CONSTRUCȚII DIN ZIDĂRIE

Cursul nr 1
CONSTRUCȚII DIN ZIDĂRIE. GENERALITĂȚI.
STRUCTURI CU PEREȚI STRUCTURALI

dr.ing. Marian PRUTEANU

 CUPRINS

1. STRUCTURI CU PEREȚI STRUCTURALI (ACTIVI)

a) Clasificare
b) Principii de alcătuire
2. STRUCTURI CU PEREȚI ACTIVI DIN ZIDĂRIE
a) Istoric
b) Clasificare
 1. STRUCTURI CU PEREȚI ACTIVI
 Diafragme – beton
 Materiale : pereţii din zidărie din chirpici, cărămidă, b.c.a., beton, beton armat monolit sau
prefabricat
 asigură descărcarea planşeelor pe tot conturul de rezemare;
 în majoritatea cazurilor, secţiunea acestor pereţi este solicitată la compresiune excentrică cu
mică excentricitate;
 Buiandrugii şi riglele de cuplare sunt elemente -disipatori de energie;
 Planşeele -şaibe rigide orizontale (hpl ≥6 cm. beton armat).

1.a CLASIFICARE STRUCTURILOR CU PEREȚI ACTIVI

Funcţie de dispunerea în plan a pereţilor structurali şi a tipurilor de planşee adoptate, distingem

următoarele grupări caracteristice:

Structuri cu pereţi structurali (activi) longitudinali şi pereţi

transversali de rigidizare (de contravântuire)

Structuri cu pereţi structurali (activi) transversali şi pereţi

longitudinali de rigidizare,

Structuri cu pereţi structurali (activi) în direcţie transversală şi

longitudinală
 Structuri cu pereţi structurali (activi)
longitudinali şi pereţi transversali de rigidizare
(de contravântuire), la care planşeele se descarcă în
sens transversal (fig. 3.1.). Prezintă avantajul unor
posibilităţi sporite de redistribuire a spaţiului
interior, dar în sens transversal au rigiditate redusă la
acţiunea sarcinilor orizontale.

Structuri cu pereţi structurali (activi) transversali

şi pereţi longitudinali de rigidizare, la care
rezemarea planşeelor se face în sens longitudinal
(fig.3.2.). La acţiunea sarcinilor orizontale, aceste
tipuri de structuri au rigiditate sporită în sens
transversal şi o rigiditate mai redusă în sens
longitudinal.
 Structuri cu pereţi structurali (activi) în
direcţie transversală şi longitudinală (fig.
3.3.). Au avantajul unei rigidităţi sporite la
sarcini orizontale după ambele direcţii, dar
prezintă posibilităţi reduse de redistribuire a
spaţiului construit.

1.b PRINCIPII DE ALCĂTUIRE

La abordarea acestor categorii de structuri se are în vedere respectarea unor principii de alcătuire, care să confere
clădirii rezistenţa şi stabilitatea necesare la acţiunea sarcinilor verticale şi orizontale, după cum urmează:

I. CONFORMARE STRUCTURALĂ ÎN PLAN

CORECTĂ

Se vor asigura excentricităţi minime între centrul de

rigiditate al fiecărui nivel şi centrul de greutate al
masei nivelului respectiv, atât după direcţie
transversală cât şi longitudinală.

Respectarea acestui deziderat se poate face prin

adoptarea unei structuri care să asigure o simetrie a
rigidităţilor şi maselor pe fiecare nivel.
 II. CONFORMARE STRUCTURALĂ ÎN
ELEVAȚIE CORECTĂ

Se va asigura continuitatea pe verticală a pereţilor activi,

începând de la fundaţii şi până la ultimul nivel.
Nu se recomandă decalarea planului de acţiune al peretelui
în sens vertical (de la un nivel la altul) şi nici în plan orizontal
(în cadrul aceluiaşi nivel).
Nu se recomandă suprimarea totală a unor pereţi activi la
nivelul parterului şi înlocuirea lor cu stâlpi (structuri cu parter
flexibil), accentuează fenomenele de concentrare a eforturilor în
zonele de trecere (fig. 1.2.c).

III. ECHILIBRAREA STRUCTURII DIN PUNCT DE VEDERE AL DESCĂRCĂRII ÎNCĂRCĂRILOR

GRAVITAȚIONALE – SUPRAFEȚE AFERENTE DE PLANȘEU ECHILIBRATE

IV. AMPLASAREA CORECTĂ A GOLURILOR DE

UȘI ȘI FERESTRE
Condiţionate de cerinţe funcţionale, care
trebuie corelate şi cu cerinţele mecanice.
 La construcţiile rigide se va evita
amplasarea golurilor spre mijlocul
pereţilor, deoarece acolo lunecarea este
maximă.
Prin decalarea unor goluri de uşi şi
ferestre, faţă de axa golurilor superioare,
rezultă importante concentrări de eforturi,
atât sub acţiunea sarcinilor verticale cât şi a
celor orizontale
VI. ECHILIBRAREA RIGIDITĂŢILOR DE ANSAMBLU ALE STRUCTURII DUPĂ CELE DOUĂ DIRECŢII

ALTE CONSIDERAȚII

Din punct de vedere mecanic, pereţii activi suportă sarcini

gravitaţionale provenite din greutatea proprie sau transmise
de planşee, scări, acoperişuri etc. şi sarcini orizontale
provenite din vânt sau seism.
Aceste încărcări creează în pereţi o stare complexă de
eforturi care depinde de direcţia lor, de variaţia grosimii
pereţilor pe înălţime, de modul de rezemare a elementelor
orizontale şi, în special, de conlucrarea care există între
pereţi şi planşee.

Indiferent de situaţie, încărcările gravitaţionale transmise de

planşee unui perete structural se determină în funcţie de
modul de descărcare a planşeelor. Suprafaţa de planşeu
aferentă unui perete se stabileşte funcţie de mecanismul de
cedare a planşeului şi de secţiunea activă a peretelui.

Însumând toate sarcinile verticale ce acţionează pe această

suprafaţă se obţine încărcarea gravitaţională de nivel transmisă
de fiecare planşeu. Sunt luate în considerare greutatea proprie,
sarcinile utile, încărcarea din pereţi despărţitori, etc.
Rezultanta acestor încărcări, de cele mai multe ori, nu coincide
cu centrul de greutate al secţiunii active, existând o anumită
excentricitate care determină momente încovoietoare
suplimentare.
4. STRUCTURI CU PEREŢI STRUCTURALI (ACTIVI) DIN ZIDĂRIE. PREZENTARE

4.a ISTORIC

http://www.aerobiologicalengineering.com/wxk116/StoneAge/Habitats/
Se crede că prima structură artificială a fost construită în Africa de Est de către homo habilis acum
aproximativ 2.000.000 de ani, constând în pietre stivuite pentru a ține crengile de copaci în loc.

Un aranjament similar de pietre, de formă circulară, considerat vechi de 500.000 de ani, a fost descoperit
la Terra Amata, lângă Nisa (Franța).

http://www.karencarr.com/
o structură similară unui cort într-o peșteră în
apropiere de Grotte du Lazaret , Nisa, Franța;

o structură cu acoperiș susținut de

scânduri, descoperită la Dolni
Vestonice, Republica Cehă, de acum
23.000 de ani. Zidurile erau din pietre și
blocuri din lut;
 colibe din oase de mamut au fost descoperite în Europa de Est și Siberia.
•s-au găsit pe valea Niprului, în Ucraina, în Moravia(Republica Cehă) și în sudul Poloniei;

un cort din piei de animal de acum 12.000-17.000 de ani (din magdalenian) a fost descoperit la Plateau Parain,
Franța.

http://www.paleo-camera.com/dwellpage.htm
 ’’Arcazii, popor pastoral şi viteaz, după cum ne spune Pausanias, căci cel dintâi om născut pe pământ a fost
Pelasg, un bărbat, care se distingea prin mărimea, prin frumuseţea şi puterea figurei sale şi care întrecea pe toţi
ceilalţi muritori prin facultăţile spiritului său; că acest Pelasg, după ce a început să domnească a fost cel dintâi
care a învăţat pe oameni să-şi construiască colibe, pentru a se apăra de incomodităţiile frigului, a ploilor şi a
căldurilor ; că el a învăţat pe oameni să-şi facă haine din piei de oaie ; le-a interzis să se mai nutrească şi mai
departe cu frunze, cu buruien i cu rădăcini ( . . . ).
Marija Gimbutas, eminentă profesoară a Universităţii
California din Los Angeles
( . . . ) ( pelasgii )au fost cei dintâi care au adunat în societate
familiile şi triburile răspândite prin caverne, prin munţi şi
păduri, au întemeiat sate şi oraşe au format cele dintâi state,
au dat supuşilor lor legi şi au introdus modul lor de viaţă mai
blând. (. . . ) Pentru poporul grec, pelasgii erau ’’ cei mai
vechi oameni de pe pământ ’
 DAN OLTEANU – RELIGIA DACILOR, ISTORIA DACILOR, REGII DACILOR
CARLO TROYA – ARGUMENTE PENTRU RESCRIEREA ISTORIEI EUROPENE. DESPRE ISTORIA
ARHITECTURII GETO – GOȚILOR

Mormântul lui Dromihete, rege get ce domnit în jurul anului 300 î.e.n. la nord de Dunăre Shveshtari, în Bulgaria
http://dacia-art.ro/index.php/car-
i/carti-pentru-adulti.html
 ISTORICUL CONSTRUCTIILOR DIN ZIDĂRIE

Mortar de var stins +

puzzalona (tuf vulcanic)
Mortar de var stins - zidărie de cărămidă din
- zidărie de argilă arsă
Mortar de ipsos cărămidă din argilă
Mortar de argilă arsă
Mortar de var nestins
- zidărie de cărămidă din
Mortar de argilă argilă arsă 100 î.C. – 400-500 d.C.
Mortar de var nears 1200 – 0 Î.C.
- zidărie de cărămidă
din argilă nearsă 6000 - 1200 î.C.

Fără mortar
200 Î.C. – apare zidăria cu inimă armată - emplekton,
Mortar de var nears 8000 - 3500 î.C.
Începând cu secolul 2 Î.C. romanii trec de la construcțiile din lemn la
- zidărie de piatră cele din zidărie, utilizând mortarul de var stins la care adaugă puzzalona -
dezvoltă opus ceamentitium;
15000 -8000 î.C. apare betonul ca material turnat în cofraje din zidărie sau din lemn
După materialul şi modul de ţesere a învelişului zidit se disting mai
multe tehnici printre care:
opus incertum,
opus reticulatum,
opus mixtum
Vitruviu (80-10 î.Hr.) în „De Architectura” în volumul VIII: 2 părţi var
curat, 5 părţi nisip de puzzalană, bucăţi de piatră, amestecate şi turnate în
cofraj de piatră sau lemn
(532-537) - În Imperiul Bizantin tradiţia romană se continuă şi se îmbogăţeşte cu elemente tehnice şi ornamentale
răsăritene. Cea mai reprezentativă din această epocă este Hagia Sophia cu o cupolă de 33m diametru, turnată în cofraj
pierdut între nervuri zidite.
În Evul Mediu varul hidraulic s-a utilizat în două variante: var + praf de cărămidă şi var + puzzalona (în Spania şi
Italia) sau tras (în Olanda, Germania, Europa de
Mijloc)
Construcţiile monumentale ale romanicului şi goticului din secolele 11-14 sunt realizate fără mortar; se asamblează
din bucăţi de piatră perfect prelucrate şi păsuite.

La construcţia oraşelor din sec.12-13 în schimb, se foloseşte zidăria din piatră cu mortar, utilizând cele mai diverse
compoziţii: diferite argile, amestec de var cu argilă şi nisip, amestec de ipsos cu nisip şi praf de cărămidă etc.

În 1796 J. Parker confecţionează „cimentul roman” prin arderea unui calcar cu impurităţi de argilă. Este utilizat de
M. I. Brunnel la construirea Tunelului de sub Tamisa (1818) prin aşa numitul „tubying system”, la care spaţiul din
spatele inelelor metalice este umplut cu cărămizi înglobate în mortar.

În 1810 L. J. Vicat defineşte varul hidraulic („chaux hydraulique”) ca var pur amestecat cu orice adaos natural
sau artificial de liant hidraulic, acordând o interpretare generală cuvântului puzzalona ca fiind orice fel de liant
hidraulic. Brevetează „cimentul calcaros” utilizat la podul din Souillac peste Dordogne.
În 1822 J. Frost brevetează cimentul „Frost” sau „britanic”. Cu acest ciment se construieşte Vila de Beton White di
Swanscombe, casa de locuit, din pivniţă şi până la pod, din beton a fabricantului de ciment J. B. White.
În 1824, maistrul zidar J. Aspdin brevetează „cimentul Portland” (denumire dată în amintirea farului Edystone),
obţinut prin arderea calcarului şi a argilei la temperatură înaltă până la calcifiere şi măcinare fină a amestecului.
Dovedindu-se a fi mult superior cimenturilor fabricate anterior este utilizat la construcţia clădirii Parlamentului din
Londra.
În 1844 Isac Ch. Johnson îmbunătăţeşte calitatea cimentului Portland prin ardere până la sinterizare (peste 1000
0C), obţinând clincherul care se macină fin. Este în linii mari cimentul Portland de astăzi.
 Neolitic – fără mortar

Italia, Spania, Franța, Malta, Slovenia, Palestina, Egipt,

Maroc
Irlanda
Germania, Elveția

TRIM piramidal din Insula HVAR –

CROAȚIA

TRIM circular din Insula HVAR – CROAȚIA

Construcții din piatră Insula GOZO – MALTA
8000 – 5000 Î.C.
Mormânt/templu din zidărie de piatră Newgrange – Irlanda, 5000 – 2500 Î.C.
Ierihon, Palestina
8000 – 5000 Î.C.

Catal Huyuk – Anatolia

8700 - 5300 Î.C.
PIRAMIDA LUI KEOPS
2500 Î.C.

THE WALL OF THE CROW

2575-2465 Î.C.
ORAȘUL BAALBEK, LIBAN 2500 Î.C.
Muntele Shoria în sudul Siberiei, descoperite în 2015

The site of the ‘megalith’ stone blocks. Photo credit:

Georgy Sidorov
În toată Rusia 20000 – 10000 Î.C. sau 5000 –
2000 Î.C.
Arkaim, situată în regiunea Celiabinsk, în sudul Uralilor, 2500 – 2000 Î.C.

Întregul ansamblu reprezintă un complex complicat, având probabil rost civil, citadin, dar si funcție religioasa, fiind orientat
după poziția unor constelații.
Cetatea circulara conține 60 de clădiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia.
Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperișul era boltit, cu
orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu pătrundă ploaia sau ninsoarea.
Fiecare casa avea o anexa, o cămara pentru păstrarea alimentelor.
Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde
aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetătorilor, și la confecționarea unor bunuri de uz comun, din
cupru și bronz.
Un alt sistem de conducte trecea pe sub cămări, apa rece curgătoare având rol de răcire a încăperii.
Piața centrală din Arkaim, de forma neregulată, avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetătorii au
observat ca orașul era echipat cu un sistem antifurtună, care îl proteja împotriva ploilor torențiale, apa scurgându-se, prin
canale, în vale.
Casele erau protejate împotriva incendiilor, materialele de construcție fiind impregnate cu o substanță ignifugă.
 Ic din aluminiu găsit în România în1974, 10000 ani Î.C.

Șurub din metal, găsit în Rusia 300 milioane de ani

după datare
Anul 1200 Î.C. au fost primii care au utilizat mortare
rezistente la apa confecţionate cu var ars cu adaosuri
„hidraulice”. Astfel au utilizat var ars măcinat cu
adaos de praf de cărămidă acum 3000 de ani la
rezervoarele din Jerusalim de pe vremea
regelui David, iar ceva mai târziu la lacurile lui Solomon
(961-922 î.C.).
Canalul subteran de aducţiune de la Ninive de pe
vremea regelui Sanherib (~690 î.C.) a fost tencuit în
interior tot cu mortar fenician cu adaos de praf de
cărămidă.
Metropola BABILON pe malul Eufratului, în Mesopotamia centrală. 2500 – 700 Î.C. Și 650 – 200 Î.C.
http://edukalife.blogspot.ro/2013/02/17-hanging-gardens-of-
babylon.html
În sec. 2 î.C. grecii introduc noua tehnică de
zidire numită emplekton, un fel de zidărie
umplută. Între două cămăşuieli din zidărie de
piatră aşezau bucăţi de piatră brută şi mortar de
var.
Romanii până în sec. 3 î.Hr. construiesc în lemn.
Începând cu sec. 2 î.Hr. trec la construcţii
din piatră de tuf vulcanic, uşor prelucrabil. În
paralel preiau tehnica de boltire etruscă,
precum şi tehnica de zidărie umplută de la greci.
http://www.architetturadipietra.it/wp/?p=4831
 Octagonal Hall parte a Domus Aurea
Romanii îşi dezvoltă propriul sistem de zidărie şi
boltire, numit opus ceamentitium. Aceasta comportă
două elemente tehnice noi privind materialul şi
punerea în operă: la var se adaugă puzzalona
(sfărâmătură de tuf vulcanic) obţinând un var
hidraulic şi apare betonul ca material turnat în
cofraje din zidărie sau din lemn, adică întâi se
amestecă agregate de diferite mărimi cu mortarul
apoi se toarnă şi se compactează. Agregatele
utilizate sunt piatra spartă, pietriş, cărămida spartă
etc.

Constructions Techniques of Roman Vaults: Opus Caementicium and

the Octagonal Dome of the Domus Aurea , 2009, Cinzia Conti
Giangiacomo Anna Sinopoli
 http://artflsrv02.uchicago.edu/cgi-
După materialul şi modul de ţesere a învelişului zidit bin/philologic/getobject.pl?c.17:57.encyclopedie0513
se disting mai multe tehnici printre care: opus
incertum, opus reticulatum, opus mixtum.
Este de menţionat descrierea compoziţiei betonului roman de
către Vitruviu (80-10 î.Hr.) în „De Architectura” – zece
volume şi anume în volumul VIII: 2 părţi var curat, 5 părţi
nisip de puzzalană, bucăţi de piatră, amestecate şi turnate în
cofraj de piatră sau lemn.

opus incertum
opus reticulatum
opus mixtum
Ostrov artificial numit Nan Madol, în insula
Pohnpei din Micronezia 0 – 1500 D.C.

http://www.viewzone.com/bigpicture/bp121611B.html
 https://vimeo.com/148335559
În Imperiul Bizantin tradiţia romană se continuă şi se
îmbogăţeşte cu elemente tehnice şi ornamentale răsăritene.
Cea mai reprezentativă din această epocă este Hagia Sophia
(532-537) cu o cupolă de 33m diametru, turnată în cofraj
pierdut între nervuri zidite.

Hagia Sophia
În Evul Mediu varul hidraulic s-a utilizat în două variante:
var + praf de cărămidă (ca de pildă la Primăria şi Domul din
Achen în sec.8-9), tehnică ce a supravieţuit până în sec.19 şi
var + puzzalona (în Spania şi Italia) sau tras (în Olanda,
Germania, Europa de Mijloc). Exemple: Torre del Trovador
din Saragosa, sec. 9-10 şi Basilica Sf. Petru sec.16.

Torre del Trovador din Saragosa, sec. 9-10

Basilica Sf. Petru sec.16

Domul din Achen în sec.8-9
Zidărie de cărămidă în Andaluzia 700 – 1500
d.C.
Denumirea de BETON a fost folosită pentru prima oară de
marele inginer francez al renaşterii, B.F de Belidor (1697-
1761) în lucrarea sa „Architecture hydraulique” unde descrie
mortarul hidraulic cu agregate grosiere folosit de romani.
În 1756-1759 J. Smeaton (1724-1792,
primul autodeclarat inginer civil)
reconstruieşte piatra de construcţie des
utilizată în Anglia și utilizează mortarul
cu var hidraulic pentru construcția celui
de al treilea FAR EDDYSTONE
(Parlamentul şi Catedrala Sf. Paul din
Londra).

Parlamentul

Catedrala Sf. Paul

În 1796 J. Parker confecţionează „cimentul roman”
prin arderea unui calcar cu impurităţi de argilă. Este
utilizat de M. I. Brunnel la construirea Tunelului de
sub Tamisa (1818) prin aşa numitul „tubying system”,
la care spaţiul din spatele inelelor metalice este umplut
cu cărămizi înglobate în mortar.

25 April 1769 –
12 December 1849

http://www.wired.co.uk/news/archive/2014-
05/27/thames-tunnel-gallery
În 1810 L. J. Vicat defineşte varul hidraulic („chaux
hydraulique”) ca var pur amestecat cu orice adaos natural sau
artificial de liant hidraulic, acordând o interpretare generală
cuvântului puzzalona ca fiind orice fel de liant hidraulic.
Brevetează „cimentul calcaros” utilizat la podul din Souillac
peste Dordogne.

Podul din Souillac

http://structurae.net/structures/souillac-bridge/photos
În 1822 J. Frost brevetează cimentul „Frost” sau „britanic”.
Cu acest ciment se construieşte Vila de Beton White din
Swanscombe.
În 1824, maistrul zidar J. Aspdin brevetează „cimentul
Portland” (denumire dată în amintirea farului Edystone),
obţinut prin arderea calcarului şi a argilei la temperatură
înaltă până la calcifiere şi măcinare fină a amestecului.
Dovedindu-se a fi mult superior cimenturilor fabricate
anterior este utilizat la construcţia clădirii Parlamentului din
Londra.

1778 – 20 martie 1855) a obținut

brevetul pentru cimentul Portland în
21 octombrie 1982

În 1844 Isac Ch. Johnson

îmbunătăţeşte calitatea cimentului
Portland prin ardere până la
sinterizare (peste 1000 0C),
obţinând clincherul care se macină
fin. Este în linii mari cimentul
Portland de astăzi.
 Biserica ROMANO –CATOLICĂ din TRIER, GERMANIA, construită în 300 d.C.

CASTELUL BORTWICK .
CATEDRALA DURHAM , începută în 1093.

CLĂDIREA MONADNOCK, construită în 1896

Grand Belmont, PORTLAND
Clasificare. După modul de dispunere în plan a pereţilor activi din zidărie :

tip fagure sau cu compartimentare deasă (de exemplu locuinţe) la care elementele
structurale se află la 4-6 m distanţă şi delimitează suprafeţe de maximum 25-30 m2, având
înălţimea etajului mai mică sau egală cu 3 m;
tip celular sau cu compartimentare rară (de exemplu şcoli) care delimitează suprafeţe de
maximum 75 m2, cu deschideri de 6…9 m şi cu înălţimea etajului mai mare de 3 m;
tip sală (de exemplu cămine culturale) la care distanţele între pereţi sunt de 9…15 m, iar înălţimea
etajului depăşeşte 4 m.

1954 prezent