Suntem sau nu liberi cu adevărat? Este societatea un factor
vindicativ în formarea noastră? Acestea sunt două dintre sumedenia întrebărilor ce macină existenţa umană, ce erodează identitatea morală a individului. Libertatea este, în această epoca a tehnologiei, un concept degradat, aproape de extincţie. Consider că fiinţele umane sunt tot mai condiţionate de factori extrinseci, opresivi, fiindu-le suprimate orice valoare şi impuls propriu. Aşa cum remarcă Nietzsche, individul se află în cătuşele clişeelor unei societăţi care dezumanizează şi tulbură spaţiul personal autarhic şi polimorf. Prin impunerea unor norme stricte ce estompează şi anulează drepturile cetăţeanului, omul cade în robia unui totalitarism contemporan şi tehnologic de un fatalism incredibil. Totuşi, fiinţele pot reuşi prin voinţă să se opună profanării lor atât morale, cât şi intelectuale. Un bun argument este reliefat de Steiner ce consideră că „personalitatea pe deplin dezvoltată, în acţiunea să, nu permite să fie condusă de nici o ştiinţă morală, ea nu ascultă decât impulsurile propriului Eu.” Astfel, fiinţele umane pot rămâne inerte în faţă condiţionării sociale dacă se află în armonie cu propriul eu, cu propria conştiinţa şi voce lăuntrică. Fiecare persoană trebuie să aibă dreptul de a-şi controla propria viaţă fără a urmă o serie de canoane impuse compulsiv de societate. Condiţionările, fie ele clasice sau operante se află într-o strânsă legătură cu liberul arbitru căci implică o serie de stimuli ce ne influenţează şi se proiectează în conştiinţa şi în etică noastră. Aşa cum foarte bine evidenţia Lucian Boia :”Omul actual se scaldă în imaginar şi trăieşte în mare măsură prin intermediul altora. Cu ochii aţintiţi la micul ecran, îşi satisface nevoile esenţiale.” Putem afirmă, deci, că indivizii au devenit o “unealtă” de propagare a informaţiei, un garant al profitului în mass media prin inducerea unor “valori şi modele” cu valenţe negative, dar care stârnesc dorinţe avide (de pildă: spoturile publicitare). Fiecare fiinţă este copleşită zilnic de încărcătură ideologică expusă în societate ce are rolul de a crea o fuziune iluzorie între banal şi tehnologie. Adevărul, binele şi frumosul au fost fragmentate şi au căpătat diverse faţete întrucât societatea actuală încearcă să egalizeze valorile într-un fior de frondă. Cu siguranţă, poţi alege pentru ţine ceea ce este bine, ceea ce-ţi doreşti să realizezi, poţi alege calea pe care vrei să păşeşti. Însă, acest lucru implică o imunitate spirituală, o perspectiva deontologică de necombătut în calea îndoctrinării mundane. Trebuie să aspirăm spre ideal, să transcedem spre absolutul gnoseologic, să ţintim spre un orizont idealizat, chiar dacă nu-l putem atinge. Având un scop, ne creem iluzia unei libertăţi, urmăm un fir al Ariadnei ce ne poate descătuşă din temniţă socială şi claustrantă, din sfera sufocantă a unor dogme şi reguli stricte, dezumanizante.