Psihoterapia

Câteva reguli pe care trebuie să le ştii despre psihoterapie

1. La psihoterapie nu ţi se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de

consultaţia psihiatrică.

2. Psihoterapia poate fi privită ca o metodă complementară la tratamentul

medicamentos în diverse afecţiuni cum ar fi: tulburări psihotice, tulburări
depresive, tulburări de alimentaţie, diverse dependente, etc.; alături de
medicamente, care au rezolvat o anumită problemă medicală, psihoterapia poate
ajunge la cauza care a declanşat acea stare sau boală.

3. Psihoterapiile sunt de mai multe feluri, în principal împărţite după modelele

şi teoriile asupra personalităţii, după metodele folosite şi regulile pe care le
respectă; sunt terapii de scurtă durată - ex: Terapia cognitiv-comportamentală -
sau de lungă durată - Psihoterapia Psihanalitică şi Psihanaliza, unele suportive
altele exploratorii; după obiectul lor sunt individuale, de cuplu sau de familie.
Unele se centrează mai mult pe simptome şi pe rezolvarea lor imediată, iar
altele, care recunosc existenţa inconştientului, se bazează pe analiza sinelui şi pe
relaţia şi dinamica create între terapeut şi pacient.

4. Psihoterapeutul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase; trebuie să se

accepte ca această muncă ia timp şi poate fi anevoioasă.

5. Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de

particularitatea problemelor, simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de
ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul timpului pot
apărea diverse stări emoţionale, situaţii care pot bloca desfăşurarea cursivă a
demersului terapeutic, însă şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză
pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.
6. Psihoterapia este o profesiune care se bazează pe o formare teoretică, practică
şi pe autocunoaşterea terapeutului. Ca urmare ea nu poate fi practicată de
oricine şi mai ales nu poate fi practicată în afara unui cadru profesional (ex. în
casa pacientului, la rudele lui, de faţă cu alte persoane care nu fac parte din
terapie, în pauza de masă, 10 minute azi şi 30 de minute mâine). Reuşita terapiei
depinde de constanţa şi stabilitatea cadrului care fac clientul să se simtă în
siguranţă. Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet
rămâne în cabinet, este de asemenea o regulă de aur care ajută clientul să poată
vorbi cu terapeutul lui chiar lucruri pe care le consideră delicate, jenante. Aceste
caracteristici, constanţa, stabilitatea, confidenţialitatea duc la crearea în terapie a
unui spaţiu de libertate şi deschidere, în care problemele pot fi analizate şi
înţelese.