Fenomen deosebit de nociv, paradoxal şi reprobabil, evaziunea fiscală a fost şi este o prezenţă

nedorită, cu direcţii de evoluţie şi incidenţe diferite, în orice ţară, indiferent de mărime, nivel de
dezvoltare, mecanisme de guvernare sau sistem politic.
Evaziunea fiscală reprezintă eschivarea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală de către persoanele fizice
şi juridice. Cu alte cuvinte, evaziunea fiscală reprezintă modalitatea prin care subiecţii economici
răspund presiunii fiscale, atunci când aceasta depăşeşte un anumit prag considerat necesar pentru
iniţierea, menţinerea şi dezvoltarea afacerii sau a oricărei activităţi lucrative, precum şi în legătură
cu averea sau veniturile lor curente.
Evaziunea fiscală are un impact major asupra evoluţiei economiei unei ţări, prin crearea unui
dezechilibru major la nivel macroeconomic, incidentele fiind de natură politică, financiară,
economică şi socială. Impactul financiar se referă la faptul că este afectat echilibrul bugetar prin
generarea de deficite bugetare şi de costuri suplimentare aferente împrumuturilor publice. Sub
aspect economic, evaziunea fiscală distorsionează fenomenul concurenţial, cu consecinţe negative
asupra formării preţurilor. Din punct de vedere social, evaziunea fiscală modifică redistribuirea
veniturilor, creând şi adâncind inegalităţile dintre contribuabili, prin eludarea-evitarea capacităţii
contributive a unora şi agravarea situaţiei financiare a altora. De asemenea, acest fenomen,
reprezintă principala sursă de alimentare a unei economii parazitare, care se dezvoltă, în paralel,
cu economia reală, numită în termeni uzuali economia subterană. Dimensiunea, precum şi
ascensiunea acestui fenomen, în Republica Moldova, face ca el să fie atât de real, încât prezenţa
lui a devenit cotidiană în toate zonele economice generatoare de venit.
Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate la autorități,
precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau mărirea artificială a
cheltuielilor.
Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneste atât pe plan national, căt și pe cel international,
reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic.
Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlneste sub diferite forme, cum ar fi:
 ținerea unor registre contabile nereale;
 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrările de
mărfuri, modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite;
întocmirea de documente de plată fictive;
 modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport și
depozitare;
 întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri;
 întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt mentionate decât o
parte din veniturile realizate.
Evaziunea fiscală este o activitate asociată cu economia informală. O măsură a gradului de
evaziune fiscală este dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care reprezintă diferența dintre
valoarea venitului care ar trebui să fie raportat autorităților fiscale și suma reală raportată.
Evaziunea taxei pe valoare adăugată(TVA) . În a doua jumătate a secolului 20, taxa pe valoarea
adăugată (TVA) a devenit forma modernă de impozit pe consum în întreaga lume. Producătorii
care colectează TVA de la consumatori pot face evaziune fiscală prin raportarea unei cantități a
vânzărilor mai mică decât în realitate.
Evaziunea de taxe vamale. Taxele vamale reprezintă o sursă importantă de venituri în țările în
curs de dezvoltare. Importatorii se sustrag taxelor vamale prin facturarea incompletă a produselor
sau declararea incorectă a cantității sau a descrierii produselor.
Contrabandă.Contrabanda reprezintă importul sau exportul de produse străine prin mijloace
ilegale. Contrabanda este folosită pentru evaziunea totală a taxelor vamale, precum și pentru
importul de contrabandă.
Reacția guvernului. Nivelul de evaziune depinde de o serie de factori, inclusiv suma de bani pe
care o persoană sau o societate o posedă. Tendința de a comite evaziune fiscală scade atunci când
sumele implicate sunt mici. Nivelul de evaziune, de asemenea, depinde de eficiența administrației
fiscale. Corupția ridicată a funcționarilor publici poate face imposibilă limitarea evaziunii fiscale.
Administrațiile fiscale folosesc diferite mijloace pentru a reduce evaziunea fiscală și pentru a crește
nivelul de colectare a taxelor: de exemplu, privatizarea executării fiscale
Conceptul şi sfera de cuprindere a politicii bugetar-fiscale
Politica bugetar-fiscală, ca parte integrală a politicii financiare, reprezintă activitatea de
influenţare a proceselor social-economice prin venituri şi cheltuieli publice în scopuri de micro- şi
macroeconomie şi de obţinerea echilibrului general adecvat în economie.
Politica bugetar-fiscală este elaborată şi promovată de Guvernul ţării, prin organele sale
specializate, cum este Ministerul Finanţelor, care pune în aplicaţie instrumentele politicii bugetar-
fiscale. Principalele instrumente de promovare a politicii bugetar-fiscale sunt:
veniturile (impozitele şi taxele) şi cheltuielile publice (transferurile şi achiziţii guvernamentale).
Politica bugetar-fiscală se realizează nemijlocit prin procurarea şi utilizarea resurselor pentru
satisfacerea necesităţilor publice. Aceste activităţi constituie un proces de redestribuire a
produsului intern brut.
Politica bugetar-fiscală, fiind о parte componentă a politicii economice a ţării,reprezintă о pîrghie
efectivă în reformarea economiei. Această politică influenţează toate sferele vieţii: economică,
politică, socială. Prin intermediul ei, se formează resursele financiare ale statului, se realizează
politica socială, se stimulează activitatea investitională etc.
Mecanismul bugetar-fiscal asigură о influenţă dublă asupra proceselor economice: în primul
rînd, majorînd cheltuielile bugetare îndomeniile prioritare şi, în al doilea rînd, creînd condiţii de
acumulare a veniturilor prin intermediul sisiemului fiscal.
Folosind instrumentele politicii bugetar-fiscale,statul realizează reformele pe care e axată strategia
de dezvoltare social-economică a ţării.
Un sistem fiscal perfect reprezintă una din cele mai complicate sarcini ale politicii economice a
statului, nu doar pentru ţările în tranziţie, dar şi pentru cele dezvoltate. Pe de о parte, politica fiscală
trebuie să asigure resurse financiare pentru existenţa statului, pe de altă parte, impozitele trebuie
să creeze agenţilor economiei condiţii favorabile pentru activitate.Orice stat se confruntă
permanent cu numeroase şi puternice fenomene negative precum inflaţia şi recesiunea.
Preocupările pentru găsirea soluţiilor prin care sa se menţină sub control excesele ciclului
economic sunt de cea mai mare importanţă pentru orice stat. Soluţii importante pe această linie au
fost oferite de Keynes şi adepţii săi, acestea constînd în folosirea politicilor fiscale şi
monetare.Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a percepe impozite şi de acheltui. Ea
se manifestă, în practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea de venituri şi pe cea de cheltuieli.