UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ
ANUL I GRUPA 1412 E

CIRCULAȚIA MARE (SISTEMICĂ)

Referat la disciplina ANATOMIE

Student: MAIEREAN DOMNICA ELENA

SUCEAVA 2018
CUPRINS

INTRODUCERE pag 1

SISTEMUL ARTERIAL pag 2-4

SISTEMUL VENOS pag 4-6

BIBLIOGRAFIE pag. 7
 MAREA ȘI MICA CIRCULAȚIE

În alcătuirea arborelui vascular se află două teritorii de circulație: circulația mare

(sistemică) și circulația mică (pulmonară).

Circulația mică (pulmonară) începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei

pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu CO2.

Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare care duc sângele cu CO2
spre rețeaua capilară perialveolară unde-l cedează alveolelor care-l elimină prin
expirație.Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare ,câte două pentru fiecare
pulmon.Cele patru vene pulmonare sfârșesc în atriul stâng.

Circulația mare (sistemică) începe în ventriculul stâng , prin artera aortă care
transportă sângele cu O2 și substanțe nutritive spre țesuturi și organe .De la nivelul acestora,
sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave care-l duc în atriul drept.
 SISTEMUL AORTIC-SISTEMUL ARTERIAL

Este format din artera aortă (parte ascendentă, cârja aortică și parte descendentă) și
din ramurile ei, care irigă toate țesuturile și organele corpului omenesc.

Din porțiunea inițială,bulbul aortic, a aortei ascendente , cu originea în ventriculul

stâng, se bifurcă 2 artere coronare :-stângă și dreaptă care irigă inima .Cele două artere
coronare sunt de tip terminal .Ramurile lor nu se anastomozează între ele.

Arcul aortic, care continuă aorta ascendentă, de la dreapta spre stânga dă în trei ramuri :-
trunchiul arterial brahiocefalic, carotida comună dreaptă și subclavia stângă.

Trunchiul arterial brahiocefalic se împarte în artera carotidă comună dreaptă și artera

subclavie dreaptă.

Artera carotidă comună dreaptă și stângă se împart în artera carotidă externă și artera
carotidă internă .La locul bifurcării există o dilatație ,numită sinusul carotic, care conține
cherno- și baroreceptori.

Carotida externă , care vascularizează fața și gâtul are ramuri colaterale:- artera
tiroidiană superioară, artera linguală, artera facială, artera faringiană ascendentă, artera
auriculară posterioară, artera occipitală, cât și ramuri terminale:- artera temporală superficială,
artera maxilară internă.

Carotida internă patrunde în craniu , străbate canalul carotic din stânca

temporalului.Participă la vascularizația encefalului și a orbitei.Înainte de a se împărți în
ramurile sale terminale , dă o colaterală importantă—artera oftalmică; aceasta pătrunde în
orbită, vascularizând ochiul și anexele lui. Ramurile colaterale sunt artera cerebrală
anterioară, artera cerebrală medie și artera comunicantă posterioară care leagă carotida
internă de artera cerebrală posterioară, provenită din trunchiul arterei bazilare.

Artera subclavie dreaptă și stângă au mai multe ramuri colaterale, dintre care
menționăm :-artera vertebrală, artera tiroidiană inferioară, artera intercostală supremă ( care
furnizează primele două intercostale posterioare) și artera toracică internă (care furnizează
arterele intercostale anterioare).Artera vertebrală pătrunde în craniu , se unește cu opusa sa și
formează trunchiul arterei bazilare:aceasta se împarte în cele două artere cerebrale
posterioare, care participă la vascularizarea encefalului. Din artera bazilară se desprind și
ramuri pentru cerebel și trunchiul cerebral.

Artera axilară continuă artera subclavie și prin ramurile ei vascularizează pereții

axilei.Se continuă cu artera humerală care merge de-a lungul brațului.

Artera brahială continuă artera axilară până la plica cotului.Ea dă următoarele ramuri:-
artera radială, artera ulnară.
 Artera radială și cea ulnară ,la nivelul labei mâinii , formează cele două arcade palmare:-
superficială și cea profundă, care dau ramuri pentru palmă și pentru degete (arterele digitale
comune și proprii).

Aorta descendentă continuă arcul aortei și are un segment toracal și unul abdominal.
Ambele porțiuni ale aortei descendente dau ramuri parietale și ramuri viscerale.

Aorta descendentă toracică dă ramuri parietale: arterele intercostale posterioare (de la a

3-a până la a 12-a ) și arterele diafragmatice superioare pentru diafragmă. Ramurile viscerale
sunt arterele bronșice, arterele pericardice și arterele esofagiene.

Aorta descendentă abdominală dă ramuri parietale care cuprind arterele diafragmatice

inferioare și arterele lombare și ramuri viscerale care cuprind :

1. Trunchiul celiac,care, dupăun scurt traiect , se împarte în artera hepatică, artera

gastrică stângă și artera splenică.Artera gastrică stângă merge pe mica curbură a
stomacului, artera splenică irigă marea curbură a stomacului, splina, corpul și coada
pancreasului.Artera hepatică irigă ficatul.Din ea se desprinde artera gastro-duodenală,
care irigă marea curbură a stomacului, duodenul și capul pancreasului.Tot din artera
hepatică se desprinde și artera gastrică dreaptă, care participă la vascularizația micii
curburi a stomacului.
2. Artera mezenterică superioară care irigă duodenul,jejun0-ileonul, cecul, apendicele,
colonul ascendent și jumătatea dreaptă a colonului transvers.
3. Artera suprarenală stângă și dreaptă care irigă glanda suprarenală respectivă
4. Artera renală dreaptă și stângă care irigă fiecare rinichiul ei.
5. Artera testiculară (ovariană) stângă și dreaptă care irigă testiculele ,respectiv ovarele
corespunzătoare.
6. Artera mezenterică inferioară care irigă jumătatea stângă a colonului transvers
,colonul descendent, colonul sigmoid și treimea superioară a rectului, prin artera
rectală superioară (ramură a arterei mezenterice inferioare). La nivelul vertebrei L4,
aorta descendentă se împarte în cele două ramuri terminale ale sale :artera iliacă
comună stângă și dreaptă.

Artera iliacă comună se împarte în artera iliacă externă și iliacă internă (artera
hipogastrică).

Artera iliacă internă irigă pereții și viscerele din pelvis.Ramurile ei parietale sunt :artera
sacrată laterală, artera ileolombară, artera fesieră superioară, artera fesieră inferioară și artera
obturatorie.Ramurile viscerale ale arterei iliacă internă sunt:

a) Comune la femeie și bărbat : artera vezicală inferioară, artera medie și artera

rușinoasă internă, din care se desprind artera rectală inferioară, cât și ramuri pentru
organele genitale.
b) Diferite la femeie și bărbat :-la femeie : artera urinară și vaginală
-la bărbat : artera prostatică și vezico-difențială (pentru
canalul deferent și vezicula seminală)
 c) Cu comportare specială : artera ombilicală, care este permeabilă la făt.După naștere se
obliterează și furnizează , din prima ei porțiune ,artera vezicală superioară (pentru
vezica urinară).

Artera iliacă externă părăsește pelvisul și ajunge la coapsă.Cea care continua artera
iliacă externă este artera femurală care și ea se continua cu artera poplitee.Artera poplitee
continua cu artera tibială anterioară și artera tibială posterioară.Artera tibială anterioară
formează arcada dorsală a piciorului ,iar artera tibială posterioară se continua cu artera
plantară internă și externă ,care se unesc și formează arcada plantară ,din care se desprind
arterele digitale comune și proprii.

SISTEMUL VENOS

Sistemul venos al marii circulații este reprezentatat de două vene mari : vena cavă
superioară și vena cavă inferioară.

Vena cavă superioară.Strânge sângele venos de la creier, cap, gât , prin venele jugulare
interne , de la membrele superioare, prin venele subclaviculare și de la torace (spațiile
intercostale, esofag, bronhii, pericard și diaphragm), prin sistemul azygos.

De fiecare parte , prin unirea venei jugulare internă cu vena subclavie ia naștere vena
brahiocefalică stângă și dreaptă ,iar prin fuzionarea acestora se formează vena cava
superioară.Vena brhiocefalică este mai aproape de vertical,în timp ce vena brahiocefalică
stângă este mai mult orizontală.

Vena jugulară internă se formează în interiorul craniului, colectând sângele venos al

sinusurilor (vase situate în grosimea septurilor Durei Mater encefalice).

Dintre sinusurile Durei Mater ,menționăm :

 sinusul sagital superior, situat în dreptul suturii sagitale la locul de unire al celor două
oase parietale;
 sinusul sagital inferior , situat deasupra corpului calos;
 sinusul transvers, situat pe fața endocrină a scuamei osului occipital;
 sinusul cavernos, situat pe fața laterală a corpului osului sfenoid.

Sinusurile venoase se pun în legătură cu venele extracraniene prin niște vene mici numite
emisare venoase, care stăbat o serie de orificii mici de la nivelul craniului(emisarul occipital,
mastoidian, parietal, sfenoidian).

Vena subclavie continua vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor
superioare.Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două sisteme venoase, unul
profun și altul superficial.
 Venele profunde poartă aceeași denumire cu arterele care le însoțesc.De regulă, arterele
mici și mijlocii (digitale, radiale, ulnare, brahiale) sunt însoțite de câte două vene ,iar arterele
mari (artera axilară, femurală) numai de o singură venă.

Venele superficiale (subcutanate) se găsesc imediat sub piele și se pot vedea cu ochiul liber
prin transparență, datorită colorației albastre.Ele nu însoțesc arterele și se varsă în venele
profunde.La nivelul lor se fac injecțiile venoase.Dintre venele superficiale menționăm vena
cefalică (merge pe fața externă a brațului și se termină în vena axilară) și vena basilica (merge
pe fața internă a brațului și se termină într-una din cele două vene brahiale).În vena cava
superioară se termină sistemul venos azygos, format din marea venă azygos, situate la dreapta
coloanei vertebrale și mica venă azygos, situate la stânga coloanei vertebrale.Mica venă
azygos se deschide în marea venă azygos, la nivelul vertebrei T7.În sistemul azygostermină
venele intercostale, diafragmatice superioare, bronșice, pericardice și esogagiene.

Înainte de a se termina în vena cavă superioară ,marea venă azygos descrie o crosă care
încalecă pediculul pulmonary drept (crosa marei vene azygos).

Vena cava inferioară.Adună sângele venos de la membrele inferioare ,de la pereții și

viscerele din bazin, de la rinichi, de la suprarenale, testicule (respective ovare), de la peretele
posterior al abdomenului (venele lombare), cât și de la ficat (venele hepatice). Vena cava
inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă.La rândul ei,
fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă.

Vena iliacă internă colectează sângele de la pereții și viscerele din bazin.Ca și la artera
omonimă și în cazul venei ilace distingem vene parietale (vena sacrală inferioară, vena
ileolombară, vena fesieră superioară și inferioară și vena obturatorie) și vene viscerale care
sunt comune la bărbat și femeie (vena vezicală, rectală medie și vena rușinoasă internă) și
diferite , la bărbat (vena prostatică, vena veziculo-diferențială) și șa femeie (vena uterine și
vena vaginală).

Vena iliacă externă continua vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul
membrului inferior. Ca și la membrul superior, se disting vene superficiale și vene profunde (
cu aceleași caractere), dar cu mențiunea că la membrul inferior există două vene unice :vena
poplitee și vena femurală, celelalte sunt cât două vene pentru artera omonimă:câte două
digitale,tibiale, fibulare.

Dintre venele superficiale ale membrului inferior amintim vena safenă mare ,care urcă
pe fața internă a gambei și coapsei și se termină în vena femurală, descriind la acest nivel o
crosă și vena saenă mică , ce urcă pe fața postero-laterală a gambei și se termină în vena
poplitee.

Vena cavă inferioară ,formată prin unirea celor două vene iliace comune, urcă la dreapta
coloanei vertebrale, străbate diafragmul și se termină în atriul drept printr-un orificiu prevăzut
cu valvula lui Eustachio. În traiectul ei abdominal ,ea primește afluenți: venele
renale,suprarenale,testiculare (respectiv ovariene), lombare, diafragmatice inferioare și
hepatice.
 O venă aparte a marei circulații este vena portă care începe prin capilare în pereții
tubului digestive subdiafragmatic și sfârșește prin capilare în ficat (sinusoide hepatice).

Vena portă transportă spre ficat sânge încărcat cu substanțe nutritive rezultate în urma
absorbției intestinale.Ea se formează înapoia colului pancreasului, din unirea venei
mezenterice superioare cu trunchiul mezentero-splenic, rezultat din unirea venei mezenterice
inferioare cu vena splenică.

Vena mezenterică superioară strânge sângele de la jejuno-ileon (prin venele jejuno-

ileale), cec, apendice, prin vena ileocolică, colon ascendant și jumătatea dreaptă a colonului
transvers, prin vena colică dreaptă .

Vena mezenterică inferioară strânge sângele de la jumătatea stângă a colonului

transvers, de la colonel descendent , prin vena colică stângă, de la colonel sigmoid, prin
venele sigmoidiene și de la treimea superioară a rectului, prin vena rectală superioară.Vena
splenică strânge sângele de la splină , pancreas, și marea curbură a stomacului.

Vena portă prezintă anastomoze atât cu vena cavă superioară cât și cu vena cavă
inferioară.Anastomoza cu vena cavă superioară are loc la nivelul esofagului.Sângele venos al
esofagului abdominal ajunge în vena portă ,iar cel al esofagului toracal în sistemul azygos
,tributar venei cave superioare.Anastomoza cu vena cavă inferioară are loc la nivelul
rectului.Sângele din treimea superioară a rectului ajunge în vena mezenterică inferioară, deci
în vena portă ,iar din cele două treimi inferioare ajunge în vena iliacă internă deci în vena
cavă inferioară.Atunci când apar obstacole în circulația sângelui prin vena portă spre ficat,
sângele din vena portă este deviat spre locul celor două anastomoze porto-cave și constatăm
dilatația venelor esofagului (varice) și ale venelor rectului (hemoroizi).
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Guyton &Hall-Tratat de Fiziologie a Omului ediția a-II a ,Editura Medicală Callisto,2007

 Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, Carmen Sălăvăstru
,Cătălina Ciornei -Compendiu Anatomia și Fiziologia Omului , Editura Corint, 2009