Sunteți pe pagina 1din 2

Dragi prieteni,

500 sute de ani – CINCI sute! –, atâția s-au scurs de la moartea lui
Leonardo da Vinci, într-o zi de 2 mai a anului 1519.
Copleșitor, dacă te gândești că încă mai cercetăm, în zilele noastre,
carnetele de schițe și însemnări, încercând să dezlegăm câte o notă
marginală, să refacem detaliile unui experiment ori mașinăriile lui
zburătoare. Acestea din urmă sunt cu adevărat fascinante și nu este de
mirare că ingineri destoinici, hiperspecializați, au deschis sofisticate
laboratoare unde sunt disecate, examinate și meșteșugite invențiile de
odinioară. În treacăt fie amintit, savanții contemporani cu Leonardo nu
l-au luat, cel mai adesea, în serios, nici nu s-au ostenit să-i acorde vreo
legitimitate „academică“ oarecare, pentru bunul motiv că Leonardo nu-
și impusese, ca instrumentar esențial (bilet de trecere, în epocă), nici
matematica, nici latina. (Ceea ce nu înseamnă – mă grăbesc să precizez
pentru școlarii mai lăsători – că ne-am putea lipsi de ele.)
Între toate grozăviile mobile ale genialului toscan, cel mai mult îmi
place aceasta:
omulețul stă într-un fel de cupă, manevrând, din interior, patru aripi
suficient de ample încât să-l ridice și să-l susțină în aer, cu farfurioara lui
cu tot. Dă din mâini și din picioare, acționând, desigur, un întreg sistem
de scripeți care pun în mișcare osatura aripilor. Pare simplu și limpede,
la mintea cocoșului (știut fiind că majoritatea cocoșilor visează să
zboare); doar că, dacă vă uitați cu atenție, puteți vedea că Leonardo a
prevăzut și trenul de aterizare.
Mi-am propus să ajung, în vara aceasta, la Clos Lucé, locul unde
Leonardo și-a petrecut ultimii ani ai vieții și unde nu am mai fost din
timpul studenției.
Mihai Șora
București, 2 mai 2019
P.S. După mica și nevinovata mea istorioară cu roboțelul care nu scrie
anul 1916, am primit un telefon din partea companiei Tarom. Îi
mulțumesc și pe această cale Doamnei Alina Picu pentru grijă și pentru
check-in. Până să călătoresc pe mătură sau într-o farfurie, voi continua
să urc, ca toți oamenii, în burta zburătoarelor companiei naționale.