CURSUL NR.

NOŢIUNI DE ANATOMIE ENDODONTICĂ

GENERALITATI
Cunoaşterea particularităţilor morfologice ale spaţiului endodontic al dinţilor permanenţi
constituie un punct de plecare pentru examenele clinice şi complementare şi pentru elaborarea
planului de tratament individualizat, care să ia în considerare variaţiile anatomice posibile.
Spaţiul endodontic este constituit de cavitatea naturală din interiorul dintelui care cuprinde camera
pulpară la nivelul coroanei şi canalele radiculare în interiorul rădăcinilor. Datorită complexităţii
spaţiului endodontic, cu variaţii anatomice individuale normale sau patologice, în literatura de
specialitate se utilizează actualmente termenul de “sistem endodontic”. El trebuie perceput ca un
sistem tridimensional extrem de complex, de ramificat, aparent închis, dar de fapt în legătură
morfologică cu ţesuturile periapicale şi periradiculare.
Pulpa dentară este integrată în sistemul general al organismului prin orificiul apical si prin
canalele laterale. Spaţiul endodontic este mărginit de pereţi rigizi, inextensibili, cu rol de protecţie a
ţesutului pulpar. O dată cu înaintarea în vârstă, prin depunere de dentină secundară şi/sau terţiară
volumul acestuia scade.

CAMERA PULPARA
Camera pulpară este porţiunea sistemului endodontic corespunzătoare coroanei dintelui, având
aproximativ forma acesteia din urmă şi volum de 3-4 ori mai redus, prezentând un tavan cu 2-5
coarne pulpare, corespunzătoare tuberculilor de creştere la nivelul frontalilor si corespunzător
cuspizilor la nivelul molarilor.
Prezintă 4 pereţi laterali (axiali) convecşi – vestibular, oral, mezial şi distal – şi tavanul care este
concav cu extensii convexe în dreptul coarnelor pulpare. La dinţii pluriradiculari se descrie podeaua
camerei pulpare (planşeul), cu şanţuri de creştere care conduc către orificiile de emergenţă ale
canalelor radiculare, iar la cei monoradiculari există o continuitate între camera pulpară si canalul
radicular.
Camera pulpară este aplatizată în sens vestibulo-lingual la nivelul frontalilor, voluminoasă (înaltă)
la nivelul premolarilor datorită continuării cu spaţiul endodontic radicular sau al bifurcării canalului
în treimea medie sau apicală a rădăcinii si uşor aplatizată corono-radicular la nivelul molarilor.
La nivelul podelei camerei pulpare a dinţilor pluriradiculari se găsesc deseori canale de furcaţie
care conectează camera pulpară cu regiunea interradiculară şi pot fi cauza unei parodontite
interradiculare. Aceste canale poartă denumirea de canale pulpo-periodontale.
CANALELE RADICULARE PRINCIPALE

Canalele radiculare principale fac parte din sistemul endodontic situat la nivelul rădăcinilor,
adăpostind pulpa radiculară. Limita coronară a canalelor este reprezentată de orificiile de emergenţă
în camera pulpară la dinţii pluriradiculari, la cei monoradiculari canalul radicular continuându-se
direct cu camera pulpară. Limita apicală a canalului radicular este constricţia apicală, zona anatomică
de diametru minim a canalului şi limita până la care se efectuează tratamentul biomecanic.
Constricţia apicală constituie cel mai mic diametru apical al dintelui, de 0,15-0,25 mm. Datorită
apoziţiei de ţesut dentar dur (dentină si cement) se îngustează cu vârsta. Joncţiunea cemento-
dentinară, adică interfaţa cement-dentină nu corespunde întotdeauna cu constricţia apicală.
Distanţa medie statistică dintre constricţia apicală şi foramenul apical este de 0,2-0,5 mm.
Distanţa dintre constricţia apicală şi apexul radiologic se situează statistic între 0,5 mm si 1,5 mm de
apexul radiologic, în funcţie de poziţionarea orificiului apical, către vârful anatomic al rădăcinii sau
către lateral, putând atinge valori de până la 3mm.
La persoanele în vârstă, distanţa dintre apexul radiologic şi foramenul fiziologic creşte, iar
lungimea de lucru scade. La tineri valoarea medie a acestei distanţe poate fi considerată de 0,8 mm,
iar la vârstnici de 1,2 mm.
Apexul radiologic se consideră limita extremă radiologică a rădăcinii. Canalul radicular se
sfârşeşte la foramenul apical. Dimensiunea foramenului apical descreşte cu vârsta.
CANALELE LATERALE
 Canalele laterale fac conexiunea între canalul radicular principal si ţesuturile periodontale. Deşi
apar mai frecvent în 1/3 apicală la dinţii posteriori, canalele laterale pot fi situate la orice nivel al
canalului radicular, având o direcţie perpendiculară sau oblică pe traiectul canalului principal.
Canalele laterale pot fi sursă bacteriană în etiologia parodontitelor laterale şi poartă de ieşire
pentru iritanţi în spaţiul periodontal lateral. Conţin ţesut conjunctiv şi vase de sânge, neavând însă un
rol in circulaţia colaterală. Astfel nu contribuie la funcţionalitatea pulpei. Nu pot fi de obicei
debridate, însă pot fi obturate.
Canalele radiculare laterale nu se vizualizează radiologic înaintea tratamentului endodontic decât
in mod excepţional, ele devenind vizibile radiologic doar după ce au fost obturate.
CLASIFICARILE SISTEMELOR ENDODONTICE
Datorită complexităţii sistemului endodontic, a apărut necesitatea clasificării variantelor
anatomice. Există mai multe clasificări, cele mai utilizate în literatura de specialitate fiind cele
propuse de Weine şi de Vertucci.
După Vertucci, există 8 tipuri de sisteme endodontice:
Tipul 1: un canal singular;
Tipul 2: două canale confluente în treimea apicală;
Tipul 3: un canal care se desparte, reunindu-se către apex;
Tipul 4: două canale separate;
Tipul 5: un canal ce se desparte în apropierea apexului;
Tipul 6: două canale care se unesc de-a lungul rădăcinii, apoi se despart;
Tipul 7: un canal care se desparte, se uneşte şi iar se desparte;
Tipul 8: trei canale separate într-o singură rădăcină.
Clasificarea lui Weine este mai succintă, autorul considerând că tipul 3, tipul 6 şi tipul 7 după
Vertucci sunt cazuri particulare de tip I, tip III şi respectiv tip IV Weine.
Tip I: un canal, un foramen apical;
Tip II: două canale, un foramen apical;
Tip III: două canale separate, două foramene apicale separate;
Tip IV: un canal care se divide, două foramene.

DINTII SUPERIORI

Incisivul central superior

Lungime medie: 22,5 mm (Tronstad) [24]

23 mm (Weine) [27]

Lungimea medie a rădăcinii: 12,5 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1 (100%)

Număr de canale: 1 (100%)

Secţiunea canalului radicular: oval, aplatizat mezio-distal

Curburi: frecvent în treimea apicală uşor curbat către

distal

Vârsta erupţiei: 7-8 ani

Vârsta închiderii apexului: 10 ani

Particularităţi: la nivelul coletului, pe peretele palatinal al

canalului radicular protuberanţa palatinală

Incisivul lateral superior

Lungime medie: 22 mm (Tronstad)

22,5 (Weine)

Lungimea medie a rădacinii: 13 mm

Număr de rădăcini: 1 (100%)

Număr de canale: 1 (100%)

Secţiunea canalului radicular: oval, aplatizat mezio-distal

Curburi: frecvent curbat în treimea apicală către distal

Vârsta erupţiei: 8-9 ani

Vârsta închiderii apexului: 10-11 ani

Particularităţi: curbura accentuată la nivelul treimii apicale

favorizează iatrogeniile (praguri, cai false)

Caninul superior

Lungime medie: 26,5 mm (Tronstad) [24]

27 mm (Weine) [27]

Lungimea medie a rădăcinii: 16,5 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1 (100%)

Număr de canale: 1 (100%)

Secţiunea canalului radicular: oval (aplatizat mezio-distal)

Curburi: apical, uşoara curbură către distal şi palatinal

Vârsta erupţiei: 11-13 ani

Vârsta închiderii apexului: 12-14 ani

Particularităţi: diametrul vestibulo-palatinal mult mai mare
decât cel mezio-distal

Premolarul I superior

Lungime medie: 20,6 mm (Tronstad)

21 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii: 12,5 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 2 (80%), 1 (19%), 3 (1%)

Număr de canale: 2 (95%), 1(4%), 3 (1%)

Secţiune: reniformă, aplatizată mezio-distal

Curburi: uşor către distal

Vârsta erupţiei: 10-11 ani

Vârsta închiderii apexului: 11-13 ani

Particularităţi canalul se bifurca in treimea medie sau apicală

Premolarul II superior

Lungime medie: 21,5 mm (Tronstad)

21 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 12,5 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1 (90%), 2 (9%), 3 (1%)

Număr de canale: 1(75%), 2 (24%), 3 (1%)

Secţiunea canalului radicular: pişcot / reniform

Curburi: distal, vestibular sau în baionetă

Diametrul de lărgire: 1 canal ISO 45-60

2 canale ISO 35-45

3 canale ISO 30-35

Vârsta erupţiei: 10-12 ani

Vârsta închiderii apexului: 12-14 ani

Molarul I superior
Lungime medie: 20,8 mm (Tronstad)
20,5 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 13 mm

Număr de rădăcini: 3

Număr de canale: 3 (10-60%), 4 (40-90%)

Curburi: rădăcinile converg

Diametrul de lărgire: MV, DV ISO 30-45

P ISO 45-60

Vârsta erupţiei: 6-7 ani

Vârsta închiderii apexului: 9-10 ani

Molarul II superior

Lungime medie: 20 mm (Tronstad)

20 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 13 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 3 (90%), 2 (9%), 1(1%)

Număr de canale: 3 (57%), 4 (40%), 2 (2%), 1 (1%)

Secţiunea canalului radicular: aplatizate

Curburi: rădăcinile converg (mai accentuat)

Diametrul de lărgire: MV, DV ISO 30-45

P ISO 45-60

Vârsta erupţiei: 11-13 ani

Vârsta închiderii apexului: 14-16 an

DINTII INFERIORI

Incisivul central inferior

Lungime medie: 20,7 mm (Tronstad)
21 mm (Weine)
Lungimea medie a rădăcinii 12 mm (Weine)
Nr de rădăcini: 1
Nr de canale: 1 (60%), 2 (40%)
Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal
Curburi: moderat către distal sau lingual
Diametrul de lărgire: 1 canal ISO 35-45
2 canale ISO 30-35
Vârsta erupţiei: 6-8 ani
Vârsta închiderii apexului: 9-10 ani

Incisivul lateral inferior

Lungime medie: 21,7 mm
21 mm (Weine)
Lungimea medie a rădăcinii 12 mm (Weine)
Nr de rădăcini: 1
Nr. de canale: 1 (60%), 2 (40%)
Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal
Curburi: moderat către distal sau lingual
Diametrul de lărgire: 1 canal ISO 35-45
2 canale ISO 30-35
Vârsta erupţiei: 6-8 ani
Vârsta închiderii apexului: 9-10 ani

Caninul inferior

Lungime medie: 25,6mm (Tronstad)

24 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 15 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1 (98%), 2 (2%)

Număr de canale: 1 (94%), 2 (6%)

Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal

Diametrul de lărgire: ISO 45-60

Vârsta erupţiei: 9-10 ani

Vârsta închiderii apexului: 13 ani

Premolarul I inferior

Lungime medie: 21,6 mm (Tronstad)

21,5 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 14 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1

Număr de canale: 1 (75%), 2 (20%), 3 (5%)

Secţiunea canalului radicular: Rotundă

Diametrul de lărgire: 1 canal ISO 40-60, 2 canale (35-45)

Vârsta erupţiei: 10-12 ani

Vârsta închiderii apexului: 12-13 ani

Premolarul II inferior

Lungime medie: 21,5 mm (Tronstad)

22 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 14 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 1

Număr de canale: 1 (89%), 2 (10%), 3 (3%)

Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal

Diametrul de lărgire: 1 canal ISO 40-60

2 canale ISO 35-45

Vârsta erupţiei: 11-12 ani

Vârsta închiderii apexului: 13-14 ani

Molarul I inferior

Lungime medie: 21 mm (Tronstad)

21 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 13,5 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 2 (98%), 3 (2%)

Număr de canale: 3 (80%), 4 (7%), 2 (13%)

Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal

Curburi: converg în ambele sensuri

Diametrul de lărgire: canale MV, ML ISO 35-45

canal D ISO 45-60

Vârsta erupţiei: 6 ani

Vârsta închiderii apexului: 9-10 ani

Molarul II inferior

Lungime medie: 20 mm (Tronstad)

20 mm (Weine)

Lungimea medie a rădăcinii 13 mm (Weine)

Număr de rădăcini: 2 (85%), 1 (15%)

Număr de canale: 3 (77%), 2 (13%), 4 (7%), 1 (3%)

Secţiunea canalului radicular: aplatizat mezio-distal

Curburi: mai accentuate decât în cazul molarului unu

Diametrul de lărgire: canale MV,ML ISO 35-45

canal D ISO 45-60

Vârsta erupţiei: 11-13 ani

Vârsta închiderii apexului: 14-15 ani

Bibliografie obligatorie
1. Perlea P. Morfologia endodontică. In: Iliescu A, (ed), Tratat de endodonţie – vol. I, Ed.Medicală,
Bucureşti, 2014, 69-85
Bibliografie facultativă
1. Burns R.C., Herbranson E.J. Tooth morphology and cavity peparation. In: Cohen S., Burns R.C.
(eds), Pathways of the pulp, 8th ed, Mosby, St.Louis; 2002, 173-230
2. Cleghorn B.M., Goodacre C.J., Christie W.H. Morphology of teeth and their root canal systems.
In: Ingle JI, Bakland LK, Baumgartner JG (eds), Ingle’s endodontics 6, 6th ed, BC Decker Inc,
Hamilton; 2008, 151-220
3. Vertucci F.J., Haddix J.E. Tooth morphologythand access cavity peparation. In: Hargreaves KM,
Cohen S (eds), Cohen’s pathways of the pulp, 10 ed, Mosby Elsevier, St.Louis, 2011, 136-222
4. Walton R.E., Vertucci F.J. Internal anatomy. In: Walton RE, Torabinejad M (eds), Principles and
practice of endodontics, 3rd ed, W.B.Saunders, Philadelphia; 2002, 166-181