Competența teritorială

Presupune repartizarea cererilor între instanțe de același grad.

Regula este că procesele sunt de competența instanțelor de drept comun din punct de vedere
teritorial.
Această regulă are două excepții:
1.Competența teritorială alternativă sau facultativă, când pentru judecata unei cereri sunt deopotrivă
competente două sau mai multe instanțe;
2.Competența teritorială exclusivă sau excepțională, când judecata trebuie să fie făcută numai la o anumită
instanță.
Competența teritorială de drept comun
Regula este înscrisă în art 107 alin 1 CPC, potrivit cu care cererea de chemare în judecată se
introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul,dacă legea nu prevede
altfel.
În ceea ce privește domiciliul este de precizat că nu se va avea în vedere numai locul unde persoana
fizică declară că are locuința principală, așa cum este definit domiciliul în OUG 97 / 2005, ci locul unde
pârâtul locuiește efectiv pentru că ceea ce interesează în procesul civil este că pârâtul să fie identificat
pentru a fi legal citat în proces.
Potrivit art 107 alin 2, instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior
sesizării,pârâtul Își schimbă domiciliul. Competența teritorială este de drept comun atunci când reclamantul
formulează
 acțiune personală mobiliară sau imobiliară
 acțiune reală mobiliară
 acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept de creanță/drept real mobiliar
Pârâtul cu domiciliul sau sediul necunoscut
Potrivit art 108, dacă domiciliul sau, după caz, sediul Pârâtului este necunoscut:
 cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanți a acestuia
Dacă pârâtul nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, cererea se introduce la instanța în a
cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz.
Pentru a fi aplicabil textul, nu este suficient ca reclamantul să declare că nu cunoaște domiciliul sau
reședința pârâtului, ci trebuie să facă dovada cu adresa de la serviciul de la evidența persoanelor că acesta
nu are declarată o locuință principală sau o reședință.
Dacă pârâtul este persoană juridică, reclamantul va trebui să probeze că în Registrul comerțului nu
apar înscrise mențiuni privitoare la sediul reprezentanța sa.
Competența alternativă
Este incidentă în cazurile anume prevăzute de lege, când pot să fie deopotrivă competente mai
multe instanțe.Art 116 CPC arată că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă
competente. Textul trebuie înțeles în sensul că, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanțe deopotrivă
competente, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea acestuia.
Dacă însă, nu a fost sesizată niciuna dintre instanțele competente alternativ, pârâtul va putea invoca
prin întâmpinare excepția de necompetență în condițiile art 130 alin 3 CPC, iar dacă întâmpinarea nu e
obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe
și pot pune concluzii.

1
 Din momentul în care reclamantul a făcut alegerea instanței, el nu mai poate reveni asupra ei,
întrucât potrivit art 130 alin 4, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la
o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Cazuri:
 Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte: art 109 arată că cererea de chemare în judecată
împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un
dezmembrământ fără persoana juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau
care izvorâsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ordin fapte săvârșite de
acesta.
Așadar, competența este alternativă între instanța sediului principal al pârâtului și instanța locului unde este
dezmembrământul fără personalitate juridică.
 Cererile îndreptate împotriva persoanei juridice de drept public: art 111 arată că cererile îndreptate
împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice
de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța
de la sediul pârâtului.
 Cererile îndreptate împotriva unei entități fără personalitate juridică: art 110 arată că cererea de
chemare în judecată împotriva unei asociații, societăți sau alte entități fără personalitate juridică,
constituite potrivit legii, se poate introduce la instanța competentă pentru persoana căreia, potrivit
înțelegerii dintre membrii, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul lipsei
unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanța competentă pentru oricare dintre
membrii entității respective.
 Cazul pluralității de pârâți: Art 112 arată că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți
poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
-dacă printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare
dintre debitori principal.
-dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare
dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața
primei instanțe.
Textul este aplicabil atunci când este formulată o acțiune personală mobiliară sau imobiliară ori o
acțiune reală mobiliară nu și atunci când acțiunea este reală imobiliară, pentru că aceasta din urmă determină
o competență teritorială exclusivă conform art 117.
Alin 2 art 112 este conceput pentru a nu i se îngădui reclamantului să acționeze abuziv și să cheme
în judecată un pârât fictiv pentru ca în raport cu domiciliul sau sediul acestuia să fie în învestită o anumită
instanță.
Alte cazuri de competență teritorială alternativă
În debutul art 113alin 1, se arată că în afară de instanțele prevăzute la art 107 – 112, mai sunt
competente și instanțele de la punctele 1-9 din art 113:
1.În cererile cu privire la stabilirea filiației, competența aparține instanței de la domiciliul reclamantului
2.În cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii,
competența aparține instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant. Beneficiază de
norma de competență înscrisă la punctul 2, numai creditorul întreținerii care solicită stabilirea sau majorarea
pensiei de întreținere, iar nu și debitorul întreținerii care cere reducerea sau sistarea pensiei
3.În cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, competența
aparține instanței locului prevăzut în contractul pentru executarea, fie chiar și în parte a obligației.

2
 Așadar, textul este incident ori de câte ori temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este
reprezentat de un contract, ori pretenția dedusă judecății privește executarea, anularea ori constatarea
nulității absolute, rezoluțiunea, rezilierea unui contract, indiferent de partea din contract care se adresează
instanței.
4.Pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului, competența aparține instanței locului
unde se află imobilul.
5.Pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară, competența aparține
instanței în locului unde se află imobilul.
6.Pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, competența aparține instanței locului de plecare
sau a locului de sosire.
7.În cererile privitoare la obligațiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de
valoare, competența aparține instanței locului de plată.
8.În cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau
denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea
pagubelor produse consumatorilor, competența aparține instanței de la domiciliul consumatorului.
9.În cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, competența aparține instanței în a cărei
circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Atunci când pârâtul exercită în mod
statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială
sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în curcumscripția căreia
este locul activității profesionale, agricole, comerciale, industriale.
 cereri în materie de tutelă și familie
Art 114: dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil
în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială
își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte
juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este competentă și instanța în a
cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a
pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei
circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.
În caz de alegere de domiciliu, reclamantul va putea opta între instanța domiciliului real al pârâtului
și instanța domiciliului ales prin convenție. Dacă alegerea de domiciliu este în favoarea ambelor părți sau
în favoarea pârâtului, reclamantul trebuie să se adreseze domiciliului ales prin convenție. Nu poate fi
încadrată în această situație, ipoteza în care reclamantul își alege domiciliul procesual la o persoana
însărcinată cu primirea actelor de procedură, întrucât alegerea domiciliului procesual produce efecte numai
pe planul comunicării actelor de procedură în sensul art 158 CPC, iar nu sub aspectul competenței.
 Competența în materie de asigurări – art 115
În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția
căruia se află:
1.Domiciliul sau sediul asiguratului
2.Bunurile asigurate
3.Locul unde s-a produs riscul asigurat
Alegerea competenței prin convenție este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de
nașterea dreptului la despăgubiri.

3
 Aceste reguli nu se aplică în materie de asigurări maritime, fluviale și aeriene.
În cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune
directă și la instanța domiciliului sau, după caz, asediului său.
 cererile în care judecătorul este parte în proces – art 127
Când un judecător este reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară
activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de Apel în a cărui circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea.
Necompetența în acest caz este dată de ordinea publică.
cererile în care judecătorul este pârât: în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător
care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre
instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu
Curtea de Apel în a cărui circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
În acest caz, reclamantul poate să aleagă instanța la care pârâtul își desfășoară activitatea renunțăm
la norma de favoare pentru el. Astfel că reclamantul care a învestit instanța normal competentă, indiferent
după cum a știut sau nu că pârâtul este judecător la acea instanță, ar putea să ceară pentru acest motiv
declinarea competentei la una dintre instanțele arătate la alin 2.
Soluția se impune întrucât, deși norma din alin 2 este de favoare pentru reclamant, nu înseamnă că
necompetența este una de ordine privată