GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

TEORIA ŞI PRACTICA
ADMINISTRĂRII PUBLICE
Materiale ale Conferinței ştiințifico-practice internaționale,
22 mai 2020

Chișinău, 2020
 COLEGIUL REDACȚIONAL
Oleg BALAN - doctor habilitat, profesor universitar, rector al Academiei
de Administrare Publică

Aurel SÎMBOTEANU - doctor, conferențiar universitar, prorector al Academiei

de Administrare Publică

Silvia DULSCHI - doctor, conferențiar universitar, şef Direcție ştiință şi doctorat,

Academia de Administrare Publică

ANDREI MAEV- doctor, conferenţiar universitar, Institutul Regional Odessa

al Academiei Naţionale de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Ucrainei

Ion GUCEAC - doctor habilitat, profesor universitar, academician, Academia

de Științe a Moldovei

Serghei PALIHOVICI - doctor, conferenţiar universitar interimar, șef Catedră

ştiințe administrative, Academia de Administrare Publică

Angela POPOVICI - doctor, conferenţiar universitar, şef Catedră ştiinţe politice

şi relaţii internaţionale, Academia de Administrare Publică

Silvia GORIUC - doctor, conferențiar universitar, şef Catedră ştiințe juridice,

Academia de Administrare Publică

Tatiana TOFAN - doctor, conferențiar universitar, şef Catedră economie

şi management public, Academia de Administrare Publică

Aurelia ȚEPORDEI - director Departament dezvoltare profesională, Academia

de Administrare Publică

Sergiu VLADÎCA - şef Secție activitate editorială, Academia de Administrare Publică

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

,,Teoria şi practica administrării publice’’, conferinţă ştiinţifico-practică internaţională
(2020; Chişinău). Teoria şi practica administrării publice: Materiale ale Conferinţei ştiinţifico-
practice internaţionale, 22 mai 2020 / colegiul redacţional: Oleg Balan [et al.]. – Chişinău: AAP,
2020 (Combinatul Poligrafic). – 430 p.: fig., tab.
Antetit.: Guvernul Rep. Moldova, Acad. de Administrare Publică. – Texte : lb. rom., engl.,
rusă. – Sumar paral.: lb. rom., engl. – Rez.: lb. engl. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. – 150 ex.

ISBN 978-9975-3240-9-0.
351(082)=135.1=111=161.1
T 43
Materiale ale Conferinței ştiințifice internaționale 241

REFLECŢII ASUPRA EVOLUŢIEI INSTITUŢIEI

PATRONIMICULUI PERSOANEI FIZICE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA

REFLECTIONS ON THE EVOLUTION OF THE INSTITUTION

OF THE PATRONIMIC OF THE INDIVIDUAL IN THE
REPUBLIC OF MOLDOVA

Ludmila ŢARANU,
doctor, lector universitar,
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi,
consultant la Parlamentul Republicii Moldova

SUMMARY
As a set of legal norms that regulate the individualization of the natural person within the legal re-
lations in which he/she takes part, the identification of the natural person is a primordial institution.
We will assess the evolution of the institution of patronymic in time in order to reveal un usual aspects
of this element of individualization of the subject of law in the Republic of Moldova. In regards to the
patronymic of the natural person, it represents an identification feature partially and diversely used,
but also inseparable from the subject of law.
Keywords: surname, first name, patronymic, family, natural person, identity documents, civil
status certificates.

În doctrina juridică un interes deosebit prezintă calitatea de persoană fizică care este recunos-
cută tuturor fiinţelor umane, privite în mod individual, ca membre ale societăţii, care se bucură de
posibilitatea de a participa la raporturile juridice civile. Astfel încât, în prezent, orice fiinţă umană
are calitatea de subiect de drept, orice om are calitatea de persoană fizică. În acest context, obser-
văm că fiecare persoană fizică provine dintr-o familie distinctă, fiind înregistrată sub numele de
familie al acesteia, ca pe parcursul vieţii să continue participarea la diverse raporturi juridice, fie
sub numele dobândit la naştere sau schimbat, ca rezultat al încheierii sau desfacerii căsătoriei, prin
adopţie sau schimbarea numelui şi/sau prenumelui ş. a.
În dreptul civil francez numele este chemarea care serveşte la desemnarea grafică şi orală a per-
soanelor, el se compune din diferite elemente de o importanţă foarte variată şi constituită în diferi-
te feluri. Cel mai important dintre aceste elemente este numele patronimic sau numele de familie,
sau numele în sensul strict al cuvântului. El desemnează în societăţile moderne pe toţi indivizii ai
aceleiaşi familii, astfel încât modul de dobândire normală a numelui patronimic este filiaţiunea[9,
p. 454]. În sens general, numele este cuvântul sau totalitatea cuvintelor care sunt destinate a indi-
vidualiza o persoană, prin grai sau prin scris [10, p. 138].
Din punct de vedere terminologic, se impune o precizare, în sensul că atât în legislaţie, cât şi în
doctrină sau jurisprudenţă, lexemul „nume” este folosit în două sensuri:
- Latosensu, prin nume se desemnează atât numele de familie, cât şi prenumele;
- Strictosensu, prin nume se desemnează numai numele de familie [11, p. 28].
În literatura de specialitate întâlnim ideea precum că numele de familie este desemnat prin
expresia „nume patronimic”, care este o componentă a numelui ce indică legătura persoanei fizice
cu o anumită familie şi o desemnează în raporturile sale cu membrii altor familii. El se dobândeşte
fără să existe vreo manifestare voluntară în alegerea sa. Prin excepţie, o manifestare limitată a vo-
luntarismului este permisă în această materie atunci când părinţii copilului nu au un nume comun,
copilul urmând să poarte numele convenit de părinţi [8, p. 50-51].
Prenumele este o parte componentă a numelui (latosensu),care individualizează persoana fi-
zică în familie şi în societate. Spre deosebire de numele de familie care se poate modifica în urma
242 Teoria şi practica administrării publice
schimbării stării civile a unei persoane, prenumele nu este influenţat în nici un fel de modificarea
statutului civil [12, p. 363].
Supunem atenţiei că potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Codul civil nr.1107/2002, „Nu-
mele cuprinde numele de familie şi prenumele, iar în cazul prevăzut de lege, şi patronimicul” [1].
Respectiv, acest component este mai degrabă unul accesoriu, care odată cu trecerea timpului este
folosit tot mai rar, prezentând un specific mai degrabă tradiţional.
Deşi, în prezent, nu ţine de o majoră utilitate practică şi totodată, fiind mai puţin reflectat în li-
teratura de domeniu, am considerat important să ne referim la acel element de structură a numelui
care derivă de la prenumele tatălui – patronimicul/отчество.
Patronimicul era folosit atât în actele de identitate, cât şi la adresarea interpersonală. Actual-
mente, elementul dat nu este indicat în conţinutul actelor de identitate şi certificatelor de stare
civilă, în acest sens este prevăzută rubrica „numele şi prenumele tatălui”.
În temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 125/2013 pentru aprobarea Regulamentului
privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, începând cu
7 martie 2013 se eliberează acte de identitate de uz intern de generaţia II(buletine de identitate şi
permise de şedere), în cuprinsul cărora nu se mai indică patronimicul persoanei fizice [4].
Obiectivul proiectului consta în ajustarea documentului la rigorile internaţionale prin asigu-
rarea unui grad sporit de protecţie, conformarea conţinutului informaţional la cerinţele legisla-
ţiei din domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, modificarea design-ului prin reducerea
dimensiunilor la mărimea unui card bancar, de formatul – ID-1, utilizat în majoritatea statelor
comunităţii internaţionale.
În acest context, la problema înscrierii patronimicului în actele de identitate se află sesizarea
depusă la Curtea Constituţională la 12 august 2013 privind modificările operate la art. 3 alin. (6) şi
alin. (7) din Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte [5],
în redacţia Legii nr. 187/2012, prin care a fost exclusă dispoziţia care acorda minorităţilor naţionale
dreptul de a indica patronimicul în buletinele de identitate în conformitate cu normele limbii ma-
terne, ceea ce contravine prevederilor articolelor 10, 16, 28, 54 din Constituţia Republicii Moldova.
În acest sens, „Curtea observă că Legea nr. 382/2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţi-
nând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor, prin prevederile art.16, garantea-
ză minorităţilor naţionale dreptul de a-şi utiliza numele, prenumele şi patronimicul (dacă acesta se
foloseşte în limba lor maternă), inclusiv în acte oficiale, în forma acceptată în limba lor maternă, iar
la înregistrarea actelor de stare civilă şi la perfectarea actelor de identitate este obligatoriu să se ţină
cont de voinţa persoanei la exercitarea acestui drept” [7]. Mai mult decât atât, „Curtea consideră că
obiectul sesizării nu ridică probleme de constituţionalitate şi pentru acest motiv, în conformitate
cu dispoziţiile art. 60 lit. c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dispune sistarea procesului” [2].
Analizând speţa dată, observăm reticenţe privind corectitudinea reglementării patronimicului.
Aceasta din moment ce modificările intervenite în Legea nr. 273/1994 nu prevăd excepţii în pri-
vinţa minorităţilor, fiind în contradicţie cu prevederile Legii nr. 382/2001.Supunem atenţiei că, în
conformitate cu prevederile art.29, 30, 36, 37, 47, 48, 51, 52, 57 şi 58 din Legea nr. 100/2001 privind
actele de stare civilă, rubrica „patronimicul” lipseşte.
În această ordine de idei s-a impus intervenţia Direcţiei Generale Stare Civilă, prin intermediul
actelor normative departamentale,de a dispune înscrierea patronimicului la solicitarea străinilor
sau minorităţilor naţionale/etnice care potrivit specificului numelui în statul de origine utilizează
patronimicul. Temeiul înscrierii patronimicului în actele de stare civilă îl constituie Decizia Curţii
Constituţionale nr. 22 din 11.12.2013 şi prevederile Legii nr. 382/2001 menţionate supra.
Astfel, patronimicul se înscrie doar în conţinutul actelor de stare civilă, la cerere, în rubrica
„Menţiuni”, cu caractere latine. Întru asigurarea corectitudinii înscrierii patronimicului, funcţio-
narul organului de stare civilă va putea solicita de la persoana interesată un aviz (certificat, adeve-
rinţă), privind scrierea corectă a patronimicului respectiv, emis de Comisia pentru reglementarea
onomasticii şi terminologiei naţionale a Institutului de filologie. Reflectarea patronimicului înscris
în actul de stare civilă se face doar prin eliberarea unui certificat explicativ (conform Nomencla-
torului şi tarifelor la serviciile prestate de către Serviciul Stare Civilă şi oficiile stare civilă aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr.738/2008) [3]. Cererea de înscriere a patronimicului, cu actele do-
veditoare, se va păstra prin analogie, timp de 10 ani similar documentelor pe baza cărora se com-
pletează actele de stare civilă, conform art. 79 alin. (1) al Legii nr. 100/2001 [6].
În literatura de domeniu, un imbold pentru cercetarea acestui subiect a servit şi studiul doc-
trinarului M. Uliescu, care afirmă că „patronimul” (numele tatălui), întâlnit la origini, în prezent
desemnează numele de familie pe care îl primeşte o persoană la naştere.
Materiale ale Conferinței ştiințifice internaționale 243
Numele de familie este destinat în zilele de astăzi să indice legătura dintre persoana fizică şi o
anumită familie, de regulă cu scopul de a o individualiza în societate în raport cu membrii altor
familii. Pe de altă parte, prenumele urmăreşte cu precădere să individualizeze persoana fizică faţă
de ceilalţi membri ai familiei din care face parte, dar şi faţă de alte persoane care au acelaşi nume
de familie [13, p. 299].
Totodată, subliniem că potrivit prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul civil nr. 1107/2002 „nu-
mele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi se modifică prin efectul schimbării stării civile,
în condiţiile prevăzute de lege” şi respectiv, la alin. (4) se menţionează că „prenumele se stabileşte
la data înregistrării naşterii, în baza declaraţiei de naştere”.
Sintetizând cele enunţate avem convingerea că atât numele de familie, prenumele, cât şi în unele
cazuri patronimicul, se remarcă printr-un rol deosebit de a asigura individualizarea persoanei
fizice pe tot parcursul vieţii, iar în studiul dat acestea sunt privite sub forma unor componente ale
actelor de stare civilă înregistrate de către organele de stare civilă.

BIBLIOGRAFIE
1. Codul civil nr.1107-XV din 06.06.2002. Republicat în: Monitorul Oficial al Republicii Mol-
dova nr. 66-75/132 din 01.03.2019.
2. Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 11.12.2013 privind sistarea procesului pentru con-
trolul constituţionalităţii unor prevederi din art. 3 alin. (6) şi alin. (7) din Legea nr. 273-XIII din
09.11.1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, în redacţia Legii nr. 187
din 11.07.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Sesizarea nr. 36a/2013). În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53-59/4 din 07.03.2014.
3. Hotărârea Guvernului nr. 738 din 20.06.2008 pentru aprobarea Nomenclatorului şi tarifelor
la serviciile prestate de către Serviciul Stare Civilă şi oficiile stare civilă, precum şi a Regulamen-
tului cu privire la modul de formare şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 112-114/739 din 27.06.2008.
4. Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18.02.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind eli-
berarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 36-40/171 din 22.02.2013.
5. Legea nr. 273-XIII din 09.11.1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşa-
poarte. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 9/89 din 09.02.1995.
6. Legea nr. 100 din 26.04.2001 privind actele de stare civilă. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 97-99/765 din 17.08.2001.
7. Legea nr. 382 din 19.07.2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor na-
ţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 107/819
din 04.09.2001.
8. Chelaru E. Drept civil. Persoanele. Ed. a II-a. Bucureşti: C. H. Beck, 2008. 174 p.
9. Colin A., Capitant H. Curs elementar de drept civil francez, traducere de Cadere V., I. Miloae.
Bucureşti: Imprimeria centrală, 1940. 1354 p.
10. Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Băicoianu Al. Tratat de drept civil roman. Vol. I. Bucu-
reşti: Ed. All Beck, 2002. 635 p.
11. Peţu P., Bozgan M. S. Aproape totul despre nume. Bucureşti: Detectiv, 2010. 270 p.
12. Truşcă P. Drept civil. Introducere în drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Bucu-
reşti: Universul Juridic, 2010. 524 p.
13. Uliescu M. Noul Cod civil. Studii şi comentarii. Vol. I. Bucureşti: Universul Juridic, 2012.
902 p.