IMPACTUL ACTELOR NORMATIVE NAȚIONALE ȘI

INTERNAȚIONALE ASUPRA MATERIEI DE STARE CIVILĂ

Ludmila Țaranu,
doctor în drept, lector universitar,
Universitatea de Stat „Alecu Russo“ din Bălți

family, adoption, juridical relations

Every natural person originates from a distinct family, being registered under its family name, and during the
lifetime would continue his/her participation at diverse juridical relations, either under the name obtained at birth or
the changed one, as a result of marriage accomplishing or cessation, by adoption or the modification of the name
or/and of surname, and others. It is undoubtedly that among the main tasks that we can attribute to the civil status
bodies there are the civil status registrations, regarded as legal operations transposed in the civil status registers, these
ones being directly related to the identification elements of the natural person.

Evoluţia dreptului persoanelor a fost profund influenţată în sec. al XX-lea de

curentele filozofice, sociologice, psihologice şi psihanalitice care au îmbogăţit
conceptele de persoană fizică. Un salt cu adevărat semnificativ a avut loc prin
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului când individului abstract i s-a opus
persoana ca o realitate concretă, atât carnală cât şi spirituală. Acest reviriment a fost
resimţit în abordarea persoanei fizice care tratează existenţa persoanei, drepturile
sale şi identificarea sa. În acest sens, art. 2 din Declaraţie prevede faptul că fiecare
om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate, fără nici un fel de
deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau
orice alte împrejurări [1].
Din reglementările internaționale evidențiem și art. 7 pct. 1 din Convenția
privind drepturile copilului, după care „copilul se înregistrează imediat după
naşterea sa şi are, prin naştere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie
şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit de aceştia“
[2].

1
 Susținem ideea că raporturile juridice familiale sunt condiționate de relații de
drept constituțional, drept dovadă sunt principiile ocrotite de către Legea Supremă –
Constituția, dintre acestea amintim:
1) „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie,
pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor“ [3] (art. 48 alin. (2) din Constituția RM).
Instituirea acestui argument este fundamentată de faptul că viitorii soți au
aptitudinea, în mod individual, de a lua decizia privind încheierea căsătoriei, ulterior
acestui fapt intervin drepturile și obligațiile soților de a se ocupa de îngrijirea atât
fizică, cât și spirituală a copiilor. Drept fundament al acestui principiu constituie
sentimentul de dragoste care stă la baza deciziei de a încheia căsătoria. Respectiv,
identificăm dreptul de a alege între celibat și căsătorie. Suntem de părere că
perpetuarea speciei umane este elementul primordial care trebuie luat în considerare
de către fiecare individ în parte. În acest studiu, ne raliem la ideea că instituția
căsătoriei este una fundamentală în dreptul familiei, care se cere a fi studiată din
moment ce reprezintă celula de bază a societății. De asemenea, egalitatea în drepturi
cunoaște un suport juridic în țara noastră, aceasta din moment ce a intrat în vigoare
Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, prin care se
garantează exercitarea drepturilor egale de către femei şi bărbaţi în sfera politică,
economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieţii [4].
2) „Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii,
inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială“ (art.
50 alin. (1) din Constituția RM). Acest principiu cunoaște o tratare concludentă și la
nivel internațional - art. 19 alin. (1) din Convenția cu privire la drepturile copilului
proclamă: „Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi
educative corespunzătoare în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme
de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele
tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea
părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanţilor legali sau a

2
oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat“. Scopul familiei fiind dragostea,
unitatea spirituală dintre membrii ei, credem că aceasta este temelia în creșterea și
educarea copiilor, înfăptuind perpetuarea speciei umane.
3) „Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea
familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin“ (art. 49 alin. (1) Constituția RM).
Din această prevedere înțelegem că protejarea relațiilor de familie, precum și a celor
asimilate sunt privite ca un mijloc de executare a obligațiilor statului în scopul
ocrotirii și întăririi familiei. Astfel, statul trebuie să asigure condiții pentru a fi
realizate cele mai importante funcții în stat: economică (în sensul administrării în
comun a gospodăriei casnice și a bunurilor soților) și educativă (prin educația tinerei
generații și armonizarea intereselor din familie cu interesele statului, deoarece în
familie este fundamentat statutul social și primul mediu de viață al copiilor rezultați
din această căsnicie). Aceste norme diferă de la o țară la alta, în funcție de istoria,
cultura și evoluția socială ale fiecărui stat.
Din moment ce atrage incidența mai multor sisteme de drept, nu este o
excepție interacțiunea normelor juridice de dreptul familiei cu cele ale dreptului
internațional, normele sale reglementând raporturile de familie cu un conținut de
extraneitate. Un exemplu elocvent sunt următoarele prevederi adoptate de
legiuitorul moldovean în art. 1578 alin. (1) din C. civ. al RM: „La aplicarea legii
străine, instanţa de judecată stabileşte conţinutul normelor ei prin atestări obţinute
de la organele statului străin care au editat-o, ţinând cont de interpretarea ei oficială
şi de practica aplicării ei în statul străin respectiv“ [5]. Mai mult, Titlul VI din
C. fam. al RM reglementează expres relațiile familiale cu elemente de extraneitate,
art. 154 prevede că „Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul pe teritoriul Republicii
Moldova, în relaţiile familiale, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii
Republicii Moldova“ [6].
Este cunoscut faptul că țara noastră este parte la un șir de acte internaționale,
cum ar fi: Declaraţia universală a drepturilor omului; Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şi politice (RM a aderat la aceste acte prin Hotărârea

3
Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.1990); Convenţia internaţională cu privire la
drepturile copilului (RM a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din
12.12.1990), astfel este apreciat faptul că aceste documente susțin valorificarea
drepturilor și valabilitatea actelor de stare civilă încheiate la nivel internațional.
Un aspect congruent este faptul că Republica Moldova are competență, prin
intermediul organelor de resort, și la nivel internațional în domeniul de colaborare
privind asistența juridică în materia actelor de stare civilă [7, p. 69]. La acest subiect,
avem în vedere Convenţia CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice
în materie civilă, familială şi penală, semnată la Minsk la 22 ianuarie 1993. Este
binevenită aderarea RM în anul 1995 la această Convenție și este salutabil acest fapt
din moment ce acest act internațional oferă sprijin și satisface cerințele cetățenilor
în materia exercitării drepturilor sale. Astfel, art. 14 din Convenție prevede: „Părţile
Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere, fără traducere şi fără plată,
certificatele de înregistrare a actelor stării civile“ [8].
Din 16 martie 2007, Ministerul Justiţiei al RM a inițiat activitatea de aplicare
a apostilei - procedură care suprimă necesitatea supralegalizării actelor oficiale
destinate pentru străinătate prin intermediul instituţiilor statale şi al ambasadelor sau
consulatelor statelor pentru care se dorește recunoașterea documentelor. Faptul s-a
datorat aderării țării noastre, în anul 2006, la Convenția cu privire la suprimarea
cerinței supralegalizării actelor oficiale străine. Efectul juridic al apostilării constă
în recunoaşterea actului întocmit în RM pe teritoriul statelor semnatare ale
Convenţiei de la Haga cu privire la apostilă, încheiată la 5 octombrie 1961. Potrivit
pct. 9 lit a) din Regulamentul pentru aplicarea apostilei, Ministerul Justiţiei este
responsabil pentru aplicarea apostilei pe documentele de stare civilă eliberate după
24 februarie 1998 [9]. Aplicarea apostilei este unica formalitate care poate fi
solicitată pentru a atesta veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat
semnatarul actului sau, după caz, autenticitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest
act [10].

4
 De o importanță deosebită este aderarea Republicii Moldova, în anul 2008, la
Convenţia privind eliberarea extraselor multilingve din actele de stare civilă,
semnată la Viena la 8 septembrie 1976, devenind astfel parte la statele care
eliberează extrase din actele de stare civilă de naştere, căsătorie sau de deces care
pot fi utilizate în străinătate, fără a mai fi necesară supralegalizarea, apostilarea și
traducerea acestora [11]. Eliberarea extraselor multilingve din actele de stare civilă
ţine de competenţa Direcției generale stare civilă şi se realizează de către Direcţia
audienţă şi eliberarea documentelor, serviciile stare civilă și de către Misiunile
diplomatice şi Oficiile consulare ale Republicii Moldova din străinătate [12].
Ulterior, la 26 iunie 2013, Guvernul RM adoptă Hotărârea pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la procedura de supralegalizare a documentelor, aceasta
prevede că statele care nu sunt parte la Convenția de la Haga aplică regula
supralegalizării. Conform prevederilor pct. 4 din Regulament, prin supralegalizare
înțelegem procedura prin care se atestă veridicitatea semnăturii, calitatea în care a
acţionat semnatarul sau, după caz, autenticitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest
document. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare sunt autorităţile responsabile de supralegalizarea
documentelor (pct. 6 din Regulament) [13].
Am enumerat actele internaționale pentru a specifica modalitatea de
recunoaștere a actelor de stare civilă emise atât de autoritățile competente ale
Republicii Moldova, cât și de cele din străinătate. Ne-a determinat să le enumerăm
faptul că cetățenii RM au nevoia de a înregistra acte de stare civilă atât pe teritoriul
statului RM, cât și în străinătate, situație valabilă și pentru cetățenii străini și apatrizi.
Mai mult, potrivit art. 13 din Legea nr. 100/2001, actele de stare civilă eliberate
cetăţenilor străini şi apatrizilor de către organele competente ale ţărilor străine, în
conformitate cu legile ţărilor respective, sunt recunoscute valabile în Republica
Moldova după supralegalizarea lor, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.
Actele de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Moldova, întocmite de către organele
competente ale ţărilor străine au putere doveditoare în Republica Moldova numai

5
dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă ale Republicii Moldova. Transcrierea
actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează
de către oficiile stare civilă, cu aprobarea prealabilă a Direcției generale stare civilă.
Cetăţeanul Republicii Moldova este obligat să declare transcrierea în termen de 6
luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului de stare
civilă ori a copiei sau extrasului din actul de stare civilă.
Este necesară specificarea că actele de stare civilă, înregistrate la organele
competente din străinătate (după 17 august 2001) şi care aparţin cetăţeanului RM nu
pot fi recunoscute în RM fără transcrierea lor. Procedura de transcriere demarează
prin depunerea cererii de către cetăţeni la oficiul stare civilă de la domiciliu sau,
după caz, la misiunea diplomatică sau la oficiul consular al RM (art. 65 alin. (1) din
Legea nr. 100/2001).
Documentele care pot fi transcrise se reduc exclusiv la actele de stare civilă
întocmite de către organele competente ale statelor străine. De aici rezultă că nu pot
fi transcrise: hotărârile judecătoreşti, indiferent de conţinutul lor; certificatele
medicale constatatoare de naştere și certificatele privind componenţa familiei. În
aceeași ordine de idei, atenționăm că este categoric interzisă transcrierea actelor de
stare civilă în baza actelor transcrise deja de către autorităţile din alte state. Spre
exemplu: căsătoria înregistrată în Italia şi transcrisă în registrele din Franța nu poate
fi transcrisă pe teritoriului RM în baza actului francez, ci numai în baza actului
italian. În plus, din prevederile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 100/2001 rezultă că
transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se
fac pe baza copiei extrasului din actul de stare civilă sau certificatului de stare civilă
din țara respectivă, cu aprobarea Direcției generale stare civilă [13].
Conchidem prin a sublinia că, în partea ce ține de înregistrarea faptelor
juridice care dau naștere la raporturile juridice familiale, în doctrină nu regăsim o
tratare specială ale acestor acte normative. Am dezvăluit rolul imanent al
înregistrărilor de stare civilă ca fiind înscrisurile efectuate de către organele de stat
în temeiul faptelor juridice care se produc în viața fiecărui individ și care au drept

6
scop protecția drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale persoanei fizice. Astfel,
ființa umană are vocația de subiect de drept în toate ramurile dreptului și în
consecință, individualizarea omului și stabilirea identității sale sunt necesare și
obligatorii.
Bibliografie

1) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la New York de Adunarea

Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948, prin Rezoluţia nr. 217 A (III).
Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28
iulie 1990.
2) Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la 29 noiembrie 1989, în vigoare de la 2 septembrie
1990. Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din
12 decembrie 1990.
3) Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 1 din 12 august 1994, în vigoare din 27 august 1994.
4) Legea nr. 5 din 09 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-50 /200 din
24 martie 2006.
5) Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din 22 iunie 2002.
6) Codul familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26 octombrie 2000. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-48/210 din 26 aprilie 2001.
7) Țaranu Ludmila. „Aspecte esențiale privind modul de înregistrare a actului de
naștere“. În: Revista Naţională de Drept. Chişinău, nr. 11, 2015. 67-70 p.
8) Convenţia CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie
civilă, familială şi penală. Semnată la Minsk la 22 ianuarie 1993 (Ratificată prin
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 402 din 16 martie 1995. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 023 din 27 aprilie 1995).

7
9) Hotărârea Guvernului nr. 163 din 15 februarie 2007 cu privire la optimizarea
structurii Ministerului Justiției și aprobarea Regulamentului privind aplicarea
apostilei. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 25-28/177 din 23
februarie 2007.
10) „Baza de date al actelor apostilate“. https://apostila.gov.md/?p=127 (vizitat
la 31 ianuarie 2019).
11) Legea nr. 4 din 07 februarie 2008 pentru aderarea Republicii Moldova la
Convenţia privind eliberarea extraselor multilingve de pe actele de stare civilă.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 37-39/106 din 22 februarie 2008.
12) „Eliberarea extrasului multilingv de pe actul de stare civilă“.
http://www.asp.gov.md/ro/node/230 (vizitat la 31 ianuarie 2019).
13) Hotărârea Guvernului nr. 421 din 26 iunie 2013 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la procedura de supralegalizare a documentelor. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 136-139/508 din 01 iulie 2013.
14) Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 97-99/765 din 17 august 2001.