dvs. de bani. Credeţi
că mexicanii sunt murdari, la fel ca toată lumea de aici.
1. _________________________________________________________________
2._________________________________________________________________

B. Raoul foloseşte şi vinde marijuana, ceea ce în Statele Unite este împotriva legii. Ca
răspuns la fiecare din comentariile lui, scrieţi o confruntare suportivă. Amintiţi-vă să
includeţi în comentariile dvs. atât afirmaţii pentru Raoul sau suport emoţional cât şi
informaţii specifice despre consecinţele negative a ceea ce face. Folosiţi informaţii din
profilul lui pentru a vă ajuta. Folosiţi unul dintre cel patru stiluri de confruntare suportivă.
neaccentuarea etichetei, accentuarea alegerii personale sau a responsabilităţii,
demonstraţia că aţi ascultat nevoile lui Raoul şi fiţi onest cu el în legătură cu problemele
de comportament şi probabilitatea ca acestea să aibă consecinţe negative sau pozitive. Un
exemplu care utilizează accentuarea alegerii personale şi a responsabilităţii acţiunilor lui
este oferit.

Raoul. Toată această situaţie este stupidă! Am probleme cu drogurile doar pentru
că nu sunt alb!
Se _pare că aici există mult rasism împotriva mexicanilor din comunitate. Dar, în
afară de rasism, ai ales să încalci legea drogurilor din Statele Unite. Te descrii ca _fiind
„ bărbatul ” din _ familie. Ca şi bărbat, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce
faci.____________________________________________________________________
Raoul. Eu şi prietenii mei râdem mult. Nu am făcut niciodată ceva greşit.
Raoul: Mamei îi este teamă că voi merge la închisoare şi că apoi voi avea cazier.
Întotdeauna se îngrijorează pentru nimic.

153
 Raoul: Verii mei mexicani mă consideră norocos pentru că merg a şcoală. Nu am
nevoie de şcoală. Pot câştiga bani buni acum.

C. De câte ori îi adresaţi lui Raoul întrebări legate de droguri, poliţie sau de
performanţele lui în declin de la şcoală, se uită scurt la dvs. apoi strâmbă din nas şi îşi
întoarce privirea spre genunchi. Ce comentarii de proces aţi putea realiza pentru a
evidenţia acest patern şi întrebaţi-l ce încearcă să vă transmită prin acest gest?

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Raoul

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Raoul, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Raoul? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.
C. Ce aţi putea să-i spuneţi lui Raoul dacă ar spune „Spuneţi că mă respectaţi ca
şi
mexican. Dovediţi acest lucru spunându-i mamei că nu mai trebuie să vin aici. Ştiţi că nu
este necesar.”

D. Ce aţi putea să-i spuneţi lui Raoul dacă ar spune „Sunteţi doar un învăţăcel. Dacă aş fi
fost alb, aş fi primit un adevărat profesionist care să mă ajute.”

E. Raoul are 17 ani. Nu vrea să-i împărtăşească mamei nimic din ce vă spune. Ce i-aţi
putea spune? Amintiţi-vă că fiind minor, Raoul nu are nici o confidenţialitate legală faţă
de mama lui în multe situaţii de tratament.

154
F. Ce rol joacă sărăcia în problemele cu care se confruntă Raoul în comunitatea lui?

155
 18. Cazul Erica

1. Care sunt principalele tale date?

Numele tău este Erica şi eşti o euro-americană în vârstă de 7 ani. În prezent
locuieşti în mediul rural, într-o comunitate fermieră împreună cu mama şi bunica. Tatăl
tău a murit recent într-un accident de maşină. Mama ta a fost rănită grav în accident şi este
încă în recuperare. În timpul accidentului erai în maşină dar nu ai fost rănită. Imediat după
accident, bunica s-a mutat cu voi pentru a avea grijă de tine şi de mama. Nu-ţi cunoşti
bunica foarte bine deoarece întotdeauna a locuit foarte departe şi o vedeai doar o dată pe
an. Eşti în clasa I la o şcoală elementară din apropiere. Eşti intervievată de către un
terapeut într-o clinică particulară.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti îmbrăcată frumos şi curat cu hainele pe care tu le consideri speciale. Încerci
din greu să stai precum o „domnişoară” şi să nu te încurci. Încercă să-ţi ţii genunchii
strânşi cu picioarele pe podea şi gleznele alăturate; mama ţi-a spus că acesta este un
comportament civilizat. Eşti o fetiţă isteaţă şi nu ai probleme să-l înţelegi pe terapeut
decât dacă foloseşte un vocabular pe care nu îl înţelegi. Bunica te-a forţat să vii la această
programare deşi ai implorat-o să te lase să stai acasă. Astfel că eşti bosumflată şi pasiv
rezistentă în faţa terapeutului. Când ţi adresează întrebări, la început te uiţi în jos, dai din
umeri şi dai din picioare. Dacă terapeutul îţi spun să te uiţi să te uiţi în sus sau prezintă
semne de iritare faţă de tine, îţi lipeşti buzele şi nu spui nimic. Dacă terapeutul încearcă să
fie drăguţ şi calm, dai din cap şi începi să plângi.
Dacă terapeutul îţi pune întrebări despre mama şi tata, te uiţi în jos, te joci cu
picioarele şi încerci să nu plângi. Răsufli din greu. Nu ai nici o batistă şi vrei să-ţi ştergi
nasul. Dacă terapeutul observă şi îţi oferă una, îi eşti recunoscătoare şi îi mulţumeşti de
mai multe ori. Apoi, îl întrebi dacă are copii. Dacă terapeutul răspunde pozitiv, îl întrebi
cum sunt ei. Dacă terapeutul răspunde negativ, îl întrebi „Vă plac fetiţele?”. Dacă
terapeutul răspunde pozitiv la această întrebare, începi să-l mulţumeşti pe terapeut astfel
încât să te îndrăgească.
Ai putea considera întrebările care evaluează psihoza, violenţa sau confuzia
cognitivă ca fiind confuze. Nu ai probleme de gândire sau afecte inadecvate. Ai o tristeţe
apropiată vârstei şi anxietate în legătură cu situaţia prezentă. Nu ai gânduri de a-ţi face rău
ţie sau altor persoane

3. De ce eşti intervievată?
Şcoala i-a recomandat bunici să facă această programare pentru tine. Bunica ţi-a
spus acest lucru după ce ai auzit-o vorbind la telefon cu învăţătoarea. A spus că
învăţătoarea a sunat pentru că era îngrijorată de durerile tale de stomac. I-a spus bunicii că
în fiecare zi la şcoală te plângi că te doare stomacul şi îi ceri să te trimită acasă. Vocea
bunicii părea foarte serioasă când ţi-a spus despre acest lucru şi s-a speriat. crezi că
învăţătoarea i-a spus bunicii să te aducă la această programare drept pedeapsă.
Ai auzit-o pe bunica spunându-i învăţătoarei că acum câteva săptămâni familia ta
a fost implicată într-un teribil accident de maşină în care tatăl tău a fost ucis iar mama a
fost grav rănită. Ai fost în siguranţă datorită centurii şi harnaşamentului pentru umeri cu
care era echipată maşina. Accidentul a avut loc noapte târziu. Nu ai putut să vezi multe din
ceea ce s-a întâmplat pentru că era întuneric şi erai prea mică pentru a vedea ce se

156
petrecea în faţă. Ai adormit chiar înainte ca accidentul să aibă loc. În timpul accidentului
maşina a fost lovită şi când ai fost salvată ai stat cu capul în jos aproape o oră. Părinţii au
fost aruncaţi din maşină pentru că nu purtau centurile de siguranţă. Tatăl tău s-a lovit de
carosabil şi a murit pe loc. Mama a aterizat în iarbă şi şi-a rupt multe oase. A fost
spitalizată timp de 3 săptămâni, iar bunica nu ţi-a permis să o vizitezi la spital. Acum este
acasă dar stă la pat.
Dacă eşti întrebată cum sunt lucrurile acum, oftezi şi spui că bunica s-a mutat la
voi după accident pentru a avea grijă de tine şi de mama. Mama ta ar trebui să se vindece,
dar eşti îngrijorată. În prezent, mama plânge tot timpul, dar nu ai voie să ai grijă de ea. Stă
mereu în pat pentru că în accident şi-a rupt ambele mâini şi picioare. Bunica te lasă să intri
în camera mamei doar de două ori pe zi când vorbiţi nu mai mult de 10 minute. Bunica
spune mereu că mama are dureri mari şi că oboseşte foarte repede.
Dacă eşti întrebată despre bunica, spui că este bătrână, mojică şi întotdeauna
spune că este pre obosită să se joace. Dacă mama adoarme, bunica se duce la culcare.
Bunica ţi-a spus că în timp ce eşti aici va trage un pui de somn. Acest lucru te face să fii şi
mai supărată în legătură ci această întâlnire. Eşti aici doar pentru a ieşi din casă şi pentru
ca zgomotul pe care îl faci să nu trezească pe nimeni.
Dacă eşti întrebată de şcoală, spui că învăţătoarea te urăşte. Spune că eşti rea cu
ceilalţi copii şi te trimite mereu să iei o pauză. Pentru că este nedreaptă, nu vrei să-ţi faci
temele. Anul trecut te-ai descurcat foarte bine la şcoală şi ai auzit-o pe vechea învăţătoare
spunându-i mamei că eşti prietenoasă şi că te comporţi bine. Învăţătoarea din acest an nu
spune niciodată acest lucru şi te pedepseşte mereu.

4. Ce simţi?
9

Eşti furioasă pe tatăl tău pentru că nu vine acasă. Bunica spune că se va întoarce în
ziua judecăţii, dar până atunci mai este drum lung. Vrei să se întoarcă acasă mai devreme
pentru că ai nevoie de el. de asemenea, eşti supărată pe bunica pentru că nu te-a lăsat să-ţi
vizitezi mama la spital. Ea spune că era o regulă a terapiei intensive. Acest lucru pare
stupid pentru tine, dar bunica ţipa ori de câte ori spunea acest lucru.
Eşti foarte tristă pentru mama ta şi adesea plângi pentru ea. Dacă în continuare eşti
întrebată despre acest lucru, spui doar că ţi-e dor de mama ta. Bunica nu găteşte nimic aşa
cum trebuie. Are reguli prosteşti. Bunica adoarme în scaunul din sufragerie şi te face să te
simţi singură. Dacă terapeutul întreabă dacă cineva te ajută, spui că bunica se roagă mult,
dar tu nu faci acelaşi lucru. Îl urăşti pe Dumnezeu pentru că ţi-a luat tatăl. Dacă terapeutul
îţi spune lucruri frumoase, începi să plângi şi suspini despre cât de trist este totul.
5. Cum gândeşti?
Pentru vârsta ta eşti destul de serioasă şi gânditoare. Ai decis că Dumnezeu l-a luat
pe tatăl tău de lângă tine pentru că este egoist şi nu-i pasă că îţi este dor de el. mama ţi-a
spus mereu „Dumnezeu vrea ca noi să fim buni şi dacă suntem, ne va lua în Rai”. Ai fost
bună timp de câteva zile pentru că ai crezut că Dumnezeu te va duce să-ţi vezi tatăl în
ceruri. Dar mai târziu te-ai speriat pentru că dacă ai fi plecat în Rai, ar fi trebuit să-ţi
părăseşti mama. Ai decis să fii rea pentru ca Dumnezeu să nu te vrea.
Îi percepi pe toţi cei din jurul tău ca fiind supăraţi pe tine şi te aştepţi ca terapeutul
să ţipe pentru că nu eşti o fetiţă bună. Îi percepi pe toţi ca fiind foarte ocupaţi şi
nemaiavând timp pentru tine. Te îngrijorezi că accidentul s-a întâmplat din vina ta. Părinţii
ţi-au spus adesea să nu mai vorbeşti în timpul călătoriilor cu maşina pentru că încercând
să-ţi răspundă la întrebări, le distrăgeai atenţia de la condus. Ultimul lucru pe care ţi-l
aminteşti clar în legătură cu accidentul este faptul că l-ai întrebat pe tata cât mai dura până
să dormi în patul tău. Când mama ţi-a spus să faci linişte, ai adormit. Următorul lucru pe
care îl ştii este că erai cu capul în jos şi te-ai speriat foarte tare. I-ai strigat pe părinţi dar

157
nici unul nu ţi-a răspuns. Dacă terapeutul este foarte atent cu tine în timpul interviului,
despărţirea de el v-ar fi foarte grea. I-ai putea cere să nu te părăsească pentru că ai nevoie
de cineva care să aibă grijă de tine. L-ai putea ruga să te ia acasă pentru că urăşti locul în
care stai acum.

6. Ce îţi place la tine?

La şcoală crezi că eşti deşteaptă şi eşti obişnuită să fii o prietenă bună. În timpul
pauzelor îţi place să te dai în leagăne. Sunt doar două. Copiii te plac pentru că ştii cum să
împarţi leagănele. Nu te mai placi pe tine însăţi. În aceste zile, multe lucruri te supără şi te
înfurii atât de repede încât nu te mai poţi opri să fii rea. Când ai vrut să te dai în leagăn, i-
ai dat la o parte pe ceilalţi copii.

7. Cum este sănătatea ta?

În urma accidentului de maşină ai avut doar câteva leziuni minore şi nu ai avut
nevoie de tratament medical. Spui că te simţi bine cu excepţia durerilor de stomac pe care
le ai în fiecare dimineaţă când pleci la şcoală. Recunoşti că te simţi foarte obosită. Bunica
ţi-a spus că acest lucru se întâmplă din cauza coşmarurilor care îţi strică somnul. Nu ştii
sigur ce înseamnă acest lucru, dar îţi aminteşti coşmarurile: toate sunt despre mama şi
tatăl tău. În coşmaruri stai alături de bunica ta la mormântul părinţilor. Bunica se uită la
tine şi îţi spune că eşti un drac care şi-a ucis părinţii fiind egoistă. În vis, când începi să
plângi, bunica îţi spune că mama a plâns până la moarte din cauza ta. Dacă terapeutul te
întreabă dacă tu crezi că mama va muri, recunoşti că eşti foarte îngrijorată din cauza
acestui lucru. Ai auzit-o plângând pe mama, dar de câte ori încerci să o ajuţi, bunica îţi
spune să te duci să te joci pentru că va sta ea cu mama ta. Când îţi vezi mama, îţi prinde
părul şi îţi spune că te iubeşte. Nu eşti sigură dacă este adevărat pentru că pare tristă când
îţi spune acest lucru. Dacă eşti întrebată dacă ai fi putut cauza moartea tatălui, dai din cap
în semn că da. Nimeni nu te-a acuzat de acest lucru, dar crezi că este adevărat pentru că
părinţii îţi spuneau adesea că îi distragi pentru că vorbeai în timp ce ei conduceau. Deşi ai
adormit înainte ca accidentul să aibă loc, te-ai gândit că ceva din ceea ce ai spus înainte ar
fi putut cauza accidentul.

8. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Acasă obişnuiai să fii „moara stricată” a familiei. Familia lua întotdeauna micul
dejun şi cina împreună, iar părinţii te încurajau să le povesteşti ce ai făcut în acea zi.
Părinţii erau mândri de tot ceea ce făceai şi spuneai. Dacă eşti întrebată de modul în care
ştiai acest lucru, spui că ambii părinţi îţi ziceau că eşti mica lor prinţesă perfectă. După
cină te jucai mereu cu mama şi cu tata. El te ducea mereu pe umeri la culcare, prefăcându-
se că te scapă pentru ca tu să aterizezi în pat ca o săgeată. Tatăl tău era atât de amuzant
încât te făcea mereu să râzi până te durea burtica. Cu mama nu jucai jocuri atât de
amuzante. Ea se temea întotdeauna că te puteai răni. Era însă minunată când îţi pregătea
gustări amuzante şi îi lăsa pe prietenii tăi să vină să vă jucaţi împreună. Bunica obişnuia să
vă viziteze o dată pe an, de Crăciun. Vă aducea cadouri minunate, dar părea întotdeauna
mai interesată să vorbească cu mama decât cu tine. Odată, ai început să plângi din cauza
aceasta, iar ea ţi-a spus „Nu îţi spune mămica ta că EA este prinţesa MEA perfectă?”
Mama ta râdea mereu, iar acest lucru te făcea să fii confuză. Cum putea ea să fie prinţesa
perfectă? Tu erai prinţesa perfectă.
Îţi plăcea să vorbeşti cu ceilalţi copii de la şcoală. Te pricepeai să te dai în leagăn.
De când a avut loc accidentul te bosumfli şi plângi când eşti la şcoală. Nu ai chef să
vorbeşti, iar dacă ceilalţi copii se apropie de tine şi încearcă să-ţi vorbească, ţipi. Îi priveşti

158
pe vechii tăi prieteni cum se joacă fără tine. La început eşti rea cu ei, dar uneori eşti tristă
şi furioasă pentru că se joacă fără tine. Îl întrebi pe terapeut de ce copiii sunt atât de răi.
Acum îi urăşti pe toţi.
O urăşti pe învăţătoare, astfel că nu îţi faci temele şi când eşti în clasă, visezi. Cel
puţin o dată pe zi vine la tine şi te întreabă dacă eşti bine. Întotdeauna îi răspunzi cu o
voce rea şi îi spui că te doare stomacul. Apoi începe să ţipe pentru că nu eşti respectuoasă.
Anul trecut îţi plăcea şcoala; învăţătoarea era drăguţă şi vă citea cărţi bune. Anul acesta
este îngrozitor.

9. Cum îţi vezi viaţa?

9 9

Eşti foarte confuză în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în noaptea accidentului. Te

gândeşti la ea în mod constant, dar nu te ajută. Nu poţi să îţi imaginezi ce s-a întâmplat.
Bunica îţi spune că o căprioară a cauzat accidentul, dar nu înţelegi cum acest lucru a fost
posibil. Când erai confuză, părinţii îţi explicau lucrurile, dar acum nu mai ai pe nimeni
care să-ţi dea explicaţii. Nu ştii ce să faci. De ce este totul atât de îngrozitor? De ce nu-i
pasă nimănui?

159
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Erica

A. Ce criterii îndeplineşte Erica pe Axa I pentru o tulburare de adaptare sau pentru o
conduită cu episoade mixte de perturbări ale emoţiilor şi comportamentului sau pentru
doliu?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Erica şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticele
alese.

Îndeplineşte Erica toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Erica pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate sau retard, ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât mai specific posibil.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Erica pe Axa III (condiţii medicale generale care
ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

160
D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Erica şi daţi
câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Erica pentru Axa V (în prezent sau
în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Erica. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Ericăi. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Erica

A. Erica este deprimată din cauza circumstanţelor prezente. Acest lucru s-ar putea reflecta
în expresia ei facială tristă, a posturii ei coborâte şi a lipsei mişcărilor corpului. Cum ar
putea influenţa acest lucru comportamentul dvs. non-verbal de ascultare?
Comportamentele care trebuie luate în considerare includ contactul vizual, orientarea
corpului, postura, expresia facială şi comportamentul autonom.

161
B. Erica este foarte mică şi ar putea avea probleme să răspundă la întrebările deschise
care sunt prea generale şi abstracte. În timp ce pentru adulţi aceste întrebări generale şi
abstracte le oferă multe posibilităţi de a răspunde, pentru copii ar putea fi confuze şi nu ar
putea răspunde la ele. Copiii mici, precum Erica, ar putea răspunde mai uşor la întrebările
directe şi deschise care sunt legate de ceva care este specific şi concret. Rescrieţi
următoarele întrebări pentru a le face mai potrivite pentru un copil de 7 ani. În continuare
este oferit un exemplu care divide prima întrebare pentru adulţi în câteva întrebări pentru
copii.

Exemplu adecvat pentru un adult: Ce se întâmplă acum în viaţa ta?

______(Rescris _pentru vârsta de 7 ani) Ce ai _ făcut astăzi la şcoală? Cum te descurci cu

bunica atunci când eşti acasă? Ce faci împreună cu mama atunci când eşti acasă?_______

Care este relaţia cu bunica ta?

Cum ţi s-a schimbat viaţa de când tata a murit?

Cum te simţi acasă?

C. Din cauza vârstei fragede, Ericăi s-ar putea să-i fie greu să-şi identifice sentimentele.
Aprofundaţi conştiinţa sentimentelor ei prin realizarea de comentarii faţă de
comportamentul non-verbal care se află în legătură cu sentimentele pe care le trăieşte.
Pentru a vă ghida folosiţi informaţii din profilul Ericăi. Un exemplu este dat:

Erica îţi încleştează pumnii şi se încruntă atunci când spune că bunica nu a lăsat-o
să-şi viziteze mama în spital.
______Uitându-mă la _ fata ta încruntată şi la _pumnii tăi strânşi, mă întreb dacă nu eşti
supărată _pe bunica _pentru că nu te-a dus să-ţi vizitezi mama în spital.

Erica alunecă în scaun, se joacă cu părul şi spune că bunica este rea şi că niciodată
nu se joacă cu ea.

162
 Faţa Ericăi se înroşeşte iar ochii se umplu de lacrimi atunci când spune că tata a
plecat şi nu se mai întoarce.

Erica îşi leagănă picioarele şi se uită în jur spunând că învăţătoarea ţipă mereu la
ea fără nici un motiv.

D. Ori de câte ori încercaţi să o determinaţi pe Erica să vorbească despre

comportamentul ei nepotrivit de la şcoală sau de acasă, ea răspunde cu informaţii confuze.
Realizaţi o redirecţionare care să o sprijine pe Erica emoţional dar care să o ajute să ofere
informaţii mai clare. Aveţi grijă să exprimaţi redirecţionarea astfel încât să nu sune ca o
critică. Un exemplu este oferit.

Terapeutul: Spune-mi de ce la şcoală ai fost trimisă astăzi sub observaţie.

Erica: În timpul pauzelor am răcit şi învăţătoarea m-a trimis să stau sub
observaţie.
______Este aiurea să _ fii răcită. Spune-i ce s-a întâmplat de ai _ fost _pusă sub
observatie._

Terapeutul: Învăţătoarea m-a sunat şi mi-a spus că ţi-ai pierdut tema. Ce s-a
întâmplat?
Erica: Mi-am adus tema de la şcoală. Urăsc şcoala!

Terapeutul: Bunica mi-a spus că ai aruncat prânzul la gunoi. Ce s-a întâmplat?

Erica: Mama făcea mâncare bună. Bunica nu o lasă pe mama să-mi mai pregătească
prânzul

Terapeutul: De unde ai vânătaia de pe picior?

Erica: Bunica sune că pisica a fost omorâtă de curiozitate aşa că am ieşit afară.

163
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Erica
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Erica, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Erica? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Ce aţi putea să-i spuneţi Ericăi dacă vă întreabă „Ce este judecata de apoi?”

D. Ce aţi putea să-i spuneţi Ericăi dacă vă întreabă „ De ce credeţi că Dumnezeu este atât
de rău?”

E. Ce aţi putea să-i spuneţi Ericăi dacă vă întreabă „Mama mea va muri?”

F. Cum îi vei explica Ericăi în vârstă de 7 ani cine sunteţi?

G. Ce aţi putea să-i spuneţi Ericăi dacă vă cere s-o luaţi acasă?

164
 19. Cazul Joseph

1. Care sunt datele tale principale?

Eşti un băiat birasial Puerto Rican şi europeano-american în vârstă de 10 ani. Tatăl
şi bunica ta sunt europeano-americani, iar mama ta şi familia ei sunt Puerto Rican. Tocmai
ai fost plasat la o familie adoptivă de către Serviciul de asistenţă socială. Aceasta s-a
întâmplat deoarece bunica ta a trebuit să se interneze într-un spital şi nu avea cine să aibă
grijă de tine în timp ce ea era acolo. Nu ai amintiri cu mama ta sau cu familia ei, de vreme
ce nu i-ai mai văzut de când aveai 3 ani. Ai avut un contact extrem de limitat cu tatăl tău.
El lucrează pe o platformă petrolieră şi vine acasă doar o dată pe an. El o sună pe bunica
ta o dată sau de două ori pe an şi vorbeşte foarte puţin cu tine. Eşti intervievat la un centru
comunitar de sănătate mentală.

2. Cum te comporţi?

Eşti îmbrăcat în haine curate pe care mama ta adoptivă ţi le-a adus. Acestea sunt
primele haine „nou-nouţe” ale tale; bunica ta te-a îmbrăcat doar cu haine folosite, de la
Good Will Industries. Te simţi foarte bine în legătură cu felul cum arăţi şi răspunzi cu
plăcere dacă cel care te intervievează îţi face complimente pentru aspectul tău. La
începutul interviului eşti tăcut şi abătut, răspunzând doar monosilabic. Cu toate acestea,
dacă terapeutul este răbdător şi compătimitor, te deschizi încet din ce în ce mai mult. În
cele din urmă te dovedeşti a fi o persoană inteligentă care poate fi foarte expresivă şi
fermecătoare. Dacă vine vorba de vreo una din „problemele” tale, taci şi devii îmbufnat.
Te cufunzi în scaunul tău şi priveşti insistent în jos. Eviţi întrebările care nu îţi plac prin
simpla privire în jos şi prefacerea că îţi examinezi hainele. Orice are legătură directă cu
bunica ta reprezintă un subiect despre care îţi vine greu să vorbeşti. Dacă terapeutul insistă
să discute despre ea, devii foarte agitat. Spui lucruri precum „Vreau să o văd. Dacă într-
adevăr vă pasă aşa cum spuneţi, mă veţi aduce înapoi cu bunica mea.”
Depăşeşti orice test de stare mentală care presupune memorie şi concentrare. Nu
arăţi nici un semn de confuzie cognitivă, halucinaţii sau amăgiri. Eşti iritat de orice
apreciere de „omucidere” sau „controlarea mâniei” deoarece acestea implică faptul că
terapeutul te consideră o „sămânţă” rea. Îţi pierzi temperamentul dacă eşti întrebat despre
consumul de droguri sau alcool deoarece priveşti aceste lucruri ca pe o acuzaţie de
dependenţă. Ai putea să sari din scaunul tău şi să spui ceva de genul, „Nu mă mai acuzaţi
de lucruri pe care nu le-am făcut”. Dacă terapeutul răspunde acestui comportament cu
declaraţii empatice şi suportive, te calmezi imediat şi doar dai din cap că nu, ca să-i arăţi
că nu consumi droguri sau alcool.
Dacă eşti întrebat despre depresie şi anxietate, te retragi în scaunul tău şi devii
foarte tăcut. Te temi că bunica ta va muri şi ai coşmaruri în legătură cu aceasta. Îţi este
foarte dor de ea şi te simţi singur şi părăsit în căminul adoptiv. Răspunzi pozitiv oricărui
gest de empatie exprimat de terapeut, prin contact vizual şi răspunzând întrebărilor mai în
detaliu.

3. De ce eşti intervievat?
Bunica ta le-a spus asistenţilor de la Serviciul de asistenţă socială că refuză mereu
custodia deoarece simte că este prea bătrână ca să fie responsabilă cu creşterea ta. Ea nu a
mai vorbit cu tine din ziua când a chemat ambulanţa. Asistenta de la Serviciul de asistenţă

165
socială ţi-a spus săptămâna asta că bunica ta nu vrea să vorbească din nou cu tine deoarece
crede că asta va înrăutăţi situaţia; ea crede ferm că o ruptură totală este cea mai bună. Ea i-
a spus asistentei de la Serviciul de asistenţă socială să îţi spună asta deoarece „ea era
plătită de către stat să se descurce cu astfel de lucruri”. Reacţia ta la această veste a fost o
mare furie, care a inclus înjuratul şi aruncarea cu obiecte de mobilier. I-ai spus asistentei
de la Serviciul de asistenţă socială că e o mincinoasă. Acest incident a condus la referirea
ta pentru acest interviu. Asistenta Serviciului de asistenţă socială ar vrea ca tu să primeşti
ajutor pentru a înţelege motivele pentru care nu mai locuieşti cu bunica ta şi pentru a te
adapta la noua situaţie de viaţă. Asistenta crede de asemenea că ai nevoie de ajutor cu
privire la controlarea furiei. Aceasta este prima oară când ai de-a face cu un profesionist în
sănătate mentală. Nu ştii la ce să te aştepţi, dar ştii că nu eşti nebun şi crezi că este stupid
să te afli aici. Pur şi simplu nu crezi ce ţi-a spus asistenta de la Serviciul de asistenţă
socială cu privire la faptul că bunica ta revocă custodia.

4. Cum te simţi?9

Eşti foarte supărat pe Serviciul de asistenţă socială pentru că te-a dat în creştere.
Vrei să mergi acasă la bunica ta. Când oamenii încearcă să îţi explice că este bolnavă, fie
devii foarte tăcut şi abătut, fie o iei razna şi începi să înjuri şi să arunci cu lucruri. Nici
una din aceste strategii nu te duce nicăieri. De ce este totul aşa ieşit de sub control? De ce
nu poate nimeni vedea că ai nevoia să fii cu bunica ta? Când încerci să îţi conştientizezi
sentimentele, explodezi. Se pare că ai de ales între a-ţi ignora sentimentele sau a o lua
razna.
Ai avut multe coşmaruri în care bunica ta era rănită şi te chema. În fiecare vis,
încercai să ajungi la bunica ta, dar nişte forţe malefice te opreau. Rămâneai paralizat şi îţi
priveai bunica murind. Eşti îngrozit de aceste vise şi crezi că ele îţi spun să ajungi la
bunica ta sau ea va muri. Asistenta de la Serviciul de asistenţă socială ţi-a spus că bunica
ta e în spital şi se recuperează, dar eşti suspicios deoarece nu ai mai auzit de ea.

5. Ce gândeşti?
Nu ai crezut asistenta de la Serviciul de asistenţă socială când ţi-a spus că bunica
ta revocă custodia. Bunica te-a mai ameninţat cu aceasta de multe ori şi eşti aproape sigur
că va trece peste asta aşa cum a mai făcut-o şi înainte. Pe de altă parte, ai presimţirea
generală că ţi se vor întâmpla lucruri rele. Te gândeşti că dacă îţi pasă suficient de cineva,
te va părăsi la un moment dat. Faci faţă acestui lucru încercând să eviţi să te gândeşti la el.
Cu toate acestea, la un anumit nivel, nu poţi niciodată să uiţi asta şi îţi afectează felul în
care priveşti comportamentul altor oameni. Adesea percepi greşit unele comentarii neutre
ca fiind o formă de respingere. De exemplu, părinţii adoptivi îţi amintesc în fiecare zi să
îţi faci patul şi să îţi pui hainele murdare în coşul de rufe. Tu consideri acestea ca fiind un
semn că ei preţuiesc mai mult hainele decât pe tine. Continui această rutină a coşului de
rufe doar pentru că te gândeşti că dacă deteriorezi hainele, bunica ta se va alege cu o
factură pentru haine pe care ştii că nu o va putea achita. În mod similar, când părinţii tăi
adoptivi te încurajează să mănânci cât de mult vrei, eşti sigur că ei de fapt se vor plânge
Serviciului pentru Copii şi Tineri că mănânci prea mult. Încerci să te abţii, dar nu te poţi
opri din mâncat decât atunci când nu mai eşti flămând. În timp ce o parte din tine spune
„Nu mânca prea mult sau ei se vor supăra”, altă parte din tine spune „Mănâncă atâta
vreme cât este mâncare”. Te gândeşti că plata facturilor de spitalizare ar putea să vă
împiedice pe tine şi pe bunica ta să mâncaţi multă vreme.
Majoritatea gândurilor tale zilnice o privesc pe bunica ta. Îţi faci multe griji că nu
este nimeni care să aibă grijă de ea la spital deoarece nu este bogată. Te aştepţi ca oamenii
săraci să fie ignoraţi, iar cei bogaţi să primească tot ce vor.

166
6. Ce îţi place la tine?
Te urăşti. Dacă ai fi fost mai agreabil, tatăl tău nu te-ar fi părăsit. Eşti recunoscător
pentru faptul că bunica ta va avea grijă de tine în ciuda faptului că eşti un aşa ratat. Dacă
eşti forţat să găseşti ceva bun de spus, admiţi că eşti mândru că ai învăţat cum să faci
reparaţii în casă singur şi că eşti capabil să îţi faci prieteni uşor. Îţi place
sportul, dar nu te crezi chiar aşa capabil. Consideri că doar ai un avantaj faţă de ceilalţi
copii de 10 ani pentru că eşti mai mare. Eşti îngrijorat că aceştia de 10 ani nu te plac cu
adevărat pentru că eşti „aşa cum eşti”. Strategia ta a fost să le dai gume şi bomboane
pentru a-i menţine interesaţi de persoana ta. Acest lucru a dat roade foarte bune până
acum.

7. Cum te-ai descurcat la serviciu?

Această întrebare nu este relevantă pentru Joseph.

8. Cum te descurci la şcoală?

Întotdeauna te-ai descurcat rău la şcoală, chiar şi când erai la grădiniţă. Nu ştii de
ce. Consideri că eşti în principiu un idiot. Cei de la şcoală te-au plasat recent într-o clasă
pentru cei cu dizabilităţi de învăţare, cu toate că nu ţi-au testat formal abilităţile. Noul tău
învăţător te place, dar spune că nu se poate baza pe tine. Niciodată nu faci temele până la
capăt şi întotdeauna ai o scuză pentru aceasta. Pur şi simplu găseşti toată povestea cu
şcoala ca fiind plictisitoare. Dacă un învăţător este drăguţ cu tine, iniţial începi să lucrezi
pentru a-i face pe plac. Cu toate acestea, la un moment dat, îţi pierzi întotdeauna interesul
şi încetezi să mai încerci. Bunica ta nu părea niciodată interesată dacă îţi făceai treaba la
şcoală sau nu, aşa că nici nu îţi făceai griji.
Eşti foarte interesat de ceilalţi copii de la şcoală. Trăieşti într-un cartier unde nu
este nimeni de vârsta ta cu care să stai, aşa că şcoala este un schimb binevenit. Din acest
motiv nu faci niciodată gălăgie cu privire la mersul la şcoală. Părinţii tăi adoptivi trăiesc
în aceeaşi zonă de şcoală ca şi bunica ta, aşa că nu ai pierdut contactul cu prietenii de la
şcoală. Aceştia sunt băieţii cu care vorbeşti în clasă şi cu care te joci pe terenul de joacă în
pauze. Le-ai oferit bomboane şi alte dulciuri pentru a-i ţine interesaţi de tine. I-ai auzit pe
învăţători vorbind despre tine. Aceştia se întreabă cum de îţi permiţi să dai dulciuri, de
vreme ce ei ştiu că familia ta este foarte săracă. Învăţătorii au observat nişte furturi din
camera lor, dar nimeni nu te-a văzut vreodată în camera învăţătorilor sau în apropierea
acesteia. Nişte învăţători au descoperit că le lipsesc bani din catedrele lor, dar nimeni nu
te-a văzut în nici una din aceste camere nesupravegheat. Eşti întrebat în repetate rânduri,
dar învăţătorii nu au descoperit nimic niciodată. Nu îţi pare rău niciodată că iei banii
pentru că doar îi iei de la învăţători, care par să aibă destui.

9. Cum este sănătatea ta?

Nu ai primit îngrijiri medicale dentale sau de rutină, în afară de cerinţele minime
impuse de sistemul şcolar. Acum că ai fost dat spre creştere, ai avut primul tratament fizic
şi dentar cuprinzător. Nu ţi-au fost administrate medicamente la cabinetul medical, aşa că
îţi închipui că eşti bine. Cu toate acestea, medicul stomatolog ţi-a spus că ai 5 carii ce
trebuiesc scoase. Nu îţi place această idee deloc.

10. Cum relationezi cu ceilalţi?

9 9

Stilul tău general cu adulţii este de a fi calm şi tăcut. Te aştepţi ca ei să fie

imprevizibili şi nepăsători. Eşti politicos cu vecinii tăi şi cu învăţătorii de la şcoală, dar nu

167
ai un interes real faţă de aceştia. Singura ataşare reală este cea faţă de bunica ta. Ţi-ai auzit
„povestea vieţii” de multe ori, deoarece bunica a împărtăşit-o vecinilor şi învăţătorilor.
Tatăl tău a apărut într-o zi la casa bunicii şi te-a părăsit acolo când aveai trei ani. Fusesei
rănit grav de mama ta. Tatăl tău a rugat-o pe bunica să aibă grijă de tine cât timp urma el
să „aibă grijă” de vrăjitoarea care te-a rănit aşa tare. Nu ai amintiri cu mama ta, dar îl cam
ştii pe tatăl tău deoarece bunica are o mulţime din lucrurile lui în casa ei şi ţi-a povestit
despre el. În fiecare an, tatăl tău vine o dată în vizită. Nu anunţă niciodată când vine. Îşi
petrece majoritatea timpului vorbind cu amicii lui în barurile din zonă, dar te lasă să stai
cu el. El sună de asemenea de ziua ta ca să te salute şi să vorbească cu bunica ta.
Conversaţia se termină de obicei după vreo cinci minute. Tatăl tău îţi promite mereu că
vine să te ia, dar nu se întâmplă niciodată. Bunica ţi-a explicat că tatăl tău iubeşte oceanul
şi munceşte pe o platformă petrolieră; e împotriva regulilor să aibă copii pe platformă.
Bunica ta deţine o căsuţă în oraş şi abia supravieţuieşte din ajutorul social. Casa în
care locuiţi stă să se dărâme. Ai încercat să repari câte ceva, dar nimeni nu te-a învăţat
vreodată să faci asta, aşa că multe din reparaţiile tale au fost un dezastru. Ai învăţat nişte
lucruri urmărind o emisiune de reparaţii casnice la TV. Eşti mândru că ai învăţat cum să
vopseşti şi să repari găurile din pereţi. Problema este că deşi poţi să repari o parte din
găurile pe care le-ai făcut în pereţi, de obicei nu ai bani să plăteşti materialele. Vecinul tău
are un garaj bine dotat. Ai furat nişte lucruri de la el. Într-o sâmbătă dimineaţa, te-a prins
făcând aceasta. Te-a întrebat ce pui la cale şi l-ai lovit puternic în stomac cu lemnul cu
care plănuiai să fugi şi ai alergat cât de repede ai putut. Te-ai ascuns în pădure o vreme.
Când ai ajuns acasă pe la ora 3.00 p.m., bunica ta te-a încuiat în garaj drept pedeapsă. Ai
speriat-o apărând la cină în seara aceea; utilizasei nişte unelte ca să demontezi partea din
spate a garajului pentru a putea ieşi. Bunica a ţipat la tine că eşti un hoţ şi că vei ajunge în
închisoare într-o zi, pentru că nu vrei să îţi înveţi lecţiile de la ea.
Ai furat multă vreme. Nici nu îţi poţi aminti cât de mic erai când ai început prima
dată. Îţi aminteşti că primul lucru pe care l-ai furat a fost mâncare. Bunica ta ţi-a făcut
mereu morală că nu ar trebui să mănânci „mai mult de porţia ta”. Ori de câte ori plecai de
la masă încă flămând, ceea ce se întâmpla destul de des, aveai să te strecori în bucătărie şi
să încerci să mai iei de mâncare când bunica nu se uita. Aceasta era o sursă continuă de
conflict între ea şi tine. Luna trecută „a rezolvat problema furtului mâncării” punând un
lacăt pe uşa bucătăriei ca să nu mai poţi să te strecori înăuntru şi să furi mâncare.
În timpul conflictelor cu bunica ta, în afară de faptul că te încuia în camera ta sau
în garaj, te ameninţa mereu că te va părăsi într-un orfelinat dacă nu voiai să înveţi să te
„comporţi”. Aceste ameninţări nu te-au speriat niciodată deoarece îţi dădeai seama că era
singură şi avea nevoie de tine aşa cum şi tu aveai nevoie de ea. Însă anul acesta lucrurile
par să se fi înrăutăţit. Ea spune că temperamentul tău a devenit prea fierbinte pentru ca ea
să-l poată controla şi pare mai serioasă când te ameninţă că te părăseşte decât părea
înainte. Acest lucru te sperie şi ai reacţionat la această frică prin ameninţarea că o vei bate
dacă nu încetează să spună că te va părăsi. În realitate, nu i-ai face niciodată rău, dar ţi-ai
pierdut controlul de câteva ori suficient de mult încât să dai cu pumnul în pereţi. De
asemenea, ai început să distrugi lucruri, dar doar dacă ai fost cu adevărat rănit de ceva. De
exemplu, luna trecută a sunat telefonul şi spre surprinderea ta, era tatăl tău. Voia să
vorbească cu bunica ta, dar nu era acasă; încerca să convingă compania electrică să nu vă
oprească furnizarea energiei electrice. Factura la căldură era prea mare pentru bugetul
bunicii, pentru că iarna fusese foarte grea. Ea făcuse mici plăţi în fiecare lună, dar ultimele
câteva înştiinţări de plată integrală erau foarte ameninţătoare. L-ai rugat pe tatăl tău să
trimită nişte bani în ajutor. El s-a enervat foarte repede. Ai încercat să-l calmezi spunându-
i că nu se va repeta, dar că bunica ta fusese foarte bolnavă în ultimul an şi plata facturilor
scăpase de sub control. Tatăl tău ţi-a închis telefonul în nas la jumătatea frazei. După asta
ai năvălit în camera în care erau depozitate lucrurile lui, i-ai luat jacheta de piele din dulap

168
şi i-ai tăiat-o bucăţi cu foarfecele. Bunica ta şi-a ieşit din minţi când a venit acasă şi te-a
găsit făcând asta. A urlat la tine timp de două săptămâni, întrebându-te cum avea să-i
explice aceasta tatălui tău când va veni acasă.
Cea mai mare criză a avut loc în casa ta săptămâna trecută; bunica ta a căzut pe
scări şi s-a lovit la picior. Ai ajutat-o să se ridice şi ai cărat-o în pat. I-ai luat cheia din
buzunar ca să poţi intra în bucătărie şi să-i faci de mâncare. Bunica părea încântată de tine,
dar spunea că nu o poţi ajuta cu adevărat şi că ştia că ceva era grav. Până a doua zi,
piciorul ei se umflase până la punctul în care abia putea să şi-l mişte. Ştia că trebuie să
meargă la urgenţe. A sunat o ambulanţă pentru ea şi Serviciul de asistenţă socială pentru
tine. Ai auzit-o spunându-le celor de la Serviciul de asistenţă socială că nu avea pe nimeni
care să aibă grij ă de tine cât timp era în spital deoarece tatăl tău nu a vrut să vină acasă să
te ia. Le-a spus de asemenea că îi era frică de tine. Ai fost foarte încurcat de aceasta. Nu i-
ai face niciodată rău şi nu înţelegi de ce credea ameninţările tale de a o face. La Serviciul
de asistenţă socială, ţi-ai petrecut ziua fiind plictisit să priveşti oameni stupizi care treceau
în grabă şi te ignorau. La sfârşitul zilei, ai fost trimis să locuieşti la familia Carlson.
Îi vezi pe cei din familia Carlson ca fiind nişte oameni foarte ciudaţi. Ei tot vin în
faţa ta şi încearcă să te facă să vorbeşti despre diverse lucruri. Nu vrei să vorbeşti cu ei. La
urma urmei, nu-i vei mai revedea vreodată, după ce bunica ta te va lua înapoi. Când ei
vorbesc cu tine, sunt doar o serie de întrebări la care tu nu vrei să răspunzi. Le răspunzi la
întrebări privind podeaua, în timp ce mormăi „da” sau „nu” la orice ziceau ei. Ei au într-
adevăr o casă călduroasă şi multe lucruri drăguţe, dar tu vrei să te întorci la bunica ta.

11. Cum îti vezi viata?

9 9

Viaţa ta e mizerabilă. Eşti şi furios şi deprimat în legătură cu faptul că mama şi

tatăl tău te-au părăsit. Îţi iubeşti bunica, dar nu i-ai spus asta niciodată. Ea are grijă de tine,
dar nu ţi-a spus nici ea niciodată că te iubeşte. Nu ai auzit-o niciodată spunând cuiva
cuvinte de iubire.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Joseph

A. Ce criterii îndeplineşte Joseph pentru un diagnostic de tulburare de conduită sau / şi

pentru o tulburare de anxietate de separare?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Joseph şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese.

169
 Îndeplineşte Joseph toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

170
B. Ce criterii îndeplineşte Joseph pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de
personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Joseph privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Joseph şi daţi

câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Joseph pentru Axa V (în
prezent sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Joseph.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Joseph.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

171
Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Joseph

A. Joseph se retrage şi răspunde monosilabic atunci când este întrebat de problemele lui.
Din cauza trecutului său emoţional sărac, ar putea avea probleme în identificarea
sentimentelor lui. Aprofundaţi conştiinţa sentimentelor lui prin realizarea de comentarii
faţă de comportamentul non-verbal şi întrebaţi-l dacă aceasta reprezintă o anumită stare
emoţională. Pentru avă ghida folosiţi informaţii din profilul lui Joseph. Folosiţi un
vocabular simplu pentru a vă asigura că vă înţelege. Un exemplu este dat.

L-aţi întrebat pe Joseph de tatăl lui. Joseph se holbează la pumnii lui încleştaţi şi
nu spune nimic. S-a înroşit.
_______Văd că ti-ai strâns pumnii şi că au fata roşie. Mă întreb dacă eşti furios._________

L-aţi întrebat pe Joseph dacă ştie ce face bunica lui. Faţa lui Joseph devine albă.
V-a răspuns la întrebare adâncindu-se şi mai mult în scaun.

Tocmai i-aţi spus lui Joseph că înţelegeţi că nu se va întoarce la bunica lui după ce
ea părăseşte spitalul. Îşi dă capul pe spate şi se uită la tavan. Şi-a prins mâinile de scaun.

B. Joseph are multe sentimente amestecate înăuntrul lui pentru că nici unul dintre tutori
nu i-a oferit o atenţie emoţională şi nu la-a ajutat să-şi înţeleagă sentimentele. Exersaţi
cum să-i oferiţi acea atenţie emoţională prin intermediul a două tipuri de comentarii. Pe
primul realizaţi-l mai simplu, ca o ascultare activă iar pe al doilea mai complex, ca un
comentariu empatic care fie să-i valideze experienţa şi să-l facă să ştie că înţelegeţi ceea
ce trăieşte fie să-l ajute să-şi recapete controlul emoţional. Folosiţi informaţii din profilul
lui Joseph pentru a vă ghida. Vă este oferit un exemplu care utilizează empatia care să-l
facă pe Joseph să se simtă înţeles.

Joseph: Bunica mă tot întreabă de ce am tăiat jacheta tatălui meu. Aşa am simţit.
Asta-i tot.
1. Aşa ai simţit (ascultare activă)._____________________________________________
2. Pot înţelege de ce eşti furios pe tatăl tău. Nu te-a ajutat, dar aveai nevoie de ajutor.
Furia ta a crescut atât de mult încât nu ai mai putut s-o ţii în tine (comentariu empatic).

172
 Joseph. Am ţipat la asistentul social pentru copii şi tineri pentru a mă asculta când
i-am spus că vreau să o văd pe bunica.
1_______________________________________________________________________
2.______________________________________________________________________

Joseph: Aceşti părinţi adoptivi sunt foarte ciudaţi. Nu-mi dau seama de ce se uită
mereu la mine. Întotdeauna îmi pun atât de multe întrebări. Pur şi simplu nu au sens.
1_______________________________________________________________________
2.______________________________________________________________________

C. De câte ori aduceţi în discuţie probleme importante la care Joseph trebuie să se

gândească, el le minimizează importanţa. Folosiţi confruntările suportive în încercare de
a-l ajuta să devină mai conştient de nevoia de a se focaliza pe aceste probleme. Amintiţi-
vă să includeţi în comentarii empatie şi suport şi să specificaţi informaţii despre
consecinţele negative a ceea ce face. Pentru a vă ghida folosiţi informaţi din profilul lui
Joseph. Folosiţi unul dintre cel patru stiluri de confruntare suportivă. neaccentuarea
etichetei, accentuarea alegerii personale sau a responsabilităţii, demonstraţia că aţi ascultat
nevoile lui Joseph şi fiţi onest cu el în legătură cu problemele de comportament şi
probabilitatea ca acestea să aibă consecinţe negative sau pozitive. Este oferit un exemplu
prin care să fiţi onest în legătură cu consecinţele comportamentului său.

Terapeutul: În ultima vreme te-ai mai gândit la bunica ta?

Joseph: Va fi bine. Nu am timp să mă gândesc la ea
______Este greu să vorbeşti despre bunica ta _pentru că îţi lipseşte şi nu ştii când sau
dacă o vei mai _putea vedea din nou. În timp ce te doare să te gândeşti la ea, ea este foarte
bolnavă şi te va durea şi mai tare dacă pretinzi că starea ei de bine nu este importantă
_pentru tine.

Terapeutul: Când ai auzit ultima oară ceva despre tatăl tău?

Joseph: Cine ştie şi cui îi pasă. Nu am nevoie de el.

Terapeutul: Cum te înţelegi cu părinţii tăi adoptivi?

Joseph: Fie mă vor ţine la ei fie mă vor da afară. Nu am nimic de spus despre
acest lucru.

Terapeutul: Cum te descurci cu temele de la şcoală?

Joseph: Temele sunt plictisitoare. Nu-mi pierd timpul cu ele.

173
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Joseph

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Joseph, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Joseph? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. La audierea de săptămâna viitoare, bunica lui Joseph va revoca custodia lui

permanent. Ea nu vrea să vorbească cu Joseph. În timpul interviului, Joseph vă cere să
aranjaţi ca el să poată vorbi cu bunica. Ce îi veţi spune?

D. Joseph a fost crescut fără să înţeleagă nimic din originea lui puerto-ricană cu excepţia
faptului că mama l-a abuzat. Acum el locuieşte cu prinţii lui adoptivi euro-americani care,
în tentativele lor de a-i fi părinţi, nu iau în considerare nimic din originea lui bi- rasială. Ar
trebui să discutaţi această problemă cu Joseph şi / sau cu părinţii adoptivi? Fiţi specific
când daţi motive pentru care ar trebui să vă discutaţi sau nu aceste probleme.

174
E. Ce rol joacă sărăcia în problemele pe care le are Joseph cu bunica lui?

175
 20. Cazul Sabina

1. Care sunt datele tale principale?

Numele tău este Sabina şi eşti o fată Bangladesho-americană de 16 ani. Părinţii tăi
s-au născut şi au crescut în Bangladeş şi au avenit în Statele Unite pentru a învăţa
medicina. Tu şi cele două surori mai mici ale tale v-aţi născut în Statele Unite după ce
părinţii voştri au absolvit medicina. Ei s-au stabilit într-un mare oraş metropolitan, iar tu şi
surorile tale aţi urmat şcoala la stat. Anul trecut, tu ai plecat de acasă pentru a te muta cu
prietenul tău. El a fost arestat pentru delapidare de bani de la patronul său şi în prezent
aşteaptă judecata în închisoarea regională pentru că tu nu ai reuşit să aduni bani pentru a-i
plăti cauţiunea.
Tu eşti acum în custodia Serviciului de asistenţă socială şi locuieşti într-o casă
colectivă. Asistentul care se ocupă de cazul tău a început procesul pentru a te declara
minor emancipat. Plănuieşti să revii alături de prietenul tău după ce va fi eliberat din
închisoare. Eşti intervievată la un centru comunitar de sănătate mentală.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti foarte inteligentă şi foarte expresivă în răspunsurile tale. Eşti obişnuită să ţi se
spună de către ceilalţi că eşti foarte atractivă şi fermecătoare. Eşti bine îngrijită şi porţi
haine tipice unei adolescente de oraş. Porţi mai mulţi cercei în fiecare ureche, un cercel în
nas şi unul în buric. Nu iniţiezi nici o conversaţie deoarece consideri aceasta ca fiind o
lipsă de respect, dar şezi pe marginea scaunului şi emani energie şi entuziasm. Răspunzi
cu promptitudine oricărei întrebări venite din partea terapeutului.
Când terapeutul îţi adresează întrebări în legătură cu familia şi prietenul tău, îţi
pierzi brusc energia şi te prăbuşeşti fizic în scaunul tău. Te asemeni unui balon care s-a
spart deodată. Dacă ţi se atrage atenţia asupra acestui lucru, revii imediat pe marginea
scaunului şi schimbi subiectul. Dacă eşti întrebată din nou despre familia ta şi / sau
prietenul tău, afirmi cu tristeţe că lucrurile stau cam rău în aceste privinţe şi că ai prefera
să ţi le scoţi din minte.
Ca răspuns la întrebările de status mental, nu arăţi nici un semn de confuzie
cognitivă, halucinaţii sau de decepţii. Tu negi ideaţia de omucidere sau de sinucidere, dar
ochii tăi capătă o strălucire ciudată când răspunzi întrebărilor legate de sinucidere. Dacă
eşti examinată încet despre acest lucru, oftezi şi spui ceva de genul, „Este greu să merg
mai departe. Totul este prea greu şi dureros zilele acestea”. Tu nu ai un plan de sinucidere.
Admiţi o anumită anxietate şi tristeţe în legătură cu situaţia legală curentă a
prietenului tău. Te simţi oarecum responsabilă pentru starea lui deoarece a intrat în
încurcătura cu banii după ce te-ai mutat la el şi acest lcru se poate să fi contribuit la
decizia lui de a fura. Nu ştiai că fura şi aveai probleme în a adormi de fiecare dată când
aflai; de asemenea nu aveai nici poftă de mâncare.
3. De ce eşti intervievată?
Asistenta de la Serviciul de asistenţă socială care se ocupă de cazul tău te-a trimis
la acest interviu deoarece este preocupată că te afli într-o depresie serioasă. Te-ai înstrăinat
de părinţii tăi şi singura ta legătură socială este cu prietenul tău care momentan este în
arest. Ai fost recent evacuată din apartamentul în care locuiai cu el. Eşti de părere că
proprietarul a dezaprobat relaţia voastră şi a căutat o scuză pentru a vă da afară pe
amândoi. A dat năvală în apartament după ce a citit despre arestarea prietenului tău şi ţi-a
cerut să-i plăteşti chiria întreagă pe care i-o datorai pe cele trei luni precedente. Nu ai avut

176
nimic să-i dai. Ai încercat să te strecori spunându-i că prietenul tău va veni acasă mai
târziu şi îi va plăti chiria. Proprietarul nu s-a lăsat păcălit şi a trimis poliţia să te evacueze.
Ai rugat ofiţerii de poliţie să te lase să stai în apartament, spunându-le că eşti înstrăinată
de părinţii tăi şi că nu ai unde să te duci. Ofiţerii şi-au dat seaa că eşti minoră şi au
contactat Serviciul de asistenţă socială. Aceşti oameni te-au plasat într-o locuinţă colectivă
şi te-au încurajat să lucrezi pentru echivalarea şcolii. După ce vei fi realizat aceasta, vei
putea să te angajezi. Atunci, Serviciul de asistenţă socială te va duce în faţa curţii şi te va
declara un minor emancipat legal. Nu ai mai primit servicii psihologice înainte şi nu ştii la
ce să te aştepţi.

4. Cum te simţi?9

Te simţi disperată acum că prietenul tău e plecat pentru că nu ai la cine să te

întorci. Nu te-ai gândit la sinucidere, dar te simţi foarte singură şi deprimată, incertă
asupra a cum vei continua. Viaţa ta s-a învârtit întotdeauna în jurul relaţiilor de familie, şi
a fi atât de despărţită este o experienţă nouă şi îngrozitoare pentru tine. Încerci să nu laşi
niciodată să apară emoţii negative deoarece consideri acest lucru neadecvat. Eşti sensibilă
la sentimentele celorlalţi şi obişnuieşti să pui nevoile lor deasupra alor tale, în mod
deosebit dacă sunt cei mai în vârstă ai tăi.
Încerci să nu laşi pe nimeni să ştie cât de rău te simţi deoarece consideri că ar
trebui mereu să le faci pe plac celorlalţi şi să încerci să-i faci să se simtă bine. Din acest
motiv, încerci să te porţi optimistă, să fii foarte atentă la replicile terapeutului şi cauţi să îi
faci pe plac. Încerci de asemenea să fii distractivă, deoarece eşti obişnuită să încerci să-i
întreţii pe oaspeţii părinţilor tăi prin conversaţia şi muzica ta. Oricum, din respect faţă de
terapeut, vorbeşti despre părinţii şi prietenul tău dacă eşti presată să faci asta. Apoi,
vorbeşti foarte încet şi în mod frecvent te îneci şi îţi dau lacrimile. După ce ai discutat o
vreme despre problemele de familie, poţi termina cu faţa în palme deoarece te simţi prea
copleşită de suferinţă pentru a mai putea vorbi.
Când vorbeşti despre viitoarea ta emancipare legală, devii destul de nerăbdătoare.
Nu vrei să trăieşti de una singură, dar înţelegi că nu poţi continua să trăieşti în casa
colectivă. Eşti calmă şi răspunzi cu recunoştinţă oricărui comentariu empatic din partea
terapeutului.

5. Cum gândeşti?
Eşti peste media de inteligenţă şi nu ai nici o dificultate în a înţelege vreun lucru
întrebat de terapeut. Tu crezi că familia ta nu te va ierta niciodată pentru relaţia pe care o
ai cu prietenul tău şi nu te vor accepta niciodată înapoi în familie. Tu recunoşti că ai
acţionat împotriva valorilor lor în foarte multe feluri şi te consideri o „fiică rea”. În mediul
tău cultural şi religios, este interzis să ai relaţii sexuale premaritale, iar căsătoriile sunt
aranjate de către vârstnicii familiei. Ştiai că părinţii tăi aveau planuri pentru viitoarea ta
carieră şi căsătorie. Pentru aceasta, trebuie să accepţi ce ţi s-a întâmplat pentru că le-ai
ignorat dorinţele.
Ai fost întotdeauna o persoană religioasă şi ai încercat să te întorci spre rugăciune
pentru a te ajuta cu dificultăţile tale curente. Te rogi singură acasă. Deşi ai putea să mergi
la altă moschee decât părinţii tăi, eşti sigură că într-un fel sau altul toată lumea va şti cine
eşti şi ce ai făcut; cumva lipsa ta de modestie şi neascultarea faţă de autoritate va fi
vizibilă tuturor. Te-ai gândit foarte vag să mergi la o moschee şi să rogi un lider religios să
te sfătuiască, dar ai decis să nu faci asta pentru că te temi că te va condamna pentru ce ai
făcut şi apoi vei şti cu siguranţă că nu te vei mai putea ruga vreodată la o moschee.
Acum că prietenul tău e plecat, ai avut o mulţime de timp pentru a reflecta asupra
a ceea ce ai făcut. Ai ajuns să realizezi că ai acţionat prea repede părăsindu-ţi casa şi

177
regreţi cu sinceritate o parte din lucrurile pe care le-ai făcut. Tu poţi fi foarte introspectivă
dar ai încercat din răsputeri în ultima vreme să NU te gândeşti la cât de mult s-a schimbat
în rău viaţa ta în ultimul an. Câteodată, visezi cu ochii deschişi că te-ai întors în timp şi
încă munceşti din greu la şcoală pentru a le face pe plac părinţilor tăi. Dar tu crezi că nu
vei putea niciodată să te întorci. Cine te-ar vrea ca noră, acum că ai întreţinut relaţii
sexuale cu un bărbat în afara căsătoriei? Ai mai fi măcar acceptată din nou în moschee ca
să te rogi, dacă oamenii ar şti ce ai făcut?
Când aceste gânduri critice încep să te copleşească, te scuturi cu hotărâre şi
înfrunţi realitatea. Ai făcut un angajament serios faţă de prietenul tău, făcând sex cu el, aşa
că trebuie să fii cu el. Ai nişte sentimente atât de puternice faţă de el încât trebuie să fie
iubire adevărată. Tu şi prietenele tale obişnuiaţi să mergeţi la filme şi să vorbiţi despre
cum „iubirea adevărată” cucereşte totul. Problema pentru tine este că iubirea adevărată nu
a cucerit totul în cazul tău. Te afli în necazuri serioase şi te simţi ruşinată de stilul tău de
viaţă din prezent. Tu încerci să eviţi întâlnirea cu cei care te cunoşteau înainte. Dacă vezi
vreun prieten din şcoală, fugi. Ştii că acesta te va condamna şi nu poţi să înfrunţi acest
lucru.
Tu consideri că mulţi oameni din Statele Unite categorisesc musulmanii ca fiind
arabi şi terorişti. Tu găseşti acest lucru foarte supărător şi te aştepţi să fii rău tratată de
majoritatea oamenilor deoarece ei sunt creştini şi nu îţi respectă credinţele. În prezent ai
un simţ al izolării foarte acut. Ai fost întotdeauna „diferită” de majoritatea, dar acum eşti
„diferită” şi faţă de ai tăi.

6. Ce îţi place la tine?

Obişnuiai să fii mândră de nivelul înalt al realizărilor tale şcolare. Eşti de
asemenea încântată că nu ai uitat niciodată să-ţi faci rugăciunile zilnice, în ciuda faptului
că în alte privinţe, simţi că ţi-ai trădat credinţa. Te pricepi la a citi emoţiile celorlalţi şi
simţi că ai ajutat o parte din celelalte fete de la casa colectivă, dându-ţi seama atunci când
erau triste şi ajutându-le să se înveselească; părinţii tăi te-au lăudat adesea pentru
capacitatea ta de a face aceasta pentru membrii familiei. Îţi place de asemenea muzica şi
arta şi te simţi încrezătoare în aptitudinile tale. Tu ştii că părinţii tăi credeau în talentul tău.

7. Cum te descurci la serviciu?

Această întrebare nu este relevantă pentru Sabina.

8. Cum te descurci la şcoală?

Tu ai fost o elevă de nota 10 pe tot parcursul copilăriei tale şi la începutul liceului.
Ai decăzut la liceu la începutul primului an când te-ai mutat cu prietenul tău. De când
locuieşti în casa colectivă, studiezi pentru diploma de echivalare a studiilor.

9. Cum stai cu sănătatea?

Nu ai probleme de sănătate.

10. Cum relationezi cu ceilalţi?

9 9

În trecut erai foarte apropiată de ambii tăi părinţi; ştii că te-au iubit foarte mult. Tu
eşti cel mai mare copil al lor şi s-au concentrat foarte mult asupra educaţiei tale, a
antrenamentului muzical şi a desenului, precum şi a îndemânării în bucătărie. Erai de
asemenea foarte apropiată şi de surorile tale. Tu ai încercat din greu să le oferi un exemplu

178
în termeni de ascultare filială şi excelenţă academică. Părinţii tăi au pus mult accent pe
tradiţiile familiale şi aşteptau de la tine să înveţi bine şi să intri la medicină atunci când vei
fi mai mare. Te-au instruit de la o vârstă fragedă să vii direct acasă de la şcoală, să-ţi
faci temele şi apoi să îţi supraveghezi surorile. Părinţii tăi erau destul de
mândri de abilităţile tale intelectuale şi artistice. Familia ta era foarte religioasă şi
mergeaţi frecvent împreună la o moschee din apropiere.
Relaţia ta cu părinţii a început să se deterioreze când ai ajuns la pubertate, la
vârsta de 12 ani. Ai devenit interesată de băieţi şi părinţii tăi erau consternaţi de lipsa ta de
modestie şi de atracţia vădită faţă de băieţii de la şcoala ta. Nici unul din aceşti băieţi nu
erau musulmani. Câţiva dintre ei au încercat să te sune acasă şi să te invite în oraş. Părinţii
tăi nu-ţi dădeau niciodată voie să vorbeşti cu ei la telefon şi le respingeau întotdeauna
invitaţia. Acestea te-au determinat să începi să te răzvrăteşti împotriva standardelor lor,
mai întâi prin a purta haine pe care ei le considerau imodeste şi mai târziu chiar prin a-i
dezamăgi.
Mama şi tatăl tău ţi-au spus că de vreme ce eşti atât de interesată de băieţi, vor
începe să-ţi aranjeze căsătoria mai devreme decât plănuiseră. În loc să te căsătorească
după ce vei fi mers la facultate, aşa cum fusese planul lor iniţial, te vei căsători mai întâi şi
apoi vei merge la facultate. Ştiai dintotdeauna că în viitorul tău era planificată o căsătorie.
Părinţii şi toate rudele tale s-au căsătorit în felul acesta. Dar ţi-ai scos acest lucru din
minte şi ai visat, împreună cu toate prietenele tale, la găsirea „adevăratei iubiri”. Când
mama ta a adus prima dată vorba de căsătorie, ai încercat să-i povesteşti despre un film
romantic pe care îl văzusei în weekend cu prietenii tăi şi cum ai sperat dintotdeauna că vei
găsi iubirea în acelaşi fel romantic. Mama ta a fost îngrozită şi ţi-a spus că de acum înainte
nu vrea să mai mergi la film sau să te uiţi la vreo emisiune TV fără ca ea să le aprobe mai
întâi. Ea ţi-a reamintit că multe din prietenele tale proveneau din familii divorţate şi că ea
şi tatăl tău nu ar vrea niciodată ca tu să fii o victimă a unui lucru atât de îngrozitor cum
este divorţul. Ea vorbea elocvent despre cum calea Bangladeşă conducea la o mai mare
fericire şi mulţumire. Simţeai iubirea mamei tale pentru tine în vreme ce îţi spunea aceste
lucruri. Erai îngrozită de cât de mulţi dintre părinţii prietenelor tale erau divorţaţi. Ai
ascultat cum prietenii tăi vorbeau despre necazurile lor şi cum se simţeau aruncaţi înainte
şi înapoi între părinţii lor înstrăinaţi. Dar, deşi simţeai că divorţul era oribil, pur şi simplu
nu-ţi puteai imagina că acest lucru avea să ţi se întâmple ţie şi „iubirii tale adevărate”.
Astfel, în loc să te calmeze, această discuţie cu mama ta ţi-a crescut sentimentul de
rebeliune, şi ai făcut primul pas pe calea înşelăciunii.
Un băiat pe care îl considerai foarte atractiv te invita în oraş de câteva săptămâni.
El lucra ca manager secund la magazinul universal de unde mama ta cumpăra majoritatea
hainelor familiei. Era doar absolvent de liceu şi mama ta nu îl considera o persoană
potrivită pentru ca tu să-l cunoşti. Returnându-i nişte haine care nu i se potriveau surorii
tale mai mici, i-ai şoptit că te vei întâlni cu el la bibliotecă sâmbăta următoare. Întâlnirea
ta pe ascuns din acea sâmbătă a înflorit într-o viaţă secretă faţă de familia ta. Părinţii tăi
ştiau că petreceai ore suplimentare la bibliotecă pentru a excela la un curs de ştiinţă, care
ţi se părea foarte dificil. De fapt, tu petreceai timpul cu noul tău iubit. Nu ai fost niciodată
pregătită pentru cât de puternice puteau fi sentimentele sexuale. De vreme ce părinţii tăi
nu se aşteptau să ai vreun contact sexual cu băieţi înainte de căsătorie, te-au considerat
prea mică pentru a fi informată în legătură cu sexualitatea ta. Acest lucru te-a transformat
într-o ţintă uşoară pentru prietenul tău. Deşi era inteligent, el nu s-a gândit niciodată să îşi
continue studiile după liceu; nimeni din familia sa nu au făcut acest lucru vreodată. El a
avut multe iubite înaintea ta şi ştia cum să vorbească. El îţi considera înfăţişarea exotică şi
foarte atractivă. Cu fiecare întâlnire, el te presa din ce în ce mai mult pentru a avea un
contact sexual cu tine. Într-un sfârşit, la o întâlnire pe ascuns, el te-a adus la apartamentul
lui pentru a-şi lua portofelul, pe care spunea că l-a uitat acasă. Odată ajunşi la uşă,

179
presiunea sexuală asupra ta s-a intensificat. Deşi nu te-a forţat fizic să întreţii relaţii cu el,
a exercitat o presiune psihologică mare asupra ta pentru a ceda. Ţi-a adus dorinţa sexuală
la un aşa intens nivel încât cu greu te puteai gândi la altceva în afară de faptul că el trebuie
să fi fost „adevărata iubire” şi că trebuia să-i cedezi oricărei dorinţe ale sale. Odată ce
fapta a fost consumată, ai intrat în panică. El era preocupat de cât de supărată ai devenit şi
a încercat să te ajute să te calmezi, dându-ţi să bei alcool. A continuat să te dezmierde şi
să-ţi spună că totul era în regulă. Aveai o rezistenţă scăzută la alcool şi ai adormit.
În dimineaţa următoare te-ai trezit în apartamentul lui. Era începutul sfârşitului.
Familia ta a fost îngrozită de absenţa ta şi a chemat poliţia să te caute. Când te-ai întors
acasă, a avut loc un scandal monstru. Ai încercat să susţii cu neruşinare declarând că erai
îndrăgostită şi că plănuiai să te căsătoreşti cu acest bărbat cu care te întâlneai în secret.
Părinţii ţi-au interzis să părăseşti casa mai multe zile şi nu te-au lăsat să foloseşti telefonul.
Disperată, le-ai spus de relaţia ta sexuală şi în timp ce ei stăteau şocaţi în camera de zi, ai
fugit de acasă. Ai mers direct la iubitul tău şi i-ai spus că nu ai altundeva să te duci. El ţi-a
alinat suferinţa şi ţi-a spus că totul avea să fie bine şi că poţi sta cu el. Deşi nu ţi-a spus
niciodată că se va căsători cu tine, ai presupus mereu că o va face cândva în viitor.
Ai evitat şcoala deoarece credeai că toţi te izgoni şi nu puteai înfrunta aşa ceva.
Nu ai reuşit să te angajezi deoarece nu aveai experienţă şi potenţialii angajatori erau foarte
suspicioşi deoarece nu voiai niciodată să vorbeşti despre părinţii tăi. Prietenul tău ţi-a spus
că va avea grijă de tine şi într-adevăr a început să lucreze mai multe ore pentru a aduce
mai mulţi bani. Primele câteva luni cu el au fost minunate. În fiecare seară mergeaţi
împreună la un film sau la restaurant. Recent se pare că nu mai erau suficienţi bani pentru
a face nimic. Îţi era foarte dor de familia ta. Întotdeauna te cufundai în lacrimi când
prietenul tău era plecat, dar te-ai străduit să îţi ascunzi durerea faţă de el. Ultima oară când
ai fost cu prietenul tău, venise acasă pe neaşteptate de la muncă şi te-a găsit plângând. A
încercat să-ţi aline suferinţa şi te-a întrebat ce se întâmplase. I-ai spus atunci cât de dor îţi
era de familia ta şi de sentimentul de a le „aparţine”. A spus că avea o idee şi a fugit din
apartament; plecase să caute un CD cu muzică bangladeşă, inclusiv artiştii tăi preferaţi,
Palash şi Shakila. Voia să te ajute cu dorul de casă. Următoarea dată când i- ai auzit vocea,
te suna de la sediul poliţiei. Fusese prins că fura din magazin; nu avusese suficienţi bani
pentru a cumpăra CD-ul. Te-a rugat să faci rost de bani pentru a-l scoate pe cauţiune. Nu
mai rămăsese nici un ban în apartament. Disperată, l-ai sunat pe şeful ei. Acest lucru s-a
dovedit a fi o greşeală; din coincidenţă, şeful lui tocmai descoperise că lipseau mulţi bani
de la locul de muncă. Când şeful lui şi-a făcut apariţia la închisoare, primul lucru pe care
l-a făcut a fost să-l întrebe pe prietenul tău dacă ştia unde sunt banii care lipseau. Prietenul
tău a încercat să nege acest lucru pentru că era foarte speriat. Oricum, atunci când a fost
interogat de poliţie, el a admis că împrumuta bani de la serviciu pentru a o putea scoate la
capăt acasă. El i-a spus şefului său şi poliţiei că fusese sigur că va putea până la urmă să
găsească o modalitate de a pune la loc banii pe care îi luase. Şeful lui a depus plângere şi
prietenul tău a rămas la închisoare. Când l-ai vizitat pe prietenul tău la secţia de poliţie, el
te-a implorat să-l ierţi că a furat şi te-a rugat să îl aştepţi până când va ieşi din închisoare.
Eşti speriată să fii singură, dar plănuieşti să îl aştepţi.

11. Cum îti vezi viata?

9 9

Simţi că ţi-ai trădat familia şi că ei vor suferi mereu din cauza a ceea ce ai făcut.
Îţi este teamă că surorile tale mai mici vor avea probleme în a se căsători deoarece ai
mânjit reputaţia familiei. Te-ai strecurat într-adevăr în curtea şcolii odată pentru a încerca
şi prinzi câteva momente cu ele pentru a le implora iertarea. Ele au plâns şi te-au implorat
să găseşti un intermediar care să vorbească cu părinţii tăi pentru tine. Ele ţi-au spus că
părinţii tăi nu au mai dormit de când ai plecat. Părinţii tăi vorbesc mereu despre tine

180
atunci când cred că surorile tale dorm şi la fiecare discuţie, mama ta sfârşeşte în lacrimi.
Vizita cu surorile tale te-a lăsat şi mai deprimată decât erai înainte. Ele au spus că părinţii
voştri se gândesc să le trimită să locuiască cu rudele în Bangladeş, ca să nu fie distruse de
cultura din Statele Unite, aşa cum ai fost tu.

181
 EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT
9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Sabina

A. Ce criterii îndeplineşte Sabina pe Axa I pentru o tulburare de comportament antisocial
în cazul unui copil sau adolescent sau pentru o tulburare de identitate?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Sabina şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia diagnosticele
alese.

Îndeplineşte Sabina toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca

diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Sabina pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate sau retard, ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât mai specific posibil.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Sabina pe Axa III (condiţii medicale generale
care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu care o influenţează pe

Sabina în prezent şi daţi câte un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul
este de intensitate mică, moderată sau severă.
E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării Sabina pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

182
F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Sabina.
Ar trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al Sabinei. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Erica

A. Sabina s-ar putea aştepta să o evitaţi la fel cum a face familia ei. Ce aţi putea face prin
intermediul comportamentului non-verbal, în timp ce o ascultaţi pe Sabina, pentru a-i da
de înţeles că ascultaţi cu atenţie ceea ce trăieşte şi că nu o judecaţi? Comportamentele care
trebuie luat în considerare includ: contactul vizual, orientarea corpului, postura, expresia
facială şi comportamentul autonom.

B. Scrieţi o serie de întrebări deschise şi închise pentru următoarele sugestii pentru a

evalua rolul problemelor culturale în dificultăţile pe care le are în prezent cu familia ei.

183
Pentru a vă ghida, folosiţi informaţii din profilul Sabinei. Pentru prima sugestie vă sunt
oferite două întrebări deschise şi una închisă.

Sugestia 1: Modul în care priveşte ea rolul unui adolescent şi modul în care

privesc părinţii ei acest rol
______Care crezi că este rolul tău în _ familie acum că eşti
______adolescentă? Cum _privesc
părinţii tăi acest rol de când eşti adolescentă? De când ai devenit adolescentă, rolul tău din
_ familie s-a schimbat?

Sugestia 2: Semnificaţia pentru ea şi pentru părinţii ei a faptului că este originară

din Bangladesh

Sugestia 3: Modul în care ea şi părinţii privesc rolul femeii

C. Sabina se află într-o mare agitaţie emoţională din cauza situaţiei ei prezente. In răspuns
la remarcile ei, scrieţi două tipuri de comentarii. Pe primul realizaţi-l mai simplu, ca o
ascultare activă iar pe al doilea mai complex, ca un comentariu empatic care fie să-i
valideze experienţa şi să o facă să ştie că înţelegeţi ceea ce trăieşte, fie să o ajute să-şi
recapete controlul emoţional. Dacă Sabina exprimă mai mult decât un sentiment sau se
află într-o situaţie ambivalentă, asiguraţi-vă că aveţi în vedre aceste lucruri. Folosiţi
informaţii din profilul lui Sabinei pentru a vă ghida. Vă este oferit un exemplu care
utilizează comentariile empatice care să o facă pe Sabina să-şi controleze emoţiile.

Mă simt bine acasă, dar nu pot locui acolo decât 6 luni. Prietenul meu va ieşi doar
peste câţiva ani. Sunt atât de singură.
1. Acum te simţi bine dar eşti atât de singură (ascultarea activă).____________________
2. In pprezent te simţi bine, dar este înfricoşător să te gândeşti la viitor _pentru că
_prietenul tău va fi plecat pentru multă vreme. înainte ca el să iasă din închisoare trebuie
să iei decizii pentru viitor. Este greu să _ faci singură aceste planuri (comentarii empatice).

Sunt obişnuită să am mereu familia lângă mine. întotdeauna cineva era cu mine.
Mereu vorbeam cu surorile mele despre orice. Chiar şi cele mai mici lucruri erau discutate.
Nici nu îmi amintesc de ce mă plângeam că împărţeam o cameră cu ele. Dacă aş putea fi
din nou cu ele.. .Vreau să le aparţin.
1________________________________________________________________________
Nu mă deranjează să muncesc din greu. Pot munci din greu, dar nimeni nu vrea să
mă angajeze pentru că nu am o diplomă de liceu. Chiar şi serviciul prietenului meu care
este plictisitor şi repetitiv, cere o diplomă de liceu. Familia mea vroia să mă trimită la

2.

184
facultate. Avea planuri minunate pentru mine.
1_______________________________________________________________________
2.

D. Sabina continuă să spună că trebuie să aibă o viaţă separată de cea a părinţilor şi

surorilor ei. Totuşi, pare dornică să vă ceară părerea privind faptul că a luat o decizie
corectă sau nu. V-a cerut sfatul în repetate ori pentru fiecare decizie pe care trebuie să o ia
cu privire la educaţie, situaţia locuinţei, relaţia cu prietenul şi relaţiile cu membrii familiei.
Pare să vă venereze experienţa. Ce comentarii de proces aţi putea face pentru a-i atrage
atenţia asupra acestui comportament? Care sun avantajele şi dezavantajele faptului că
Sabina se bazează mult pe opiniile dvs.?

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Sabina

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Sabina, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Sabina? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

185
C. Ce aţi putea să-i spuneţi Sabinei dacă vă întreabă ce ştiţi despre religia musulmană?

D. Credeţi că pentru a stabili cu Sabina o legătură terapeutică trebuie să vă referiţi şi la

credinţele ei religioase? Fiţi specific şi concret când răspundeţi la această întrebare.

E. Ce rol joacă diferenţele de cultură în situaţia prezentă a cu Sabinei?

186
 21. Cazul Alex

1. Care sunt principalele tale date?

Eşti un euro-american de 8 ani care ai fost adus la tratament de către mama ta
vitregă şi tatăl biologic. Tatăl tău s-a recăsătorit acum 6 luni. Când ai venit să-i vizitezi
acum 3 luni, mama ta vitregă a observat că ai o rană infectată la picior. La spital, doctorul
a afirmat că piciorul tău era infectat şi că dacă tratamentul ar mai fi întârziat câteva zile, ar
fi fost necesară o amputaţie. Doctorul a chemat Serviciul de Asistenţă pentru Copii şi
Tineri care a investigat cazul şi a concluzionat că mama ta biologică te-a neglijat. Mama
vitregă l-a încurajat pe tatăl tău să ia custodia ta şi te-ai mutat la ei. În ultimele două luni
ai locuit la ei. Eşti intervievat într-un centru de sănătate mintală.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti îmbrăcat cu haine curate şi frecvent te uiţi la pantaloni sau la mânecile
tricoului pentru a verifica dacă încă mai arată bine. Periodic te ridici în picioare pentru aţi
netezi pantalonii şi apoi te aşezi din nou. Faci acest lucru pentru a nu avea cute. Dacă
terapeutul observă cât de multă atenţie dai hainelor şi te întreabă despre acest lucru, spui
că acestea sun haine noi de firmă şi mama ta vitregă te-a avertizat să nu le rupi la fel cum
ai făcut cu ultimul costum. Eşti foarte vorbăreţ şi te angajezi uşor în conversaţii cu
terapeutul. Eşti foarte curios în legătură cu el şi cu locul în care te afli, fapt pentru care îl
întrerupi în repetate ori pentru a-i pune întrebări, de exemplu, ai putea să-l întrebi pe
terapeut de unde şi-a luat acei pantofi moderni sau de ce s-a hotărât să cumpere un
anumite tablou de pe pereţi sau scaunele din cameră.
Dacă eşti întrebat de ce te afli aici, te afunzi în scaun, oftezi şi pari foarte trist. Ai
putea chiar să plângi. Dacă te întreabă ce s-a întâmplat, spui că mama ta vitregă te urăşte.
Când eşti întrebat de ce, schimbi subiectul sau îl întrebi pe terapeut dacă şi el te urăşte. Ai
putea să încerci să-l faci pe terapeut să vorbească despre viaţa lui. Dacă terapeutul este
foarte ferm cu tine şi insistă să răspunzi la întrebare, te piteşti, îţi ceri scuze şi devii foarte
liniştit. Dacă terapeutul este ferm dar suportiv, spui că mama ta vitregă vrea să vii aici
pentru că eşti un mincinos compulsiv care este egoist şi distruge tot ceea ce atinge. Dacă
eşti întrebat despre opinia tatălui tău, spui că se pare că el crede că eşti în regulă, dar
mama vitregă este şeful. Dacă eşti întrebat de ce mama ta vitregă te consideră un
mincinos, egoist şi aşa mai departe, încerci din greu să schimbi subiectul. Indirect eşti
necooperativ. Nu refuzi niciodată să răspunzi la întrebare, dar reuşeşti întotdeauna să treci
la un alt subiect. Te scuzi de mai multe ori dacă tu consideri că l-ai supărat sau dezamăgit
pe terapeut şi te uiţi în jos.
Nu înţelegi întrebările care evaluează statusul mental decât dacă terapeutul le
adresează într-o manieră concretă. De exemplu nu înţelegi lucruri de genul „Ai avut
vreodată vreo experienţă neobişnuită?” . Înţelegi lucruri de genul „Cum te simţi când
mama ta vitregă ţipă la tine?” Dacă înţelegi întrebarea terapeutului, recunoşti că îţi este
frică şi că uneori eşti trist şi furios. Nu exprimi nici o dorinţă de a face rău ţie sau
celorlalţi. Nu ai probleme de concentrare sau nu prezinţi alte semne de tulburări de
gândire doar că devii uşor distras. De exemplu, dacă eşti în mijlocul unui răspuns şi
terapeutul se uită la ceas sau la un tablou, pentru moment încetezi să mai vorbeşti şi îi pui
o întrebare despre ceas sau tablou.

187
3. De ce eşti intervievat?
Ai fost trimis aici la sugestia asistentului social după ca mama vitregă s-a plâns de
comportamentul tău. Te-a descris asistentului ca fiind leneş, un mincinos patologic şi
distructiv. Ştii acest lucru pentru că mama te-a pus să stai lângă telefon când a sunat.
Mama vitregă ţi-a spus că asistentul crede că acest comportament se datorează faptului că
în trecut ai fost neglijat. Ea îţi mai dă câteva luni pentru a-ţi reveni ori altfel te dă afară.
Când tatăl tău era acasă ai plâns din cauza acestui lucru, iar el te-a îmbrăţişat. În acelaşi
timp, ţi-a spus că mama vitregă ştie ceea ce este cel mai bine şi că tu trebuie să faci ceea
ce spune ea. Îi oferi această informaţie terapeutului dar doar după ce, iniţial, ai încercat să
eviţi acest subiect.
Dacă terapeutul te întreabă specific ceea ce este rău acasă, admiţi că nu-ţi
aminteşti să te fi schimbat vreodată de hainele de la şcoală înainte să te duci să te joci. Tu
ajungi acasă la 3.30, dar mama vitregă vine de la serviciu dup 5.30. Ar trebui să te duci în
camera ta, să te schimbi, apoi să te duci în bucătărie şi să-ţi iei gustarea din frigider. Mama
ţi-o lasă într-un ambalaj anume. Când ai terminat de mâncat, ar trebui să pui vasele
murdare în chiuvetă şi apoi să te apuci de teme. Când le-ai terminat, ai voie să ieşi afară.
Decât să urmăreşti acest program, mergi întotdeauna la joacă în hainele de şcoală
şi le rupi şi le murdăreşti pe toate pentru că t joci prea mult. Apoi, îţi mănânci gustarea,
dar dai mâncarea pe jos şi nu îţi aminteşti să pui vasele în chiuvetă. Nu îţi faci temele
niciodată decât dacă stă lângă tine şi te obligă. Dacă te întreabă dacă eşti pedepsit,
recunoşti că după tentativele iniţiale de a nu face acest lucru, mama ta vitregă te-a trimis
în camera ta fără să-ţi dea de mâncare, ţi-a luat privilegiile de la televizor şi a refuzat să te
mai lase să te joci. Când face acest lucru, te înfurii şi începi să spargi orice îţi cade în
mâini. Te superi când dai aceste informaţii şi îl întrebi pe terapeut în repetate ori dacă te
urăşte.
Nu ai mai primit servicii de sănătate mentală până acum. Dacă eşti întrebat la ce te
aştepţi de la această întâlnire, spui că mama ta vitregă se aşteaptă să fii pedepsit de către
terapeut dacă nu te comporţi cum trebuie. Se presupune că trebuie să te duci acasă cu idei
de la terapeut despre modalităţi bune te a te pedepsi dacă nu te comporţi acasă aşa cum
trebuie. Mama ta vitregă este frustrată pentru că nimic din ceea ce face nu te determină să
te comporţi frumos; vrea idei care să funcţioneze.

4. Cum te simţi ?
9

Ai putea avea probleme să răspunzi la întrebările legate de sentimente pentru că

nu eşti obişnuit să te gândeşti la ele. Eşti obişnuit să fii activ şi să faci diverse lucruri.
Dacă eşti întrebat dacă eşti fericit vreodată, s-ar putea să nu ştii ce să răspunzi. Totuşi,
dacă eşti întrebat ce faci după ce ţi se întâmplă lucruri bune, poţi spune că zâmbeşti, râzi şi
sari de bucurie. Apoi, dacă eşti întrebat cum te simţi când sari şi zâmbeşti şi râzi, spui că
te simţi fericit. Dacă eşti întrebat dacă eşti vreodată anxios, spui că nu ştii ce înseamnă
acest lucru. Dacă terapeutul spune ceva de genul „Eşti vreodată îngrijorat despre ceea ce
se întâmplă acasă?” spui că te temi să faci greşeli când mama ta vitregă este prin preajmă.
Se pare că observă fiecare greşeală pe care o faci. Dacă ţi se cere un exemplu specific,
spui că ieri ai crezut că ai făcut curat în cameră aşa acum trebuia, dar ceva nu a fost în
regulă şi nu ţi-a dat voie să ieşi afară. Să mergi afară este lucrul tău preferat, iar ea îţi ia
mereu acest lucru. Acum te îngrijorezi de fiecare dată când faci ceva şi ea este cu ochii pe
tine. Când vorbeşti despre acest lucru oftezi mult. Dacă eşti întrebat ce părere are tatăl tău
despre acest lucru, spui că ţi-a zis că va trebui să pleci dacă nu o vei face pe mama vitregă
să te iubească. Uneori, dacă te îngrijorezi prea mult, devii stângaci şi calci pe lucruri sau
le scapi, iar acestea se sparg. Acest lucru se întâmplă de multe ori când trebuie să îţi duci
farfuria la chiuvetă. Dacă vasele se sparg, mama ta vitregă se înfurie foarte tare.

188
 Dacă eşti întrebat dacă eşti vreodată trist, spui ca eşti trist mai tot timpul pentru că
mama vitregă nu te iubeşte şi ţi-a spus că nici mama ta adevărată nu te iubeşte. Mama
vitregă obişnuia să-ţi sună că mama ta adevărată te-a crescut într-un mod greşit. Acum
spune că eşti rău şi că poate înţelege de ce mama ta te-a ignorat. Când îţi spune acest
lucru, te face să plângi.
Dacă eşti întrebat ce faci când eşti supărat, spui că vrei să faci lucrurile bucăţi.
Uneori face acest lucru cu jucăriile tale. Când spargi lucrurile, te simţi mai bine, dar mai
târziu te superi pentru că nu mai ai jucării. Acum mama vitregă te supără mai tot timpul şi
nu mai ai prea multe jucării. Astfel, în loc să mai distrugi jucăriile, ţipi şi o faci în toate
felurile. Chiar se enervează când îi spui că este o vrăjitoare. Te bucuri că este supărată
pentru că simte acelaşi lucru ca şi tine. Dacă eşti întrebat de ce te face să fii furios, spui că
are prea multe reguli şi că sunt îngrozitoare. Dacă eşti întrebat ce vrei să se întâmple, spui
că vrei s-o baţi pe mama vitregă, dar că nu poţi. Dacă eşti întrebat de ce nu poţi, spui că ţi-
ar lua toate jucăriile.
Tata ţi-a spus că vei pleca din casă dacă nu te adaptezi. Cei de la serviciul de
asistenţă ţi-au spus că nu te vei mai întoarce niciodată la mama ta biologică astfel că nu
vei avea unde să te duci dacă mama vitregă te dă afară. Oricât o urăşti, nu ştii ce se va
întâmpla dacă va face acest lucru. Uneori te gândeşti la acest lucru şi te simţi speriat.
Dacă în timpul şedinţelor, terapeutul este drăguţ cu tine, i-ai putea spune că tu
crezi că vei putea fi fericit dacă te va lua la el acasă.

5. Cum gândeşti?
La început, te aştepţi ca adulţii să te placă pentru că aşa s-a întâmplat întotdeauna.
Cumva, te aştepţi ca din motive necunoscute, adulţii vor ajunge să te urască. Nu înţelegi
de ce acest lucru merge rău mereu, dar aşa se întâmplă. Nu ai nici o idee despre ceea ce ai
putea să faci astfel încât să îi facă pe adulţi să fie supăraţi pe tine. Ştii că adulţii deţin
lumea şi, iniţial, încerci să le faci pe plac. Vrei ca ei să te aprobe şi să te iubească. Nu
petreci mult timp gândindu-te. Îţi place să fii în mişcare. Îţi este greu să stai într-un loc şi
chiar atunci când serveşti gustarea te plimbi prin bucătărie uitându-te la lucruri în timp ce
mănânci. Nu înţelegi de ce trebuie să-ţi faci temele înainte să te joci. Jucatul este amuzant,
iar temele sunt plictisitoare, aşa că evident ar trebui să te joci nu să faci teme.
6. Ce îţi place la tine?
Îţi place să desenezi. În timpul liber desenezi mult şi dai aceste desene tatălui sau
profesorilor de la şcoală. Obişnuiai să faci desene şi pentru mama ta vitregă. Ea le pune pe
frigider, dar acum le rupe şi îţi spune să îţi faci temele. Dacă şi oferă oportunitatea,
desenezi o inimă, pui numele terapeutului în mijloc şi apoi i-o dai lui.

7. Cum te descurci la serviciu?

Această întrebare nu este relevantă pentru Alex.

8. Cum te descurci la şcoală?

Acum două luni te-ai mutat la şcoală nouă pentru că s-a schimbat custodia asupra
ta. Dacă eşti întrebat de şcoală, spui că mama ta adevărată nu te trimitea prea des la
şcoală. Mama vitregă te obligă să mergi în fiecare zi. La şcoală, învăţătoarea ţi-a spus că
te place, dar că vrea să încerci mai mult să înveţi unele lucruri. Spune că eşti în urma
tuturor la citire şi scriere şi că trebuie să înveţi să te organizezi şi să nu mai fii aşa
dezordonat. Învăţătoarea spune că eşti isteţ. Spune că nu îţi faci treaba pentru că nu ai
învăţat să fii responsabil.
Dacă eşti întrebat cum te înţelegi cu ceilalţi copii de la şcoală, spui că toţi băieţii

189
te la să te joci cu ei pe teren, dar că nici unul nu se joacă cu tine în afara şcolii.

9. Cum este sănătatea ta?

Când locuiai cu mama ta, nu ai avut contact cu nici un doctor în afara lucrurilor
care se petreceau la şcoală. Recent, ai petrecut o zi întreagă în biroul unui doctor, unde ţi
s-au făcut multe analize. Serviciul de asistenţă a plătit pentru ele, dar ştii că mama vitregă
le-a cerut. Doctorul i-a spus că nu te dezvolţi aşa cum ar trebui. Crede că ar trebui să
mănânci mai multe lucruri sănătoase pentru a creşte mai mult. Ţi-a plăcut acest sfat pentru
că acasă la mama adevărată îţi era mai mereu foame şi nu te simţeai bine. Mama vitregă te
hrăneşte mult, dar strică acest lucru când ţipă pentru că nu ai manierele potrivite la masă.
Doctorul ţi-a dat o cremă specială pentru picior. Se vindecă bine, dar mama vitregă spune
că îţi va rămâne o cicatrice pentru că cealaltă mamă nu a avut grijă de tine.

10. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

La început, mama vitregă părea că te place. Noaptea te învelea şi îţi citea poveşti.
Ţi-a cumpărat jucării şi haine noi. Era foarte încântată când te-ai mutat. Problemele au
început când a început şi şcoala. Era foarte furioasă pentru că ai rupt toate hainele pentru
şcoală. Ţi-a spus de multe ori că la şcoală nu poţi purta haine murdare şi rupte şi că ea nu-
şi permite să-ţi cumpere mereu lucruri noi. Când îţi spune aceste lucruri plângeai, dar
acum te înfurii şi ţipi şi tu la ea. Crezi că regulile ei sunt stupide şi că nu te poate obliga să
le respecţi.
Tatăl tău este un consilier de vânzări care călătoreşte în toată ţara pentru afaceri.
Este acasă doar din când în când. Ţi-a spus că el consideră că toate problemele tale au loc
din vina mamei adevărate. Înainte să vii să locuieşti cu el, vă vedeaţi doar de câteva ori pe
an. În timpul acestor vizite era drăguţ, dar nu observa că lucrurile care se petreceau în casa
mamei erau urâte. Crede că mama vitregă ţipă prea mult la tine şi l-ai auzit spunându-i
asta. L-ai mai auzit spunându-i că orice femeie adevărată ar şti cum să se comporte cu un
băiat de 7 ani. Nu ştii ce înseamnă „femeie adevărată”, dar poţi spune că acest lucru a
supărat-o tare. Când începe să te sperie cu ameninţări că te dă afară, spui „Oricum nu eşti
o femeie adevărată. Tata aşa spune.” Acest lucru o face să plece şi să
plângă.
Crezi că noua ta învăţătoare este bună. Încearcă să te ajute să înveţi să citeşti şi îi
place cum desenezi. Ai vrea să nu-ţi mai verifice temele atât de atent. Învăţătoarea de anul
trecut nu făcea aşa ceva. Nu ştii de ce trebuie să fie atât de minuţioasă cu temele tale.
Odată, când te-a trimis la colţ pentru că nu ţi-ai făcut tema, ai început să plângi. Apoi, tea
luat de acolo şi te-a liniştit. Chiar îţi place când îţi dă o batistă şi te ajută să îţi ştergi nasul.
Ai întrebat-o dacă i-ar plăcea să te ia acasă. Te-a îmbrăţişat şi te-a trimis înapoi în bancă.
Ai auzit-o certându-se cu mama ta vitregă la telefon. Mama vitregă era foarte furioasă
când te-a văzut mai târziu. Ţi-a spus că era responsabilitatea ta să-ţi faci temele şi că nu
avea de gând să fie certată de către învăţătoarea ta.

11. Cum îti vezi viata?

9 9

Te bucuri că eşti cu tatăl tău. În această casă mănânci mult mai bine. Poţi
recunoaşte că mama vitregă este o bună bucătăreasă şi că ţi-a cumpărat haine curate. Dacă
ar înceta să mai fie rea, ai fi bucuros să locuieşti cu ea.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

190
Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Alex
A. Ce criterii îndeplineşte Alex pe Axa I pentru un diagnostic de comportament
opoziţional sau pentru o tulburare de relaţionare părinte-copil?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să-l domine pe Alex şi
indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese.
Îndeplineşte Alex toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I, ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Alex pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de personalitate

şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic
util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Alex privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu pentru Alex şi daţi câte
un exemplu pentru fiecare pe Axa IV. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică,
moderată sau severă.

E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Alex pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Alex. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

191
G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Alex. Alegerile
dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu el? Ar trebui să fie deranjat de alegerea dvs.?
Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Alex

A. Alex îşi dezvăluie sentimentele fără a fi cu adevărat conştient de ele. Ajutaţi-l pe Alex
să-şi aprofundeze conştiinţa emoţiilor, identificând posibilele stări pe care le trăieşte şi
cum ar putea să le exprime prin intermediul comportamentului non-verbal. Pentru a vă
ghida folosiţi informaţii din profilul lui Alex. Un exemplu este dat.

Alex: M-a trimis din nou în camera mea. I-am arătat. Am distrus acel camion pe
care abia mi l-a dat.
______Ai _ fost supărat_pentru că te-a trimis în camera ta, aşa că i-ai arătat că erai _
furios
distrugând _ jucăria _ pe care ţi-a dat-o.
Alex: Tata nu a venit acasă ca să se joace cu mine aşa cum mi-a promis, aşa că m-
am ascuns în baie ca să nu mă găsească.

Alex: A ţipat la mine pentru că eram murdar, aşa că am aruncat tema în toaletă.

Alex: Copiii care stau lângă mine nu mă lasă să mă joc cu ei. Ieri, le-am văzut
mingea în curte. Când nimeni nu se uita, am luat-o şi am ascuns-o în garaj

B. Alex simte adesea că nimeni nu îl ascultă. Ca răspuns la comentariile lui, realizaţi un

rezumat care să demonstreze că îl ascultaţi, care evidenţiază o temă, care serveşte drept
tranziţie sau care să-i descrească intensitatea emoţională. Folosiţi informaţii din profilul
lui Alex care să vă ghideze. Vă este oferit un exemplu de rezumat care face tranziţia spre
un alt subiect.

Alex: Mama mea vitregă mă urăşte. Indiferent ce fac, ea crede că sunt rău. Ţipă la
mine după orice lucru pe care îl fac. Îi spun că ea este cea rea, nu eu. Chiar şi tata crede că
este rea pentru că l-am auzit spunându-i că nu este o femeie adevărată pentru că nu mă
poate controla. Dar deşi este vina ei, tata spune că trebuie să o ascult sau va trebui să plec.
______Ţipă şi ţipă indiferent ce ai _face. Nu vrei să o asculţi, dar tata îţi spune că va
trebui să pleci dacă nu vei face în tocmai. Ai făcut astăzi ceva din ceea ce ţi-a spus ea?

192
 în răspuns la comentariul anterior al lui Alex, scrieţi un alt rezumat care să
evidenţieze tema care reiese din afirmaţiile lui.

Alex: La şcoală toţi ceilalţi copii stau la locurile lor, dar mie nu-mi place. Nu
vreau să stau jos. Îmi place să mă mişc prin clasă. Învăţătoarea are o mulţime de lucruri
grozave. Îmi place să ajung acolo înaintea tuturor ca să mă uit pe rafturi şi să ating
lucrurile. Învăţătoarea nu se supără pe mine dacă le-ating înainte ca orele să înceapă, dar
se înfurie dacă fac acest lucru în timp ce ne citeşte sau face altceva. De ce trebuie ca toată
lumea să se ia de mine?

C. Alex încearcă să schimbe subiectul de câte ori vorbim despre un subiect sensibil.
Scrieţi un comentariu care să îl sprijine emoţional pe Alex, dar să îl încurajeze să se
confrunte cu situaţiile pe care le evită. Fiţi atent la modul în care exprimaţi redirecţionarea
astfel încât să nu sune ca o critică. Folosiţi informaţii din profilul lui Alex pentru a vă
ajuta. Este oferit un exemplu de redirecţionare care să prevină evitarea.

Terapeutul: Ce ai spus pentru ca mama ta vitregă să te numească mincinos?

Alex:: Când aţi fost copil, v-a făcut cineva mincinos?
______Ştiu că te _ face să te simţi _prost când mama vitregă te _ face mincinos. Ce i-ai
spus
ca să te numească astfel?____________________________________________________

Terapeutul: Astăzi ţi-ai făcut temele?

Alex:: Astăzi învăţătoarea a fost nedreaptă cu mine. Stăteam la locul meu ca toţi
ceilalţi, dar apoi David, care stă în spatele meu, m-a pocnit cu un creion şi a trebuit să mă
întorc şi să-l pocnesc înapoi. Profesorul m-a acuzat că nu am fost atent şi în pauză m-a pus
să stau la colţ.
Terapeutul: Spune-mi ce s-a întâmplat când ai văzut-o ieri pe mama ta la centrul
de Asistenţă pentru copii şi tineri.
Alex: Mama vitregă spune că mama mea adevărată nu mă iubeşte. Dvs. credeţi că
mă iubeşte

Terapeutul: Când te-ai întors de la şcoală astăzi, ai respectat programul?

Alex: Când eraţi copil, cum era programul dvs.?

193
Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Alex
A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Alex, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Alex? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

C. Ce aţi simţi dacă Alex ia ceva din camera de interviu şi ameninţă că îl va arunca pe
geam? Ce s-ar întâmpla dacă ar veni spre dvs. şi v-ar ameninţa că vă bate?
D. Alex are un istoric de comportament agresiv ca răspuns la emoţiile lui negative. Să
presupunem că aţi vorbit cu el despre relaţia cu mama lui biologică şi că puteţi vedea prin
indiciile non-verbale tensiunea care creşte în el. ce i-aţi putea spune lui Alex dacă vă
ameninţă că va face ceva agresiv în timpul şedinţei?

E. Ce veţi face dacă Alex va începe să arunce cu obiecte în dvs.?

194
 22. Cazul Cathy

1. Care sunt principalele tale date?

Numele tău este Cathy şi eşti o euro-americană în vârstă de 11 ani. În ultimele 4
luni ai fost dată spre creştere. Acest plasament s-a făcut după ce i-ai descoperit unuia
dintre profesorii de la şcoală faptul că ai fost victima unui abuz sexual. Familia ta adoptivă
este formată dintr-un cuplu căsătorit care te-au încurajat să le spui mama şi tata. Nu au
proprii lor copii. În prezent frecventezi clasa a 5a într-o şcoală din mediul rural. Familia ta
biologică este formată din mama, bunicul, sora ta Karen şi doi verişori adulţi care uneori
locuiesc cu familia ta, iar alteori cu membrii familiei extinse într-un alt oraş. Mama ta are
prieteni care vin şi pleacă. Eşti intervievată într-un centru de sănătate mentală.

2. Cum te comporţi în timpul interviului?

Eşti bine îmbrăcată şi te joci cu părul. În timpul şedinţei eşti liniştită şi timidă, dar
inteligentă şi nu ai probleme să înţelegi întrebările din partea terapeutului. Nu iniţiezi nici
o conversaţie, dar răspunzi imediat la fiecare întrebare pentru că vrei să-i faci pe plac
terapeutului. Răspunzi încet, uitându-te în jos şi uneori mai tragi cu ochiul la terapeut. Cu
cât terapeutul îţi spune mai multe lucruri care să te ajute să te simţi confortabil, cu atât te
deschizi mai mult şi ai contact vizual cu el. Dacă te simţi criticată în orice fel, te închizi.
Când eşti întrebată de ce te afli la interviu, devii mofturoasă şi aproape incoerentă.
Dacă terapeutul îţi oferă mult sprijin, te calmezi. Dacă îţi sunt adresate întrebări specifice
despre abuzul sexual, îl întrebi pe terapeut dacă puteţi vorbi despre altceva. Te sprijini de
scaun ca şi cum te-ar proteja. Îţi încrucişezi gleznele şi dai şi alte semne nonverbale de
anxietate. Dacă terapeutul îţi adresează întrebări ce evaluează statusul mintal, cum ar fi
dacă eşti anxioasă, supărată sau furioasă, negi. Dacă terapeutul te întreabă gentil,
spunându-ţi că este în regulă să vorbiţi despre aceste lucruri, recunoşti că ţi-e dor de mama
şi de fraţii tăi, eşti supărată pentru că ai recunoscut abuzul sexual şi eşti îngrozită de tatăl
tău adoptiv. Întrebările despre halucinaţii şi iluzii ţi se par grele de înţeles şi îi ceri scuze
terapeutului pentru că eşti prostuţă. Dacă eşti întrebată dacă ai rănit pe cineva sau dacă ţi-
ai făcut rău, spui că nu.

3. De ce eşti intervievată?
Acum patru luni bunicul tău a început să o atingă pe sora ta în vârstă de 5 ani pe
tot corpul şi acest lucru a făcut-o să plângă. I-ai povestit profesoarei a doua zi pentru că ai
vrut să o ajuţi pe Karen şi nu ai ştiut ce altceva să faci. I-ai mai spus profesoarei că
bunicul te-a atins şi pe tine aşa toată viaţa. Ai implorat-o pe învăţătoare să o protejeze pe
sora ta. Ea a luat legătura cu directorul principal, care i-a sunat pe cei de la Serviciul de
asistenţă socială. Un asistent a venit şi a vorbit cu tine după ce s-au terminat orele. După
ce aţi discutat, a sunat-o pe mama ta şi i-a spus că te va duce acasă şi că va dori să
vorbească cu ea şi cu Karen. Când aţi ajuns acasă, nu era nimeni. Erau semnele unei
plecări rapide. Te-ai grăbit să te duci în camera în care stăteai cu sora ta. Ea nu era acolo;
toate semnele că ea ar fi fost acolo au dispărut. Ai fost plasată într-o adopţie de urgenţă.
Serviciul social îţi caută familia, dar nu au avut noroc. Pentru a primi ajutor, te-au trimis la
această întâlnire, dar nu ştii ce vrea să însemne.
Dacă eşti întrebată despre ceea ce ţi-a făcut bunicul, spui că te-a atins peste tot. El
şi cei trei veri adulţi ai tăi ţi-au făcut acest lucru întotdeauna. În acest punct, nu vrei să mai
vorbeşti. Dacă eşti presată uşor de către terapeut, dai mai multe detalii, cu privire la
perversităţile la care te-au supus. La început îi implorai să te lase în pace, dar după o

195
vreme ai renunţat pentru că nu mergea niciodată. Aceşti indivizi te-au ameninţat de multe
ori că o vor lua pe mama ta dacă spuneai cuiva despre acest abuz. Ai fost atât de
îngrijorată pentru sora ta încât ai riscat şi i-ai spus profesoarei. Spunând acest lucru, te
puteai simţi foarte copleşită. Chiar au luat-o pe mama de lângă tine; aşa cum te-au
ameninţat mereu. Dacă eşti întrebată dacă mama ta ştia despre activităţile sexuale, spui că
niciodată nu vorbeaţi despre acest lucru. Trebuie să fi ştiut pentru că atunci când cineva
începea să te atingă, pleca din cameră.
Dacă eşti întrebată ce-ţi doreşti, spui că vrei să fii din nou cu familia ta. Dacă eşti
întrebată cum te simţi în familia adoptivă, spui că ai probleme cu somnul şi că în fiecare
noapte îţi uzi patul. Această problemă este nouă şi a început de când te afli în noua
familie. Dacă eşti întrebată dacă ştii de ce se întâmplă acest lucru, spui că tatăl adoptiv
vine în fiecare seară să te sărute de noapte bună după ce stinge lumina. Acest lucru te
îngrozeşte. Eşti sigură că te sărută pentru că vrea să abuzeze de tine. Pentru acest lucru îl
urăşti. Dacă eşti întrebată despre mama adoptivă, spui că o placi. Îţi găteşte şi te
încurajează să-i spui „mama”. Cu această mamă nouă nu vorbeşti niciodată despre tatăl
adoptiv. Îţi iubeai mama, deşi te-a abandonat imediat după ce i-ai spus profesoarei despre
abuzul sexual. S-a întâmplat exact ceea ce te-au ameninţat abuzatorii. Cu toate acestea, nu
vei risca să o pierzi pe „mama” adoptivă spunându-i ceea ce te îngrijorează la „tatăl”
adoptiv. Dacă eşti întrebată cum vei rezolva problema cu tatăl adoptiv, spui că mama ta a
trăi cu diferiţi bărbaţi. Te aştepţi ca şi mama adoptivă să-şi schimbe partenerii des. Speri
că nu va mai trece mult timp până când în casă va veni un nou tată adoptiv şi, în plus,
speri că acest „tată” nu va fi interesat de tine.
Dacă eşti întrebată despre un tratament prioritar, spui că aceasta este prima dată şi
că nu ştii ce se va întâmpla.

4. Ce simţi?
9

Îţi este teamă că vei fi dată afară din casa ta adoptivă pentru că nu ai unde să te
duci. Îţi este teamă şi că tatăl adoptiv te-ar putea abuza dacă mai stai în casă. Încerci să nu
te gândeşti la mama ta. Când faci acest lucru, îţi pierzi controlul şi plângi câteva ore. Eşti
foarte îngrijorată şi pentru sora ta. Va avea mama ta grijă de ea în locul tău? Îşi va aminti
sora ta cum să facă sandvişuri cu unt de arahide şi dulceaţă, dacă mama nu o va hrăni?
Când nu te gândeşti la familia ta, te simţi singură şi fără speranţă.

5. Cum gândeşti?

Te consideri incompetentă şi proastă. Notele mici de la şcoală îţi întăresc această

credinţă, pentru că şi bunicul te considera astfel. Nu ai încredere în capacitatea ta de a
rezolva probleme, pentru că, până la urmă, când ai povestit despre abuzul tău, aţi fost
despărţite. Acum este undeva, fără ca cineva să-i facă baie, să-i dea de mâncare sau să o
îmbrace. În încercarea de a o proteja, ai lăsat-o fără tine - singura ei protecţie. Te aştepţi ca
toţi bărbaţii să abuzeze de tine. Îţi plac femeile pentru că ele nu te rănesc, dar nu te aştepţi
ca ele să te protejeze.

6. Ce îţi place la tine?

Dacă eşti întrebată despre acest lucru, devii foarte liniştită şi începi să plângi.
Dacă eşti presată mai departe, spui că, încă de la naştere, ai fost o învinsă. Nu poţi
mulţumi pe cineva decât dacă te abuzează, iar tu urăşti acest lucru. Dacă şi se oferă sprijin
şi eşti încurajată să te gândeşti mai mult, spui că ţi-a plăcut faptul că ai învăţat singură să
faci curat, să te îmbraci şi să te hrăneşti. Nimeni nu te-a învăţat sau nu te-a încurajat să
înveţi aceste lucruri. Ai folosit aceste abilităţi pentru a avea grijă de sora ta mai mică. Sora

196
ta mai mică te iubeşte pentru aceste lucruri. Iar asta te face să te simţi bine.

7. Cum te descurci la şcoală?

Niciodată nu ai putut să înveţi prea mult pentru şcoală pentru că mama ta te muta
pe tine şi pe sora ta tot timpul. În prezent eşti ultima din clasă. Toţi ceilalţi copii din clasă
au probleme serioase de vorbire şi gândire la citire şi matematică. Te gândeşti că şi tu
trebuie să fii ca ei pentru că sunteţi în aceeaşi clasă, iar bunicul ţi-a spus că eşti proastă.
Ţi-ai făcut prieteni superficiali într-un grup de trei fete de la şcoala cea nouă. Cu care stai
la masă şi în pauze. În afara şcolii nu te-ai întâlnit niciodată cu ele.

8. Cum este sănătatea ta?

N-ai fost niciodată la un pediatru sau la dentist. Mama ta adoptivă ţi-a făcut
programări pentru analize şi acest lucru te face să fii anxioasă pentru că nu ştii la ce să te
aştepţi. Acum nu eşti bolnavă, dar în trecut de câte ori erai bolnavă, îţi administrai singură
unele pastile. Eşti confuză pentru că mama adoptivă este îngrijorată de sănătatea ta, dar
este bine când se agită în jurul tău pentru că tuşeşti.

9. Cum te înţelegi cu ceilalţi?

Chiar vrei să fii apropiată de femeile adulte şi de către copii. Stilul tău general este
acela de a-i mulţumi pe oameni. Eşti pasivă şi docilă. Nu te afirmi niciodată şi devii foarte
anxioasă când nu ştii cum vor oameni să te comporţi. Orice fel de surprize te fac
înspăimântă pentru că nu ştii cum să reacţionezi. Eşti o bună ascultătoare şi ştii cum să-i
complimentezi pe oameni astfel încât să le placă să te aibă în jurul lor.
Preferi să eviţi bărbaţii de orice vârstă. Presupui că adulţii vor vrea să te abuzeze
şi să faci lucruri care nu îţi plac; orice lucru drăguţ pe care un bărbat îl face, înseamnă că
vrea ceva de la tine. De băieţii de vârsta ta nu eşti chiar speriată, dar ştii că şi ei au
aceleaşi lucruri la fel ca bunicul şi verii tăi.
Cum te înţelegi cu profesorii? La şcoală, stai liniştită şi încercă să nu-i superi pe
profesori. Diriginta a ţipat la tine pentru că nu erai atentă la ore şi pentru că nu ţi-ai făcut
temele aşa cu trebuia. Adesea încerci să-i ascunzi că nu înţelegi temele pe care ţi le dă
pentru că îţi este frică să nu te dispreţuiască din cauza acestui lucru. Performanţa ta este
scăzută pentru că adesea amintirile experienţelor abuzive îţi vin în minte când încerci să-
şi faci temele şi nu te poţi concentra. De câte ori un profesor sau un alt adult te laudă,
simţi o combinaţie de mândrie cu frică: mândria că cineva te place şi frica să nu te
abuzeze sau să nu te respingă. Aceste temeri te fac să îţi fie greu să accepţi ajutor din
partea profesorilor, a asistenţilor sociali şi a altor adulţi. Ai văzut şi alţi copii lăudaţi de
părinţi şi profesori şi îţi doreşti să nu fii o persoană îngrozitoare pentru ca adulţii să te
placă şi să aibă grijă de tine.
Cum te înţelegi cu cei de o vârstă cu tine? Singura prietenă adevărată a fost sora ta
mai mică, Karen. Ai încercat să ai grijă de ea, făcându-i sandvişuri şi ajutând-o la teme.
Adesea ţi-a spus cât de mult te iubeşte şi cât de mult se bazează pe tine. Mereu ai împărţit
totul cu ea. Karen ştie cât de mult urai să fii abuzată. Plângea când bunicul o făcea să
plece din cameră pentru că ştia ce ţi se va întâmpla. Eşti speriată pentru ca va fi „forţată”
să-ţi ia locul acum că au plecat.
Relaţia cu colegii de la şcoală a fost în general pozitivă. Eşti prietenoasă şi docilă,
iar asta te-a făcut să-ţi faci prieteni şi fiecare şcoală în care ai fost. Nu ai spus niciodată
vreunuia dintre aceşti prieteni ce ţi se întâmpla.

10. Cum îti vezi viata?

9 9

197
 Vrei cu disperare să găseşti o cale de a te întoarce la mama şi sora ta. Nu vrei să fii
abuzată din nou, dar crezi că singura metodă de a o vedea şi de a o proteja pe Karen este
ca acele lucruri să se întâmple din nou. Acum îţi pare rău că i-ai spus profesoarei despre
problema ta.

EXERCIŢII PENTRU TERAPEUT

9

Exerciţiul 1: Realizaţi un diagnostic pentru Cathy

A. Ce criterii îndeplineşte Cathy pe Axa I pentru un diagnostic de stres posttraumatic sau
abuz sexual asupra unui copil?

Numiţi alte două diagnostice de pe Axa I care ar putea să o domine pe Cathy şi

indicaţi ce informaţii suplimentare ar putea fi necesare pentru a diferenţia între
diagnosticele alese.
Îndeplineşte Cathy toate criteriile pentru o tulburare de pe Axa I? Ar trebui ca
diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un diagnostic util?

B. Ce criterii îndeplineşte Cathy pentru o tulburare de pe Axa II (tulburări de

personalitate şi retard)? Ar trebui ca diagnosticul să fie luat în considerare sau nu este un
diagnostic util? Explicaţi şi fiţi cât se poate de specific.

C. Ce aţi putea să aveţi în vedere pentru Cathy privind tulburările de pe Axa III (condiţii
medicale generale care ar putea fi relevante pentru starea psihică a unei persoane)?

D. Evidenţiaţi toate categoriile de stresori psihosociali şi de mediu de pe Axa IV care o

influenţează pe Cathy. Indicaţi dacă stresorul este de intensitate mică, moderată sau
severă.

198
E. Care este evaluarea dvs. globală asupra funcţionării lui Cathy pentru Axa V (în prezent
sau în ultimul an)?

F. Verificaţi de două ori diagnosticul pe care l-aţi ales începând de la Axa V şi procedând
în ordine inversă până la Axa I pentru a determina dacă aţi supra sau subestimat impactul
factorilor situaţionali, biologici sau individuali asupra stării actuale pe care o are Cathy. Ar
trebui să schimbaţi ceva? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

G. Treceţi din nou în revistă diagnosticul ales din punctul de vedere al lui Cathy.
Alegerile dvs. confirmă discuţia pe care aţi avut-o cu ea? Ar trebui să fie deranjată de
alegerea dvs.? Fiţi specific atunci când spuneţi de ce sau de ce nu.

Exerciţiul 2: Practicaţi interviul aprofundat cu Cathy

A. Cathy face multe comentarii care indică faptul că îi este frică să nu fie abuzată de tatăl
adoptiv. Ca răspuns la fiecare din remarcile ei, scrieţi un comentariu empatic, care să-i
valideze reacţiile la experienţa ei de viaţă, care să o facă să ştie că înţelegeţi ceea ce simte
sau care să o ajute să-şi recapete controlul emoţional. Folosiţi informaţii din profil care să
vă ajute în realizarea comentariilor. Folosiţi un vocabular simplu în fiecare comentariu
pentru a vă asigura că un copil de 11 le poate înţelege. Vă este oferit un exemplu care
foloseşte empatia pentru a-i demonstra lui Cathy că este înţeleasă.

Cathy: Mama adoptivă va pleca dacă îi spun că îmi este frică de tatăl adoptiv.
______Mama te-a _părăsit când i-ai spus _profesoarei despre bunicul tău. Iti este teamă că
şi mama adoptivă te va _părăsi.

Cathy: Poate dacă nu spun nimic, tatăl vitreg nu va mai veni dacă îl ignor.

Cathy: Nu pot să-i spun tatălui adoptiv să nu mai vină şi să nu mă mai atingă
pentru că acest lucru nu merge niciodată.

199
 Cathy. Nu ar veni dacă nu ar vrea să mă abuzeze.

B. Siguranţa lui Cathy a fost compromisă de multe ori de diferiţi bărbaţi. Realizaţi
afirmaţii care să rezume grijile ei în legătură cu tatăl adoptiv. Puteţi rezuma pentru a
demonstra ascultarea, pentru a evidenţia un subiect, pentru a face tranziţia de la un subiect
la altul sau pentru a-i descreşte intensitatea emoţională. Vă este oferit un exemplu care
rezumă pentru a evidenţia o temă.

Cathy. Urăsc când vine seara în camera mea. Aşa a început mereu. Întotdeauna era
noapte. La început le ceream să plece. Nu mergea niciodată. Apoi, plângeam. Nu le păsa.
Încercam să port multe haine. Nimic nu mă ajuta. Îl urăsc pe tatăl adoptiv. Aş vrea să
moară.

Tema: Nu se poate proteja.

______Nu vroiai să te atingă, dar o _ făceau mereu. Nu te _poţi apăra. Ai încercat din
greu,
dar nu ai reuşit. Le cereai să _plece. Plângeai. Ai încercat să-ţi _protejezi corpul _purtând
multe haine. Nimic nu funcţiona aşa că te-ai simţit neajutorată să te protejezi singură de
tatăl adoptiv. Crezi că _poţi _ fi în siguranţă doar dacă el moare.

Cathy. De ce trebuie ca tatăl adoptiv să mă atingă mereu? Atingerile sunt

indecente. Mi se face pielea de găină când mă atinge. Ieri, am căzut de pe noua mea
bicicletă şi s-a grăbit să mă ridice. M-a dus până în casă. A fost oribil. Şi-a petrecut ziua
îngrijindu-mi mâna şi întrebându-mă dacă mă mai doare. Întotdeauna găseşte motive ca să
mă atingă.

Cathy. În fiecare seară când mama adoptivă îmi spune să mă spăl pe dinţi, inima
începe să-mi bată tare pentru că în curând va veni EL. trebuie să mă spăl pe dinţi şi să mă
bag în pat. El bate la uşă, dar intră deşi nu spun niciodată „Intră.” Vine spre mine şi spune
„Sper să ai vise plăcute.” Apoi îmi trage pătura până la gât. E scârbos!

C. Cathy a fost învăţată să aibă un comportament social faţă de adulţi; totuşi evită cât
poate comportamentul sexual. Să presupunem că vă întâlniţi cu Marissa, o fetiţă cu un
istoric similar cu cel al lui Cathy, dar care a răspuns diferit procesului ei de victimizare.
Marissa încearcă să obţină ceea ce vrea atât de la bărbaţi cât şi de la femei apropiindu-se
sexual de ei. Să presupunem că Marissa v-a făcut în repetate ori avansuri sexuale în timpul
interviului, incluzând: atingerea sugestivă a diferitelor părţi ale corpului, îşi desface primii
trei nasturi ai bluzei, se apleacă în faţă, se înclină în scaun spunând că este gata dacă vreţi

200
şi dvs. Aceste comportamente erup în cele trei tentative pe care le-aţi avut de a discuta cu
ea despre relaţiile familiale. Acest lucru nu se întâmpla când discutaţi despre şcoală sau
despre relaţiile cu prietenele ei.

Realizaţi un comentariu de proces către Marissa care să evidenţieze paternul din

comportamentul ei.

Realizaţi un comentariu empatic către Marissa care să indice faptul că înţelegeţi de

ce este confuză în legătură cu ceea ce dvs. şi ceilalţi adulţi doriţi de la ea.

Exerciţiul 3: Gândiţi-vă la întrebări care au legătură cu Cathy

A. Gândiţi-vă cine sunteţi ca şi terapeut şi scrieţi mai jos ce consideraţi că ar fi cel mai
greu în stabilirea unei legături cu Cathy, plecând de la vârstă, gen biologic, statut socio-
economic, orientare sexuală, religie, caracteristici fizice şi tipul de personalitate. Ce s-ar
putea întâmpla în mod clar?

B. Aţi putea face ceva pentru a înlesni capacitatea dvs. de a stabili o relaţie efectivă de
lucru cu Cathy? Fiţi specific şi daţi detalii în descrierea ideilor.

201
C. Ce s-ar putea schimba în reacţia dvs. faţă de această clientă dacă ar fi fost un „Carl” şi
nu Cathy, cel abuzat sexual de către rudele de gen masculin? Carl în vârstă de 11 ani nu a
ajuns încă la pubertate. Este relevant abuzul lui Carl pentru viitoarea lui orientare sexuală?

D. Să presupunem că o intervievaţi din nou pe Marissa. Imaginaţi-vă că tocmai v-a

întrebat „Vrei să profiţi de mine acum?” Cum aţi putea răspunde şi ce ar fi necesar să
faceţi atât în timpul cât şi în afara şedinţei pentru a păstra legătura terapeutică cu ea?

202
 FIŞĂ DE EVALUARE ŞI FEEDBACK

Terapeutul - student: Data:

Supervizorul:

Abilităţile exersate: ascultare, întrebări deschise, întrebări închise, comentarii asupra

comportamentelor non-verbale, rezumat, ascultarea activă, comentarii empatice,
redirecţionare, confruntare suportivă, comentarii de proces.

1. Rezistenţe ale terapeutului observate în timpul interviului

2. Arii pentru dezvoltarea terapeutului observate în interviu

3. Observaţii asupra clienţilor (evaluare cognitivă, prezentarea problemei, observarea

comportamentului, sentimente, cogniţii, relaţii şi situaţii)

4. Arii ce trebuie acoperite cu clientul în şedinţele următoare

5. Recomandări pentru tratament (Are nevoie clientul să înţeleagă? Trebuie ca el să se

gândească mai mult? Trebuie să simtă mai mult? Trebuie să se oprească sau să acţioneze?)

1. Pe lângă materialele utilizate, terapeutul a folosit comportamente non-verbale adecvate.

0...........1...........2............3...........4............5
niciodată uneori frecvent

2. Pentru a afla informaţii de la client, terapeutul a folosit întrebări deschise.

0...........1...........2............3...........4............5
niciodată uneori frecvent
3. Pentru a afla informaţii specifice de la client, terapeutul a folosit întrebări închise.

0...........1............2...........3............4............5
niciodată uneori frecvent

4. Când a fost necesar, terapeutul a făcut comentarii asupra comportamentului non-verbal

al clientului.

0...........1............2...........3............4............5

203
 niciodată uneori frecvent

5. Pentru a înţelege corect grijile, gândurile şi trăirile clientului, terapeutul a folosit

rezumatul.

0...........1............2...........3............4............5
niciodată uneori frecvent

6. Pentru a sublinia sentimentele clientului, terapeutul şi-a folosit abilităţile de ascultare şi

reflectare.

0...........1............2...........3............4............5
niciodată uneori frecvent

7. Pentru a-i arăta înţelegere şi pentru a valida sentimentele clientului, terapeutul a

realizat comentarii empatice.

0...........1............2...........3............4............5

niciodată uneori frecvent

8. Când a fost necesar, terapeutul a folosit redirecţionarea.

0...........1............2...........3............4............5

niciodată uneori frecvent

9. Când a fost adecvat, terapeutul şi-a folosit abilităţile de confruntare suportivă.

0...........1............2...........3............4............5
niciodată uneori frecvent

10. Când a fost necesar, terapeutul a realizat comentarii de proces.

0...........1............2...........3............4............5
niciodată uneori frecvent
FIŞE PENTRU ABILITĂŢILE DE INTERVIU

FIŞA NR . 1: Ascultarea Non-verbală 1

Instrucţiuni: Folosiţi următoarele scenarii pentru a vă intensifica conştiinţa modului în care
comportamentul non-verbal vă poate afecta la cel mai înalt nivel şi vă poate influenţa
comportamentul de ascultare. O persoană ar trebui să joace rolul terapeutului iar o alta
rolul clientului. După ce aţi realizat jocul de roluri, discutaţi cu partenerul dvs. întrebările
care urmează după scenarii.

Scenariul 1: Clientul este bărbat şi mult mai dezvoltat fizic decât terapeutul. Când
acesta din urmă vine să-l întâmpine pe bărbat, acesta se apropie de terapeut, îi strânge
mâna cu putere, iar când se aşează îşi trage scaunul atât de aproape de terapeut încât
genunchii li se ating.

204
1. Cum s-a simţit fiecare dintre dvs. în punctul maxim la acestei interacţiuni? Cum s-ar
putea reflecta aceste lucruri în comportamentul dvs. non-verbal de ascultare?

2. Cum a reacţionat extern fiecare dintre dvs. la comportamentul non-verbal al celuilalt?

Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea şi postura
corpului, expresia facială şi comportamentul autonom.

3. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la dresa celuilalt, ce aţi
putea spune pentru a discuta deschis despre acest lucru? Cum ar putea influenţa acest lucru
desfăşurarea interviului?

4. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la adresa celuilalt, ce sar
putea întâmpla în mod specific în cursul interviului dacă încercaţi să ignoraţi acest lucru?

205
5. Să presupunem că terapeutul s-a simţit intimidat de comportamentul clientului. Ce
comentariu ar putea face terapeutul în încercarea de a deschide comunicarea despre acest
lucru faţă de client? Asiguraţi-vă că acest comentariu nu sună ca o critică.

Scenariul 2: Clientul este mult mai în vârstă decât terapeutul. În timp ce terapeutul
îl întâmpină pe client, acest spune: „Îmi amintiţi atât de mult de nepotul meu din
California.” În timp ce vă aşezaţi pentru a începe interviul, clientul spune „Cum v-aţi
hotărât să faceţi aşa ceva cu viaţa dvs.?

1. Cum s-a simţit fiecare dintre dvs. în punctul maxim la acestei interacţiuni? Cum s-ar
putea reflecta aceste lucruri în comportamentul dvs. non-verbal de ascultare?

2. Cum a reacţionat extern fiecare dintre dvs. la comportamentul non-verbal al celuilalt?

Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea şi postura
corpului, expresia facială şi comportamentul autonom.

3. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la dresa celuilalt, ce aţi
putea spune pentru a discuta deschis despre acest lucru? Cum ar putea influenţa acest
lucru desfăşurarea interviului?

4. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la adresa celuilalt, ce sar
putea întâmpla în mod specific în cursul interviului dacă încercaţi să ignoraţi acest lucru?

5. Să presupunem că acel client l-a făcut pe terapeut să se simtă „ca un copil”. Ce

comentariu ar putea face terapeutul în încercarea de a deschide comunicarea despre acest
lucru faţă de client? Asiguraţi-vă că acest comentariu nu sună ca o critică.
Scenariul 3: Terapeutul are o răceală puternică şi înainte de şedinţă a luat o pastilă
foarte puternică. Clientul a venit pentru a renunţa la fumat. El are o voce foarte calmă şi
aduce în discuţie multe cazuri de oamenii pe care îi cunoaşte că au probleme cu fumatul.
În timpul acestor comentarii, terapeutul continuă să strănute şi să tuşească.

1. Cum s-a simţit fiecare dintre dvs. în punctul maxim la acestei interacţiuni? Cum s-ar
putea reflecta aceste lucruri în comportamentul dvs. non-verbal de ascultare?

206
2. Cum a reacţionat extern fiecare dintre dvs. la comportamentul non-verbal al celuilalt?
Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea şi postura
corpului, expresia facială şi comportamentul autonom.

3. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la dresa celuilalt, ce aţi
putea spune pentru a discuta deschis despre acest lucru? Cum ar putea influenţa acest
lucru desfăşurarea interviului?

4. Dacă unul dintre dvs. sau amândoi aţi avea un răspuns negativ la adresa celuilalt, ce sar
putea întâmpla în mod specific în cursul interviului dacă încercaţi să ignoraţi acest lucru?

5. Să presupunem că terapeutul are probleme să-l asculte pe client pentru că se simte rău.
Ce comentariu ar putea face terapeutul în încercarea de a deschide comunicarea despre
acest lucru faţă de client? Asiguraţi-vă că acest comentariu nu sună ca o critică sau că l-ar
putea face pe client să simtă responsabil pentru starea terapeutului.

207
 FIŞA NR . 2: Ascultarea Non-verbală 2

Instrucţiuni generale: Exersaţi, împreună cu un partener, cum să deveniţi conştient de

comportamentul non-verbal, folosind următoarele scenarii. Jucaţi pe rând atât rolul
terapeutului cât şi cel al clientului. Staţi faţă în faţă pentru a vă observa cu uşurinţă
comportamentul non-verbal. Încercaţi să folosiţi comportamentul non-verbal de ascultare
pentru a intensifica raportul.

Instrucţiunile clientului: Citiţi un scenariu şi apoi jucaţi rolul clientului în timpul

interviului preliminar sau iniţial. Ca răspuns la întrebările preliminare, trebuie să îi spuneţi
terapeutului ce vi s-a întâmplat. Încercaţi ca tonul vocii, postura corpului etc. să emită
dispoziţia pe care o relataţi prin informaţiile din scenariul terapeutului.

Instrucţiunile terapeutului: Începeţi prin a-l întreba pe client de ce se află acolo. În timp ce
clientul vă povesteşte despre viaţa lui, răspundeţi ca şi cum v-aţi afla în timpul
interviului preliminar. După câteva minute de intervievare, încetaţi jocul de rol şi discutaţi
efectele oricărui comportament non-verbal atât asupra dvs. cât şi asupra clientului.

Scenariul 1: Andre este foarte furios pentru că recent a fost concediat de şeful lui.
Nepotul şefului a fost asistentul lui şi, în repetate rânduri, a întârziat la serviciu.
Săptămâna trecută, Andre i-a spus nepotului că fie vine la lucru la timp, fie va trebui să-şi
caute un alt serviciu. Nepotul s-a plâns imediat unchiului, iar Andre a fost concediat.
Adăugând insulte la injurii, fostul şef al lui Andre a dat nepotului vechiul serviciu al lui
Andre.

1. A existat vreun indicator la oglindirii non-verbale? Dacă da, cum a influenţat acest
lucru interacţiunea?

2. Clientul dvs. prezenta un comportament non-verbal opus? Dacă da, cum a influenţat
acest lucru interacţiunea?

3. Dvs. sau clientul aţi perceput ceva pozitiv sau negativ din comportamentul non-verbal
al celuilalt? Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea
şi postura corpului, expresia facială, comportamentul autonom şi îmbrăcămintea.
Scenariul 2: Caroline este foarte ostilă faţă de dvs. şi de agenţie pentru că a fost
mustrată de ofiţerul financiar de la agenţia de sănătate mintală pentru că nu şi-a plătit
facturile pentru când a fost ultima oară la tratament. Crede că dacă aţi fi ţinut cu adevărat
la ea, i-aţi fi spus ofiţerului să nu mai fie îngrijorat despre plata facturii ei. Nu are bani să
plătească, iar această agenţie ar trebui să ajute oamenii, nu să ţipe la ei. S-a săturat de
oameni care îi spun că ţin la ea şi apoi îi arată contrariul. Vrea să îi demonstraţi că ţineţi la
ea înainte să-şi deschidă inima către dvs. cu problemele ei.

208
1. A existat vreun indicator la oglindirii non-verbale? Dacă da, cum a influenţat acest
lucru interacţiunea?

2. Clientul dvs. prezenta un comportament non-verbal opus? Dacă da, cum a influenţat
acest lucru interacţiunea?

3. Dvs. sau clientul aţi perceput ceva pozitiv sau negativ din comportamentul non-verbal
al celuilalt? Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea
şi postura corpului, expresia facială, comportamentul autonom şi îmbrăcămintea.

Scenariul 3: Soţia lui Jose a murit pe neaşteptate din cauza unui cancer cervical
nedescoperit. Au fost căsătoriţi timp de 15 ani şi împreună au avut 4 copii. Jose vine
simţindu-se foarte deprimat, fără speranţă pentru viitor şi temător în legătură cu abilitatea
lui de a avea grijă de copii fără ajutor din parte iubitei sale soţii, Consuela.

1. A existat vreun indicator la oglindirii non-verbale? Dacă da, cum a influenţat acest
lucru interacţiunea?

2. Clientul dvs. prezenta un comportament non-verbal opus? Dacă da, cum a influenţat
acest lucru interacţiunea?

209
3. Dvs. sau clientul aţi perceput ceva pozitiv sau negativ din comportamentul non-verbal
al celuilalt? Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea
şi postura corpului, expresia facială, comportamentul autonom şi îmbrăcămintea.

Scenariul 4: Martei îi este frică să nu fie deportată înapoi în Columbia pentru că re

unele nereguli în cartea verde. Săptămâna viitoare trebuie să participe la o audiere.
Judecătorul va decide dacă va fi deportată din Statele Unite. În prezent îngrijeşte trei copii
din New Mexico. Şeful ei a angajat un avocat pentru ea pentru a o ajuta şi a trimis-o să se
calmeze. În ultima vreme a fost atât de neliniştită încât nu a putut dormi. Încearcă să aibă
grijă de copii dar este într-un şoc continuu. Marta îi este foarte recunoscătoare
angajatorului ei pentru asistenţa pe care i-o acordă. Totuşi, avocatul pe care l-a ales o
sperie. Când este cu el, se holbează la ea şi nu îi explică ce se va întâmpla când vor merge
la tribunal.

1. A existat vreun indicator la oglindirii non-verbale? Dacă da, cum a influenţat acest
lucru interacţiunea?

2. Clientul dvs. prezenta un comportament non-verbal opus? Dacă da, cum a influenţat
acest lucru interacţiunea?

3. Dvs. sau clientul aţi perceput ceva pozitiv sau negativ din comportamentul non-verbal
al celuilalt? Comportamentele care trebuie considerate includ: contactul vizual, orientarea
şi postura corpului, expresia facială, comportamentul autonom şi îmbrăcămintea.

210
 FIŞA NR 3: Răspunsul La Comportamentul Non-verbal
Fundalul: Este începutul interviului preliminar cu Tommy, un băiat de 9 ani. El are
tulburare de învăţare, iar la şcoală nu are un comportament obedient. Acum, se comportă
într-o manieră foarte retrasă şi vă răspunde doar monosilabic. Ştiţi că este în pericol de a
repeta, pentru a doua oară, clasa a IV-a. Nu şi-a văzut tatăl de doi ani. Cei de la serviciul
de asistenţă socială fac o evaluare a situaţiei familiale pentru a vedea dacă drepturile
părinteşti sunt adecvate. Dacă hotărârea este considerată adecvată, Tommy, poate deveni
disponibil pentru adopţie şi în final poate avea o locuinţă permanentă.

Instrucţiuni: Folosiţi informaţiile oferite de indiciile non-verbale ale lui Tommy pentru a-l
ajuta să devină mai conştient de comportamentul lui non-verbal şi de ce ar putea însemna.
Realizaţi un comentariu care se bazează exclusiv pe date semnificative. În cel de al doilea
comentariu, legaţi indiciul non-verbal de o posibilă stare de spirit. Când identificaţi un
sentiment, spuneţi acest lucru manieră experimentală astfel încât Tommy să o considere
sau nu adecvată. Folosiţi informaţii de fond care să vă ajute dă judecaţi care ar putea fi
starea lui de spirit.

Scenariul 1: Îi cereţi lui Tommy să vorbească despre tatăl lui. Tommy se holbează
la pumnii încleştaţi şi nu spune nimic. Faţa lui este roşie.
1__________________________________________________________________________
2.

Scenariul 2: Îi întrebaţi pe Tommy dacă ştie despre planurile celor de la serviciul

de asistenţă socială de a pune capăt drepturilor părinteşti ale tatălui lui pentru a putea fi
eligibil pentru adopţie. Faţa lui Tommy este palidă. El răspunde comentariilor dvs.
adâncindu-se şi mai tare în scaunul lui.
1.______________________________________________________________________
2.

Scenariul 3: Tommy este tăcut. Ca răspuns la întrebarea dvs. despre modul în care
s-ai simţi dacă tatăl lui ar încerca să recâştige custodia, faţa lui devine albă .
1.______________________________________________________________________
2.

211
 Scenariul 4: Îi spuneţi lui Tommy că i s-ar putea cere să depună mărturie dacă
judecătorul îi va cere opinia despre terminarea drepturilor parentale. Judecătorul l-ar putea
întreba dacă vrea să se întoarcă la tatăl lui. S-a încolăcit în scaunul lui şi nici o parte a feţii
nu mai este vizibilă.
1. _______________________________________________________________________
2.

212
 FIŞA NR. 4: Întrebări Deschise Şi Închise

Instrucţiuni: Sunteţi la începutul unui interviu preliminar şi trebuie să adunaţi multe

informaţii de la un client. Este o greşeală să începeţi cu o întrebare închisă. Transformaţi
următoarele întrebări închise în două întrebări deschise. Prima întrebare deschisă să fie
foarte largă. Imaginaţi-vă că la această întrebare clientul răspunde foarte vag. Creaţi o a
doua întrebare deschisă, mai specifică pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine trăirile
clientului. În final, imaginaţi-vă că la ultima întrebare, clientul răspunde într-o manieră în
care devine important pentru dvs. să adresaţi o întrebare închisă mult mai specifică.

1. Vă place să locuiţi singur?

2. A fost greu să vă adaptaţi vieţii într-un oraş mic după ce aţi locuit în unul mare?

3. Sunteţi apropiat de părinţii dvs.?

4. Sunteţi nervos pentru că vă aflaţi aici?

5. Aţi trăit vreodată sentimente de retragere?

6. De când aţi ieşit din închisoare, sunteţi bine?

7. Viaţa din afara centrului de detoxifiere este mult mai diferită decât vă aşteptaţi?
8. Vă înţelegeţi bine cu copiii?

9. Familia dvs. a fost încântată de faptul că v-aţi întors acasă?

213
10. Aţi fost supărată când prietenul v-a părăsit?

11. Ştiu că venim din locuri diferite. Este în regulă pentru dvs. să lucraţi cu mine?

12. Ştiu că aţi mai fost la terapie şi înainte şi că nu aţi fost mulţumit. Credeţi că de data
aceasta va merge?

214
 FIŞA NR 5: Ascultarea Activă
Instrucţiuni: La fiecare din următoarele afirmaţii ale clientului răspundeţi cu un
comentariu de ascultarea activă pentru a-i asculta. Amintiţi-vă că puteţi reflecta la
conţinutul a ceea ce spune clientul, a ceea ce exprimă sau la amândouă. Dacă un client
exprimă ambivalenţă sau mai mult de un sentiment, asiguraţi-vă că acel comentariu
include şi acest lucru.

1. Mă simt în vârful lumii. Ştiu că ar trebui să-mi iau pastilele dar nu vreau să renunţ la
acest sentiment fantastic.

2. O urăsc pe acea femeie. Este mereu în faţa mea şi încearcă să mă enerveze. Mereu îmi
cere să fac lucruri atât de ridicole şi consumatoare e timp.

3. Nu înţeleg. Încerc şi iar încerc, dar niciodată nu este mulţumit. Am petrecut mult timp
încercând să-mi dau seama ce vrea de la mine, dar se pare că nu voi reuşi niciodată. Nu
ştiu dacă vreau să încerc mai mult sau să renunţ la toate.

4. Vă va face să credeţi că sunt nebună, dar mă simt foarte uşurată. Ştiu că este doar un
examen, dar am luat un „10”! Am studiat din greu! Era foarte important pentru mine să
mă descurc şi să-mi dovedesc că pot. Acum nu mă pot abţine să mă uit la notă şi să
zâmbesc.

5. Nu ştiu dacă sunt fericit sau trist. Lucrurile se schimbă foarte repede. Am absolvit. Am
un serviciu nou şi un apartament nou. Cum ar trebui să mă simt?

6. Întotdeauna, întotdeauna sunt abandonat. Am obosit şi m-am săturat de oamenii care

profită de mine. Abia îi mai pot privi pe oamenii cu care lucrez pentru că văd în ochii lor
că mă privesc ca pe un fraier. Pe de altă parte, nu vreau să-i las să scoată cei mai bun din
mine, aşa că trebuie să mai încerc.
7. Voi putea trece peste acest divorţ şi să fiu din nou fericită? În fiecare zi mă simt tot mai
captivă de procedurile legale. Soţul meu continuă să mă ameninţe. Spune că dacă încerc să
rămân în casă şi să iau o parte din economii, se va lupta cu mine pentru custodia copiilor.
Întotdeauna el a fost cel care a avut lucrurile sub control. Întotdeauna mi-a spus ce să fac.
Acum sunt pe cont propriu şi nu ştiu ce ar trebui să fac. Mă simt captivă şi incapabilă să
merg mai departe. Când vine şi mă găseşte plângând, foloseşte acest lucru împotriva mea

215
şi spune că sunt o mamă bună. Prietenii îmi spun să lupt cu el, dar am obosit. Nu pot să
fac nimic decât să plâng.

216
 FIŞA NR. 6: Comentariile Empatice

Instrucţiuni: Citiţi următoarele scenarii şi ca răspuns la ele, exersaţi realizând trei tipuri de
comentarii empatice. Scopul fiecărui comentariu este de a sprijini emoţional clientul şi de
a-i demonstra că înţelegeţi prin ceea ce trece.

Scenariul 1: Săptămâna trecută aţi fost atât de bolnav, încât aţi fost nevoit să
anulaţi toate programările.

Henry: Întotdeauna oamenii mă dezamăgesc şi mă lasă într-un blocaj. Să luăm

săptămâna trecută: ofiţerul meu de probaţiune a ţipat la mine pentru că spunea că nu
muncesc din greu la problema mea de ostilitate. Şeful meu l-a sunat şi i-a spus că tocmai
am fost concediat pentru că am ţipat la un client. Ştiu că serviciul este o condiţie a
eliberării mele, dar asta înseamnă că trebuie să las un client să mă trateze ca pe un gunoi?
Acel client din cauza căruia am fost concediat m-a întrerupt când ajutam pe altcineva. I-
am spus „Vă voi ajuta într-o clipă.” , iar tipul a spus că nu avea de gând să aştepte şi dacă
nu aveam să-l ajut în acel moment, i se va plânge şefului. Ce ar fi trebuit să fac? Să las un
client pentru altul? Şeful m-a certat în faţa tuturor clienţilor fără a-mi da voie să-i explic.
Aşa că eu sunt cel care are o problemă de ostilitate? Şi cum să fac vreun progres când mă
împotmolesc de un şef idiot, iar dvs. staţi să nu veţi rupe puţin timpul dvs. pentru a mă
vedea?

1. Realizaţi o afirmaţie empatică care să îi arate lui Henry că îi înţelegeţi situaţia.

2. Realizaţi o afirmaţie empatică care să valideze realitatea pe care o trăieşte Henry.

3. Să presupunem că nivelul emoţional al lui Henry este atât de ridicat încât îl împiedică
să se gândească cu atenţie la situaţia lui. Realizaţi o serie de comentarii empatice care să îl
facă să se simtă suficient de sprijinit emoţional pentru a se calma şi pentru a fi gata să se
gândească.

Scenariul 2: Clienta dvs. este investigată de serviciile de asistenţă socială pentru

că fiul ei a venit la şcoală plin de vânătăi.

217
 Latisha: Nu ştiu e voi face. Soţul mă ameninţă că mă părăseşte. Ştiu că mă plâng
mult pentru că nu vine noaptea casă şi pentru că îşi cheltuie toţi banii cu jocurile de noroc,
dar am nevoie de el. este atât de important pentru mine. Toată lumea mă cicăleşte să îl
părăsesc. Nimeni nu pare să înţeleagă că aparţinem unul altuia. Trebuie doar să îl ajut să
nu mai bea şi să se adune ca să putem avea grijă împreună de cei doi copii. Şi copiii au
nevoie de el. desigur, nu sunt o proastă. Ştiu că uneori exagerează şi că i-a rănit. Dar copiii
au nevoie de tatăl lor. Faptul că este acolo este mai important decât faptul că uneori
suferă. Ştiu că pot face ceva. Ştiu că îl pot ajuta, dacă oamenii nu mă vor mai presa. Nu
am nevoie să aud de la ceilalţi că trebuie să îl părăsesc. Nu vreau să fac acest lucru acum.
Ne-am căsătorit pentru a fi împreună la bine şi la rău, la sănătate şi în boală.

1. Realizaţi o afirmaţie empatică care să îi arate lui Latisha că îi înţelegeţi situaţia.

2. Realizaţi o afirmaţie empatică care să valideze realitatea pe care o trăieşte Latisha.

3. Să presupunem că nivelul emoţional al lui Latisha este atât de ridicat încât o împiedică
să se gândească cu atenţie la situaţia ei. Realizaţi o serie de comentarii empatice care să o
facă să se simtă suficient de sprijinită emoţional pentru a se calma şi pentru a fi gata să se
gândească.

Scenariul 3: Săptămâna trecuta, clienta dvs. a exprimat o serie de idei suicidare şi

aţi lucrat cu ea la un pact „non-suicidar”; amândouă aţi semnat această înţelegere.

Katarina: Totul este fără control. Colegele mă ameninţă că mă dau afară din
apartament pentru că nu plătesc partea mea din facturi. Cecul meu de şcolarizare a fost
suspendat pentru că am uitat să trec ultimul cec de plată în contul meu. Am primit
telefoane de ameninţare de la universitate, spunându-mi că programul meu academic va fi
anulat dacă nu mă duc să plătesc. Prietenul meu spune că s-a săturat să mă ţină pe spatele
lui şi că trebuie să îi deminstrez, o dată pentru totdeauna, că îl iubesc. Nu pare să înţeleagă
sau să îi pese că relaţiile intime înainte de căsătorie sunt împotriva credinţelor mele
religioase. Se pare că nu pot să mulţumesc pe nimeni. Fac totul greşit şi nimeni nu vrea
să-mi dea o pauză. Nu cred că mai pot continua aşa; este fără speranţă. Poate de asta am
nevoie acum; este o cale o rapidă de a ieşi din această problemă.
1. Realizaţi o afirmaţie empatică care să îi arate Katarinei că îi înţelegeţi situaţia.

2. Realizaţi o afirmaţie empatică care să valideze realitatea pe care o trăieşte Katarina.

218
3. Să presupunem că nivelul emoţional al Katarinei este atât de ridicat încât o împiedică
să se gândească cu atenţie la situaţia ei. Realizaţi o serie de comentarii empatice care să o
facă să se simtă suficient de sprijinită emoţional pentru a se calma şi pentru a fi gata să se
gândească.

219
 FIŞA NR. 7: Rezumatul

Instrucţiuni: La următoarele remarci al clientului, răspundeţi printr-un comentariu

rezumativ. Amintiţi-vă că îl parafrazaţi pe client, într-o asemenea manieră, care să îi arate
că aţi ascultat şi înţeles punctul lui de vedere.

Clientul 1: Sunt atât de confuză cu ceea ce îmi doresc. Am fost împreună cu Bob
timp de 2 ani şi mergea foarte bine până când şi-a încălcat cuvântul şi a fost trimis înapoi
la închisoare pentru 6 luni. Intenţionam să-i fiu loială şi în primele două luni chiar am
fost. Dar eram atât de singură încât am simţi din nou nevoia să merg prin baruri. Nu
plănuiam să se întâmple ceva, dar săptămâna trecută la un bar am întâlnit pe cineva şi am
fost foarte atrasă de el. am vorbit şi am băut până când barul s-ai închis. A fost minunat şi
mi-a cerut să ne întâlnim din nou la bar a doua zi. Am fost şi a fost bine din nou. Aş vrea
să mai ies cu el, dar simt că îl înşel pe Bob. Pe de altă parte, Bob este la închisoare şi nu ar
avea de unde să ştie. Aş putea să mă mai întâlnesc cu acest tip pentru o vreme înainte de a
mă decide. Chiar nu ştiu ce să fac.

1. Scrieţi un rezumat care să îi demonstreze că o ascultaţi.

2. Scrieţi un rezumat care să servească drept tranziţie de la acest subiect - cum

relaţionează cu „ceilalţi” semnificativi la cum relaţionează cu membrii familiei.

Clientul 2: Ei bine, sunt boboc de psihologie. Vin dintr-un oraş care este la două
ore distanţă de facultate. Pot veni acasă de două ori pe lună în week-end-uri. Sunt destul
de apropiat de familia mea. Am două surori mai mici. La facultate mă simt puţin singur
pentru că încă nu mi-am făcut prieteni adevăraţi. Cred că sunt destul de timid şi îmi este
greu să stabilesc noi contacte. La facultate este mult mai greu decât mă aşteptam. În liceu
eram un elev de nota „10”, dar deşi studiez din greu, de când am venit aici nu am luat nici
măcar un 10. Majoritatea celor din campus beau, iar mie nu-mi place.

1. Ce temă ar putea reprezenta experienţa clientului de la facultate?

220
2. Scrieţi un rezumat care să evidenţieze această temă.

Clientul 3: În familia mea vine o nuntă mare şi ştiu că toată lumea va bea. Mi-aţi
spus să rămân abstinent şi înţeleg ceea ce îmi spuneţi despre recidivă. Dar, eu sunt
singurul necăsătorit din familie şi de fiecare dată când există o astfel de ocazie, toată
lumea face glume pe seama mea. Chiar mă ajută să depăşesc momentul când beau câteva
beri. Şi, de asemenea, for fi toasturi pentru noul cuplu şi mi s-a cerut şi mie să ţin unul.
Dacă nu beau când toastez, toată lumea va observa şi se va întreba care este problema
mea. Nu am spus nimănui din familie despre problema mea cu băutura pentru că nu vreau
ca ei să ştie. Ei cred că mă descurc bine. Mă gândeam că aş putea bea la această nuntă şi
apoi să încetez.

1. Ce temă ar putea reprezenta grija clientului cu privire la băutură?

2. Scrieţi un rezumat care să evidenţieze această temă.

Clientul 4: Toată lumea este cu gura pe mine din cauza cocainei. Bine, ştiu că am
scăpat-o de sub control. Voi renunţa, dar nu şi seara. Soţia mea ţipă pentru că am folosit
rata ipotecară pentru a plăti pentru ultima doză. Copiii ţipă pentru că de Crăciun nu le-am
cumpărat biciclete aşa cum le-am promis. Chiar şi mama mă ceartă şi spune că nu sunt un
tată bun. Mă ameninţă ca pe un copil şi îmi spune ce să fac. Urăsc acest lucru. De ce nu
realizează toată lumea faptul că am nevoie de timp pentru a renunţa la cocaină?

Să presupunem că afirmaţiile acestui client arată faptul că trăieşte un nivel ridicat

de furie. Realizaţi un rezumat care ar putea să-l ajute să-i descrească intensitatea
emoţională pentru a se gândi cu mai multă atenţie la experienţele lui.

221
 FIŞA NR 8: Redirecţionarea

Instrucţiuni: Exersaţi folosind redirecţionarea ca răspuns la următoarele scenarii. Scopul

redirecţionării este de a întrerupe politicos clienţii şi a-i redirecţiona înapoi la subiectul
sau problema care trebuie discutată mai departe, să-i ajute să-şi clarifice afirmaţiile sau să-
i redirecţioneze spre un nou subiect care trebuie discutat. Redirecţionarea ar trebui să
înceapă cu un comentariu suportiv sau respectuos şi să se sfârşească schimbând direcţia
conversaţiei.

Scenariul 1
Terapeutul: Ce probleme v-a cauzat cocaina?
Clienta: Mulţi dintre prieteni şi familia mi-au spus că această substanţă mi-a
cauzat multe probleme. De sigur, persoana cu cele mai mari probleme din familie este
vara mea, Lucille. Lucille a avut doar probleme de când avea 11 ani. Primul lucru a fost
fumatul. Indiferent de ceea ce i se spunea, nu era convinsă că fumatul era dăunător pentru
ea. Unchiul meu chiar i-a arătat degetele şi cât de galbene îi erau. Îl auzea tuşind toată
noaptea pentru că are astmă, dar va asculta ea motivele?
(Clienta a atins un subiect tangenţial şi nu discută despre consumul ei de cocaină.)

Ce comentariu ar putea face terapeutul pentru a redirecţiona clienta înapoi la

consumul ei de cocaină?

Scenariul 2
Terapeutul: Spune-mi despre obiceiurile tale legate de cocaină.
Clientul: totul a început când aveam 14 ani. Profesorii au observat şi nu am ştiut
ce să fac. De fiecare dată când profesorii se apropiau de mine, ştiam că ceva se întâmplă.
Le-am spus părinţilor că voi renunţa la şcoală, dar m-au forţat să nu o fac. Nu m-au rănit
fizic sau altcumva; doar mă trezeau în fiecare zi la fel cum fac toţi părinţii. Acum, chiar
am nişte obiceiuri proaste. Toţi cei pe care i-a întâlnit aici spun că fumatul este ceva,
heroina altceva şi modul în care conduc cu totul altceva. Păreţi că sunteţi sensibil, dar nu
ştiu cum voi renunţa la aceste obiceiuri din moment ce mă fac să mă simt bine. Nu ştiu
dacă profesorii mei au încercat vreodată heroina. Dacă au făcut-o nu mi-au spus niciodată.
(Clienta continuă să vorbească despre subiecte tangenţiale.) 1. Ce afirmaţii aţi putea face
pentru a-i semnala clientei că sunteţi confuz şi pentru a o redirecţiona înapoi ca să vă
vorbească despre consumul ei de heroină?

2. Ce ar fi necesar de evaluat dacă va continua să vorbească despre altceva şi nu se va

concentra pe întrebările dvs.?

222
 Scenariul 3
Terapeutul: Spuneţi-mi cum faceţi faţă morţii soţului dvs.?
Clienta: Acest lucru îmi aminteşte de ceva important care vroiam să vă întreb. Vă
amintiţi cum v-am spus că fiica mea a trebuit să absenteze de la serviciu pentru că era
foarte deprimată după moartea tatălui ei? Ei bine, în week-end, m-a sunat şi mi-a spus că
plânge tot timpul chiar şi atunci când se joacă cu copiii ei. Spune că ei sunt speriaţi şi se
ţin mereu strânşi de ea. I-am spus că trebuie să vă sune şi să-şi facă o programare. I-am
promis că mă voi duce şi că voi avea grijă de copii când va veni.
(Pe baza ultimului ei comportament, credeţi că această clientă încearcă să evite discutarea
propriilor reacţii la pierdere.)

Ce redirecţionări aţi putea face dvs. ca terapeut pentru a preveni evitarea şi pentru
a reveni la conversaţia privind propriile reacţii ale femeii în legătură cu moartea soţului?

Scenariul 4
Terapeutul: Ce va condus să luaţi decizia de a divorţa?
Clienta: Probabil că a început chiar înainte de luna noastră de miere. El părea mai
interesat de Hawai decât să vorbească cu mine. Îmi amintesc prima noastră cină. Am avut
o masă polineziană care a constat în friptură de porc la grătar, trei tipuri de legume ciudate
şi la desert un ananas decorat cu umbreluţe. Apoi a privit dansatorii de hula timp de 4 ore.
Am fost uimită de rezistenţa lor. Cred că au exersat mult timp pentru a rezista atât de mult.
După acest program de divertisment, soţul meu părea obosit. A fost prima dată când m-am
gândit dacă ar fi fost cu adevărat îndrăgostit de mine, ar fi avut mai multă energie.
(Clienta este foarte vorbăreaţă. În timp ce este deschisă să-şi relateze experienţele, dă
detalii despre lucruri care nu o pot ajuta să-şi rezolve problemele din relaţie.)
Ce afirmaţii de redirecţionare aţi putea face dvs. ca şi terapeut, care să îi comunice
clientei aprecierea pentru deschiderea ei, dar care mai apoi să o încurajeze să vorbească
mai specific despre divorţul ei?

223
 FIŞA NR 9: Confruntarea Suportivă

Instrucţiuni: Ca răspuns la fiecare din următoarele scenarii scrieţi o confruntare suportivă.

Amintiţi-vă să includeţi în remarcile dvs. atât o afirmaţie sau un comentariu suportiv, dar
şi o confruntare. Alegeţi unul dintre cel 4 stiluri de confruntare suportivă: 1.
Neaccentuarea etichetelor, 2. Accentuarea alegrilor personale şi a responsabilităţii, 3.
Demonstraţi că aţi ascultat nevoile clientului, 4. Fiţi cinstit cu clientul în legătură cu
problemele de comportament, în termeni de ceea ce vor aduce drept consecinţe pozitive
sau negative. Amintiţi-vă că scopul confruntărilor suportive este acela de a-l face pe client
să se gândească la nevoia de schimbare.

Scenariul 1: Clientul dvs. de 16 ani vă spune: „Băutura şi condusul nu sunt o

problemă pentru mine. De fapt le fac în fiecare week-end. Poliţiştii sunt nişte idioţi. Nu
prind niciodată pe nimeni pentru că beau şi conduc şi, dacă printr-un miracol mă prind pe
mine, părinţii mă scot din asta.”

Scenariul 2: Părintele unui adolescent vă spune: „Nu am putut să mă abţin.

Duminica trecută am avut o durere de cap şi copilul meu a dat casetofonul atât de tare
încât puteam să mor. Nu am vrut să-i rup braţul, dar i-am spus de multe ori să înceteze.
Avea nevoie de o lecţie ca să înveţe. Dacă nu ar fi încercat să mă oprească să-i arunc
casetofonul pe fereastră, nu ar fi fost rănit. Nu e vorba numai de mine; mulţi vecini s-au
plâns în legătură cu muzica lui, iar proprietarul m-a ameninţat că ne dă afară din
apartament.”

Scenariul 3: O clientă de 40 de ani vă spune: „Ştiu că aţi vrut să mă duc la doctor

în legătură cu nodulul de la sân. Dar nu am făcut-o şi nu vreau să discut despre asta. Am
ascultat ceea ce aţi spus, dar acum nu vreau să am de-a face cu asta. Urăsc să merg şi să
mi se invadeze intimitatea; este inconfortabil şi ruşinos. Ştiu că mă vor trimite să fac o
mamografie sau alte analize medicale intruzive, iar acum nu vreau să mă stresez cu asta.”

Scenariul 4: O clientă de 30 de ani vă spune: „Bărbaţii o fac întotdeauna. Mint că

nu sunt căsătoriţi şi întreţin relaţii sexuale când vor. În acest sens şi tatăl meu a fost un

224
nerod. Mama a fost o fraieră. Plângea şi plângea. Când m-a căsătorit mi-am spus că nu am
de gând să aştept ca soţul să mp înşele. Dacă aş fi găsit ceva mai bun, m-aş fi dus după el.
Ceea ce este drept pentru un bărbat este drept şi pentru o femeie. Nimeni nu va fi rănit.
Soţul meu nu va trebui să ştie, iar copiii sunt prea mici ca să observe ceva.”

Scenariul 5: Clientul este de sex opus dvs. Când acest client a venit pentru prima
dată şi aţi dat mâna, clientul v-a ţinut mâna prea mult, uitându-se de sus până jos. Clientul
a mutat scaunul foarte aproape de locul unde stăteaţi dvs. Stând pe scaun, s-a apropiat
uşor de dvs. Încercând să conduceţi interviul, clientul continuă să centreze conversaţia pe
o discuţie personală cu dvs. Clientul v-a adresat prea multe întrebări personale. Aţi
încercat de câteva ori să deţineţi controlul situaţiei şi să vă întoarceţi la întrebările
preliminare adecvate, dar clientul continuă să vă deruteze.

Scenariul 6: Clientul a fost trimis cu o referinţă din partea sistemului juridic. A

primit o perioadă de probă după ce a atacat un coleg, cu condiţia să primească tratament
pentru a câştiga controlul asupra temperamentului şi consumului de alcool. Multe din
conflictele lui anterioare au implicat atacuri fizice. În primele 30 de minute ale interviului,
clientul a reacţionat la toate întrebările despre aceste atacuri şi consumul de alcool cu
ameninţări verbale. Aceste ameninţări nu au încetat deşi aţi încercat să vă cereţi scuze
pentru că l-aţi deranjat şi apoi aţi încercat să clarificaţi în detaliu de ce trebuie să îi
adresaţi acele întrebări pentru a-l ajuta.

225
 FIŞA NR.10: Comentariile de Proces

Instrucţiuni: Exersaţi realizând un schimb de conţinut - proces pentru fiecare din

următoarele scenarii. Scopul acestui comentariu de proces este de a schimba atenţia în
interviu de la conţinutul a ceea ce se petrece în viaţa clientului la centrarea pe procesul a
ceea ce se întâmplă între client şi terapeut sau ceilalţi semnificativ.

Scenariul 1: Intervievaţi o femeie care răspunde la întrebările dvs. spunând „De ce

este relevantă această întrebare?” După ce vă motivaţi, vă va răspunde vag. Au trecut 20
de minute şi nu aţi aflat prea multe despre viaţa ei sau de ce a venit la terapie. Vă simţiţi
destul de epuizat şi indignat în încercarea dvs. de a conduce interviul preliminar.

Ce comentariu aţi putea face în legătură cu procesul interpersonal care se petrece

între dvs. şi clientă? Încurajaţi-o să se întoarcă spre lăuntrul ei şi să se gândească la
semnificaţia acestui patern, fiind atent să nu sunaţi critic sau nerespectuos.

Scenariul 2: Intervievaţi un bărbat care avenit la dvs. de trei ori în ultimii trei ani
şi are un record la programările anulate, vine târziu la cele la care participă şi nu şi-a plătit
facturile. Agenţia dvs. v-a spus că acest client „mai are o şansă.” Dacă va prezenta acelaşi
patern ca şi înainte, exclus din serviciile agenţiei. Acest client a fost informat despre
această „ultimă şansă” de către supervizorul dvs., înainte de a i se face programarea.
Acum se plânge despre natura insensibilă a comentariilor supervizorului dvs. şi vă asigură
că problemele pe care le-a avut înainte au avut loc din cauza calităţii scăzute a serviciilor
pe care le-a primit în trecut. Insistă pe faptul că primul consilier l-a dus în eroare privind
cu facturile pentru că de-abia fusese angajat şi nu ştia. A spus că celui de-al doilea
consilier nu-i păsa de nimeni. Cel de-al treilea îl provoca din punct de vedere sexual. Când
i-a respins avansurile, a încheiat serviciile. Au trecut 30 de minute din acest interviu, iar
clientul v-a reformulat întrebările înainte de a răspunde la ele. Percepeţi acest lucru ca
fiind o încercare „subtilă” de a vă spune că nu sunteţi o persoană care comunică clar.

Ce comentariu aţi putea face în legătură cu procesul interpersonal care se petrece

între dvs. şi client? Încurajaţi-l să se întoarcă spre lăuntrul lui şi să se gândească la
semnificaţia acestui patern, fiind atent să nu sunaţi critic sau nerespectuos.

226
Scenariul 3: Intervievaţi
FIŞA NR.11: o femeie care
Confruntarea caută săVersus
Suportivă o reasiguraţi şi să-i daţi De
Comentariile sfaturi despre
Proces
modul în care să se descurce cu şeful, fiul ei adolescent şi fostul soţ. Toate aceste
probleme relaţionale par să o preocupe iar cineva mai puternic ca ea îi va dicta cum să se
descurce în fiecare situaţie. Încercaţi să o ajutaţi să fie asertivă şi să-şi ia în mâini propria
viaţă. În timp ce discutaţi fiecare din aceste probleme, pare să evite luarea oricărei decizii
despre ceea ce vrea să facă, criticând capacitatea ei de a alege cursul potrivit al acţiunii.

Ce comentariu aţi putea face în legătură cu procesul interpersonal care se petrece

între dvs. şi clientă? Încurajaţi-o să se întoarcă spre lăuntrul ei şi să se gândească la
semnificaţia acestui patern, fiind atent să nu sunaţi critic sau nerespectuos.

227
Instrucţiuni: Citiţi următoarele scenarii şi apoi exersaţi atât confruntările suportive cât şi
schimbul conţinut - proces. Apoi, comparaţi care ar fi rezultatele alegerii unui tip de
comentariu în defavoarea celuilalt pentru acest client specific.

Scenariul 1: Intervievaţi un client de 42 de ani care lucrează după 5 ani de şomaj.

În tinereţea lui, a renunţat la liceu pentru că ura modul în care profesorii îi comandau. Şi-a
însoţit tatăl şi cei doi unchi în mină. Când mina s-a închis, familia l-a încurajat să studieze
pentru a deveni eligibil pentru mai multe oportunităţi de angajare. A refuzat acest lucru
spunând că mereu a urât şcoala şi că era prea bătrân pentru a lăsa pe cineva să-l preseze să
facă ceva ce urăşte. În timp ce era în şomaj a aplicat pentru multe servicii, dar de fiecare
dată a avut de pierdut în faţa celor care aveau o diplomă. Şi-a cheltuit aproape toate
economiile. Apoi, un prieten de familie i-a găsit o slujbă la un magazin. Iniţial. Clientul a
fost foarte mulţumit pentru că s-a angajat. Totuşi, acum v-a spus că şeful îl ameninţă să-l
concedieze pentru insubordonare. Clientul vă spune „Ştiu că am avut noroc când am
primit această slujbă. Mulţi oameni pe care îi cunosc nu au un loc de muncă. Dar nu am de
gând să mă calce în picioare şi să-mi spună când trebuie să merg la serviciu, cu ce trebuie
să mă îmbrac şi cum trebuie să vorbesc cu clienţii. Următorul lucru pe care mi-l va spune
va fi când să mă duc la baie.”

1. Folosiţi confruntarea suportivă pentru a-i răspunde acestui client.

2. Folosiţi un schimb de conţinut - proces şi scoateţi în evidenţă paternul interpersonal

care apare când relaţionează cu o figură autoritară. Cereţi-i să fie introspectiv şi să
exploreze sensurile posibile ale acestui patern fără a-l judeca sau a-l critica.

3. Care sunt avantajele şi dezavantajele alegerii de a face un comentariu de proces versus

a face o confruntare suportivă pentru acest client? Descrieţi în detaliu care credeţi că va fi
impactul diferenţial asupra clientului şi a relaţiei terapeut - client pentru fiecare din aceste
tipuri de comentarii

228