Colegiul Tehnic ,,Ion Mincu” Focsani

PROIECT DE OBȚINERE A CERTIFICATULUI

DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
– NIVELUL 4 –

Clasificare: Tehnician in Turism

Profesor Îndrumător: Elev:

Ing. Diniță Iulian Tîrîlă Oana

2018-2019
Potențialul turistic in Delta Dunării
 Cuprins

Argument

Cap.I –Descrierea zonei – Delta Dunării

1.1. Aşezarea geografică………………………………………………....

1.2. Căi de acces…………………………………………………………..

1.3. Relief/Clima/Hidrografie/Fauna si Flora………………………..

1.4. Rezervaţii……………………………………………………………..

Capitolul II – Resursele natruale în Delta Dunării

2.1 Resurse primare si secundare………………………………………

2.2 Resurse naturale neregenerabile/regenerabile……………………

Cap III- Zonele agricole si artificiale

3.1 Valorificarea creației populare...........................................................

Concluzii

Bibliografie
Argument

Motivul pentru care am ales această temă, pentru lucrarea de competenţe

profesionale este în principal fascinaţia pe care am acumulat-o datorită unor
numeroase documentare pe care le-am urmărit despre frumoasa şi minunata
Deltă a Dunării. Farmecul acesteia m-a încântat nespus demult şi m-a lăsat
plăcut impresionat de tot ceea ce are în dotare. Un alt motiv bine întemeiat
pentru care am ales Delta Dunării este şi dorinţa mea arzătoare de a mai vizita
şi colinda acest mirific loc măcar din când în când.

Sub aspect turistic, Delta Dunării exercita un adevarat miraj,mii de turisti

romani si străini sunt dornici să vadă cu proprii lor ochi această
fermecătoareregiune, interesul de a cunoaşte Delta Dunrii îi trezeşte în primul
rând linistea.

Măiastră împletită de apă şi uscat, Delta Dunării apare primăvara ca o

îmbrăcăminte ţesutămiraculos din galbenul apelor încărcate de povara
aluviunilor şi din verdele stufului. Stufurileînalte şi zvelte se pleacă încet la
adierea vântului, iar sumedenie de păsări cu formele,dimensiunile şi culorile
cele mai variate plutesc dincolo de ele în văzduh.

Ca într-un imens laborator geologic şi biologic, se naşte pământul, iar viaţa

îşi caută noi căi deafirmare. Luând cele mai diferite aspecte, viaţa clocoteşte în
adâncul apelor, la suprafaţă şi înaer, dar totul este calm şi tăcut, ca la un
început de lume. Nesfârşitele păduri de sălcii şi de plopi,desişurile de trestii şi
de papură împreună cu cele ale altor plante acvatice mijlocesc ascunzişurilede
nepătruns ale păsărilor, care aproape toate, se hrănesc cu peşti şi diferite
vieţuitoare ale apelor. Înainte de a intra în mare, Dunărea mai zăboveşte puţin
în „oraşul morilor de vânt”, la Tulcea, poarta Deltei, ultimul hotar dintre apă
şi uscat, spre nemărginire.În puţine cuvinte se arată tot ce are delta mai
caracteristic şi mai interesant. Acest pământ este plin de surprize privind
naşterea şi evoluţia lor, cu lumea plantelor şi animalelor pe care lecuprinde ca
urmare a schimbării din natură.
Delta este un loc bun de relaxare şi excelent pentru amatorii de diferite
activităţi cum ar fi:sporturi nautice, pescuitul şi vânatul sportiv, zboruri de
agrement deasupra deltei cu avionul, etc. Delta Dunării are un mare prestigiu
nu numai la noi în ţară, ci şi peste hotare, numeroşi turiştistrăini sunt atraşi de
încântătoarele peisaje ale acesteia. De aceea Delta Dunării a cunoscut de-
alungul timpului o importantă dezvoltare economică datorită turismului şi a
reuşit să se clasifice printre cele mai importante zone turistice din România,
fiind un motiv bun pentru o staţionare delungă durată în această regiune.
Delta Dunării ne rezervă surprize în orice perioadă a anului, indiferent de
anotimp, natura nu„moare” nici în sezonul rece, ci se conservă şi se păstrează
până la o uşoară îmblânzire a vremii.
Descrierea zonei – Delta Dunării

1.1. Aşezarea geografică

Delta Dunarii este cea mai mare rezervaţe de ţinuturi umede din Europa,
acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunarii,
cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul
industrializării", printre rezervaţiile biosferei.

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord

formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta
Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de
29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim -
Sinoe 5.050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise
revenindu-i o suprafaţă de 2.540 km².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la

nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se
desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o

lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67
milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu
aprox. 40 m².

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un
curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor
maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al
Dunării. Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se
desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare
formează insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
1.2. Căi de acces
A. Cale Ferata

• trenuri accelerate si personale, Bucuresti - Medgidia - Tulcea (5-8 ore)

• trenuri personale, Constanta - Tulcea (4 ore)

B. Cale Auto

• curse regulate autobuze/microbuze din Bucuresti, Galati, Constanta spre

Tulcea

• Bucuresti – Slobozia (AUTOSTRADA SOARELUI – 100 km) A2 - Tulcea

• Bucuresti (DN2) - Urziceni (57 km)- Slobozia (121 km) - Hârşova ( DN22A) -
Tulcea (270 km)

C. Acces din Tulcea

• 28 km pana la Mahmudia

• 35 km pana la Murighiol

• 42 km pana la Dunavat 4

D. Cale Aeriana

• Aeroportul Tulcea este situat la aproximativ 3 km sud de localitatea Cataloi

si la 17 km de Municipiul Tulcea. Curse regulate, Bucuresti - Tulcea (45
minute)

E. Cale Navala - Curse clasice

• Braila - Galati - Tulcea - Sulina (8 ore)

• Tulcea - Sulina (3 ore)

• Tulcea - Chilia veche - Periprava (4.30 ore)

• Tulcea - Sf. Gheorghe (6 ore)

 1.3. Relief/Clima/Hidrografie/Fauna si Flora
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării
este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe
depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.

Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite

grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu
apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o
pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi
gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul
mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile
lacustre. (Coteţ P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere
Reserve, 1996).

Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi

anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între
braţele fluviului,şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din
punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele
fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă.

Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de
la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia
Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf.
Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este
împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa,
Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-
Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul, Babina,
Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea
Roşca-Buhaiova, Lunca TulceaMurighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc.
 Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la
răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această
subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi
negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este
sub nivelul mării în cele mai multe cazuri.

Clima

Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific

stepelor pontice. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite
grade cu vegetaţie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine,
alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente, cu totul
diferită de cea a stepelor pontice.

Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa deltei. Mediile

multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul
vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în
delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar
în largul Mării Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

Amplitudinile medii zilnice reflectă diferenţele mari datorate naturii suprafeţei

active: la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8
C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la
staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele
anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C.

Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României.

Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la Gorgova şi 89 85%
la Sulina şi Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova şi 77 - 80%, la
Sulina si Sfântu Gheorghe.

Precipitatiile sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorită efectului
suprafeţei active specifice deltei, precum şi al Mării Negre.
 La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie
multianulă a precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. În cea ma
mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic şi cea
mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm. Stratul de zapadă este subtire şi se
menţine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situaţii
s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984- 6 1985, când apele
marii lângă ţărm au îngheţat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din
sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt
înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite
foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea,
mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar
primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleaşi medii
multianuale indică 145 zile de vară şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile
sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Hidrografia

Principalele cursuri de apă sunt cele 4 braţe de vărsare ale Dunării în mare.
Chilia este cel mai nordic braţ şi cel mai activ, cu două grupări de
ramificaţii şi o microdeltă proprie.

Lungime: 105 km până la Periprava;

lăţime maximă: 1.000 m;

adâncime maximă: 39 m.

Transportă cca 60% din totalul apelor fluviului; coeficient de sinuozitate:

1,56. Navigaţie de interes local. Tulcea este braţul care se întinde între

Chilia şi Sf. Gheorghe (pe malul drept, oraşul Tulcea).

Lungime: 19 km;

lăţime maximă: 300 m;

adâncime maximă: 34 m.
Transportă cca 40% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,40. Cale
principală de navigaţie.

Sulina este cel mai scurt, mai drept şi mai amenajat braţ de vărsare.
Lungime: 64 km;

lăţime maximă: 250 m;

adâncime maximă: 18 m.

Transportă cca 22% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,03.

Canal de trafic fluvio-maritim (la adâncimea minimă obligatorie de 7,32 m,
pot circula nave de 7.000 t). Sf. Gheorghe - cel mai cechi braţ de vărsare a
Dunării în mare. Lungime: 64 km; lăţime maximă: 550 m; adăncime
maximă: 26 m. Transportă cca 22% din apele fluviului; coeficient de
sinuozitate: 1,60. Navigaţie de interes local.

Reţeaua hidrografică secundară a Deltei Dunării are, în linii mari, 4

componenete: sahale (foste braţe ale Dunarii, în curs de colmatare), garle
(sahale de mici dimensiuni), canaluri (sahale rectificate şi dragate),
periboine (spărturi de litoral, guri pe unde se face schimb de ape).

Se alatură acestora formaţiunile de natură depresionar-lacustră simple:

ghioluri (adancime 0,50-3 m), limanuri (la gura unor mici rauri), lagune
(vechi golfuri marine), mlaştini (ape puţin adănci, pot seca), japse (ape de
la viituri) şi complexe: lacuri depresionare (Padina, Sontea, Furtuna,
Dranov, Matita, Obretin etc.). Hidrografia Deltei cuprinde totodată
cordonul litoral corespunzător, zona maritimă situată în lungul ţărmului,
lată de 10-15 km, cu o adâncime mai mică de 25 m, influenţată de vărsarea
apelor dulci.
Flora

Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică

mlaştinilor(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă
78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind
păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind
periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie
acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există
păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar
brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante
agăţătoare.

Fauna

Delta Dunării adaposteşte 98% din faună acvatică a Europei - peste 3400 de
specii, multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice şi de moluşte
gasteropode de Europa şi tot aici îşi gãsesc refugiul mamifere rare cum
sunt Mustela lutreola, Lutra lutra şi Felis silvestris.

Amfibienii sunt reprezentaţi prin 2 specii de caudate şi 6 specii de anure,

iar reptilele prin 8 specii, majoritatea şerpi (4 specii). Peştii sunt prezenţi
prin 65 specii, cei mai mulţi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara
din Marea Neagrã. Între aceştia din urmã, sturionii şi scrumbiile au rol
important, atât ştiintific, cât şi economic.

Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la

începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327
specii pe care le putem întâlni în deltã şi care reprezintã 81% din avifauna
României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând
prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si
primãvara.
 Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii şi trec
prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna
acvaticã europeanã.

Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de

specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile
accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii
a cãror viaţă este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri
ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope
(cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii
de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci,
lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie
bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele
laride).

Multe specii, mai ales dintre raţe, gâşte, pescãrusi, apar frecvent în
diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în
avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura
transformãrii cosistemelor acvatice.

Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la

care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, 8 cormorani si stârci. In
pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii
tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori,
mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia
brunã, acvila piticã, vulturul pescar .

Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia

dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice
potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus
oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente
gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul.
 O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând
colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele
asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor,
precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în
apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui.

Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. În Delta

Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si
cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si
ciocântorsi, de chirighite, de chire.

Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-

Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie
mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci,
pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.

Dintre centrele turistice ale Deltei Dunării amintim : Maliuc (cu

amenajări pentru agrement), aşezările pescăreşti: Pardina, Chilia Veche
(baza pentru agrement). Ofertele de cazare din aceasta zonă sunt variate,
pensiunile din zonă oferind servicii care sunt unice in ţară cum ar fi : cazare
şi masa, mâncăruri tradiţionale, oferte de excursii în Delta Dunării cu
vaporasul sau cu barca sau alte servicii specifice locului.
1.4 Rezervaţii
Roşca - Buhaiova - Letea, puncte de reper ale perimetrului celor 12.000 de
hectare localizate în depresiunea Matita din nordul Marelui M (bratul
Sulina). Lacul Roşca, Merhei şi o îmbinare de ghioluri, mlaştini stuficole,
plauri gazduiesc mari colonii de pelicani, egrete, stârci, ţigănuşi, lopătari.

Sacalin - Zatoane se intinde în sudul comunei Sfantul Gheorghe pe cca

21.000 de hectare limitrofe litoralului. Este o succesiune de grinduri cu
lacuri izolate, zone mlăştinoase, ape fluviale şi salmastre, bălţi nisipite, stuf,
travesrate de dune paralele.

Lacurile Zatoane, în special, sunt locuri de pasaj, de popas şi de clocit

pentru lebedele mut, stârcii albi, roşii şi galbeni, ţigănuşi, lopătari.
Periteasca - Bisericuţa - Gura Portiţei continuă spre sud rezervaţia
precedentă, cu peste 4.000 de hectare.

Se individualizează prin grinduri uscate scăldate de apele mării ori ale

lacului Razim, prielnice mai cu seamă existenţei păsărilor de ţărm cu
saratura şi celor în pasaj. 9 În total sunt nominalizate 18 zone strict
protejate

. Se adaugă celor de mai sus Răducu (2.500 ha), Nebunu (115 ha),
Rodundu (228 ha), Potcoava (652 ha), Vătafu-Lunguleţu (1.625 ha),
Caraorman (2.250 ha), Sărături-Murighiol (87 ha), Erenciuc (50 ha), Belciug
(110 ha), Popina (98 ha), Capul Dolosman (125 ha), grinduri Lupilor (2.075
ha) şi Chituc (2.300 ha), Istria-Sinoie (400 ha)
Capitolul II – Resursele natruale în Delta Dunării

2.1 Resurse primare si secundare

Reteaua hidrografica: Fluviul Dunarea inscrie in dreptul localitatii Tulcea o

mare bucla, avand un debit ce variaza intre 2.000 si 18.000 mc/s si o
adancime maxima(in dreptul hotelului Delta) de 34 de m.

Reteaua hidrografica a orasului Tulcea include si lacul Ciuperca, lac de

origine antropica, cu o suprafata de aproximativ 3 hectare luciu de apa.
Apa acestiu lac nu are nici o utilizare deoarece este poluata.

Resurse de apa potabila si apa industriala : Singura resursa de apa potabila si

industriala este reprezentata de fluviul Dunarea.
Resurse de sol : Solul este, in cea mai mare parte sol argilos. Din acesta
cauza nu sunt prea multe culturi agricole care se potrivesc acestui tip de
sol. Principalele culturi sunt: vita-de-vie si pomi fructiferi.

Suprafata totala de terenuri in Municipiul Tulcea este de 13.021ha, dintre

care suprafata arabila este de 10.398 ha.
Suprafetele ocupate de livezi sunt de 366 ha si cele de vii de 1.406 ha, din
suprafata totala de terenuri.

Resurse minerale: Principala resursa care se exploateaza in orasul Tulcea

este cea de granit, care se exploateaza la Bididia.
 Alte resurse minerale se mai gasesc la Agighiol, unde se extrag si se
exploateaza marmura si calcar, la Turcoaia, Greci si Macin-granite, porfire
la Turcoaia, cuartite la Macin.
Resurse cu valoare peisagistica (vegetatie, fauna)

 Vegetatie: salcie, plop, salcam, stuf, papura. Prin H.C.J

nr.13/13.02.2003 a fost infiintata Directia Judeteana de Protectie a
Plantelor Tulcea.

 Fauna: – pasari (vrabii, randunele, pescarusi, lebele pe lacul

Ciuperca), iar pe Zaton, la Bididia sunt: lebede, rate si gaste
sallbatice, berze, egrete, lisite),

 la periferia orasului regasim: bizami si iepuri salbatici.

– acvatica: pesti de Dunare (crap, caras, salau, platica, somn,
stiuca, oblete, rosioara, guvide, mreana, avat, singer, lin, cosas,
sabioara,caracuda), raci, broaste.
 2.2 Resurse naturale neregenerabile/regenerabile
Resursele naturale ale judeţului Tulcea, resursele subsolului cât şi cele de
suprafaţă, constituie o rezervă importantă de materii prime şi materiale .

Resurse naturale neregenerabile

Resursele naturale au fost şi sunt încă exploatate cu tehnologii care au

impact semnificativ asupra unor zone ale judeţului şi afectează imaginea
peisagistică.
Resursele subsolului: rocile de construcţii şi alte substanţe minerale
utile exploatate timp îndelungat sunt departe de a fi epuizate constituind
perspective de exploatare interesante.

Rocile de construcţii reprezentate de roci vulcanice de natură porfirică şi

granite sunt prelucrate în vederea obţinerii de cribluri şi nisip. Sunt
exploatate porfirele din dealul Consul, Cârjelari şi Camena; granitele din
zona Măcin, Turcoaia, Cerna. Calcarele sunt exploatate ca roci de
construcţii în carierele Zebil, Bididia, Trei Fântâni, Malcoci Sud.

Calcarele dolomitice de la Mahmudia sunt exploatate pentru industria

siderurgică şi fabricarea varului. Ca roci ornamentale se exploatează
calcare grezoase de la Nicolae Bălcescu, calcare dolomitice de la
Mahmudia, Cârjelari şi Codru Babadag. Din zona Niculiţel - Revărsarea se
exploatează roci bazice, utilizate în lucrări de construcţie de drumuri şi căi
ferate. Pentru nevoile locale mai sunt exploatate multe alte categorii de roci
din perimetrele consiliilor locale de pe teritoriul judeţului: Nalbant,
Ciucurova, Baia.
Resursele naturale regenerabile

sunt diversificate, dar limitate. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
resursele de apă, solul, pădurile, fauna şi flora, energia eoliană.
Resursa de apă este cea mai importantă dintre resurse. În judeţul
Tulcea apele sunt grupate în două bazine hidrografice - Dunăre şi Litoral,
care ocupă 71% respectiv 29% din suprafaţa judeţului. Resursa de sol este
tot atât de importantă ca şi resursa de apă.

În judeţul Tulcea reprezentative sunt: terenurile arabile, viile, livezile şi

grădinile, păşunile şi fâneţele. Flora şi fauna judeţului sunt de o mare
varietate şi importanţă conservativă, cu numeroase specii protejate la nivel
naţional sau european.

Dealurile judeţului sunt acoperite, în parte, cu păduri de foioase, în care

se îmbină foşnetul stejarului, carpenului şi frasinului cu parfumul teiului.
Aici sunt întânite cele mai întinse păduri de tei argintiu din Europa, ce
constituie o importantă bază meliferă.

Fondul forestier al judeţului reprezintă în primul rând o valoare

ecologică, ecosistemele forestiere sunt caracterizate printr-o floră şi o faună
de o diversitate remarcabilă, majoritatea reprezentând habitate endemice
pentru Dobrogea.

În al doilea rând au o valoare economică şi socială ridicată, concretizată

prin masa lemnoasă exploatabilă, prin fondul cinegetic şi prin condiţiile ce
le oferă turismului.

Delta Dunării constituie una dintre cele mai întinse zone umede din
lume - ca habitat al păsărilor acvatice, cea mai vastă zonă de stufărişuri
compacte de pe Pământ şi un adevărat muzeu al biodiversităţii.
 În ceea ce priveşte energia eoliană, judeţul Tulcea are un potenţial
energetic net superior altor judeţe ale ţării. Folosită foarte puţin în trecut
(mori de vânt), în prezent atrage atenţia unor investitori cu potenţial
economic mare. Podişul Dobrogei reprezintă una din cele cinci zone cu
potenţial energetic eolian identificate la nivelul ţării. Vânturile
predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.

Potenţialul energetic eolian a început să fie valorificat prin derularea

unor investiţii de construire de parcuri eoliene în diferite zone ale
judeţului, respectiv amplasarea centralelor eoliene în zona comunei Baia,
comunei Valea Nucarilor, comunei Topolog, zona oraşului Măcin. Sunt în
derulare alte investiţii pentru construirea de parcuri eoliene mari cu
turbine eoliene de mare capacitate în zonele Agighiol, Casimcea, Stejaru,
Cerna, Mahmudia, Beştepe.
Cap III- Zonele agricole si artificiale

Polderele agricole

Prima zona de acest fel, Ostrovul Tataru se cunoaste inca din 1939. In
anii ’60 arii imense au fost desecate si atasate. In 1990, polderele agricole
totalizau 53.000 ha, din care numai 39.000 ha au ramas date in folosinta:
Pardina (27.000 ha), Sireasa (7.500 ha), Ostrovul Tataru (2.600 ha),
Murighiol-Dunavat (2.540 ha), Tulcea-Nufaru (2.350 ha), Popina I (640 ha),
Bestepe- Mahmudia (560 ha), Sulina (500 ha), Nufaru-Victoria (310 ha). In
interiorul acestor poldere (neafectate de inundatii) intinderi mari nu sunt
utilizate pentru agricultura, si nici nu sunt reabilitate din punct de vedere
ecologic.

Amenajarile silvice

Spre deosebire de polderele agricole, amenajarile silvice au luat fiinta la

inceputul anilor ’60. Procedura uzuala a fost indiguirea unei zone umede,
desecarea si curatarea locului de flora naturala si apoi plantarea speciilor
de salcie si plop Euro-American (97% din plantatie este acoperita de aceste
doua specii, plopul aparand pe 62% din amenajarile silvice).

Plantatiile de plopi de pe grindurile fluviale

Paralel cu bratele principale ale Dunarii au fost construite diguri la

distante de 200-300 m de la malul fluviului. Aceste fasii de teren situate de-
a lungul bratelor Dunarii au fost considerate ca fiind adecvate pentru
plantarea plopilor. Principalul rol al acestor paduri artificiale este de a
proteja interiorul si de a permite exploatarea lemnului. Speciile locale de
arbori (ca salcia) au fost defrisate in ciuda avantajelor oferite si anume,
protejarea mai eficienta a malurilor fluviului (impotriva eroziunii produse
de valuri) si ca adapost, hrana, etc. pentru diverse specii ale zonelor
umede. Din nefericire, plantatiile de plopi au numai o utilitate economica,
rolul lor in functionarea naturala a retelei ecologice a zonelor umede fiind
destul de modest.

Amenajarile piscicole

Proiectate si intretinute adecvat, amenajarile piscicole s-ar fi dovedit a fi

foarte potrivite pentru utilizarea durabila a resurselor naturale din Delta
Dunarii. Totusi, proiectarea gresita (in special a punctului de localizare), a
avut ca rezultat efecte negative severe asupra mediului natural.

Polderele mozaic

Acest tip de polder se gaseste numai la Maliuc unde unele parcele de teren
sunt ferme, altele plantatii, iar cateva sunt amenajari piscicole (numai
pentru cercetari experimentale).
Polderele abandonate aflate in reconstructie ecologica
Unele amenajari piscicole (Dunavat, Holbina I si II, partea sudica a
Popinei), poldere agricole (Babina , Cernovaca) s-au dovedit a fi
neprofitabile si au fost selectate pentru reconstructia ecologica. Se
efectueaza experimente fructuoase pe insulele Babina si Cernovca.
 3.1 Valorificarea creației populare

Zestrea artistica romaneasca de sorginte populara este inepuizabila. In

orice localitate exista nestemate folclorice inca nedescoperite si
nevalorificate.

Sunt dansuri si cantece care circula intr-un perimetru restrans in mici

colectivitati, dar odata aduse in fata marelui public trezesc uimire si
incantare. Pentru stimularea in continuare a creatiei populare, sectia
organizeaza concursuri, festivaluri, gale pentru cantece si dansuri
populare, iar pentru mestesuguri traditionale expozitii si targuri.

- Pentru creatia culta – pictura, sculptura, literatura, sectia organizeaza

gale, vernisaje, tabere de creatie si lansari de carte.
- In scopul stimularii creatiei populare sectia organizeaza schimburi de
experienta, cursuri, consfatuiri, seminarii si activitati metodice destinate
pregatirii si perfectionarii personalului din domeniul cultural-artistic
- Schimburile culturale, stiintifice, artistice, profesionale si metodice cu
institutii similare din tara si strainatate sunt tot atatea surse de
perfectionare a activitatii de promovare a creatiei populare in toate
domeniile artei.
- O preocupare de mare importanta este formarea in localitatile
judetului de nuclee proprii de viata culturala: ansambluri, formatii artistice,
cenacluri, cercuri de creatie si mai ales indrumarea permanenta de
specialitate a acestora.

Centrul Cultural Judetean 'Ludovic Paceag', prin intreaga sa activitate

este puternic ancorat in viata spirituala a comunitatii, fiind profund
implicat in organizarea si participarea la actiunile cultural-artistice si
stiintifice prilejuite de aniversarea unor evenimente istorice, omagierea
unor personalitati, sarbatori nationale, actiuni organizate pe plan local.
Dela Dunarii este prin excelenta o zona turistica. Frumusetea si
diversitatea peisajului, bogatia si varietatea vestigiilor arheologice si a
monumentelor istorice dau unicitate judetului .

In orasul Tulcea spre vizitare sunt deschise urmatoarele muzee :

 Muzeul de Stiinte ale Naturii;

 Muzeul de istorie si Arheologie;
 Muzeul de Arta Plastica;
 Muzeul de Arta Populara.

Locatiile arheologice deschise vizitarii in judetul Tulcea sunt urmatoarele :

 Monumentul Paleocrestin de la Niculitel;

 Casa memoriala Panait Cerna de la Cerna;
 Expozitia de Arta Orientala din Babadag;
 Gospodaria Taraneasa de la Enisala;
 Cetatea de la Enisala;
 Cetatea Dinogetia de la Garvan;
 Cetatea greco-romana de la Jurilovca;
 Cetatea Noviodunum de la Isaccea.

Lacase de cult:

 Biserica cu plan treflat

 Manastirea Cocos
 Manastirea Celic Dere
 Manastirea Vovidenia.
Elemente specifice zonei: fesivaluri („la Delta Festival”, „Pestisorul de aur”,
„Portului, dansului si cantecului popular”,”Delta music festival”, „
festivalul ed gatit peste”etc, expozitii, targuri, etc.

In orasul Tulcea sistemul bancar este asigurat prin functionarea a 8

unitati bancare cu bancomate, toate asigurand o buna circulatie
monetara si creditare a societatilor comerciale si nu numai.

Sunt prezente servicii de telefonie fixa + internet + tv prin cablu(2), dar

si telefonie mobila (3).

Unitati sanitare: exista 4 spitale cu mai multe sectii, cabinete medicale

individuale, farmacii, stomatologii, cabinete medicale particulare,
laboratoare, servicii de ambulanta si ambulatorii de specialitate.

Delta Dunarii prezinta o structura fizico-geografica particulara care ii

imprima o evidenta individualitate in ceea ce priveste aspectele sale
geologice, morfohidrografice, climatice si biologice, toate acestea
determinand, in ansamblu, un potential turistic original, inegalabil prin
frumusetea sa.

Frumusetea si originalitatea cadrului sau natural, fac ca delta sa fie

considerata drept o zona turistica cu caracter de unicat si de prim rang, nu
numai printre celelalte zone turistice din taranoastra, ci si din Europa.
Concluzii
Delta Dunarii, prin pozitia sa geografica, se deosebeste mult de alte regiuni
ale tarii noastre. Specificul sau consta in peisajele cu care este inzestrata si
in interesul turistic produs de ele.

Aspectul peisajelor este completat de cel al bogatiilor sale naturale care

prilejuiesc dezvoltarea anumitor industrii. Actiunile de valorificare a
stufului, de crestere a pestelui, de cultivare cu cereale si de impadurire cu
arborii cei mai indicate a terenurilor de pe grinduri, precum si actiunea de
construire si de intretinere a cailor de navigatie, au ca scop punerea in
valoare a "tezaurului "deltei, fara a cauza modificari daunatoare cadrului
biologic.

Cateva specii de pasari dintre care amintim pelicanul comun (Pelecanus

onocrotalus), pelicanul cret (Pelecanus crispus), cioc intors (Recurvirostra
avosetta), pescarusul argintiu (Larus argentaus), cormoranul mare
(Phalctcrocorax carbo) etc. cuibaresc in anumite zone ale regiunii Deltei
Dunarii. Păsările de baltă sunt numeroase și variate în special în Lunca și
Delta Dunării: pelicanul comun, pelicanul creț, călifarul alb, călifarul roșu,
lebăda mută, lebăda cântătoare, lișița, rața sălbatică mare, gârlița, stârcul,
lopătarul, stârcul alb, țigănușul, găinușa, pițigoiul de stuf, privighetoarea
de stuf etc.

In șenalul Dunării intalnim fauna crapului, care cuprinde un foarte mare

număr de specii, printre care pești marini migratori (nisetrul, păstruga,
morunul, scrumbia de Dunăre), cega, pești care se retrag periodic în bălți
(văduvița, somnul, crapul, șalăul, plătica, știuca) și pești care trăiesc de
obicei în bălțile Dunării (zvârluga, bibanul-soare, carasul, roșioara). In 1990,
complexul lacustru Razim-Sinoie, a fost declarat rezervatie a biosferei.

In concluzie, resursele naturale ale Deltei Dunarii sunt: pestele stuful,

papura, rogoz, lemnul, pasunile, flora si fauna pentru turism.
Bibliografie:
1. Panaghiant, Eugen – Delta Dunarii si complexul lagunar Razelm

2. Nitu, Marin – Turismul in Delta Dunarii

3. Cubassa, Eugen – Vacante in delta

4. Banu, A – Delta Dunarii

5. Bratescu, C – Delta Dunarii

6. Dobrogea

7. Delta Dunarii

8. Cotet, Petre – Delta Dunarii

9. Mihailescu, V, Banu, A – Delta Dunarii

10. Popovici, Ioan – Delta Dunarii

11. Popp, N – Delta Dunarii

www.wikipedia.ro