mi amintesc, însă, că Echipa de negociere a României a depus o energie formidabilă, a demonstrat abilităţi

remarcabile de argumentare şi a arătat o determinare exemplară în susţinerea fiecărui dosar de solicitare a

perioadelor de tranziţie, fiind meritul lor că România le-a obţinut. Vă asigur că membrii Echipei de negociere au fost
sincer preocupaţi ca România să obţină soluţii cât mai avantajoase, iar costurile aderării să fie suportabile pentru
societatea românească şi să aibă şi sprijinul financiar al bugetului european. Din păcate, prea puţin s-au preocupat
autorităţile române de obţinerea acelor avantaje (de exemplu, la Mediu, dar şi în alte domenii, în loc să se folosească
perioadele de tranziţie şi fondurile europene pentru a atinge standardele europene, nu s-au elaborat şi aplicat
proiecte/programe adecvate şi vor trebui să fie suportate costurile îndeplinirii respectivelor standarde din bugetul
nostru public şi, probabil, al unor companii). Vă rog să mă credeţi că din calitatea mea de Negociator Şef al României
(2000-2004) încă nu sunt “vindecat” (da, după mai bine de un deceniu!) de rănile, desigur la figurat, încasate pe
parcursul derulării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană (şi chiar după aceea) şi, ca atare, nu am dispoziţie
să vorbesc de “marile provocări” cărora a trebuit să le fac faţă atunci. Sper ca totuşi să mă “vindec” în această viaţă.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcrt3

Contrar percepţiei răspandite de anumiţi colportori care nici măcar nu au participat la negocierile de aderare şi nici nu
au studiat documente relevante ale acelui proces de negociere, nu capitolul “Justiţie şi Afaceri Interne” a fost cel mai
dificil. Acesta a fost cel mai instrumentat de interese perturbatoare(interne si externe) şi chiar pervertit politic, aşa
cum o dovedeşte raportarea la respectivul domeniu şi după semnarea Tratatului de Aderare. Unul dintre cele mai
dificile capitole a fost cel al “Concurenţei”, în derularea căruia s-au desfăşurat de-a dreptul “negocieri sângeroase”.
Foarte greu a fost cu “Agricultura”, datorită complexităţii capitolului (era în relaţie interdependenţa cu alte vreo 17
capitole), mizei lui locale, dar şi europene etc. Şi foarte solicitante au fost cele 4 capitole ale libertăţilor europene şi
Pieţei Interne, la care am putea adăuga şi “bătălia” pentru a obţine finanţări bugetare europene cât mai substanţiale,
în condiţiile de dezvoltare modestă a României şi, ca atare, ale unei capacităţi de negociere a ţării care adesea
consta doar în calităţile Echipei de negociere a României. O evaluare sumară a evoluţiei acelor rezultate arată că, de
exemplu, domeniul Siderurgiei nu doar a fost salvat, dar, până în 2011, şi-a dovedit viabilitatea, chiar în condiţiile
inexistenţei unei politici industriale consistente a României<< au performat şi unele sectoare ale agriculturii, cu tot
efortul demolării ei, şi m-a surprins plăcut evoluţia vini-viticulturii care a renăscut cu sprijinul fondurilor europene.
Desigur, aş putea continua cu realizări şi nerealizări la toate capitolele de negociere, însă ne-ar lua prea mult timp şi

Citeste mai mult: adev.ro/pbcrt3

Este recunoscut pentru discreția, perseverența și tenacitatea cu care își duce la îndeplinire misiunile
sale

„În perioada 1992-1994 am făcut parte din echipa care a avut mandatul de a negocia, la Washington
D.C., reobținerea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România. A fost nu doar o experiență
politico-diplomatică deosebită, dar și una intelectuală aparte. Amândouă m-au obligat nu numai la o
cercetare a trecutului, ci mai ales a prezentului și viitorului relațiilor româno-americane.” [1]

2)

Formarea initiala pentru toti negociatorii, ale caror varste sunt cuprinse intre 30 si 50 de ani,
este Academia de Politie sau scoala de politie, la care se adauga alte specializari – mai ales in
domeniul psihologiei. Decisive insa au fost cursurile de specializare care le-au facut impreuna
cu negociatori ai Biroului Federal de Investigatii (FBI) la Bucuresti, in 2009.

Mai presus de orice, “pregatirea si experienta din teren reprezinta un criteriu de selectie
primordial”, dupa cum subliniaza Capruci. Astfel, din echipa de negociatori fac parte inspectori
de politie din cadrul Serviciului de Ordine Publica si al Serviciului Special de Interventie Rapida
(SSIR)

Cele mai dificile episoade de negociere din cariera sa sunt totodata si cele care l-au calificat ca
fiind unul dintre cei mai experimentati negociatori din diplomatia romaneasca: Clauza natiunii
celei mai favorizate si aderarea la UE. “Personal, am avut parte si de ceea ce se numeste
negocieri de gherila, adica si sub presiunea timpului, dar si a contextului cu totul
deosebit, la care se adauga o miza vitala si resurse mobilizate rapid, ceea ce presupune
un grad de risc foarte ridicat”, spune Puscas.

“Un negociator trebuie sa fie un personaj de o complexitate deosebita, atat cultural, cat si
psihologic”, spune Puscas, care mentioneaza printre calitatile necesarere calitatile de bun
comunicator, stapanirea logicii si argumentarii, abilitatile de a construi o echipa eficienta si nu in
ultimul rand vocatia de lider, dar si taria de caracter, impreuna cu o rezistenta la presiuni si
provocari de natura fizica si psihica.

“In multe situatii, negociatorul are o viata similara sportivului de performanta care se afla
intr-un cantonament sever, adica depune un efort deosebit si suporta chiar privatiuni
personale”, concluzioneaza fostul negociator sef al Romaniei cu UE.

Il pomeneste pe comisarul european Gunter Verheugen, despre care spune ca a fost un

negociator deosebit de riguros si deloc dispus la compromisuri, cel putin in privinta Romaniei.
Subliniaza insa ca adevaratii “adversari” ai sai nu au fost cei de la Washington sai
Bruxelles, ci cei de acasa. “Ca negociator sef, am avut multe si deosebit de dificile negocieri
politice, sociale, de piata cu partenerii sociali autohtoni, partidele parlamentare, ONG-urile”,
mentioneaza Puscas.

3) Este vorba despre cel mai mare jucător pe segmentul de consultanță

imobiliară.