Capitolul 5 - Slide PDF

Partea a II-a
Teoria producătorului
Capitolul 5
Funcţii de producţie
Prof. dr. Stelian STANCU
5.1. Definirea producţiei. Domeniul de producţie

Notaţii:
- r  Rm , cu Rm - spaţiul input-urilor, adică: r  (r1 , r2 ,...ri ,...rm ) , m  N * ;
- q – variabila aleatoare desemnând cantitatea din output-ul dorit;
- d f  (r1 ,r2 ,..., ri ,...,rm , q ) T vector de producţie posibil.
Definiţia 5.1. d f se numeşte vector de producţie posibil dacă există combinaţia

de inputuri r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) astfel încât să fie posibilă din punct de vedere
tehnologic obţinerea cantităţii de output q.
Definiţia 5.2. Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f ,

reprezintă mulţimea vectorilor de producţie posibili, adică:
 
D f  d f  R m 1 / d f  ( r1 , r2 ,..., ri ,...,rm , q) T este posibil la nivelul firmei f (5.1)
188 Microeconomie. Comportamentul agenţilor economici. Teorie şi aplicaţii

q r1 , r2 
qr (r1 )
2
Domeniul de
producţie posibil, D f
r1
Figura 5.1. Domeniul de producţie la nivelul firmei f , D f
(mulţimea tehnologic posibilă)
q r (r1 ) - reprezintă producţia maximă ce poate fi obţinută, în condiţiile

2
combinării celor doi factori (r1 , r2 ) şi folosirii la un randament maxim a acestora.
Definiţia 5.3. Fiind dat vectorul resurselor (inputurilor) la nivelul firmei f şi

anume r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) , se numeşte funcţie de producţie la nivelul firmei
respective, acea aplicaţie:
q : Rm  R pentru care q  q (r ) (5.2)
în condiţiile în care combinaţia r  (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) există şi este posibilă din
punct de vedere tehnologic, iar resursele sunt folosite cu eficienţă maximă sau,
într-o altă prezentare (forma implicită):
Q ( q, r )  q  q ( r )  0 (5.3)
Capitolul 5. Funcţii de producţie 189
Funcţia de producţie - reprezintă frontiera eficientă a domeniului de producţie

posibil.
Forma clasică a funcţiilor de producţie:
q  q ( K , L, N ) (5.4)
unde:
K – reprezintă factorul capital;
L – reprezintă factorul forţă de muncă;
N – factorul pământ (natura în general).
sau, acolo unde factorul N nu are un rol primordial:
q  q( K , L) (5.5)
 Ipoteza convexităţii domeniului de producţie
Ipoteza 5.1. (a convexităţii domeniului de producţie)
Fie
D f - domeniul de producţie la nivelul firmei f ;
q1r (r1 )  D f , qr2 (r1 )  D f - două niveluri de producţie posibile.

2 2
Atunci: q1r (r1 )  (1   )q r2 (r1 )  D f , ()  [0,1] (5.6)

2 2
este de asemenea un nivel de producţie posibil.
5.2. Proprietăţi ale funcţiei de producţie
P1: Funcţia de producţie q (r ) este continuă, oricare ar fi r  C (q ) , unde:

C (q )  r  Rm / q (r )  q 
P2: Funcţia de producţie q (r ) este de clasă C 2 (continuă, diferenţiabilă, cu
derivatele parţiale continue).
P3: Funcţia de producţie q  q (r ) este monotonă în vectorul input-urilor, adică:
dacă r 1 şi r 2 sunt vectori de inputuri posibili cu r 1  r 2 , atunci
q(r 1 )  q(r 2 )
sau e echivalent:
 q 
 q (r )  0   0, () i  1,m 
 ri 
unde q reprezintă gradientul funcţiei q(r).
Observaţie: Funcţia de producţie este monoton crescătoare în raport cu fiecare

factor.
P4: Funcţia de producţie q  q (r ) este quasiconcavă dacă mulţimea:

C (q )  r  Rm / q (r )  q 
este o mulţime strict convexă.
Pentru m  2 , convexitatea mulţimii C (q ) este redată în figura 5.2.

r2
M
C (q )
1
r2 P
. R
3
r2
I ( y)

2
r2 Q N
0 r11 r13 r12 r1
Figura 5.2. Reprezentarea mulţimii convexe C (q )
Definiţia 5.4. Se numeşte izocuantă, I (q ) , mulţimea punctelor reprezentate de

combinaţia de factori (r1 , r2 ,..., ri ,..., rm ) care asigură obţinerea unui output q dat,
adică:

I (q )  r  Rm / q (r )  q 
P5: Funcţia de producţie q(r) este concavă, adică este îndeplinită relaţia:
 
q r 1  1   r 2  q (r 1 )  (1   )q (r 2 ) (5.8)
  0,1 şi r 1 , r 2  C (q ).
P6: Funcţia de producţie q  q (r ) are proprietatea de esenţialitate slabă, adică:

în lipsa oricărui factor de producţie ri , i  1, m nu se poate obţine output,

adică q (r )  0 dacă şi numai dacă r  0 m .
P/6 : Esenţialitatea strictă3 - în lipsa a cel puţin un factor nu se poate obţine output,
adică:
q (r1 ,..., ri 1 ,0, ri 1 ,..., rm )  0,   r j  R , j  1,2 ,...,i  1,i  1,...,m
r2
M
r2*
C q 
0 r1* r1
Figura 5.5. Eliminarea esenţialităţii stricte
P7: Mulţimea C (q ) este nevidă şi închisă, q  0.
P8: Funcţia de producţie q  q (r ) este nenegativă, finită şi are o singură valoare

reală pentru fiecare r  C (q ) .
5.3. Influenţa variaţiei unui singur input

Indicatori calculaţi pe baza variaţiei unui singur factor de producţie.
a) producţia fizică medie pe fiecare factor ri :

q(r )
qi  , cu i  1,m (5.10)
ri
3
Se foloseşte numai în cazuri speciale.
b) producţia fizică marginală în raport cu factorul ri :

q (r )
q 'i  , cu i  1,m (5.11)
ri
qr r1
2
C
B D
A
zona II
zona I zona III
1 2 3
0 r1 r1 r1 r1
q 1 , q1
E
F Producţia fizică
medie q 1
I
Producţia fizică
marginală q1
0 G r1
H
Figura 5.6. Relaţia grafică între q   , şi q1'
r 2 r1 q 1
Forma celor trei curbe:
i1) Forma curbei producţiei fizice totale:
- prima porţiune OA este crescătoare şi convexă:

 2 q (r )
0
ri 2
punctul A fiind de inflexiune.
- porţiunea AC: funcţia este tot crescătoare, dar concavă, punctul C fiind
de maxim.
- porţiunea CD şi continuarea sa este descrescătoare şi concavă

(producţia este posibilă, dar ineficientă).
Observaţie: Punctul B se obţine acolo unde dreapta ce trece prin origine este
tangentă la producţia fizică totală.
i2) Forma curbei producţiei marginale
- pe porţiunea OE producţia fizică marginală este crescătoare;
- pe porţiunea EG, curba producţiei marginale în raport cu r1 este

descrescătoare;
- porţiunea GH şi în continuare corespunde curbei producţiei fizice

totale CD corespunde producţiei fizice marginale negative.
i3) Forma curbei producţiei medii
- pe porţiunea OF curba este crescătoare;
- curba producţiei marginale intersectează curba productivităţii medii în

punctul de maxim al acesteia din urmă;
- punctul corespunzător pe grafic punctului B de intersecţie a tangentei

la curba producţiei fizice totale, ce trece prin origine.
- porţiunea FI şi în continuare corespunde situaţiei în care q1  q1' , dar

curba este descrescătoare şi concavă.
3 zone de producţie:
- Zona I delimitată de curba OB, cunoscută şi sub numele de „primul

stagiu de producţie”, în care producţia creşte odată cu creşterea
cantităţii de factor r1 consumată;
- Zona II, delimitată de curba BC în care producţia este în continuare în

creştere, ajungându-se în punctul C la maxim de producţie.
În această zonă productivitatea fizică marginală, cât şi cea medie

sunt în descreştere, dar păstrează semnul plus. Zona II este o zonă de
eficienţă tehnologică.
Definiţia 5.5. Un proces tehnologic se numeşte tehnologic ineficient, dacă există

un altul care produce acelaşi output cu un consum mai mic de resurse sau cu
acelaşi volum de resurse permite obţinerea unui volum mai mare de output.
- Zona III, delimitată de curba CD şi în continuare, în care producţia

r
fizică totală scade, în timp ce raportul 1 creşte, iar productivitatea
r2
fizică marginală este negativă. Este o zonă de ineficienţă economică.
Ca urmare, firma va acţiona din punct de vedere tehnologic în zona II,

eliminând zonele I şi III.
Această limitare a producţiei este cunoscută sub denumirea de legea

randamentelor marginale descrescătoare.
c) elasticitatea output-ului în raport cu factorul ri :
qr  qr  q' i

i  :  , i  1,m (5.15)
ri ri qi
5.4. Influenţa variaţiei simultane a mai multor factori

I) revenirea constantă la scală:
a) () d f  D f , atunci şi d f  D f , () λ  0
  
b)  r  C q , rezultă că r  C  q ,   0
c) qr   qr ,   0
II) revenirea crescătoare la scală:
c/) are loc inegalitatea qr   qr ,   1
III) revenirea descrescătoare la scală:
c// ) se verifică inegalitatea qr   qr ,   1

Elasticităţii scalei:
dqr  q r 
 r   : /  1 (5.16)
d 
măsoară modificarea procentuală a outputului ca urmare a creşterii cu un procent

a scalei.
Tehnologia descrie o revenire constantă (crescătoare, descrescătoare)
locală la scală, după cum  r  este egală (mai mare, mai mică) cu 1.
Observaţie: Alte modalităţi de a analiza revenirea la scală, şi anume:
- pornind de la funcţia de producţie q(r1,…,rm) şi făcând notaţia:
q(r1 ,..., rm )

q(r1 ,..., rm ,  )  (5.17)
q(r1 ,..., rm )
avem revenire constantă (crescătoare, descrescătoare) la scală, după cum

q (r1 ,..., rm ,  )
este egal (mai mare, mai mic) cu 0.

- pe baza formulei cu logaritmi:
 ln q (r )
 (r )  / 1 (5.18)
 ln 
unde avem revenire constantă (crescătoare, descrescătoare) la scală, după cum

 (r ) calculat este egal (mai mare, mai mic) cu 1, pentru   1.
 Legătura dintre elasticitatea scalei şi elasticitatea output-ului

în raport cu fiecare factor
 ln q (r )
Pornind de la definiţia elasticităţii scalei:  (r )  / 1
 ln 
putem spune, derivând membrul drept al egalităţii, că:
m q (r ) q(r ) m
 (r )   :  i (5.20)
i 1 ri ri i 1
Concluzie: Elasticitatea scalei este egală cu suma elasticităţilor output-urilor în

raport cu fiecare dintre factorii analizaţi.
5.5. Substituibilitatea factorilor

Ipoteze:
- fie un număr de patru tehnologii şi două input-uri r1 şi r2 .
- fie  (r )  1 , deci avem revenire constantă la scală
- folosind tehnologia T1, se poate obţine:
- o producţie de o unitate (punctul N 11 ), din consumarea a k

unităţi din input-ul r1 (k>0) şi tk- unităţi din r2 (t>0) se obţine
- două unităţi (punctul N 12 ), prin consumarea a 2k - unităţi din r1

şi 2tk – unităţi din r2 .
- folosind tehnologia T3, se poate obţine:
- o unitate de output (punctul N 31 ) consumând 3k unităţi din r1 şi

tk unităţi din r2
- două unităţi din acelaşi output (punctul N 32 ), consumând 6k

unităţi din r1 şi 2tk unităţi din r2 .
r2 T1
T2
2 T3
N1 N 32
2tk
1 1
N1 N3
tk T4
0 k 2k 3k 6k r1
Figura 5.9. Firma cu patru tehnologii de producţie T 1 , T 2 , T 3 şi T 4
r2
T1
2
N1
2tk
N T4
1
N 1
tk 2
N4
k
1
N4
0 k tk 2tk r1
Figura 5.10. Obţinerea output-ului prin mixtura de tehnologii
Problema: a determina cantitatea din cele două input-uri necesară pentru a

produce două unităţi de output, dar câte o unitate cu ajutorul fiecărei tehnologii
eficiente T1 şi T4.
Rezolvare: deplasarea pe linia tehnologică T1 până în punctul N 11 , pentru care


output-ul este 1 după care pe segmentul N 11 N , care este egal cu N 41 N 42 ,   
corespunzător unei unităţi de output cu tehnologie T4.
Punctul N astfel obţinut dă cantitatea de input-uri ce permit obţinerea a

două unităţi de output, câte una cu fiecare dintre cele două tehnologii.
Pentru un număr foarte mare de tehnologii tehnic eficiente:
r2
T1 T2 T3
T4
N1
N2 N3
N4 Tn
N n I q 
0 r1
Figura 5.11. Trasarea curbei de indiferenţă I q  .
 Rata marginală de substituire tehnică a factorilor:
Fie
- funcţia de producţie q=q(r)
- curba de indiferenţă dată de:

I (q )  r  Rm / q (r )  q 
- ri  ri (r1 ,..., ri 1 , ri 1 ,..., rm ).
Revenire constantă la Revenirea Revenirea crescătoare

scală descrescătoare la scală la scală
r2 r2 r2
0 r1 0 r1 0 r1
a) Izocuantele sunt b) Curbele au tendinţa c) Curbele au tendinţa
curbe echidistante de a se îndepărta una de a se apropia una de
de alta în partea inferi- alta, pe măsură ce can-
oară a graficului tităţile de input-uri
cresc
Figura 5.12. Forma izocuantelor pe tipuri de revenire la scală
q  q(r1 ,..., ri 1 , r i , ri 1 ,..., rm ) (5.24)
Aplicând diferenţiala în raport cu r j obţinem:
q q  r i q q
    0 (deoarece  0, () j )
r j  r i r j r j r j
q
r i r j   r i q' j 
de unde:   , sau    pentru rk =ct., k  1,m, k  i,k  j
r j q  r j q ' i 
r i
„Elasticitatea de substituire tehnică” între doi factori ri şi r j , notat cu  :
r  r 
d i   i 
r  r 
    :   , unde rk =ct., k  1, m, k  i şi k  j.
j j
(5.27)
 q' j   q' j 
d    
 q 'i   q ' i 
r2
1
r2 A
dr2
B
2
r 2
0 1 2 r1
r1 dr1 r1
Figura 5.13. Rata marginală de substituire tehnică între doi factori
5.6. Aplicaţii ale funcţiilor de producţie cu revenire

constantă la scală
K  K 
Fie F ( K , L)  LF  ,1  Lf (k ) , unde f (k )  F  ,1
L  L 
cu
K
k
L
L – forţa de muncă;
K – capitalul.
- presupunem că funcţia de producţie este cu cu revenire constantă de scală.
Indicatori ai funcţiei de producţie
 indicatori medii:
- productivitatea muncii:
F ( K , L)
wL   f (k )
L
- eficienţa medie a capitalului:
F ( K , L) f (k )
eK  
K k
 indicatori marginali (diferenţiali):
F
- L  eficienţa diferenţială a forţei de muncă:
L
K
 
F ( K , L)  ( Lf (k )) f (k )  L 
L    f (k )  L 
L L k L
K
 f (k )  Lf ' (k )  f (k )  kf ' (k )
L2
F
- K  eficienţa diferenţială a capitalului:
K
K
 
F ( K , L)  ( Lf (k )) L 1
K    Lf ' (k )    Lf ' (k )  f ' (k )
K K K L
 indicatori procentuali (de elasticitate):
- elasticitatea producţiei în raport cu factorul forţa de muncă,

F F
EL  : :
L L
F ( K , L) F ( K , L)  L f (k )  kf ' (k ) f ' (k )
EL  :    1 k
L L wL f (k ) f (k )
F F
- elasticitatea producţiei în raport cu factorul capital E K  :
K K
F ( K , L) F ( K , L)  K f (k )  kf ' (k ) f ' (k )
EK  :   k
K K eK f (k ) f (k )
 norma de substituire a factorilor ( Rms ( K , L) ):
F ( K , L)
L  f (k )  kf ' (k ) f (k )
r (k )  Rms ( K , L)   L   k
F ( K , L)  K f ' (k ) f ' (k )
K
 elasticitatea normei de substituire a factorilor:
dr(k ) r
 (k )  :
dk k
sau
[ f (k )  f (k )  kf (k )] f (k )  f (k )[ f (k )  kf (k )] kf (k )
 (k )  2
f  (k ) f (k )  kf (k )
sau
 kf (k ) f (k )  f (k ) f (k )  kf (k ) f (k ) kf (k )
 (k )  2
f  (k ) f (k )  kf (k )
kf (k ) f (k )
În final, obţinem: σ (k )  .
f (k )kf (k )  f (k )
Identificarea funcţiei de producţie pornind de la valori cunoscute ale

indicatorilor
a) Identificarea funcţiei de producţie
a1) E L  α
a2) E L    k
a3) E L  α  β (k )
a1) E L  α
Avem:
f (k )  kf (k ) kf (k ) kf (k )

  sau 1     1
f (k ) f (k ) f (k )
Din rezolvarea ecuaţiei diferenţiale cu variabile separabile
df dk
 (1   )
f k
obţinem:
ln f (k )  (1   ) ln k  ln A sau f (k )  Ak 1
K 1
Avem q( K , L)  Lf (k )  AL  AL K 1 , deci o funcţie Cobb-Douglas.
L1
Observaţie: Pentru o funcţie de producţie omogenă de gradul 1, suma

elasticităţilor E L  E K  1 .
a2) E L    k
Avem:
f (k )  kf (k )
   k
f (k )
sau
kf (k )
1    k
f (k )
sau
f (k ) 1
  .
f (k ) k
Din (1   )(ln k )  (ln f (k ))  ( k )  obţinem:
ln f (k )  ln k 1  ln e  k  ln A sau f (k )  Ak 1 e  k , aceasta implică:
K
K 1   L
q ( K , L)  Lf (k )  AL e
L1
sau
K

 1 L
q ( K , L)  AL K e
adică o funcţie de producţie de tip Cobb-Douglas generalizată.
Observaţie: Pentru β  0 obţinem cazul a1).
În mod asemănător se identifică q ( K , L) în cazul a3).
b) Identificarea funcţiei de producţie
r (k )  a
sau
ak  b
r (k )  , a, b, c  parametri
a  ck
b1 ) r ( k )  a
sau
f (k )  kf (k ) f (k )
 a sau  k  a sau
f (k ) f (k )
f (k ) 1 df dk
  
f (k ) k  a f ka
ecuaţie diferenţială cu variabile separabile, cu soluţia:
ln f  ln(k  a )  ln A  f (k )  A(k  a ) de unde,

K 
q ( L, K )  Lf (k )  AL  a   aAL  AK sau
L 
q ( L, K )  L  K ,   aA,   A .
Interpretare: Dacă norma r(k) este constantă, se obţine o funcţie de producţie

omogenă de gradul 1 şi liniară în raport cu ambii factori.
f (k )  kf (k ) ak  b f (k ) ak  b
b2 )   k 
f (k ) a  ck f (k ) a  ck
f (k ) ak  b f (k ) a  ck
  k   2
f (k ) a  ck f (k )  ck  2ak  b
aceasta implică:
df 1 (ck 2  2ak  b)
 dk
f 2 ck 2  2ak  b
de unde
1
ln f (k )  ln(ck 2  2ak  b)  ln A  f (k )  A ck 2  2ak  b 
2
K2 K
q(L, K)  Lf (k)  AL c 2  2a  b  Y (L, K)  A cK2  2aKL bL2
L L
adică o funcţie de producţie de tip Allen.
c) Identificarea unei funcţii de producţie omogenă de gradul 1
σ (k )  1  a
dr r dr r dr (k ) dk
Avem :  1 a   (1  a)   (1  a )
dk k dk k r k
 ln r (k )  (1  a ) ln k  ln A  r (k )  Ak 1  a 
f (k )  kf (k ) f (k )
 Ak 1 a   k  Ak 1 a
f (k ) f (k )
f (k ) 1 df dk
  1 a
 
f (k ) k  Ak f k (1  Ak a )
Integrând obţinem:
1 x a 1 1 ( x a )
 dx   a dx   a dx 
x(1  Ax a ) x (1  Ax a ) a x (1  Ax a )
1  1 A  a  1  ( x a ) (1  Ax a ) 
 
a   x a 1  Ax a 
  x dx   
a  x a
 dx   1  Ax a dx 
1 1 Bx a

a
ln x a  ln(1  Ax a )  ln B  ln
a 1  Ax a
de unde
1
a
k
f (k )  B 1
sau
a a
(1  Ak )
1
a
K
LB 
1
q ( L, K )  L  [La  (1   ) K a ] a
1
 Ka a
1  A a 
 L 
funcţie de producţie de tip CES.
 Estimarea parametrilor pentru o funcţie de producţie
Fie q( L, K )  AL K  o funcţie de producţie de tip Cobb-Douglas,

omogenă de gradul α  β .
Liniarizarea funcţiei de producţie dată conduce la:
ln q  ln A   ln L   ln K
 ln q  Q
 ln L  X 1

Notăm:  2
 ln K  X
 ln A  a
şi deci Qt  a  αX t1  βX t2
Presupunem un volum de date statistice în număr de n  25 şi minimizăm

funcţia:
n
S (a, α, β )   [Qt  a  αX t1  βX t2 ]2
t 1
Avem condiţiile necesare de optim:
S
 0 , sau
a
n n n n
 2 [Qt  a  X t1  X t2 ]  0  na    X t1    X t2   Qt
t 1 t 1 t 1 t 1
şi respectiv
S
 0 sau

n
 2 X t1[Qt  a  X t1  X t2 ]  0
t 1
n n n n
 a  X t1    ( X t1 ) 2    X t1 X t2   X t1Qt
t 1 t 1 t 1 t 1
S
 0 sau

n
 2 X t2 [Qt  a  X t1  X t2 ]  0
t 1
n n n n
 a  X t2    X t1 X t2    ( X t2 ) 2   X t2 Qt .
t 1 t 1 t 1 t 1
Din cele trei ecuaţii rezultă un sistem cu trei necunoscute (parametri de

*
estimat), de unde obţinem  * ,  * , A*  e a .
Pentru o mai bună organizare a datelor se întocmeşte următorul tabel:

Tabelul 5.1
Estimarea parametrilor unei funcţii de producţie
T qt Lt Kt Qt Xt1 Xt2 (Xt1)2 (Xt2)2 Xt1Xt2 Xt1Qt Xt2Qt
1 q1 L1 K1
2 q2 L2 K2
… … … …
N qn Ln Kn
TOTAL
5.7. Funcţii de producţie omogene şi omotetice

Funcţii de producţie omogene
Definiţia 5.6: O funcţie de producţie q : R m  R  se numeşte omogenă

de grad k, dacă multiplicând fiecare input cu λ, ()  0 , atunci output-ul se va
multiplica cu λk, adică:
q(r )  λ k q (r ), pentru k  0 (5.28)
Aplicaţii ale omogenităţii de grad k:
i1) – Elasticitatea scalei pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k

este egală chiar cu k
i2) – Derivatele parţiale în raport cu fiecare input, pentru o funcţie de

producţie omogenă de grad k, sunt, la rândul lor, funcţii omogene de grad k-1
i3) – Pantele izocuantelor pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k

depind numai de proporţia input-urilor, fiind independente de scala de producţie
i4) Teorema lui Euler: Dacă funcţia de producţie q(r) este omogenă de
grad k şi diferenţiabilă în orice punct r  0 m din domeniu, atunci:
m
q(r )

i 1 ri
ri  kq(r ) , pentru k  0
Observaţii:
1. Pentru o funcţie liniar omogenă (k=1), output-ul, q(r), este obţinut

prin însumarea după i a produsului producţiei marginale şi
m q ( r )
cantităţii din input-ul i:  ri  q (r )
i 1 ri
2. Plecând de la Teorema lui Euler, avem:

1 m q (r ) m q ( r ) q (r ) m
 ri  k   :  k  i  k
q (r ) i 1 ri i 1 ri ri i 1
pentru o funcţie de producţie omogenă de grad k.
Funcţii de producţie omotetice
Definiţia 5.7. O funcţie de producţie Q(r ) se numeşte omotetică dacă poate fi

scrisă ca o transformare a unei funcţii omogene de grad 1, adică:
Q(r )  H (q (r )) (5.36)
unde q(r) este funcţie de producţie omogenă de grad 1, iar H   0 şi H(0)=0.
Comentariu:
1) q(r) este o funcţie de producţie ce depinde de m inputuri, m  2 ;
2) H(q) este o funcţie de producţie ce depinde de un singur factor q.
Observaţie: Orice funcţie de producţie omotetică este omogenă.
Reciproca este falsă.
Exemplul 5.16. Fie funcţia de producţie Cobb – Douglas:

q  q (r )  r1 r21 , cu α  0 şi r1 , r2  0
Întrucât q(r) este omogenă de grad 1, rezultă că:
Q(r )  H (q(r ))  ln q(r )   ln r1  (1   ) ln r2
este funcţia de producţie omotetică ataşată.
Proprietăţi ale funcţiilor omotetice:
i1) – Elasticitatea scalei pentru o funcţie de producţie omotetică este:
H (q ) H (q )
 (q)  : (5.37)
q q
i2) - Producţia marginală în raport cu factorul ri , pentru o funcţie de

producţie omotetică Q(r), este:
Q(r ) H q (r ) H q (r ) q (r )
   H ' q q'i , cu i  1,m (5.38)
ri ri q (r ) ri
i3) - Panta izocuantei pentru o funcţie de producţie omotetică este

dependentă numai de proporţia input-urilor relative, fiind independentă de scala
de producţie.
5.8. Separabilitatea funcţiilor de producţie
P3 P5
P0 P1 P6 …..
P2 P4
Figura 5.14. Etapele construirii unui bloc de locuit

Definiţia 5.8. Fiind dată o funcţie de producţie q : Rm  R , de clasă C 2 ,

spunem că input-urile ri şi r j sunt separabile de rk (nu sunt substituibile cu rk )
dacă:
 q(r ) 
 
  ri 
 0 , unde i, j  k , cu k  1,m (5.40)
rk  q(r ) 
 
 r j 
  q'i 
sau, altfel scris:    0. (5.40’)
rk  q' 
 j 
Fie inputurile ri şi r j substituibile, iar factorul rk este:
i1) – nesubstituibil cu ri sau r j (adică ri şi r j sunt separabile de rk în

q(r)), de unde avem că este îndeplinită relaţia (5.40).
ri
rk2  rk1
q, r 
k
2
q, r 
1
k
0 rj
Figura 5.15. Separabilitatea inputurilor ri şi r j de rk
i2) – substituibil cu ri sau r j , ceea ce grafic înseamnă o rotaţie a

izocuantei ca urmare a modificării input-ului rk de la rk1 la rk2 (figura 5.16).
ri
q, r 
k
2
rk2  rk1
q, r 
1
k
0 rj
Figura 5.16 Cazul când input-urile ri , r j şi rk nu sunt separabile
Definiţia 5.9: O funcţie de producţie q : Rm  R , unde q=q(r), este slab

separabilă în P R dacă:
 q (r ) 
 
  ri 
 0 , ()i, j  Rz , z  1,h iar k  Rz (5.42)
rk  q (r ) 
 
 r j 
Definiţia 5.10. O funcţie de producţie q(r) este strict separabilă în P R dacă:
 q(r ) 
 
  ri 
 0 , unde i  Rz , j  Ru , k  R z  Ru (5.46)
rk  q(r ) 
 
 r j 
5.9. Funcţii de producţie uzuale în economie facultativ
5.10. Evidenţierea progresului tehnic la nivel de firmă facultativ
5.11. Funcţii de producţie multioutput

Notaţii:
- q  (q1 , q 2 ,..., q i ,..., q n ) T vectorul producţiei nete, unde n – reprezintă
numărul de bunuri constituite atât în inputuri cât şi în outputuri.
q i  0 - bunul i este un output net;

q i  0 - bunul i este un input net;
q i  0 bunul i nu este nici input net, nici output net
Funcţia de producţie definită implicit este:
Q(q )  Qq1 , q 2 ,..., qi ,..., q n  (5.61)
Fie
q  (q1 , q 2 ) T
unde
q 1  (q1 , q 2 ,..., q i ) T - vectorul de input-uri nete;
q 2  (q i 1 , qi  2 ,..., q n ) T - vectorul de output-uri nete.
 
2
Qk q k - combinaţiile de elemente din vectorul q  (q1 , q 2 ) T , care dau un nivel al
2
 2

output-ului cel puţin egal cu q k q k2  q k , unde k  i  1, n .
Qk q  
2
- combinaţiile de elemente din vectorul q  (q1 , q 2 ) T , care dau un nivel al
output-ului cel puţin egal cu q
2
q 2 2
q . 
2 n 2
Atunci Qk (q ) =  Qk (q k ) (5.62)
k i 1
Discuţie:
2
- pentru Qk (q ) >0n, rezultă că q 2 – este un vector de outputuri
ineficient;
2
- pentru Qk (q ) =0, rezultă că q 2 – este un vector de outputuri eficient;
2
- pentru Qk (q ) <0, avem că q 2 este un vector de outputuri fezabil,
2
adică q k2 (q ) > q k , pentru k  i  1, n .
Observaţii:
1) dacă q 1k creşte rezultă că are loc o scădere a cantităţii de input, pentru k  1, i

(deoarece q 1k este negativ).
2) dacă q k2 creşte, atunci cantitatea de output creşte, pentru k  i  1, n .
Izocuanta pentru fiecare dintre cele n-i funcţii de producţie este dată de:
2
q k2 (q ) = q k (5.63)
2
unde q k dat, ()k  i  1, n .
2 q k2 q k2
Avem: d q k  0  dqt  dq p
qt q p
unde k  i  1, n ; t , p  1,2,..., n; t  p  k iar celelalte componente sunt

presupuse constante
sau:
q k2

dq t q p
 (5.64)
dq p q k2
qt
Cazul 1. Dacă q t  0 şi q p  0 , înseamnă că ambele componente sunt

input-uri, celelalte componente fiind presupuse constante.
qp
0
qt
Q (q ) =0
direcţia de
Q (q ) <0 creştere a
producţiei
Figura 5.27. Rata marginală de substituire tehnică a factorilor

pentru o funcţie multioutput
- vectorul de output-uri este fezabil, relaţia (5.64) exprimă rata de

substituire tehnică a factorilor.
Cazul 2. Dacă q p  0 şi q t <0, atunci t este un input net, iar p este un

output net.
qp
Q(q)=0
0 qt
Figura 5.28
Relaţia (5.64) reprezintă efectul pe care îl are asupra input-ului creşterea

cu o unitate a input-ului, ceilalţi factori fiind constanţi.
Cazul 3. Dacă q t >0, q p >0, adică t şi p sunt output-uri nete
În acest caz, relaţia (5.64) arată cu câte unităţi scade consumul din output-ul t,
la o creştere cu o unitate a consumului de output p, în condiţiile în care celelalte
componente rămân constante.
qp
0 qt
Figura 5.29

Capitolul 5 - Slide PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 5 - Slide PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea a II-a

5.1. Definirea producţiei. Domeniul de producţie

- r  Rm , cu Rm - spaţiul input-urilor, adică: r  (r1 , r2 ,...ri ,...rm ) , m  N * ;

- q – variabila aleatoare desemnând cantitatea din output-ul dorit;

- d f  (r1 ,r2 ,..., ri ,...,rm , q ) T vector de producţie posibil.

Definiţia 5.1. d f se numeşte vector de producţie posibil dacă există combinaţia

Definiţia 5.2. Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f ,

q r (r1 ) - reprezintă producţia maximă ce poate fi obţinută, în condiţiile

combinării celor doi factori (r1 , r2 ) şi folosirii la un randament maxim a acestora.

Definiţia 5.3. Fiind dat vectorul resurselor (inputurilor) la nivelul firmei f şi

q : Rm  R pentru care q  q (r ) (5.2)

Funcţia de producţie - reprezintă frontiera eficientă a domeniului de producţie

Forma clasică a funcţiilor de producţie:

sau, acolo unde factorul N nu are un rol primordial:

 Ipoteza convexităţii domeniului de producţie

Ipoteza 5.1. (a convexităţii domeniului de producţie)

q1r (r1 )  D f , qr2 (r1 )  D f - două niveluri de producţie posibile.

Atunci: q1r (r1 )  (1   )q r2 (r1 )  D f , ()  [0,1] (5.6)

este de asemenea un nivel de producţie posibil.

5.2. Proprietăţi ale funcţiei de producţie

P1: Funcţia de producţie q (r ) este continuă, oricare ar fi r  C (q ) , unde:

P3: Funcţia de producţie q  q (r ) este monotonă în vectorul input-urilor, adică:

dacă r 1 şi r 2 sunt vectori de inputuri posibili cu r 1  r 2 , atunci

unde q reprezintă gradientul funcţiei q(r).

Observaţie: Funcţia de producţie este monoton crescătoare în raport cu fiecare

P4: Funcţia de producţie q  q (r ) este quasiconcavă dacă mulţimea:

Pentru m  2 , convexitatea mulţimii C (q ) este redată în figura 5.2.

0 r11 r13 r12 r1

Figura 5.2. Reprezentarea mulţimii convexe C (q )

Definiţia 5.4. Se numeşte izocuantă, I (q ) , mulţimea punctelor reprezentate de

P6: Funcţia de producţie q  q (r ) are proprietatea de esenţialitate slabă, adică:

în lipsa oricărui factor de producţie ri , i  1, m nu se poate obţine output,

Figura 5.5. Eliminarea esenţialităţii stricte

P7: Mulţimea C (q ) este nevidă şi închisă, q  0.

P8: Funcţia de producţie q  q (r ) este nenegativă, finită şi are o singură valoare

5.3. Influenţa variaţiei unui singur input

a) producţia fizică medie pe fiecare factor ri :

b) producţia fizică marginală în raport cu factorul ri :

Forma celor trei curbe:

i1) Forma curbei producţiei fizice totale:

- prima porţiune OA este crescătoare şi convexă:

- porţiunea CD şi continuarea sa este descrescătoare şi concavă

i2) Forma curbei producţiei marginale

- pe porţiunea OE producţia fizică marginală este crescătoare;

- pe porţiunea EG, curba producţiei marginale în raport cu r1 este

- porţiunea GH şi în continuare corespunde curbei producţiei fizice

i3) Forma curbei producţiei medii

- pe porţiunea OF curba este crescătoare;

- curba producţiei marginale intersectează curba productivităţii medii în

- punctul corespunzător pe grafic punctului B de intersecţie a tangentei

- porţiunea FI şi în continuare corespunde situaţiei în care q1  q1' , dar

- Zona I delimitată de curba OB, cunoscută şi sub numele de „primul

- Zona II, delimitată de curba BC în care producţia este în continuare în

În această zonă productivitatea fizică marginală, cât şi cea medie

Definiţia 5.5. Un proces tehnologic se numeşte tehnologic ineficient, dacă există

- Zona III, delimitată de curba CD şi în continuare, în care producţia

Ca urmare, firma va acţiona din punct de vedere tehnologic în zona II,

Această limitare a producţiei este cunoscută sub denumirea de legea

c) elasticitatea output-ului în raport cu factorul ri :

qr  qr  q' i

5.4. Influenţa variaţiei simultane a mai multor factori

a) () d f  D f , atunci şi d f  D f , () λ  0

c) qr   qr ,   0