Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce este pizza? Da, vorbim despre pizza si nu de pița, pitța, pitza… haideti sa invatam sa
scriem corect. Este vorba deci despre PIZZA.
Cand vorbim de pizza avem nevoie in mod special de un aluat. Nu se poate numi pizza un
produs care nu are aluat. Nu este pizza nici asa numita pizza din felii de paine, poate fi cel
mult un sandwich cald, dar nu pizza. Nici feliile de legume coapte in cuptor cu diverse
toppinguri NU SUNT PIZZA! Sa incercam sa denumim corect felurile de mancare.
Exista insa sfincione palermitano sau pizza siciliana care are un blat gros de 2 degete si
toppinguri destul de multe dar parca nu tot frigiderul… In plus, este si dreptunghiulara!
Vezi aici si aici. Este ceva intre pizza si foccacia. (sursa imaginii aici).
ce ne facem cu pizza de casa „romaneasca”?
Mie personal mi-e chiar greu sa ii spun pizza. In loc sa avem un aluat subtire avem un aluat
gros de ca. 2 degete, in loc sa avem ingrediente bine definite, aici avem….de toate. De toate
pentru toti. Avem sunca, salam, bacon, carnati, cabanosi, crenvursti, ceapa si porumb,ardei,
felii de rosie, ciuperci, dovlecei, vinete, avem ketchup (oare de ce?), avem telemea (care nici
macar nu se topeste) si cateva urme de cascaval si, cel mai important…. avem masline!!!!!
Oare sa ni se traga de la vremurile intunecate comuniste? Inclin sa cred ca da. Atunci se facea
pizza la tava in tava mare a cuptorului (cea de friptura, perforata pe margini), unsa cu ulei si
umpluta pana la refuz cu aluat „pufos” cu multa drojdie, stropit din abundenta cu ketchup si
decorat cu toate resturile din frigider: capete de salam, cascaval congelat cumparat atunci
cand „s-a dat” la alimentara si pe care daca il dezghetai se sfarama pur si simplu, nici nu mai
trebuia ras plus felii din diverse legume. Aluatul gros tinea de foame in acele vremuri. Si daca
aveam noroc si nu se termina butelia apucam sa o si coacem in cuptor. La fel de nasoala era si
pizza care se vindea in oras la anumite braserii, terase sau restaurante. O „pufosenie”, ce sa
zic…
Ma intreb oare de ce mai suntem nostalgici dupa aceasta pizza? Pentru ca nu e pizza! Dar se
face si acum pizza cu de toate, pizza cu blat pufos si gros. Nu inteleg de unde stiu generatiile
actuale de ea si de ce o cauta cu atata indarjire. Asa ca azi, cautand ceva in garaj am gasit tava
de cuptor a bunicii mele. Avea un aragaz mic cu 4 picioare, 2 ochiuri si un cuptor mic. Si
gasind tava m-a cuprins un moment de nostalgie…. in secunda urmatoare framantam aluatul.
Din acelasi aluat puteti face si mini pizze (pizzette) – reteta aici.
Ai mei m-au intrebat: ce s-a intamplat cu pizza asta? Apoi le-am zis ca asta e pizza
romaneasca de casa. Asa sa-i ramana numele! Tava mea are 30 x 30 cm.
Ingrediente - savoriurbane.com
Pentru aluat:
500 g faina
50 ml ulei
300 ml apa
1 lingurita cu varf de sare
1 lingurita cu varf de zahar
20 g drojdie proaspata sau 6 g uscata
Pentru topping:
de toate: salam, sunca, bacon, carnati, cabanos, crenvursti
rosii, ceapa, ardei, ciuperci, porumb
ketchup
telemea, cascaval
Pentru aluat amestecam apa calduta cu drojdia si cu zaharul, apoi adaugam uleiul, faina si
sarea. Framantam aluatul si il lasam la dospit 40-50 de minute la un loc caldut, acoperit cu o
carpa curata.