Identitati si alteritati feminine

Teorii posibile ale genurilor in reprezentarile culturale

- 3 formate ale interactiunii Masc-Fem in reprez. Cut:

1. Barbatul si femeia ca EGALI(dragoste, munca) – comuniune erotica
2. B si F lupta pentru puterea in seductie – Batalia seductiei
3. B si F isi aservesc partenerul: Dominatia de gen

Ce este barbatul/femeia?

Raspunsul traditiei:

Femeia= functie domestica, de ingrijire a copiilor si a caminului

Barbatul= functie virila, unicul furnizor al familiei, pion al actiunilor care necesita efort, abilitati si
putere fizica(munci grele, participare la razboaie etc.) sau intelectuala(inventivitate si creativitate
tehnica, filosófica etc)

Raspunsul geneticii:

Femeie = XX; Barbat = XY, insa nu toti indivizii au formula necomplicata, pura, de tipul XX sau XY: in
anii ’80-’90, in Franta existau peste 400.000 de astfel de persoane, femei cu frmula XY sau barbati XX,
hermafroditi

Raspunsul psihologiei:

Exista o bisexualitate psihica responsabila pentru sentimentul impartasit de unii barbati ca au psihicul
unei femei, sau acela impartasit de unele femei ca au psihic de barbat.

Raspunsul istoriei, arheologiei:

Succesiunea unor epoci de matriarhat si patriarhat, acceptia diferita pe care epocile matriarhale o
dau femeii si barbatului fata de cele patriarhale (in primul caz, fem. participa si ea la muncile care
cereau un mare efort fizic: femei spargatoare de piatra, vanatori, taietori de lemne), motiv pentru car
estructura osoasa a fem si a barb par sa fie mai mult sau mai putin identice.

1.Universalism masculin

Presupozitie fundamentala: barbatul este omul model, femeia este un om derealizat, deci un barbat
derealizat.

Om = barbat (man, l’homme)

Implicatii directe: lumea este compusa doar din barbati, femeia e gandita ca om defect, ca deviatie
de la “norma umanitatii”, aservirea femeii

Codul de gen activ in universalismul masculin: toate fiintele sunt barbati

Consecinte: 1. Femeia=barbat incomplet, lipsindu-i o calitate(ratiune, putere fizica, caldura

corporala), o cantitate(penisul -> putere, Freud: “invidie de penis” in investitia lui de putere
simbolica, falică)

2. Barbatul = barbat complet, barbat bun. Aristotel: “tatăl e cel care generează copiii”

Femeia= rece, umedă, ”ghiveci”. Bărbatul=pune principiul vieții in ființă. Ca bărbat imperfect, femeia
este o ființă umană secundară. Dacă bărbatul=norma, atunci femeia=dereglarea normei, derealizarea

1
potențialului uman. Conform universalismului masculin, femeia e dominată de către bărbat pentru a
”îndrepta” ceea ce e stricat, pentru a ”corecta, educa” tot ceea ce poate fi salvat.

Fantasme(metafore) predilecte:

Animalul(păsărică): derealizarea femeii(refuzare de la umanitate) este completă, femeia nu mai este

umană

Eleva, copilul: femeia este derealizată, dar educabilă și corectabilă sub stăpânirea bărbatului –
”cocoș”

2.Biferențialism absolut, dualismul sexelor

Presupoziție fundamentală: bărbatul=opusul perfect al femeii.

Implicații directe: lumea se naște din acțiunea celor 2 principii opuse; principiul masc= al binelui,
principiul fem= al răului; aservirea femeii

Codul de gen activ în dualism: femeile și bărbații nu au nimic în comun, fiind perfect opuși

Consecințe: femeia e străina perfectă, putând să acționeze fie CA BUNĂ(iubita misterioasă, muză,
zeiță), fie CA REA(vrăjitoarea distrugătoare de bărbați, malefică)

Seducătoarea – metafora care conjugă cele 2 imagini într-o singură figură, aceea a femeii care îți
folosește senzualitatea pentru a-i distruge pe bărbați.

Ca alteritate absolută, femeia capătă fie valori atractive, fie malefice, în ambele situații negându-i-se
umanitatea.

Paradoxul romantic: femeia-icoană vs. femeia-târfă(de fapt, expresii ale aceluiași dualism care o face
pe ”marea străină” responsabilă de destinul bărbatului)

Fantasme(metafore) predilecte:

Zeița: supravalorizarea alterității femeii, dezumanizarea prin deificare

Vrăjitoarea: deprecierea absolută a alterității femeii, dezumanizarea prin sexualizare

Marea străină

3.Femeia auxiliar, complementaritatea unilaterală

Presupoziție fundamentală: femeia este născută pentru a fi un auxiliar, un adjuvant al bărbatului.

Implicații directe: lumea este compusă din ființe pentru sine(bărbații și ființe auxiliare). Pentru
femeie, singura realizare de destin e să servească construcției de sine a altcuiva; aservirea femeii.

Codul de gen activ in conceperea femeii ca auxiliar: femeia există pentru a sluji bărbatului și pt nimic
altceva

Consecințe: Rousseau susține că femeie te naști, bărbat te construiești. ”Emile”/”Despre

educațiune”, tratat pedagogic foarte influent in sec XVII-XIX

Femeia–natură: instinct, procreație, emoție, spațiul privat

Bărbatul-cultură: educație, creație, rațiune, spațiul public.

Stereotipul feminin: ”eternul feminin”

2
John Stuart Mill

Soția – împlinirea domestică a vocației de auxiliar

Prostituata – împlinirea sexuală a vocației de auxiliar

Femeia nu are acces la nicio construcție de sine, este doar un adjuvant al construcției de sine
masculine. Complementaritatea nu este reală, nu există reciprocitate(ex: desenele lui Alberto Vargas)

1.”Femeii îi lipsește rațiunea” – femeia nu are ce căuta în științe, filozofie, tehnologie, politică și
exercițiu public.

Aristotel, ”De anima”: 3 suflete

1. Plante si animale (hrănire+reproducere) = suflet vegetal

2. Animale (percepții senzoriale, plăcere, durere, memorie, imaginație, creativitate în sens larg)
= suflet animal
3. Oameni (cu excepția copiilor, femeilor, sclavilor) = putere intelectuală, cunoaștere, suflet
rațional.

2.”Femeii îi lipsește căldura corporală” – tatăl, nu mama, este adevăratul genitor

Corpul unic: Galen preia de la Aristotel și consacră ideea genitalelor feminine ca inversare a celor
masculine, inferioare acestora pe motiv că nu au fost externalizate. Aristotel ”On the generation of
animals”

Femeia – bărbat infertil, prea rece pentru a produce spermă

Teoria creației ”în ghiveci”, mama-ghiveci păstrează floarea plantată de către tată.

Sigmund Freud, începutul sec XX: ”femeia nutrește invidie de penis față de bărbat, pt că îi lipsește
puterea oferită de falus”

- Perceperea diferențelor de gen în termeni de putere

- Asocierea configurațiilor genitale cu puterea(vagin-slăbiciune, falus-putere)
- Falusul ca substitut simbolic al dominării
- Concluzia că absența penisului creează slăbiciune, frustrare, invidie.

Critică: Feminitate – construcția masculinității: invidie de penis(complex oedipian de castrare);

construcția feminității: narcisism, complexe

Diferențialism absolut, dualismul sexelor, teoria celor 2 corpuri

Lumea se naște din acțiunea celor 2 principii opuse

Monadă Diadă
Lumină Întuneric
Bine Rău
Pătrat Alungit
Limitat Nelimitat
Impar Par
Dreapta Stănga
Repaus Mișcare

3
Arhetipul anima: totalitatea trăsăturilor psihologice subconștiente feminine ale unui bărbat

- Principiul eros, conexiune, relație, viață, afectivitate

Arhetipul animus: totalitatea trăsăturilor psihologice subconștiente masculine ale unei femei

- Principiul logos, diferență, disjuncție, moarte, raționalitate,

Filosofia psihologiei analitice – s. XX – Carl Gustav Jung: dualismul fundamental inerent psihicului
uman

Criticul feminin ar avea localizate în animus, simultan, rațiunea, logosul(trăsături ale vieții conștiente)
și subconștientul

J.J. Rousseau, „Emile”: studii de dezvoltare psihică. 1-2 Simțurile; 3-4 După vârsta de 12 ani,
dezvoltarea minții; 5 – Educația Sophiei(viitoarea soție)

Complexul Pygmalion – artistul excepțional care nu e mulțumit de nicio femeie reală.

Galatea – creația sa perfectă, însuflețită de zei pentru a-l adora și pentru a-i satisface toate nevoile

- Corecția și îmbunătățirea femeii naturale, transformarea ei in femeia perfectă

- Ajustări corective ale: voinței femeii, ideal de docilitate; vorbirea femeii, idealul femeii care
nu vorbește sau care vorbește cumpătat.

Seducătorul, bătălia seducției

Războiul seducției – iubirea+puterea

Tirso de Molina –Seducătorul din Sevilla si Oaspetele de piatră(1612-1625)

Giacomo Casanova – Memorii

- Diferențe structurale între seducția masculină și cea feminină:

Seducătorul Seducătoarea
- Algoritm de cucerire, acțiune - Autoexpunere teatrală, mască
strategică, inițiativă atrăgătoare, pasivitate
Mitul și legenda lui DON JUAN

- Seducția ca rebeliune, împotriva Tatălui(în toate formele sale, autoritatea)

- Afirmarea forțelor vieții împotriva reglementării vitalității de către biserică
- 1564 – locul central al căsătoriei în politica imperială, modelul căsătoriei lui Hristos cu
Biserica(strict procreativă)

DON JUAN

- Alegorie a masculinității, mit al sexualității legate de putere, arhetip erotic

- Designat argotic al sexului masculin
- Sec. XVII, SPANIA, La Contrarreforma - înșelarea autorității: masculinitatea dominantă,
imposibil de încătușat, a lui DJ în competiție cu politicile normării sexuale, paternaliste

DON JUAN la Tirso de Molina

- El burlador(batjocoritor)
- Recunoaștere și respingere simultană a puterii bisericii SP
4
 - Primele teatre europene profesioniste

Atribuire contestată:

1. Tirso de Molina, pseudonimul lui Gabriel Téllez(1579-1648), călugăr cisterian

2. Andrés de Claramonte(1580-1626), dramaturg și director al unei companii teatrale
- O a doua piesa, ¿Tan largo me lo fiáis?(Mai e timp), atribuită greșit lui Pedro Calderón de la
Barca(1600-1681), asemănătoare și pusă in scenă in același timp
- Diseminarea mitului lui DJ
- Amenințarea unei masculinități reprimate, controlate, monogame

Implicații și interpretări:

Bărbatul fără nume, seducătorul, libertinul, prădătorul sexului, nebunul, demonul.

Teme majore:

1. Opoziția dintre gândirea raționalistă și cea religioasă

2. Tensiunea dintre eul individual și constrângerile morale ale societății + forța mitică a lui
Phelio = prietenie, tovărășie, loialitate necondiționată, atacată de burla=truc

Abordare faustică, filosofică, sub influență franceză(Pierre – numele comandantului și materialul

monumentului funerar)

- Cinismul libertin, ofensă adusă Tatălui, soțului lui D-zeu

- Caracterul neutru al obiectului seducției: femeia ca obiect de serie mare
- Atacul asupra tatălui = umilirea regelui și a soțului, uzurparea „dreptului primei nopți(jus
primae noctis)”, care așază căsătoria sub auspicii sacre

DJ, violator, îl atacă pe D-zeu, Rege + Tată, face apel la înșelătorie, mincinos, conștiință morală
externalizată

Casanova și omul estetic

- Consideră femeile ipocrite, artificiale

- Manifestarea erotică – căutarea frumuseții și iubirii
- Personaj istoric real al sex XVIII
- Drama iubirii repetate, dar profunde: eliberarea femeii senzuale, vitale, din închisoarea
legalismului și a autocenzurii
- Text retrospectiv, autobiografic, nostalgic(casanovianism nostalgic)
- Iubire ca lectură

Cine e cel mai mare seducător?

DON JUAN CASANOVA

- Femeile: obiecte de serie, arme de
rebeliune împotriva tatălui
- Bărbații: rivali și dușmani care trebuie
umiliți și distruși
- Moartea: damnare autoimpusă
- Seducția: brutalitate, violență,
înșelătorie
- Țintă predilectă: femeia căsătorită la
altar (mireasa(
- Femeile: proiecte estetice, de eliberare
a forței de viață și iubire
- Bărbații: nu neapărat rivali
- Moartea: epuizarea forței de viață și
iubire
- Seducția: arta de a iubi
- Țintă predilectă: femeia cultivată în
sens cultural și erotic, curtezana

5
Identitate feminină in constructe culturale

Eva și Pandora, femeia și răul

Septuagintă – primele 7 cărți ale Bibliei

Antropogeneza iudeo-creștină: fantasmă negativă a femeii care vorbește și nu ascultă(creație –

cădere in păcat – damnare – răscumpărare)

Antropogeneza greco-romană: fantasmă negativă a femeii senzuale

Majoritatea relatărilor antropogenetice și a sistemelor religioase desemnează prima femeie drept

manifestare a unui principiu de destabilizare: prima perturbare a ordinii masculine sistematice

Creația omului – ordine in timp și spațiu, roluri și funcții. Mark Twain – Adam & Eve

Creația femeii – destabilizarea status-quo-ului(omul generic – bărbatul)

Creație și damnare

Adam – om; adamah – lut

”nu este bine să fie omul singur”

”să-i facem ajutor pe potriva lui”(Deuteronomul) – femeia creată ca un auxiliar, interpretare eronată

”ajutor fără de care nu poți trăi, egal cu care stai față in față ca partener”

Actul numirii – act de superioritate, omul are drepturi

Bărbat, falus; femeie, a găuri(nejeba, latină perforată) – simetria organelor reproductive; androgin

- Supunerea femeii, bărbatul devine Adam

- Eva – mama tuturor celor vii. Numind-o pe femeie, Adam o ia in posesie, ca pe animale.

In textele midrașice, Lilith a fost prima soție a lui Adam, concurentă la statutul divin

Lilith & Adam – ambii făcuți din lut, au aceeași esență. Lilith pretinde aceeași demnitate ontologică.
Relația este mai degrabă resentimentară decât partenerială.

Când este refuzată, Lilith rostește numele inefabil, iar astfel îl părăsește pe Adam. Noua femeie
primită de Adam e făcută din corpul acestuia, ca uniunea lor sa nu mai fie amenințată de diferențe
structurale ireconciliabile. Lilith va da naștere de una singură

Șarpele = creatură șireată, Lilith

”sexul rușinos” – pt a realiza diferențele dintre ei

Căderea in păcat – vorbirea femeii, prima utilizare a dialogului. Ambii sunt vinovați, însă Eva e țapul
ispășitor.

În traducere religioasă, păcatul originar = sexualitatea, însă in Biblie sexul este considerat un păcat
doar in afara căsătoriei.

Ipoteză: păcatul originar = vorbirea relațională(non-asertivă), care a fost înțeleasă in termeni sexuali

Argumente: logocentrism – numire-creare(Demiurgul logocratic și chipul si asemănarea lui); dialog –

stabilirea unei intimități cu interlocutorul. Vorbind cu șarpele, femeia „cunoaște” și se lasă

6
„cunoscută” răului. De aceea, secole întregi femeia a fost redusă la tăcere sau izolată(in gyneceu, in
sfera privată, unde dialogul ei nu ar fi făcut rău)

a. Sexualitate – seducătoare
b. Dialog – bârfitoare

Criza căsătoriei: consacrată tocmai de trad. Religioasă care imaginează femeia ca pe un obstacol in
calea masculină către învățătură, spiritualitate, dar si către căpătuire materială(criza modernă a
căsătoriei nu reprezintă decât reconfigurarea acestor concepții)

Obstacol feminin: vorbirea, dialogul – criteriu aparte de diferențiere a genurilor in cultură. Dacă
masculinul = norma(„vorbirea cea bună”), femininul = deviația(„vorbirea cea rea”). Astfel, la funcția
negativă a senzualității feminine se adaugă funcția negativa, si la fel de turbulentă, a vorbirii feminine
drept cunoaștere și recunoaștere(in toate sensurile) ale unui interlocutor.

Hildegard von Bingen, sec. XII, una dintre femeile excepționale cărora li s-a permis să vorbească intr-
o lume a bărbaților(„vorbește ca un bărbat”, virilis femina). Bărbatul si femeia apar simultan.

Mitul Pandorei – apare prima dată in poemul lui Hesiod „Theogonia”(s. IX-VII i Hr). Pandora,
generatoare non-maternă a „seminției femeilor ispititoare”, „cele mai primejdioase femei” care
trăiesc printre bărbați spre pieirea acestora, nu le sunt alături in sărăcie, ci numai in bunăstare si
bogăție.

1. Zeus – ideea si ordinul alcătuirii Pandorei

2. Hefaistos – alcătuirea din lut a „celei dintâi femei, plăcuta urâciune, ai cărei urmași ii vor
chinui pe bărbați”; „măiastră nenorocire”; „momeală vicleană”
3. Atena – împodobirea(mantie de argint, văl brodat, ghirlande, cunună de aur ornamentată,
reprezentând întreaga lume a celor vii)

Cea mai cunoscută portretizare: Hesiod – Munci și zile;

- Asociată cu Prometeu(titan, anterior zeilor olimpieni) îl seduce pe Epimeteu(fratele slab de

virtute al lui Prometeu) și deschide pythosul: „poveri nenumărate, boală aducătoare de
moarte bărbaților, mii de alte dureri și molime”. Elipis = speranța rămâne
1. Zeus – comandă lucrarea
2. Hefaistos – alcătuirea din lut
3. Atena – o îmbracă, o învață cusutul și țesutul
4. Afrodita – „să toarne pe creștetu-i farmec/Daruri aprinse, ispite și pofte ce duc la sleire”
1. Vârsta de aur – fără griji, primesc de la natură ceea ce îșî doresc, timpul nu există, trăiau
veșnic(precum zeii), nu sunt afectați de istoricitate;
2. Vârsta de argint – muritori, însă trăiesc foarte mult, asemenea daemonilor(genii
subpământene), semizei, Socrate etc.
3. Vârsta de bronz – încep să se dușmănească, idei de posesie, hybris(dorința de a se considera
asemenea zeilor)
4. Vârsta eroilor – hybris întrerupe șirul degradării
5. Vârsta de fier – depreciere a sensurilor, degradarea omenirii, dominată de fier(arme, plug –
trudă, muncă), și a morții. Hesiod susține că aceasta e vârsta noastră.

Pandora – cea înzestrată cu toate darurile de la zei. Asemănătoare cu antropogonia iudeo-creștină –

interdicția.

7
Prima femeie, seducătoarea

Theogonia – Pandora este rea prin puterea ei sexuală, bărbatul e subjugat, moare din pricina
seminției ei.

Munci și zile – Pandora aduce răul prin complicitate cu zeii. Drept urmare, bărbații sunt pedepsiți.

Există o certă presiune culturală de asociere a femeii cu un principiu de destabilizare, haos și rău.
Pandora=femeie trântor, înghițind întreaga bogăție adunată de bărbatul albină.

Femeia-pântec înghite mereu nesătulă atât averea bărbatului, cât și vlaga acestuia, energia
lui(respectiv statutul lui vital), dar nu în ultimul rând identitatea lui acută, grăbindu-i moartea.

Bărbatul-copac – circulat de sevă, opus femeii-arșiță – puterile ei cresc vara, când bărbații sunt mai
slabi de virtute; „flacără mistuitoare” care își predă consoarta bătrâneții și morții înainte de vreme –
femeia – ființă sexualizată prin definiție.

Părul = ispită(batic!); pielea = senzualitate, lucruri necurate. E nevoie să se acopere pentru a proteja
sexualitatea masculină.

Fantasma femeii subumane. Amor și domesticire

Educația devine dresaj

Baroc – mască, supraîncărcare, labirint, gust pt grotesc, metamorfoză, teatru în teatru

Detalii de elaborare: 1590-1592 – neterminată. Piesă de tinerețe; prima punere în scenă în 1594.
Prima publicare * 1623.

Rădăcini: 1001 de nopți – Harun-al-Rashid „ucide pisica și domesticește nevasta” – Boccaccio li

Chaucer: soția vicleană, manipulatoare.

Alte opere: Anon, The Taming of the Shrew(Îmblânzirea scorpiei) - Shakespeare

Teatrul elizabetan - teatrul din Anglia anilor 1562-1692

Toate rolurile sunt jucate de bărbați. The Globe – 3000 spectatori, incendiat în 1613, apoi refăcut;
toate categoriile de spectatori.

- Trupe și actori nomazi , zeci de reprezentații diferite într-o singură săptămână – fără decor, la
lumina zilei, actorii descriu decorul.

Lordul -păcăleală- Cristofor Sly, bețiv –înșelătorie- Cârciumăreasă- Pajul, slijitorii.

Baptista Ninela, negustor în Padova

Bianca, fiica lui Baptista Catarina, fiica lui Baptista
Gremio, bătrân pețitor Lucențio, student, se Hortensio, pețitorul Petruchio, vânător de
căsătorește cu Bianca deghizat în profesor avere din Verano
de muzică
Vincențio, fiul lui Tiranio și Biondello, O văduvă ajunge soția Grumio și Curtis,
Lucențio, nobil bătrân servitori lui H servitori
din Piza

8
Petruchio – îndrăzneț, direct, dorește zestre – „n-am timp să vin și mâine”

Tatăl C. – „iubirea fetei e cheia”. Duel verbal, duel sexual.

Actul 2, scena 1: De la aluzia erotică la posesia sexuală: „For I am born to tame Kate/And bring you
from a wild Kate to a Kat/Comfortable as other household Kates”

Actul 3, scena 2: Petruchio se poartă ca un nebun la propria nuntă, Catarina plânge.

Petruchio o redenumește Kat, o posedă sexual – luare în posesie – diminutiv= neamenințător

- Ritualul de căsătorie – schimbarea numelui, capul familiei = bărbatul

- Kate-Kat, pisică, suită de mesaje sexuale

Actul 4, scenele 1-5:

„he is more shrew than she/ he kills her in her own human”

Tehnici de tortură: înfometarea, jocuri de roluri(înjură, își bate servitorii în fața ei, apoi râde și cântă),
privarea de somn, distrugerea bunurilor personale, spălarea creierului și ideologizare – o obligă să
spună că soarele e luna și că tânăra pe care o vede pe drum e un bătrân)

Petruchio – vânătorul, Catarina – șoimul său.

Actul 5, scenele 1-2:

Catarina câștigă pariul despre cea mai ascultătoare nevastă: „They husband is thy lord, thy life, thy
keeper/Thy head, thy sovereign, one that cares for thee(…)/And place your hands below your
husband’s foot/ In token of which duty, if he please/ My hand is ready, may it do him ease ”

A fi sau a nu fi domesticită

- Una dintre cele mai ambigue piese ale lui Shakespeare

- Intrerpretată ca fiind reprezentativă fie pentru dragostea romantică, fie pentru supunerea
femeii în căsnicie

Catarina domesticită, scorpia îmblânzită

- Împotriva ideii de iubire romantică, susține ideea unei domesticiri prin abuz.
- A deveni femeie – a-și pune înțelepciunea în serviciul parteneriatului și al supunerii voite.

Catarina e ironică, se preface supusă

- iubirea e potrivirea perfectă a unor parteneri de forță egală, dar și un context de negociere
permanentă a valorilor și priorităților
- a deveni femeie = a ști să alegi bătăliile care merită purtate

Primul pas al unei povești cu revers: îmblânzirea lui P

- modelul 1001 nopți – cerșetorul păcălit să se creadă calif, apoi rearuncat înapoi în piața
publică + califul deghizat, luat drept cerșetor.
- „The woman’s prize” or „The tamer tamed” – comedia lui John Fletcher, publicată în 1647,
scrisă cu 20 ani înainte, contrapunct la Shakespeare – situația genurilor e răsturnată, P. e
îmblânzit de a doua sa soție, Maria, după moartea primei Katherine, „scorpia”
- Posibilă ilustrare a provocărilor „căsătoriei parteneriale”, după Reformă, model care prevede
responsabilități pentru soț și soție

9
 1949, Simone de Beauvoir, „Al doilea sex”. Autoarea face parte din curentul existențialist,
interesul pentru divinitate scade, crește nihilismul, un nou umanism. Context istoric relativ
pozitiv, după 2RM.

- Accesul femeilor la valori a fost obstrucționat(„nu te naști, ci devii femeie”)

- Receptarea textului – „timpurile moderne” – revistă franceză – tendințele în cercul
existențialist francez(interes pentru Divinitate scăzut, interes crescut pentru om, accent pe
creație și existență)

Morfologia cărții: 2 volume: 1. Proiecțiile imaginarului – femeie nu te naști, ci te construiești. De

Beauvoir – „haideți să stricăm această dihotomie”, diviziune în 2 părți a unui concept. 2. Experiența
reală

- Femeile sunt femei tot timpul, bărbații doar uneori(ref. la spațiul public) – dialog intertextual
cu .J.Rousseau – „Despre educațiune”. Femeia nu trebuie să joace nici un rol în spațiul public,
spre deosebire de bărbat==capcană ideologică a dihotomiei. Femeia nu-și poate demonta
construcția
- Marea problemă: Ce este femeia? E dificil să definești femeia reductibilă la o definiție, insă
orice definiție a femeii e dată în rol cu bărbatul(aservire, rol de mamă)
- Capcană ideologică în legarea femeii de natură – împiedicarea contestării naturii de către
aceasta.

Miza politică e mai puțin clară. SdeB încearcă să ii aducă la egalitate pe F si B. O nouă epocă pentru
Europa: Franța reconsideră ceea ce s-a stabilit în timpul Revoluției Franceze, care a emancipat doar
bărbatul. SdB vrea să schimbe asta: reinventarea revolutiei fr. Și rezultatele ei.

Titlul = Statutul secundar al femeii, trebuie înțeles ironic(logica psihologiei inverse)

SdB – digresiune prin istoria femeii, momente de prezentare ale rolului femeii.

Primul argument, dpdv biologic:

E ilogic să gândești că femeile acționează pe baza impulsurilor hormonale, dar la fel și bărbații.
Suntem făpturi biologice

1967 – legiferează contracepția, avortul fiind ilegal. Exemplu: animalele fem. care își părăsesc puii,
animalele masc. care au grijă de pui – sentimentul matern nu e repartizat numai sexului feminin.

- Femeile nu au alte șanse să devină creatoare in zona culturii decât dacă se opresc din a fi
creatoare in lumea biologică.
- Inițial suntem cu toții femei, și bărbații au sfârcuri și sâni – nonfuncționali, involuați(efectul
de testosteroni)
- Freud se face vinovat de eroare(Ex, in manualele de biologie învățăm musculatura după
corpul masc.) În psihanaliză, Freud analizează din pov. unui bărbat – complex de castrare:
când băiatul depășește puterea tatălui lui. Complexul Elektra, varianta „roz”.
- Bărbatul se construiește bărbat prin protest viril
- Adler: fetița învață să devină femeie după mamă. Nu resimte fracturi în construcția de sine;
bărbatul învață prin delimitare, știe că e diferit și se detașează de mamă, mama îi produce
fracturi, trebuie să rezoneze cu tatăl și să dovedească toată viața că e bărbat. SdeB e de
părere că relațiile nu funcționează în acest fel.
- În adolescență trebuie să negăm exemplul mamei.
- Karl Marx – criticat de SdeB. Susține că femeia e aservită bărbatului, raportul de forță,
termeni de capital, eficiență economică. Tratează B și F ca pe niște clase, nu ca indivizi.
10
 - SdeB – tratament diferit al femeilor din Roma și Grecia Antică(„gineceu”, încăpere pentru
femei)
- În partea a doua: rușinea de menstruație(mai ales în contextele tradiționale). Toate
ritualurile magice au fundamente pragmatice mult mai clare, raționale decât s-ar crede. Ce
este menstruația de fapt? Eliminarea ovulului nefecundat și a învelișului său. Deși semnif.
magică este procreația, aceasta nu se poate normaliza, demistifica – anti-creația(NU rămâi
insărcinată. Era foarte greu să ai menstruație + o igienă corectă – au devenit magice).
Simone se întâlnește în idei cu Noica, filosof misogin. Maternitatea este ȘI un construct.
- Secundariatul femeii în cultură
- „femeia care s-a construit pe sine asemenea unui bărbat” Theresa May, prim-ministru al UK
după Margaret Thatcher
- Sexualitate: femeia după menopauză dorește să se implice în amorul homosexual
- Raport putere/libertate. Toate femeile au înclinații homoerotice
- Fetele sunt educate de către părinți în legătură cu ciclul menstrual ca fiind ceva necurat,
murdar, scârbos și dureros, fapte impuse de cultură.
- Constantin Noica: „femeia e incapabilă de filosofie”. Reduce mereu universalitatea lumii la
ceva paralel. „bărbatul meu”, „casa mea”
- Mamele dezvoltă un psihic compensator
- Capitolul Narcisistei(poate funcționa și pe post de concluzie) – Narcisismul are un rol foarte
important in construcția de sine a femeii – una din marile ancore ale femeii. De fapt, cea mai
mare piedică în calea creației nu e bărbatul sau cultura tradițională, ci faptul că femeia
internalizează aceste raționalizări masculine, aceste concepte. Se privește din exterior.
narcisistă – rol important în construcția femeii, piedica femeii e ceea ce femeia
internalizează, scheme fixe ale bărbatului. Se privește pe sine din exterior. Până când femeile
nu vor începe să își privească existența din INTERIOR, nu se va schimba nimic. Ea se uită, de
fapt, cu ochii bărbatului, către ea însăși.
- Freud susține că feminitatea se construiește pe „invidia de penis”(îl investesc cu o altă
putere). Spre finalul vieții, reformulează; Identitatea masc e construită în jurul invidiei
penisului, iar cea feminină în jurul narcisismului. „Cine e cea mai frumoasă din țară?”.
Solidaritatea feminină e neîmplinită, femeile se luptă cu alte femei – SdeB.
- SdeB pornește deja al doilea val al feminismului, postfeminism. Primul val a fost pornit de
Mary Woolstonecraft
- SdeB intră la 17 ani la școala lui Sartre(relație lungă), vârstă cu 2/3 ani mai mică decât a
majorității. A avut relații de lungă durată cu femei
- Pentru SdeB, sexul masculin = drept, neted ca un deget, cel feminin = cloacă tenebroasă și
puturoasă.

Obiecții: 1. Această creație de valoare(ecuația sartriană) = discursivă, filosofică, foarte restrictivă:

”ceea ce e important e doar ce fac bărbații, e filosofia”. Astfel, bagatelizează toată chestiunea
feminină de-a lungul veacurilor. Când citești cartea în sensul de „Nu ajunge ce au făcut femeile până
acum”, poate fi înțeleasă ca o „nouă normare” a femeii

11
Construcția de gen a identității masculine

Def. de Rousseau pt proiectul de gen masculin; ce a tulburat lucrurile? Discuțiile despre feminism,
apariția discuțiilor despre identitatea masculină.

Primele intenții de feminism: boom-ul din anii ’70, ’80, ’90(feminism – eterogene, nu un tot omogen)
– accentuarea angoasei resimțite din partea femeii ca potențial adversar al bărbatului.

Russeau - Sec XX – context social și politic: războaie, mișcarea feministă, femei vs. Bărbați, autoritate
masculină, feminisme. Bărbații s-au simțit amenințați; putem vorbi despre o formă de criză a
identității masculine în a doua jumătate a secolului XX, odată cu feminismul.

XY = formula cromozomială a bărbatului biologic. Se ridică întrebarea: De ce aproape 70% din

bărbați se tem de partenerele lor? Răspuns: relația tradițională = femeia depinde de bărbat. De
îndată ce aceasta se emancipează, ei nu mai înțeleg exact CE ROL au în cuplu; însăși identitatea de
bărbat e pusă în discuție. Este și o competiție între bărbat(cel care se lasă condus de femeie sau ii
oferă libertate este luat în râs). Identitatea feminină nu este atacată, deoarece nimeni nu vrea să fie
femeie. Identitatea masculină e cea spre care se tinde. Bărbații lucrează la această identitate toată
viața, întrucât simt nevoia să dovedească acest lucru. Cum dovedesc ei că sunt bărbați?

După moartea bărbaților pe front, femeile au fost nevoite să preia muncile bărbătești. Femeile nu
mai depind de bărbați, bărbații nu își cunosc poziția în cuplu = tulburarea rolurilor de gen. Competiție
între bărbați pentru putere, autoritate – id. de bărbat. Femeia nu are identitate contestată deoarece
statutul său social este dedesubtul bărbatului.

3 niveluri – fiecare presupune o negare a ceva, o delimitare de ceva. Delimitate prin negare,
identitate cu care sunt în pericol să fie asociați.

„Fii bărbat!” = fii rațional, controlat, autoritar, rezolvă problemele, puternic fizic, șef, coordonator, nu
purta roz, înjură, capul familiei. Limitare estetică a bărbatului în lume, trebuie să își hrănească
familia.

- Supraidealizare a tinereții
- Infantilizare a bărbatului

Conținuturi reductibile la un argument:

- Imperialismul ascunde negativități. Elizabeth merge la antropologie in anii șaizeci(Margaret

Mead – „Coming of age in Samoa”)Nu fi femeie! Nu fi homosexual! Nu fi copil! Afirmă o
identitate virilă!
- 1. Virilitatea nu e descrierea biologică a identității masculine, ci cea culturală din lumea
europeană(+ America și Orient). 2. A fi bărbat în Samoa(insulă): cel mai bărbat = cel mai timid
in raport cu femeia. Pe altă insulă, cel mai bun artizan = cele mai dezirabil bărbat.

Concluzie:

Învingătorul cucerea o cetate, femeile erau violate. Protejează-ți țara/ferma, producerea urmașilor.

Acest model viril se află în disoluție(în opoziție cu ideile lui Alfred Adler, post-freudian)Pentru a fi
bărbat trebuie să spui „nu”, după Adler. Cu toții pornim de la un conglomerat de celule cu potențial
feminin.

Al doilea născut – trebuie să învețe să se detașeze de mamă

12
Procesul în care bărbații se construiesc: A.Adler – iluzie virilă a bărbatului de a realiza o virilitate în
mod public. Elizabeth constată că acest lucru e o iluzie. Criza identității masculine e o destructurare a
anterioarei realități. Există 3 feluri de resp. la iluzia virilă:

1. Respect iluzia virilă, încerc să o realizez, reușesc= Bărbatul de succes

2. Bărbatul slab = aspiră să-i dea realitate, nu reușește(e o ratare)
3. Europa de N, Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia – alt model de virilitate masculină, care
nu mai ține cont de iluzia virilă. Bărbatul flexibil, maleabil, elastic, adaptabil, nu slab.

Soluția: detașarea de conținutul obligatoriu viril al identității masculine. Nu este o soluție la problema
identității masculine

Trebuie să existe o distincție clară între genuri, categorii definite de un set de caracteristici:
masculin(inteligent), impus de cultură, cultura îți asignează genul; feminin(sensibil)

Expunerea genului – a juca roluri care sunt așteptate de la noi – cod de convenție socială

*Documentar - Advertising – commercial realism

Mâinile – mâinile feminine – nu la fel de insistente, stăpânitoare ale mediului, dar acordă
permisiunea de a fi conduse, superficiale, slabe.

Nu țin ferm un obiect, abia că îl ating

Atingerea masculină – îndrăzneață, manipulează mediul, modelează obiectul după plăcerea proprie,

Femeile – delicate, fragile – FEMININE. Mereu stau jos, dificultate în a se proteja, apăra, supuse,
devin sexualizate, lipsite de putere, dependent

Bărbații – activi, alerți

Femeile – incapabile de a face ceva, nu sunt atente, neorientate, depind de alții, indiferente,
ignorante, înfățișate dormind, leșinate, chiar moarte. Similitudini doar în fotografiile cu bărbații gay –
satisface același public țintă – bărbații. A face plecăciunea, a se supune, nepredeterminare biologică
– poveste spusă de către cultură. Înfățișați in poze – bărbații – protectori; femeile – depind de
virilitatea masculină.

Femeia care își dorește să devină bărbat

- Autonomie filosofică, socială, politică, putere, spectru larg de alegeri; acces la cultură,
eliberare de menstruație & constrângerea de maternitate.
- „fată bătrână” – necăsătorită, este asaltată cu ură pentru asta.
- Bărbat necăsătorit – înfățișat viril, atractiv, a refuzat multe femei

Eseurile lui Michel de Montaigne – „Închipuirii” – legături psihosomatice demonstrate de către

neuroștiință. „Închipuirea are puterea” Ex: unele fete se gândesc obsesiv la băieți, devenind ele
însele bărbați.

- „dorința insului sau a maicii sale” – când mama fetei își dorește ceva, se va adeveri
- Întâmplări ce trec de la vulgar la popular la discuțiile erudiților – adevăr al epistemei –
ideologică

„Generation de l’homme”

- Oamenii bisexuali trebuie să aleagă o parte, altfel MOR

- Obligația de a respecta dualismul de gen

13
Christine de Pisan - învață în secret greacă, latină, manuscrise, se căsătorește de tânără și are 3 copii,
soțul ii moare, refuză să se recăsătorească, începe să scrie. „Dezbaterea genurilor” – Disputa in jurul
sexului femeilor; cărticică despre cetatea femeilor. Expune concepte curajoase precum faptul că
femeile ar fi capabile de judecată. Receptarea cărții sale e pozitivă printre fundamentaliștii misogini.
„Insignis femina virilis femina”

- Excepționalism – persistă regula segregării

- Femei transfigurate în bărbați
- Lectură selectivă – toate femeile mărețe, reduse in istorie
- Fraudă religioasă, fantasma femeilor care devin bărbați – sec IX, Ioana d'Arc se deghizează în
bărbat și ajunge papă, se îndrăgostește de un episcop, rămâne însărcinată

Meditații asupra bărbatului-femeie:

- Eliberare de responsabilități, presiune publică, socială, criză, război, dorințe materne de a

naște – condiționare biologică
- Spermatozoidul e de fapt un homuncul. Bărbații au suflet, femeile nu.
- Matricidul nu e blamabil, viața o capeți de la tată

Carmus – pericol de moarte, pune dinții șarpelui în pământ, vor ieși războinici – tată

Îngerii se autogenerează, coapsele se fecundează.

Lucian din Samosata – „Istoria adevărată” – cultivare „agricolă” – bărbații plantează semințe(boom -
copil). Rasă exclusiv din bărbați, repgrogramarea sexului. Simbolic, clonarea - „înlăturarea defectului
femeii”

„Mit și gândire” – Visul eredității pur paterne nu încetează niciodată să bântuie Grecia

Bărbații – cap – rațiune + coapsă – putere = recipient pentru fetus

Derobare de responsabilitate

- Caz clinic, dereglare mintală. Viena XX, Daniel

Schreber(https://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Paul_Schreber), diplomat cu atribuții politice
– episoade psihotice. Familia decide să îl interneze la sanatoriu. Va trăi acolo toată viața;
psihoză paranoică – „consemnarea vieții mele”- e prost înțeles, nu nebun. Susține că
Dumnezeu îl alege pentru a fi prima femeie care să repopuleze pământul. Îi dispare
pilozitatea, îi cresc sâni. Un înger trebuie să îi scoată creierul masculin și să îl înlocuiască cu
unul feminin. Ipohondric, vorbea despre sine la persoana a treia.
- Femeile sunt avantajate estetic, bărbații geloși – metrosexuali – Dandy.
- Adriana Babeț – stil încărcat, sofisticat
- Matei Caragiale – niciodată natural, mereu artificial, dorința de a izgoni natura,
ultraestetizare a conținuturilor. „toți dandy sunt metrosexuali, dar nu invers”

Basmele de formare

- Nu au pornit ca literatură pt copii. Consum popular, ficțiune, „vremuri prealfabetice”, epoci

în care cultura scrisă nu era larg accesibilă, așadar era orală
- Ritualuri de pubertate, inițiere(din cartea lui Arnold Van Gennep, Riturile de trecere)

14
Pentru ce sunt riturile importante? Formare(naștere, căsătorie, moarte etc), au la bază algoritmi,
gândire magică(lipsa dovezilor științifice+narațiuni), transformare de la o condiție la alta, stare
socială

- Ritualurile de pubertate revendică statutul pubertății sociale(spun lumii, sunt diferite de

pubertatea biologică)

Bruno Bettelheim, psihanalist(a scris despre autism), „The uses of Enchantment”.

Funcții ale basmelor tradiționale

- Construim sens(dai sens lumii prin povestire)

- Acces la o înțelegere profundă, arhetipală a lucrurilor
- Stimularea curiozității și imaginației
- Funcție cognitivă a poveștii
- Invață copiii în mod inconștient cine sunt, ce valori merită aplicate, de unde vine răul,
pericolul.
- Călătorii inițiatice de autodescoperire, inclusiv și ce înseamnă să fii bărbat și femeie
- Pline de paradoxuri logice

Ce este basmul?

Arthur Schlesinger- mod de a înțelege lumea adulților în termenii copilului, de a potoli temerile și
angoasa stârnite de necunoscut

John Updike – mod de formare educativă și de comportament

- Origine într-o cultură a basmelor cu și pentru adulți(entertainment, pornografiile

comunităților prealfabetice)
- Uzajul adult și preadult al basmului
- Sensul psihologic al basmelor + sensul religios.

Basmele „pentru fete”(deprinderea unei educații sociale și practice în mod didactic, pasiv, spre
deosebire de poveștile „pentru băieți”, asociate activismului masculin)

Jean Libis – ritualurile privind fetele – mai puțin marcate și complexe decât cele privind băieții

- Circumcizia feminină: se neagă virilitatea fem vs masc, care ar strica ordinea societală a
comunității
- La bărbați, sens igienizant. La femei, suferință. *de văzut documentarul despre circumcizie

Actul povestirii

Basmul – rămășițe ale unor credințe străvechi, exprimate poetic.

 Textul
 Credința
 Poveștile
- Importanța religioasă a basmelor. Ex: greci – mit, romani – fabule.
- Recunoaștem fenomene societale

Frații Grimm(1812) – culegerea lor de basme populare

- Le-a fost recomandat de către un prieten să „prelucreze(să șteargă referințele sexuale și să

accentueze violența)”. Motive: pentru a convinge germanii că sunt o națiune eroică,
„educația corectă se face prin coerciție, pedeapsă”
15
În 1825 se publică ediția a doua, pentru copii

Charles Perrault – 1697 – povești conform ideologiei moderniste. Nume inițial, „Povestirile mamei
gâscă”

- Disputa dintre antici și moderni

- Împletirea indicilor pentru copii și adulți(conflicte de familie, aluzii sexuale)
- Popular entertainment – eliberarea tensiunii sociale prin povestiri sexuale
- Ritualurile de socializare(lupte, vânătoare, recoltare)

Scufița roșie

Interdictul: nu te abate de la drum, nu vorbi cu lupul, salută bunica

Fracturi logice: întrebările scufiței către lup, mama alege să trimită fata, acțiunile vânătorului(tăierea
burții lupului) etc.

- Mâncarea: cozonac + vin = sacru, funcție simbolică, hrană menită să dea viață
- Simbolic: cele 3 femei sunt una singură, cu 3 fețe
- Cadoul bunicii: funcție apotropaică
- Scufița: obiectul care protejează, e moștenit, legătura de familie, protejarea sigiliului femeii,
virginitatea(himen)
- Bunica: protejează fata împotriva prădătorilor sexuali(lupul)
- Lupul: amenințarea, dialoghează cu el pentru că nu știe cine e lupul, e incapabilă să
recunoască modulările identității masculine; el e seducătorul masculin
- Dialogul scufiță-lup la casa bunicii: curiozitate specifică, defragmentarea corpului, colecție de
mai multe părți(nu îl percepe ca pe un tot) – referire codificată a curiozității fetei prepuberale
față de un corp străin. Ochiul = cunoaștere. Vede, întreabă, disponibilitate pentru erotic. „ce
urechi mari ai” = invocă simțurile de percepție
- Roșu: atribut nou, referire la protecția himenală, sângele care le unește
- În povestea originală, scufița dansează în fața lupului – anecdotă erotic, scufița se dezbracă
gradual, până rămâne goală.
- Importanța ascultării: curiozitatea feminină are efecte nefaste; obediența feminină este
răsplătită. La bărbați e invers.
- Înțelesuri simbolice: a învăța să devii femeie
- Integritatea bunicii și a scufiței = dublu viol
- Anxietatea de devorare, de a nu fi mâncat
- Metafora înghițirii = metaforă-cod pentru amenințarea sexuală.
- Vânătorul apare doar în povestea pentru copii, substitutul tatălui, figurii paterne. Simbolic,
lupul e castrat(tăierea organelor genitale). Pietre = nu va mai înghiți pe nimeni. Materie grea,
moartă, sigilează posibilitatea agresiunii sexuale.
- Nevoia de răzbunare = răzbunarea comunităților pre-europene împotriva violului.
- Moartea simbolică – năpustirea asupra scufiței
- Renaștere inițiatică, scufița și-a învățat lecția ascultării, pericolului seducției masculine,
înfrânării curiozității

Cenușăreasa

- are prima crenguță de alun. Care crește pe mormântul mamei sale.

- papuci de cleștar
- natura e complice(turtulelele cântătoare) la demascarea mireselor false: își taie
degetul/călcâiul pentru a-i fi bun pantoful
16
 - păsările le ciupesc ochii
- cel de-al doilea titlu a fost introdus de către Ch. Perrault, „Cinderella, or the Little Glass
Slipper”- intr-o citire simbolică, referință sexuală
- trecere de la pubertate la viața adultă
- Nu are nume, nu are mamă, tată, nicio autoritate masculină, figură malefică a mamei
- Cenușa: o identitate inactivă, după consumarea celei vechi, vivace. Poate renaște din cenușă
Gri = neutralitate absolut necesară pentru o bună inițiere a novicelui(non-identitate, stagiul
intermediar in riturile de trecere). Probe inițiatice, la fete. Pentru a găsi un soț
corespunzător, trebuie să se proiecteze pe sine ca obiect dezirabil
- Ora 12 – cifră sacră, granița dintre zi și noapte
- Privirea celorlalți o schimbă, iar, incapabil de a o recunoaște, prințul introduce o probă
magică
- Rivalitatea surorilor: ajutorul și salvatorul apar în versiunea fraților Grimm sub forma unui
copac, entitate magică, iar in cea a lui Perrault, nașa ii oferă servitori, caleașcă, veșminte
- Gelozie feminină în varianta fraților Grimm: sânge în papucii fetelor, deflorare autoindusă.
Varianta populară germană: porumbeii ciugulesc din ochii surorilor la nuntă, orbindu-le în
mod dureros

Albă ca zăpada

- Mama moare, fata rămâne cu tatăl, el se recăsătorește cu o femeie malefică(angajează un

ucigaș să o ucidă pe AcZ și să ii aducă ficatul ca dovadă, mama îl mănâncă, ucigașul o
fraierește)
- AcZ ajunge să trăiască în pădure cu 7 pitici, închiși si neprietenoși, îî cer AcZ servicii casnice
pentru a putea rămâne la ei.
- Piticii = identici, nebărbați, nu sunt o opțiune erotică, simulacru de căsătorie
- Piaptăn + cingătoare + măr = 3 obiecte magice folosite de regina cea rea pentru a ucide
- Sicriu de cleștar = prințul vrea să o ducă pe AcZ la palat moartă, piticii o scapă pe jos, iar
mărul ii sare din gât.
- Versiunea Grimm: regina hotărăște să ii mănânce ficatul și plămânii fierți in apă sărată
- In Spania, cere o sticlă cu sângele fetei
- In Italia cere intestinele sale
- Alte versiuni: sicriu – aur, argint sau placat cu pietre prețioase(alchimie și piatra filosofală)
- Poziționat pe vârful unui munte, sub un copac, încuiat într-o cameră, lumânări plutind pe râu
- Conflict: mamă-fiică – rivalitate. Mama vitregă face un efort imaginar de a proteja sanctitatea
mamei prin separarea ei într-o mamă bună(croșetând in spatele unei sticle transparente) și
una rea. Oglinda = separare(captivă dorinței narcisiste, dar, se asemenea, mobilă și activă)
- AcZ – afișată estetic într-un sicriu de sticlă – referire la fereastră și ochelarii de citit ale celor 2
mame
- „Cine e cea mai frumoasă din țară?” – voce jignitoare, tată absent, evaluare patriarhală a
frumuseții. 7 ani – pubertate simbolică, incompatibilă cu căsătoria
- Moartea reginei = versiunea Grimm – dureroasă, umilitoare, torturată într-un dans nebun –
versus imobilitatea AcZ

Frumoasa din Pădurea adormită

- 1812 – versiunea modificată a lui Giambatistta Basile – „Sun, Moon and Talia” 1636, si
versiunea lui Perrault „Frumoasa adormită in pădure”, 1693 – trezită când un prinț care
îngenunchează în fața ei. Vor purta o relație de dragoste care va produce o fiică numită
Aurora, un fiu numit Day

17
- Prințesa nealeasă – a trecut printr-o moarte agonizantă(pedeapsă paternă)

Seminarii:

Mitra, de Doris Lessing

Lessing se dezice de la eticheta de „feministă”. Mitra = stâncă asemănătoare cu organele genitale

feminine; mitrele nășteau doar fete, totul se tulbură când nasc băieți

Lola și Marcus – se ceartă, scapă pe jos ulciorul cu apă. Luptă de sexe, firul narativ începe pe o
stâncă, viață asemănătoare Edenului. Rolurile de gen sunt reduse pueril la o descriere. Nu e un
concept social, ci înnăscută. Foc = masculin; apă = feminin

Marona = conducătoare fem

Horsa = conducător masculin; cunoscător al mărilor, pădurilor, ajung într-un golf. Călătoria
eșuează, Horsa își pierde autoritatea și respectul. Prefigurează o stare de anarhie; dar îi recapătă

Exploziile cauzează distrugerea mitrei(băieții aruncă pietre ce declanșează niște gaze) – începutul
unei ere.

Obediența femeii. Ele sunt „căminul” pentru bărbați. Mitra = explorare comportamentală a
femeilor în timp

- Egalitarism al feminismului moderat

- Viziune de tunel a bărbatului – viziune strâmtă, insuficientă. Mitrele lâncezesc toată ziua –
relație cu apa.
- Aberații masculine, apar monștrii
- Rațiunea din spatele apariției bărbaților

Când apare alteritatea, mitrele își modifică morfologia. Pascal Quignard – „Sexul și spaima”

18
Travesti – Mircea Cărtărescu, 1994

- Roman-eseu al adolescenței

19
Virginia Woolf, „A room of one’s own” – 1929

- 1882-1941, marcantă in perioada interbelică

- Eseu-manifest, text-program feminist; teoretic-beletristic. Se observă o încărcătură teoretică
in textele lui Woolf. Tehnică: fluxul conștiinței – asemănător cu „Justine”
- 1882: femeile câștigă dreptul la proprietate
- 1878: University of London acceptă studente fete.
- Determinismul condiției sociale
- Este împărțit în 6 capitole despre femei vs. ficțiune, descrie zilele care preced cele 2
prelegeri. Prezentare succintă pe capitole:
1. Ideea „O femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată pentru a putea scrie
ficțiune”. In universul cărții se prezintă gazonul și biblioteca de la Univ.
Oxridge(Oxford+Cambridge), locuri interzise pentru fete, inegalitatea dintre F și M(mesele
universitare separate)
2. Londra – diferențele dintre sexe. British Museum – căutarea adevărului. Mary realizează
diferențele între munca femeilor și cea a bărbaților, caută in istorie modul în care trăiau
femeile in epoca elizabetană; observă o discordanță intre femeia reală(analfabetă) și femeia
ficțională
3. Propune existența lui Judith Shakespeare, sora ficțională a marelui autor, care, ridiculizată
pentru gen, se sinucide
4. Se vorbește despre femeile care ar fi îndeplinit calitățile necesare pentru a scrie, insă nu au
făcut-o bine. Aceste femei nu au avut copii, dispuneau de „o cameră a sinelui”
5. Femeile scriu la fel de mult ca bărbații. Este reprezentată o relație amicală intre femei pentru
prima oară
6. Teoria unirii sexelor, fiecare minte e androgină, onorând atât însușiri feminine, cât și masc.
Libertatea intelectuală depinde de cea materială

Concluzie:

- Minte androgină in scriitură. Modul în care sunt construite personajele e același la scriitoare
și scriitori. In opera „Tapetul galben”(intră in bibliografia pt seminar), construcție a lumii,
interacțiune om-societate=problematică. Scriitura=societatea.
- Virginia observă scriitura „perfectă” la Proust, Shakespeare, Austen, fără „enervarea” tipică a
femeilor asupra bărbaților sau invers.
- Semnificația identității sexuale in literatură
- Modalitatea de conceptualizare a identității
- Abstractizare, indirectitate, situaționalizare, argumente „detașabile”
- Loc incert al femeilor în societate: „it”, „one”, „she”
- Elaine Showalter, critic de orientare feminstă, vorbește despre „fantoma lui Woolf”
- Teoria androginiei – simbolizată material în „cameră” = izolare, furie, mânie
- Woolf vede o răzvrătire la Austen și Bronte
- Spasm de durere simțit de scriitor, criticat de Elaine

Feministele anilor 70(bărbații sunt neglijabili, femeile sunt deasupra; raport invers față de situația de
dinainte) militau împotriva lui Woolf(care dorește egalitate de gen), ele țineau la ideea de femeie
tradițională, problemă pe care Woolf o anticipează. Oamenii nu ar trebui să fie in societate
condiționați de biologia sexului.

Titlu vs. traducere: ”A room of one’s own” vs. „O cameră separată” – se schimbă sensul. „Separată”
pune in discuție o disociere între sexe.

20
- Încrederea Virginiei Woolf în educație. Scriitura androginică.
- Salvează femeile de etichetele de „istorie”, subliniind că e benefică
- Tradiție literară, precursori
- Genialitatea se definește in raport cu androginia.

21