Importanța Evaluării Inițiale în Activitatea Didactică:

Metode. Tehnici. Strategii

Actul de evaluare poate fi definit ca fiind „ procesul menit să măsoare și să aprecieze

valoarea rezultatelor sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, a condițiilor si a operațiilor
folosite în desfășurarea activității, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea
luării deciziilor privind ameliorarea activității în etapele următoare”.
"Orientarea si reglarea proceselor de instruire și de învățare, pe baza datelor oferite de
acțiunile evaluative alcătuiesc un proces continuu. Permanența verificărilor în actul didactic,
caracterul lor sistematic si continuitatea lor reprezintă condiția necesară pentru ca evaluarea să-și
facă evidente funcțiile sale reglatoare în activitatea școlară".( I. T. Radu) Recunoașterea acestui
principiu a condus, în teoria și practica școlară, la promovarea strategiei de "evaluare în trei timpi",
cuprinzând evaluarea inițială, sumativă și continuă, acestea fiind considerate complementare.
Atenția va fi concentrată întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea
supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări
căile de mers împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin
formularea excesivă de sugestii.
Importanța evaluării este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să
previi decât să vindeci”. Astfel și în cadrul procesului de evaluare monitorizarea permanentă a
nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea
cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul
școlarului.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul
cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt. Sesizarea neajunsurilor unui
proces este menită să stimuleze preocupări și încercări de ameliorare a acestora, pentru realizarea
acestui act într-un mod în care să nu inhibe pe cei controlați, ci să-i stimuleze la o activitate mai
rațional organizată și mai susținut realizată.
Ințelegerea deplină a naturii acestui proces și a locului său în ansamblul activității de
învățământ face însă necesară precizarea scopului urmărit, a funcțiilor ce le îndeplinește, a
condițiilor de realizare și a rolului sau în corelație cu multiple laturi ale activității de instrucție si
educație.
Scopul actului de evaluare este întotdeauna de a constata în mod obiectiv efectele unei
acțiuni pedagogice și de a aprecia aceste rezultate în perspectiva obiectivelor stabilite. Ea furnizează
datele și informațiile necesare pentru adoptarea măsurilor de ameliorare a activității. O bună
măsurare și apreciere a rezultatelor și a proceselor încheiate poate să aducă contribuții semnificative
la îmbunătățirea activității.
Evaluarea inițială oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare,
dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare sau
îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau ierarhizarea lor și
astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe elevi să
fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu seriozitate
rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința soluționării corecte a
problemelor enunțate. Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai
exacta a situației existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale
se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru
ca evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor;
 - selecția riguroasă a conținutului învățarii;
- utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile
intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă
Evaluarea formativă: urmăreşte dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse şi permite
continuarea demersului pedagogic spre obiective mai complexe; “Unicul scop al evaluării formative
este să identifice situaţiile în care întâmpină elevul o dificultate, în ce constă aceasta şi să-l
informeze” (De Landsheere, 1975), atât pe el cât şi pe profesor.
Evaluarea sumativă: stabileşte gradul în care au fost atinse finalităţile generale propuse (fie
dobândirea unei atitudini sau a unei capacităţi), comparându-i pe elevi între ei (interpretare
normativă), ori comparând performanţele manifestate de fiecare cu performanţele aşteptate
(interpretarea criterială).
Funcțiile evaluării sunt date de relațiile funcționale dintre acțiunile de evaluare ale
rezultatelor școlare și procesele de instruire și educare. Ele sunt stabilite pe baza unor criterii
psihopedagogice, sociologice si docimologice ce urmăresc efectele evaluării in plan individual si
social.
Prima funcție a evaluării este cea de control, de constatare și apreciere a activității și
rezultatelor obținute în procesul de învățământ, prin care se raportează rezultatele la obiectivele
propuse, cu scopul de a identifica factorii pozitivi sau negativi care le influențează, evaluarea
căpătând astfel rol de feed-back.
Funcția de reglare a sistemului, de ameliorare a activității de optimizare a rezultatelor, care
reprezintă demersurile comune ale evaluatorilor și evaluaților pentru a elimina greșelile constatate,
pe baza contrulului si aprecierilor, în stilul de conducere, respectiv la activitatea de execuție.
Accentul se pune pe optimizarea stilului de predare, a capacității de învățare și pe stimularea
factorilor motivaționali, reglându-se chiar și evaluarea în sine.
Funcția educativă urmărește stimularea obținerii de performanțe superioare ale elevilor, ca
urmare a influențelor psihomotivaționale și sociale ale rezultatelor obținute și pentru aceasta se cere
conștientizarea rezultatelor evaluării în situații de succes, insucces sau mediocritate școlară.
Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendința de extindere a acțiunilor evaluative: de
la verificările tradiționale la evaluarea proceselor si condițiilor de desfasurare a activitatii didactice,
a situatiilor de instruire/invatare. Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla
permanent și a forma în spiritul unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele
umane implicate.
Astfel și în cadrul procesului de evaluare monitorizarea permanentă a nivelului de reușită a
elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din partea cadrului didactic. O
evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic instrument de lucru al
dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în beneficiul școlarului.

BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
Stoica, A.,Evaluarea în învățământul primar. Descriptori de performanță, Editura Humanitas
Educațional, București, 1998.