Antropologie mass-media

Mass – Media, Fenomenul imigranționist,

Recunoașterea și acceptarea
alterității

Mass-media are un puternic efect asupra consumatorilor din întreaga lume și, mai cu
seamă, în materie de imigrație. Adesea, migranții sunt portretizați printr-o lentilă negativă de
către mass-media și cel mai frecvent, sunt prezentați ca un grup omogen, nu ca indivizi. În
acest articol, am ales să analizez modul în care se reflectă în mass-media problemele legate de
fenomenul imigraționist și de portretizarea a imigranților. Majoritatea cercetărilor mass-media
privind migrația s-au axat, mai degrabă, pe studierea textelor mediatice, cum ar fi
reprezentările problemelor migranților și ale minorităților, decât pe utilizările și practicile
mass-media. Acest referat se bazează pe o abordare discursivă și contextuală privind rolul
mass-media în crearea alterității și, totodată, al excluderii.
Aspectele cheie precum "adevărul" și obiectivitatea mass-mediei, imperialismul
cultural, jurnalismul non-etic exemplifică modul în care funcționează excluderea simbolică,
care pe termen lung poate avea implicații profunde asupra legăturilor oamenilor cu o lume
publică comună. O societate închisă, care se izolează și își ferecă granițele, este în întregime
ostilă imigrării. Chiar dacă din punct de vedere legal este permisă venirea străinilor, societatea
rămâne închisă dacă populația nu recunoaște și nu acceptă alteritatea. Integrarea imigranților
nu se poate realiza fără o minimă deschidere a societății.
În rândul savanților media, a existat un interes puternic în studierea reprezentării
minorităților și a persoanelor cu origini imigranționiste, în special în ziare și știri de
televiziune. Atenția acordată acestor aspecte poate fi văzută pe fondul creșterii migrației la
nivel mondial, nu în ultimul rând în Europa. Un punct de reper istoric care a influențat
discursurile legate de migrație în lumea occidentală - și, în special, musulmanii - este
evenimentele din 11 septembrie 2001. Aceste evenimente constituie un fel de imagine
culturală sau punct de referință, care în prezent face parte din "harta" pe care o folosesc
oamenii în navigarea unei realități comune. Cercetările au arătat că imaginea generală a
reflectării problemelor legate de migrație de către mass-media este una cu conotații negative,
cum ar fi probleme, devieri și conflicte, după cum vom vorbi mai jos.
În orice democrație, este vital ca toți membrii unei societăți să participe și să se
conecteze la lumea publică, care se desfășoară din ce în ce mai mult prin diverse mijloace
mediate. Studiile anterioare privind reprezentarea europeană arată că imigranții sunt
subreprezentați în mass-media; atunci când aceștia primesc un spațiu mediat, conținutul se
referă în special la migranți și la chestiuni, adesea problematice, referitoare la procesul de
imigrare. Privind mai exact cercetările despre reprezentările mass-media, putem observa că
acestea confirmă aceste constatări. De regulă, raportările s-au axat pe "valurile" imigrației și
"invazia" solicitanților de azil. Studiind presa scrisă, se poate constata că rapoartele de știri
privind imigrația și relațiile etnice au crescut considerabil, însă chestiunea "orientării
problematice" rămâne. Mai multe studii confirmă o imagine negativă în general. De exemplu,
că mass-media reprezintă imigranții ca fiind excluși din categoria „noi“ – acest fapt indicând
că minorităților etnice nu li se acordă cetățenia deplină. Astfel de reprezentări negative și
problematice ale imigranților în știrile naționale de pe canalele statelor europene ar putea
aduce la tensiuni sporite între minoritățile etnice și populația majoritară. Astfel, mass-media
pare să contribuie mai degrabă la marginalizare, decât să o compenseze. Facând o comparație
între serviciul public și mass-media comercială, putem afirma că mass-media joacă un rol în
procesul de "coeziune socială" într-o societate. Astfel, televiziunea comercială poate fi mai
incluzivă în ceea ce privește programele cu persoane caracterizate de diversitate etnică în
comparație cu televiziunea publică.
Concepțiile media negative ale migranților pot fi observate în exemplele de etichetare
a violenței simbolice. Astfel, comunicarea este folosită ca mijloc de putere; în consecință,
aceasta poate consolida o formă instituțională și structurală de discriminare, ducând la
deconectări publice. Aceste imagini se dezvoltă prin intermediul aparatului discursiv al mass-
media prin practicile și mecanismele jurnalistice cum ar fi generalizarea și dihotomizarea.
Puterea mijloacelor de informare în masă poate fi, de asemenea, legată de teoria
recepției și de construirea cititorului implicit și a interpretărilor asumate, precum și de efectele
presupuse asupra comportamentului, atitudinilor și opiniilor. Continuând studiul audienței și a
recepției, constatăm că studiile privind obiceiurile și practicile media ale minorităților nu au
fost prioritizate, chiar dacă ele cresc în număr.
Aplicarea unei abordări discursive a cercetării de recepție subliniază construcția
socială a realității; acest lucru subliniază modul în care cadrele sociale și culturale, formate
din limbaj, impun oamenilor să împărtășească anumite seturi de norme, valori și
comportamente, care, la rândul lor, au implicații asupra modului în care este privită viața de zi
cu zi. În acest context, se poate vorbi de formarea așa-numitelor repertorii interpretative;
interacțiunea complexă dintre text, context și recepție. În timp ce, sensul ideologic al unui text
media este acceptat într-o așa-numită lectură dominantă-hegemonică, este pusă la îndoială
într-o lectură opozițională; într-o lectură negociată a unui text, unele opinii sunt acceptate, iar
altele sunt chestionate. Prin aducerea semioticii în studiul proceselor de comunicare, modelul
sugerează că mass-media produce semnificații în contexte sociale și culturale, care includ
totul, de la discursurile ideologice mai largi dintr-o societate specifică la istoriile, experiențele
și cunoștințele personale unice ale unei persoane.
Astfel, discursul devine un concept central, cu accentul pus pe context, care leagă
procesele de înțeles și citirile mediatice de problemele legate de ideologia, producția de putere
și cunoaștere în societate. Conceptul de discurs a primit numeroase înțelesuri și definiții, însă
o trăsătură comună este aceea de a descrie discursul ca fiind "o anumită modalitate de a vorbi
și de a înțelege lumea"1 (Winther Jørgensen & Phillips 2000: 7). Foucault afirmă că un discurs
"guvernează modul în care un subiect poate fi discutat în mod semnificativ și motivat. De
asemenea, influențează modul în care ideile sunt puse în practică și folosite pentru a
reglementa comportamentul altora"2 (Hall 1997: 44).
Un alt aspect cu relevanță este ceea ce Foucault numește "regimul adevărului". Pentru
Foucault, este mai puțin important să se demonstreze adevărul unui discurs; în schimb,
accentul ar trebui să fie pus pe explorarea faptului că un discurs este perceput ca fiind
adevărat, precum și consecințele sale efective. "Fiecare societate are regimul său de adevăr,
politica sa generală a adevărului; adică tipurile de discurs pe care le acceptă și le face să
funcționeze ca fiind adevărate, mecanismele și instanțele care permit să se facă distincția între
afirmațiile adevărate și false"3 (Foucault 1980: 131). În cazul reprezentărilor mass-media,
diferitele tipuri de etnocentrism și discursuri mediate naționalist exemplifică astfel de
regimuri ale adevărului.
Mass-media - și în special televiziunea - contribuie la esențialism prin faptul că toate
persoanele cu origini imigranționiste sunt plasate în discursul "imigrant". Conceptul de
imigrant implică excluziunea socială. Esențialismul mediat prin discursul "imigrant" afectează
nu numai modul în care migranții se privesc pe ei înșiși, ci și societatea și modul în care

1
Winther Jørgensen, M & Phillips L 2000, Diskursanalys som teori och metod, Studentlitteratur, Lund.
2
Stuart Hall, Representation. Cultural representations and signifying practices, Sage Publications Ltd, London,
1997, p. 44
3
Michael Foucault, M 1980, Power/knowledge, Harvester, Brighton,1980, p. 131
aceasta percepe imigranții și imigrația. Astfel, mass-media are puterea de a influența
societatea și locuitorii ei, consolidând discriminarea existentă și rasismul în societate.
Esențialismul mijloacelor de informare în masă, prin care persoanele cu origini
imigranționiste sunt defavorizate, evocă un stres considerabil printre imigranți, deoarece
afectează viața lor de zi cu zi - modul în care sunt întâmpinați și percepuți.
Imigranții, în special familiile arabe, și-au subliniat nemulțumirea față de mass-media
europeană și au reflectat serios asupra rolului mass-media în influențarea opiniilor și
atitudinilor. Ei au avut de multe ori o poziție critică față de mass-media, vorbind foarte mult
despre rasism și despre modul în care musulmanii sunt discriminați zilnic. Referitor la
cercetarea diferitelor poziții de lectură, există exemple de citiri de opoziție, prin care cititorul
reflectă ideologia dominantă a alterității, așa cum este prezentată în televiziune.
Potrivit imigranților, presa europeană este guvernată de valorile culturale și politice
americane - un fel de imperialism - susțin ei, care oferă o imagine distorsionată a Orientului
Mijlociu. Ei subliniază, de asemenea, că mass-media a contribuit la un discurs anti-musulman
și xenofob în care toți musulmanii sunt văzuți ca teroriști după 11 septembrie. Argumentul
imigranților poate fi legat de cercetarea lui van Dijk (1988 ) asupra modului în care "știrea ca
discurs reproduce structurile și conceptele existente și dominante în societate"4, menținând
astfel un discurs "noi-ei", care corespunde diferitelor forme de lecturi opoziționale.
Portretele de știri ale imigranților apărute în mass – media au fost legate de imagini
sau descrieri referitoare la patrimoniul acestora. Descoperirea faptului că patrimoniile erau
portretizate ca fiind mai puțin civilizate decât țările europene și imaginile stereotipice au
format citiri opoziționale.
Actorii cu origini imigranționiste au fost repartizați, de regulă, în roluri precum
proprietarul unei pizzerii; nicidecum înfățisând imigranți de succes cu trăsături pozitive.
Exemplele de discuții în mass-media ilustrează, de asemenea, modul în care mass-media este
percepută ca având un punct de vedere etnocentric, indiferent de voință sau în mod deliberat,
față de persoanele cu origini migraționiste.
Pe lângă faptul că patria era prezentată ca fiind săracă și mizerabilă, un alt subiect este
stilul occidental de viață (norme și valori) prezentat prin intermediul televiziunii.
Discrepanțele dintre normele și sistemele de valori exemplifică ceea ce numim "realismul
etic", prin care conținutul mediatic este evaluat în funcție de măsura în care acesta oferă

4
van Dijk, News as discourse, Lawrence Erlbaum Associates, Inc, New Jersey, 1988
modele etice adecvate ale vieții. Astfel, putem concluziona că presa europeană are, uneori,
dificultăți în a reprezenta complexitatea conflictelor ce se desfășoară în Orientul Mijlociu.
Fairclough (1995: 14) definește ideologiile ca fiind "propoziții care, în general,
figurează ca ipoteze implicite în texte, care contribuie la producerea sau reproducerea
relațiilor inegale de putere"5. O chestiune importantă se referă la modul în care oamenii se
poziționează în raport cu diferitele discursuri publice cu care se confruntă în întâmpinarea
mass-media și în societate în general. Hall (1997: 60) a declarat: "Luăm pozițiile indicate de
discurs, ne identificăm cu ele, ne supunem înțelesului și devenim subiecții săi"6. Cu alte
cuvinte, cititorii mass - media se poziționează în legătură cu modul în care imigranții și
minoritățile sunt portretizate și mediatizate.
Sensibilitatea ideologică pare să funcționeze diferit funcție de discursurile media și s-
ar putea vorbi despre "diferite orizonturi ideologice"7 (Nohrstedt 2007: 11). Astfel, conform
Nohrstedt, un anumit orizont ideologic ne permite să vedem anumite lucruri (inclusiv
discursuri specifice), dar ne și împiedică să vedem unele lucruri (excluderea discursurilor
specifice). Privirea lumii printr-un anumit orizont ideologic poate funcționa ca un tip de
"regim al adevărului". În multe privințe, orizonturile ideologice sunt, probabil, diferite pentru
persoane diferite. Combinația de vizualizare a migranților ca indivizi, mai degrabă decât ca un
grup omogen, precum și un portret mediatic mai pozitiv al migranților, ar conduce la o
reprezentare mai pozitivă a migranților în societate.
Cititorii, spectatorii și ascultătorii nu formează și nu mențin modalitățile pe care aleg
să le folosească la un moment dat în scopul informării. Există multe influențe externe care ne
ghidează în percepția noastră asupra mass-mediei și care manipulează modul în care alegem
să folosim instrumentele media. Același mesaj media poate avea sensuri diferite față de
diferiți oameni. Mass-media, prin urmare, trebuie să se concentreze asupra modului în care își
distribuie mesajele astfel încât audiența să le interpreteze în cel mai apropiat mod de cel dorit.
Mass-media nu poate convinge direct publicul, însă ea influențează ceea ce știu oamenii deja
sau ceea ce ei consideră important.

5
Norman Fairclough, Media discourse, Hodder Arnold, London, 1995, p.14
6
Stuart Hall, Representation. Cultural representations and signifying practices, Sage Publications Ltd, London,
1997, p. 60
7
Nohrstedt, Ideological horizons. Outline of a theory on hegemony in news discourse, B Höijer, Nordicom,
Göteborg, p. 11
 Bibliografie:

1. Ioan Jude, Sociologie și acțiune, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

2. Michael Foucault, Power/knowledge, Harvester, Brighton,1980
3. Nohrstedt, Ideological horizons. Outline of a theory on hegemony in news discourse,
B Höijer, Nordicom, Göteborg, 1996
4. Norman Fairclough, Media discourse, Hodder Arnold, London, 1995
5. Stuart Hall, Representation. Cultural representations and signifying practices, Sage
Publications Ltd, London, 1997
6. Stuart Hall, Paul du Gay, Cultural Identity, Sage Publications Ltd, London, 1996
7. van Dijk, News as discourse, Lawrence Erlbaum Associates, Inc, New Jersey, 1988
8. Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria Comunicării, Editura SNSPA, București, 2001
9. Winther Jørgensen, M & Phillips L, Diskursanalys som teori och metod,
Studentlitteratur, Lund. 2000