JUDECATA DIN POIANĂ

Cântec: Gongul
Luca
Lumina zilei a adormit
La apus pe geana zării
In codru iar au năvălit
Pe cărări umbrele serii.
Doar luna doarme legănată
De al privighetorii cânt
Și în poiana fermecată
Veniră zâne rând pe rând.
-Poftiți, poftiți, zâne intrați!
(Intră zânele dansând)

Toate:
Noi suntem zânișoare
Prin codru zburătoare
Și în poiana noastră
Noi azi ne-am adunat
c-avem de judecat...

Adelina-
Sunt zâna bună și cu bagheta mea
Eu timpu-n loc îl pot face să stea
Și scutur peste voi cu praf de stele
Să străluciți mai tare decât ele.
1
***Zânele stau în semicerc cu fața la public.
Luca:
Ne închinăm, o, zâne,
Cu fețele plecate
Voi sunteți stăpâne toate
Peste codri, munți și ape.

Ștefi- Zâna 1
Și-acum Moș Barbă-Cot,
Unde sunt împricinații
Și după cum eu socot,
N-ar fi prea mulți...faptașii!

Luca:
Nu-s mulți, mărită zână
Doar vreo patru s-au ivit,
Având între ei pricină,
Cer dreptate negreșit!

Ștefi:
Să intre primii doi la judecată!
(intră GREIERELE și FURNICA)
-Greiere, ce ți-a făcut
Furnica, de-i vinovată
Și-ai chemat-o-n judecată?

TEO (Greierele): Furnica e vinovată

Că nu mi-a dat de mâncare
2
Câââât a fost iarna de mare
Cât pe-aci să mor de foame!

Ștefi:
-Dar furnica era datoare
Să-ți dea ție de mâncare?
Teo:
-Ei, nu! Dar putea să-mi dea și mie
Că eram la ananghie
Și-apoi ce mai tura-vura,
Furnica are cămările pline
Cu boabe și cu afine!

Iasmina (Furnica)
-Eu am cărat și-am tot cărat
Ca să am de iernat.
Am lucrat din zori în seară,
Am pus boabe în cămară.
Dar tu, vara, ce-ai lucrat?
Mâncare n-ai adunat?
Ai cântat...îmi pare bine.
Acum joacă dacă-ți vine.

Greierele arată vioara și arcușul:

-Eu sunt muzicant diplomat
Toată vara am cântat
Pentru mine-i mare rușine
S-adun boabe și afine.
3
Ștefi:
-Greiere, tu n-ai dreptate
Furnica nu e datoare
Să-ți dea ție de mâncare
Cât ține iarna de mare.
Să știi și tu o zicătoare:
Nici mâncare fără muncă
Nici muncă fără mâncare!
Zâna către furnică:
-Tu furnică, du-te acasă
Și vezi de gospodărie.
Către greiere:
Iar tu, greiere, învață
Ce înseamnă hărnicie!

Teo:
Of, of, of, dar-ar să dea
În cine ți-o mai cânta
Lasă, lasă că la nuntă
Am să văd eu cine-ți cântă!

Cei doi ies.

Luca: să intre la judecată cocoșul și vulpea!

Zâna 2 – Ana Carina

-Să ne spui acum cocoșule
4
Vulpea de ce-i vinovată
de-ai chemat-o-n judecată?

Nico (Cocoșul):
-Eu dorm noaptea sus pe-un gard
Și-ntr-o noapte mohorâtă
Veni vulpea pe furiș
Și-a sărit ca să mă rupă.

Thea (Vulpea):
-Oh, e cam zăpăcit cocoșul!
Spune numai fantezii.
N-a-nțeles, el, biet, sărmanul
C-am venit ca să-l mângâi.
Oooo! Mi-e drag! Mânca-l-ar mama!
Mi-e așa de drag, o, zână!
Că l-aș înghiți îndată
Fript în unt și cu smântâna!

Ana-Carina:
-Vulpe! Eu n-am înțeles prea bine
Gândul tău ce nu mi-l spui
Tu te-ai dus în miez de noapte
Pe cocoș ca să-l răpui!
-Chiar de mâine, tu, cocoșule
Vei fi aprig vânător
Îți dăm pușcă, chiar și pinteni
5
Să vânezi la vulpi cu spor!
Nico:
Vulpea cât e de șireatăâ
S-a-nșelat și ea odată
C-a furat dintr-o grădină
Un cocoș de plastilină.

Luca: Să intre Moș Martin și albina!â

Sophie -Zâna 3
-Haide, spune Moș Martine
Albina cu ce-i vinovată
De-ai adus-o-n judecata?

Robert -Ursul:
Albina e vinovată
Că m-a înțepat peste tot
M-a înțepat chiar și pe bot.
Am rămas făr’ de vedere ,
Vai, vai, vai, morrrrr...de durere!

Sophie:
-Spune, spune, Moș Martine
Ce-ai făcut de te-a-nțepat
Roiul ăsta de albine?

Robert:
-Ia, nimica n-am făcut
Doar un fagure am vrut,
6
Ca să-l iau din scorbură
Să-l mănânc cu volbură,
Căci stomacul mă durea,
Și de leac îmi trebuia.
Cer să fie pedepsit roiul tot
Că m-a snopit.
Cer pedeapsa cea mai mare:
Să nu mai zboare din floare în floare!
Sophie:
-Ce-ai de spus, tu, albină,
Tu, a roiului regină?

Sara -Albina:
-Tot ce noi am adunat
Toată primăvara, vara,
Hoțul ăsta ne-a prădat
Și ne-a alungat afară.
Cerem alungarea lui
Din ținutul codrului.
S-avem liniște și pace
Ca să ne putem reface.

Sophie:
-Moș Martine, n-ai dreptate
Nici măcar pe jumătate
Lăcomia te-a îndemnat
Stupul, tu de l-ai prădat.
Și-acum făr’ de rușine
7
Ceri să pedepsim pe-albine?

Olivia -Zâna 4:
-Ți-ai băgat coada în baltă
Ca să prinzi peștele tot,
Dar din coada ta bogată
Ai rămas doar cu un ciot!
Pedeapsă-ți dăm să ispășești
Codrul să-l părăsești.
Să mergi peste munți și văi
Să nu mai vii înapoi!

Luca: Să intre Puf Alb și puf Gri.

Rareș (Puf Gri):

-Frățioare, chiar acum
Mamei noastre o să-i spun
Că eu am mâncat dulceața,
Uite ce murdară-i fața!
De la bâlci eu am fugit
Către casă c-am greșit.
Iar acum îmi cer iertare
Te iubesc, frățioare.

Alex (Puf Alb):

Lasă, lasă frățioare!

Te-am iertat și rău nu-mi pare.
8
Suntem doi frați iepurași,
Jucăuși și drăgălași.
Chiar de mai greșim vreodată
Ne iartă mama îndată!

Olivia:
Iepurașii mei iubiți,
Nu e bine să mințiți!
Daca unul a greșit
Și rușine a pățit,
Adevărul să îl zică
Și iertat e într-o clipă.

Cântec: Proverbele

Luca:
Să intre Alba ca Zăpada și Regina

Zâna 5 – Anastasia
Ce v-aduce-aici în astă seară
La judecata din poiană?

Ioana – Regina:
Vreau ca Alba să-mi plătească
Pentru că e mai frumoasă,
Mai gingașă și mai fină.
Nu-i corect! Eu sunt regină!
Să se ducă ... hăt...! departe
9
Tocmai în inima pădurii
Ca oglinda să îmi spună
Că eu sunt frumoasa lumii!

Ana-Carina – Albă ca Zăpada:

Eu de când eram cam mică
Am rămas făr’ de mămică...
Totuși pe Regina Rea
O vedeam drept mama mea.
Însă ea m-a alungat
De-acasă am plecat.
Am plâns și am pătimit,
Multe eu am suferit.

Anastasia:
Tu, regină făr’ de milă!
Ea era doar o copilă!
Cum să faci așa ceva?
Noi oglinda ți-o vom lua
Vei sta departe de ea,
Vei fi mai bună așa!

Luca: Să intre fata babei și fata moșului

Zâna 6 – Dora:
Spune, fată de îndată,
Ce te-a supărat,
Iar pe-a moșului copilă
10
La judecată ai chemat.

Fata Moșului-Anto:
Eu de muncă nu mă sperii
Curăț, perii și gătesc
Dar mămuca mea și sora
Tot mereu mă necăjesc.
Și-am să plec acum în lume.
Dar tătuca m-a-nvățat
Să fiu harnică și bună,
Am să urmez al său sfat.

Fata babei –Gabriela:

Cum să spăl cu mâna-mi fină
Javra asta de cățel?
Ori să-mi rup ia cea nouă
Cățărându-mă în păr?
Și cuptorul cel stricat
Cu aste mânuțe gingașe
Cum să îl fi curățat?

Dora:
Voi sunteți două fete
Și noi știam așa:
Ca una era bună
Și alta...puțin cam rea.
Dar în povestea noastră
Voi v-ați schimbat în bine,
11
Ca sunteți amândouă
Și harnice și bune.
Și să știți că:
Răutatea și mândria ,
Lenea și lăcomia,
Niciodată nu te-ajută,
Ba ți-aduc pagubă multă.

(Intră Maria și Isabela)

Isabela(Mama Scufiței):
Draga mea, pune-ți scufița
Și îmbracă și rochița
Ia și coșul cu mâncare
Fii atentă pe cărare.
Spre căsuța bunicuței
Tu în grabă să pornești
Și să ții minte fetițo,
De străini să te ferești.
La bunica-n ușă bați
Și la ușă te descalți
„Sărut-mâna” să îi spui,
Ușa bine s-o încui!

Cântec: Scufița Roșie

Zâna 7- Eva:
Tu Scufiță ce-ai pățit?
12
Ce necaz tu ai avut?

Maria-Scufița Roșie:
După cum știți din poveste
Bunicuța a dat de veste
Că este tare bolnavă:
Are o bronșită gravă!
Și pentru că ea stă la pat
Și nimic nu a mâncat,
Mama mea s-a pregătit
Bunătăți ea a gătit
Într-un coș le-a așezat
Este timpul de plecat.
Un lup flămând m-a păcălit
Și de-ndată m-a-nghițit.

Eva: Lupule, tu ce ai de zis?

Elvis- Lupul:
Ce să spun eu dragă zână,
A tărâmului stăpână?
Minte zău, fetița asta
Eu eram flămând și asta-i...
Foamea mi-am astâmpărat.
Vânătorul m-a calmat.

Eva:
În poveste vă trimit...
13
Cred că știți că ați greșit!
S-ascultați voi copilași
De părinți! Că nu e greu
Și la sat și la oraș
Oameni răi vor fi mereu.
E trecut de miezul nopții
Judecata s-a-ncheiat
Se aud cântând cocoșii.
Să ne-ntoarcem la palat!

Anastasia:
Eroii noștri au încercat
Să-și joace rolul adevărat,
Căci fiecare întâmplare
Are în viață asemănare!
Poveștile cât sunt de multe,
Spre învățătură sunt făcute!

Cântec: Basmele

14