IMPORTANȚA IGIENICO-SANITARĂ A SOLULUI

Solul interacționează permanent cu toate elementele mediului ambiant:apă,aer,alimente care

își exercită acțiunea lor complexă asupra sănătății populției.Cunoașterea caracteristicilor
solului servețte la aprecierea acestor riscuri.
PROPRIETĂȚILE SOLULUI:
 proprietăți fizice
 proprietăți chimice
 proprietăți biologice
PROPRIETĂȚILE FIZICE:
a) Permeabilitatea
b) Capilaritatea
c) Capacitatea de filtrare
d) Temperatura
Permeabilitatea este proprietatea solului de a fi străbătut de aer și apă.
Permeabilitatea pentru aer depinde de granulozitate. Solurile formate din granule mari
(nisip,prundiș) sunt foarte permeabile pentru aer. Cu cat cantitatea de aer din sol este mai
mare, cu atat este mai mare și salubritatea acestuia, deoarece este asigurată o mai mare
cantitate de oxigen proceselor biologice ce se petrec în sol. Concentrația aerului teluric(din
sol) este diferită de cel atmosferic și conține concentrații mai mici de oxigen și mai mari de
dioxid de carbon,amoniac,hidrogen sulfurat,etc, rezultate în urma procesului de descompunere
a reziduurilor organice. Cu cat compoziția aerului teluric este mai apropiată de cel atmosferic
cu atat solul este mai salubru.
Permeabilitatea pentru apă se constată la solurile cu o porozitate mai mare. Permeabilitatea
prea mare poate determina înlocuirea aerului cu apă, cu consecințe negative asupra procesului
de descompunere organică din sol, cu scăderea gradului de salubritate. Solurile impermeabile
pentru apă favorizează colecții de apă stagnantă la suprafața lor, devenind insalubre.
Capilaritatea este proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori
către straturile de sus. Solurile cu granulozitate mare(nisip,pietriș) permit ridicarea apei pană
la 0,3-0,5 m, iar cele cu granulozitate mică(argila) pană la înălțimi de 1-2 m ; cu cat solul are
o capilaritate mai mare cu atat apa subterană se poate ridica mai mult în porii acestuia și poate
trece în porii materialelor de construcție, ducand la insalubrizarea clădirilor. În solurile cu
capilaritate mare nu se recomandă amplasarea platformelor de depozitare a reziduurilor, a
fantanilor în mediu rural, etc.
Capacitatea de filtrare este proprietatea solului de a reține în porii săi diferite impurități:
substanțe toxice solide sau sub formă de soluții și microorganisme. Cu cat solurile sunt mai
puțin permeabile cu atat rețin mai bine substanțele nocive și astfel protejează apele subterane
de poluare.
Temperatura-solul primește căldură din mai multe surse:
- de la soare prin radiațiile calorice ale spectrului solar,
- de la masa incandescentă din centrul pămantului
- de la procesele biochimice exogene care se petrec în sol
Solul este rău conducător de căldură.Astfel,solurile cu granule fine și umede se încălzesc mai
greu, dar și pierd mai greu căldura. Solurile de culoare mai deschisă(nisipoase) reflectă o
cantitate mai mare de radiații solare, pe cand cele închise la culoare(cernoziomuri) rețin mai
multe radiații calorice. Temperatura solului are importanță sanitară deoarece:
- influențează clima regiunii respective,
- viața plantelor,procesele biochimice și biologice care au loc în sol,
- permite reținerea relativ constantă a apelor subterane,
- protejează conductele de apă și canalizare.

PROPRIETĂȚI CHIMICE:
Solul cuprinde în structura sa aproape toate substanţele chimice cunoscute(organice şi m
inerale) în
cantităţi variabile. În cantităţi mai mari în sol se găsescurmătoarele elemente: Si, Ca, Al, Fe,
Mg, K etc. Si în cantităţi mai mici: I, F, Br, Co,Mn, Cr etc. În cantităţi si mai mici în sol se
găsesc şi elemente radioactive:
Ra, U, To,Cs.

PROPRIETĂȚI BIOLOGICE:
Fertilitatea solului depinde nu numai de prezenţa substanţelor minerale şi
organice, ci şi de numărul şi speciile de microorganisme, care condiţionează calitatea
solului.
Deoarece solul conţine substanţe nutritive şi apă în cantităţi considerabile,
numărul de microorganisme este foarte mare si anume:
- 1g de sol argilos conţine ~ 200 mln de m/o;
- 1g de sol cernoziom ~ 5 mln de m/o;
- 1g de sol arabil ~ 1-10 mln de m/o.
Numărul maxim de microorgansme se află în adîncimea de 5-10 cm, iar la
adîncimea de 4 m este aproape steril.
Flora solului este formată din bacterii saprofite, actinomicete, ciuperci, alge,
protozoare şi altele, care îndeplinesc funcţii diferite: de oxidare a sulfului, a
compuşilor azotaţi, de fixare a azotului din aer etc.
POLUAREA SOLULUI

OMS consideră că poluarea solului este o consecinţă a unor obiceiuri ne

igienice sau practice necorespuzătoare a alimentaţiei şi a menţinerii condiţiilor
igienice .
În realitate poluarea solului se datorează îndepărtării şi depozitării ne igienice a
reziduurilor şi deşeurilor lichide, solide, rezultate din activitatea omului, dejecţiile
animaliere, cadavre a organismelor vii, utilizarea necorespunzătoare în practica
agricolă a substanţelor chimice .
Principalele elemente poluante ale solului sunt.:
Poluarea solului este subdivizată în 2 categorii :
Poluarea biologică – desiminarea pe sol odată cu diferite reziduuri a
agenţilor patogeni supravieţuirea în sol a cărora este variabilă şi depinde de atît
specia microbiană cît şi de:
a. calitatea solului
b. condiţiile meteoriologice
În general solul este bogat în flora microbiană proprie numită FLORA
TELURICĂ ce participă foarte activ la procesele biologice şi biochimice ce se
petrec în sol. În cea mai mare parte această „floră telurică ”are o calitate „antibiotic
” faţă de flora microbiană de suprafaţă, contribuie astfel la distrugerea germinilor
patogeni şi în apa solului astfel nu se conferă condiţiile de temperatură umiditate
şi mai ales în straturile superficiale unde supraadăugător se concentrează flora de
impurificare aceasta aici este supusă la radiaţiile solare care este un factor pozitiv
Totodată solul nu conferă condiţii optime referite la asigurarea nutriţională a florei
patogene din cauza germenilor patogeni dispar sau sunt supuşi anumitor condiţii
insuportabile ceea ce peste un timp duce la distrugerea lor .

Poluarea biologică
Odată cu poluarea solului cu reziduuri oraganice se diseminează și germeni patogeni, diferiți de flora
microbiană proprie ( flora telurică care participă activ la procesele biologice și biochimice care se
petrec în sol).

Acești germeni patogeni pot fi:

a) Germeni patogeni excretați de om și transmiși prin intermediul solului, contaminare om-sol-

om; sunt germeni de proveniență intestinală: bacilul tific, bacilii dizenterici, vibrionul holeric,
virusurile poliomielitice, virusul hepatitei, etc.; au rezistență redusă pe sol; enterobacteriile
rezistă pe sol în medie 10-30 zile, iar enterovirusurile 4-6 săptămani. Acești germeni ajung de
pe sol în apă și alimente, transmiterea bolii prin contact direct cu solul este foarte rar
întalnită.
Poluarea biologică
b) Germeni patogeni ai animalelor și transmiși prin intermediul solului, contaminare animal-
sol-om. În această categorie există un număr mult mai mare de germeni: bacilul tetanic,
bacilul antracis, germenii gangrenei gazoase, rickettsia burnetti, leptospire, brucele,
pasteurele, clostridii, etc. Viabilitatea acestora în sol este mare(luni, ani) și transmit boala în
timpul muncilor agricole, jocurilor copiilor, război, etc.
c) Contaminare sol-om; este cazul unor ciuperci și actinomicete; produc micoze: tricomicoza,
histoplasmoza, aspergiloza. Transmiterea se face prin inhalarea de spori sau pătrunderea
prin pielea lezată.
d) Parazitozele, în primul rand helmintiazele: -Biohelminții sunt paraziți intestinali ce au
nevoie de o gazdă intermediară, grupă din care fac parte TENIILE. Tenia solium=gazdă
intermediară porcinele Tenia saginata=gazdă intermediară bovinele -Geohelminții sunt
paraziți intestinali ce se dezvoltă direct pe sol. Enumerăm: ASCARIDUL ( Ascaris lumbricoides
) care produce ascaridioza, TRICOCEFALUL ( Tricocefalus trichiura ) care produce
tricocefaloza. Ouăle geohelminților sunt viabile în sol peste un an dacă temperatura solului
este 16-18ᴼC, umiditatea 60-80%și lipsesc radiațiile solare directe(care le usucă și le distrug).
Ascaridioza mai ales la copii, tricocefaloza la adulți-lipsă de igienă elementară.