1.

OBIECTIV
Prin această prezentare, ne propunem evidentierea efectelor nocive ale coloranţilor
alimentari, atât naturali, cât şi artificiali, din sucurile pentru copii şi pericolele la care aceştia sunt
zilnic expuşi prin consumarea

2. CONŢINUT

2.1. Baze Teoretice

Pe plan internaţional, substanţele chimice cu rol de aditivi, introduse în alimente, au fost

denumite E-uri. Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse în
scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de
prelucrare [1].

Aditivii sunt clasificaţi astfel:

 Coloranţi E100-199
 Conservanţi E200-299
 Antioxidanţi E300-321
 Gelifianţi, stabilizatori E322-345
 Reglatori de ph E500-585
 Aromatizanţi şi corectori de gust E585-637
 Îndulcitori E950-967 [2].

Coloranţii sunt combinaţii organice, naturale sau de sinteză, colorate şi care au

proprietatea de a colora.

Coloranţii de suprafaţă sunt metale sau oxizi ori săruri de aur, argint etc.

Colorantul ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să nu fie toxic sau cancerigen;

 să fie dispersabil şi/sau solubil, în funcţie de destinaţie;
 să nu imprime gust şi miros particular;
 să fie stabil termic, compatibil cu tratamentul aplicat produsului alimentar
(pasteurizare, sterilizare, fierbere);
 să fie stabil la depozitare;
 să poată fi detectat/dozat prin metode analitice;
 să fie aprobat de legislaţia în vigoare.

1
Clasificarea coloranţilor se poate face după 2 criterii:

 după natura lor: naturali şi sintetici

 după proprietăţile tinctoriale:
 galbeni
 oranj
 roşii
 albaştri
 verzi
 bruni

1. Coloranţi naturali:

Sunt substanţe colorate, prezente în mod natural în produse comestibile

CLASIFICARE

 antociani
 betaciane
 carotenoide
 coloranţi porfirinici (clorofila şi pigmenţii sângelui)
 coloranţi chalconici (curcuma)
 coloranţi antrachinonici (roşu de coşenilă)
 coloranţi flavinici (riboflavin-5’-fosfat monosodic)
 alţi coloranţi (caramel)

2. Coloranţi artificiali:

CLASIFICARE

 grupa coloranţilor azoici – roşu, violet, oranj, galben, bleu

 grupa coloranţilor xantenici
 grupa indigoului – albaştri sau violet
 grupa triarilmetanului – verzi sau albaştri

2.2 Generalităţi

Coloranţii alimentari sunt folosiţi în industria de profil de decenii întregi.

În prezent, produsele pe care oamenii le cumpără din supermarket conţin cel puţin un

2
colorant alimentar, producătorii din întreaga lume folosind anual circa 7 milioane de kilograme
de coloranţi sintetici, potrivit statisticilor Centrului pentru Ştiinţa în Interes Public (CSPI) [3].

Pericolele pentru sănătate ale acestor substanţe rămân un subiect aprins de dezbatere, câtă
vreme există mulţi specialişti care scot la lumină o serie întreaga de riscuri, de la apariţia
tulburărilor de comportament la copii, până la declanşarea cancerului.

2.3. Coloranţii alimentari şi bolile pe care le produc

Mulţi coloranţi naturali folosiţi în trecut în industria alimentară au fost interzişi de

autorităţi, datorită toxicităţii lor. Companiile au început să îi înlocuiască treptat cu coloranţi
artificiali. Din păcate, aceştia din urmă vin cu propriul lor set de problem [4].

O campanie vizuală realizată de editorii Special Education Degree, intitulată “Colors to

die for”, evaluează cele mai comune tipuri de coloranţi alimentari, în raport cu afecţiunile pe care
le pot produce şi alimentele în care se regăsesc cel mai des.

2.3.1. Colorantul alimentar albastru aprins

Folosit deseori pentru fabricarea produselor de patiserie cu umpluturi din fructe de

padure, a bomboanelor, poate provoca anomalii cromozomiale.

2.3.2. Colorantul alimentar albastru indigo

Poate creşte riscul dezvoltării tumorilor cerebrale, regăsindu-se cel mai des în dulciuri,
băuturi răcoritoare.

2.3.3. Colorantul alimentar roşu-oranj

Unii comercianţi de portocale încearcă să păcălească ochiul cumpărătorilor, injectând

coaja acestor citrice cu un colorant roşu-oranj. Colorantul predispune la tumori ale vezicii
urinare.

2.3.4. Colorantul alimentar verde-smarald

Creşte riscul de cancer al vezicii urinare şi se regăseşte cel mai frecvent în băuturi
alcoolice şi nonalcoolice, dulciuri, îngheţată.

2.3.5. Colorantul alimentar roşu-cărămiziu

Cel mai utilizat şi consumat colorant alimentar artificial este roşul-cărămiziu, care creşte
predispoziţia la anomalii cromozomiale, hiperactivitate şi ADHD sau dezvoltarea limfoamelor.
Se regăseşte în produsele de patiserie, dulciuri, băuturi şi conserve.

3
 2.3.6. Colorantul alimentar roşu-eritrosină

Un alt colorant artificial intens folosit, a fost şi el asociat cu efecte negative la nivel
comportamental şi neurochimical, anomalii cromozomiale şi creşterea predispoziţiei la
dezvoltarea tumorilor tiroidiene.

2.3.7. Colorantul alimentar galben-tartrazină

Colorantul alimentar galben-tartrazină se regăseşte în produsele de patiserie, dulciuri,

conserve şi băuturi. Colorantul a fost acuzat de numeroase potenţiale pericole pentru sănătate.
Cele mai importante sunt:

 anomaliile cromozomiale
 limfoamele
 astmul
 insomniile
 comportamentul agresiv/violent
 hiperactivitatea
 tumorile tiroidiene
 alergiile
 efectele negative neurochimice şi comportamentale

2.4. Alternative naturale la coloranţii artificiali

Coloranţii fabricaţi din surse naturale sunt o alternativa mai sănătoasă, provenind din
morcovi, ţelină, spanac, dovleac, fructe de padure, varză roşie, turmeric, ardei iute. Aproximativ
30% din alimentele produse la nivel naţional au în compoziţie coloranţi naturali, acestea fiind cu
preponderenţă produse organice. Coloranţii naturali nu oferă culori la fel de concentrate, pot
modifica gustul alimentelor şi sunt mai sensibili la căldură, astfel că nuanţele pot varia în funcţie
de condiţiile de păstrare [5].

2.5. Coloranţii artificiali şi sănătatea copiilor

Cercetătorii universităţii din Anglia au descoperit că sănătatea copiilor poate fi pusă în

pericol de consumul alimentelor procesate cu coloranţi alimentari care au în compoziţie benzoat
de sodiu. Aceste substante cresc hiperactivitatea in cazul copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 9
ani [6].

Un alt studiu publicat, concluzionează că minorii hiperactivi (cu cel mai înalt grad de
hiperactivitate măsurat printr-un test special), în a căror dietă au fost incluse numeroase produse

4
alimentare procesate cu coloranţi alimentari artificiali, au o capacitate mai scăzută de a-şi aminti
imagini [7].

2.6. Sucurile pentru copii – “Adevărate bombe cu fragmentaţie”

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziţionat 35 de băuturi răcoritoare destinate

copiilor, iar rezultatul studiului este absolut îngrijorător: majoritatea conţin mult zahăr,
îndulcitori şi conservanţi artificiali, substanţe foarte dăunatoare pentru copii.

 54% dintre sucurile analizate conţin între 4 şi 11 aditivi!

 5 linguriţe de zahăr într-un pahar de suc!
 46% dintre sucurile analizate conţin conservanţi artificiali!
 46% dintre sucurile analizate conţin arome artificiale!
 40% dintre sucurile analizate conţin suc de fructe în proporţie de până la
5%!
 Toate produsele analizate conţin acid citric!

Studiul privind calitatea băuturilor răcoritoare destinate copiilor face parte din Campania
Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie,
experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe părinţi să înțeleagă eticheta
produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Ingredientele regăsite în compoziția sucurilor analizate sunt următoarele: apă, zahăr,

sucuri de fructe în proporţii variabile şi nesemnificative (mere, portocale, căpşuni, zmeură, lămâi
verzi, fructul pasiunii, piersici, ananas), acid citric, gumă caruba, gumă arabica, gumă esterica,
gumă de acacia, pectină, beta-caroteni, beta-apo-8-carotenal, antocianine, acid ascorbic, benzoat
de sodiu, sorbat de potasiu, lactat de calciu, sucraloză, acesulfam K, acid fosforic, carboximetil
celuloză, ciclamat de sodiu, zaharinat de sodiu, aspartam, caramel sulfit de amoniu, cosenilă,
verde natural CI 5, carmoxină, carbonat de calciu şi arome artificial [8].

Îndulcitorii sintetici regăsiţi în sucurile analizate au o putere de îndulcire care poate fi de

până la 600 de ori mai mare decât zahărul. Aceștia pot declanșa o serie de afecțiuni medicale,
cum ar fi: boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Basedow-Graves, epilepsie, scleroză
multiplă, diabet și depresie [9].

Coloranții sintetici (caramel sulfit de amoniu, carmoxina şi verde natural CI 5) pot

provoca reacții alergice, modificări cromozomiale, tulburări de respirație, dermatite și au
potențial cancerigen. Produsele alimentare care conțin coloranți sintetici nu sunt
recomandate copiilor!

6% dintre produsele analizate sunt colorate cu coșenilă - colorant natural roșu obținut
dintr-o specie de gândac din America de Sud.

5
 2.7. Studiu de caz

Am realizat studiu de caz pe 4 băuturi necarbogazoase pentru copii, din punct de vedere
al coloranţilor artificiali sau naturali.

Sucurile analizate sunt:

 Tedy –băutură de morcov-măr-zmeură

 Grand- băutură de portocale
 Cappy pulpy
 Prigat – băutură cu căpşuni şi banane

Din cele 4 sucuri:

 Doua sucuri conţin caroteni (Cappy pulpy şi Grand)

 Unul conţine concentrat de morcov negru şi caramel cu sulfit de amoniu(Prigat)
 Unul nu specifică coloranţii folosiţi.

Coloranţii din sucurile pentru copii

Figure 1 Caroteni

25%
coloranti nespecificati
50%
25% concentrat de morcov negru
si caramel cu sulfit de
amoniu

6
Figure 2
 Figure 3

7
Figure 5
Figure 4
 3. CONCLUZIE

În concluzie, băuturile răcoritoare cu destinaţie specială pentru copii, sunt realizate dintr-
un amestec de apă, arome artificiale, cantități foarte mici de suc din fructe și aditivi alimentari.
Produsele sunt lipsite de nutrienți și nu au valoare biologică. În baza studiilor realizate în cadrul
unor universități și instituții medicale de prestigiu, experții în nutriție și medicii pediatri nu
recomandă folosirea sucurilor în alimentația copiilor. Din păcate, aceste produse, din cauza
atractivităţii ambalajului şi a accesibilității date de preț sunt achiziţionate de către unii părinţi şi
oferite spre consum copiilor.

8
 4. BIBLIOGRAFIE

[1], [2] Curs Anul IV /Sem II Farmacie - Chimia şi Igiena mediului şi alimentului Titular Curs –
Conf. univ. dr. Buşuricu Florica.

[5] https://www.academia.edu/13446938/Coloranti_chimie

[3] , [4], [6], [7] http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/pericolele-pentru-

sanatate-aduse-de-colorantii-alimentari_12450

[8], [9] http://www.apc-romania.ro/ro/i-sucurile-pentru-copii--adevarate-grenade-cu-

fragmentatie/NDAyLTA.html