DESPRE TERORISM – forme și manifestări

Curs Sociologie Politică, FSAS – mai 2019

• Primele încercări de definire a terorismului au fost iniţiate de Quintilliano Saladana, în timpul „Conferinţei Internaţionale
pentru Unificarea Legii Penale”, din 1925, prin introducerea conceptului de „crimă internaţională” (care includea crimele
împotriva drepturilor omului şi crimele comise împotriva şefilor de state sau a reprezentanţilor diplomatici ai acestora).

• Actele teroriste sunt spectaculoase, concepute să îngrozească şi să influenţeze o audienţă largă, mai presus de victimele
propriu-zise. Scopul este de a folosi impactul psihologic al violenţei sau al ameninţării cu violenţa pentru a induce o
schimbare politică, socială sau religioasă.

• Terorismul rezidă într-un complex de factori cauzali - psihologici, economici, politici, religioşi şi sociali.

 Conform Rezoluţiei 52/210 a Adunării Generale ONU 1, atentatele teroriste sunt:

„actele criminale înfăptuite în scopuri politice, cu intenţia de a provoca populaţiei o stare de teroare şi care nu pot fi justificate
în nici o circumstanţă, indiferent de motivaţiile politice, filozofice, ideologice, rasiale, etnice, religioase sau de orice altă natură
care le-ar putea justifica”.

 Departamentul de Stat al SUA2 oferă următoarele delimitări conceptuale privind fenomenul terorist:

„termenul de „terorism” defineşte violenţa premeditată, motivată politic, îndreptată împotriva ţintelor non-combatante de
grupările sub-naţionale sau de agenţi clandestini, de obicei cu intenţia de influenţa o audienţă”.

• Paul Pillar, fost adjunct al Centrului de Combatere a Terorismului din cadrul CIA, identifică patru elemente - cheie ale
atentatului terorist:
o este un act premeditat şi nu o violenţă impulsivă;
o este politic şi nu infracţional, ca în cazul violenţei folosită de grupări criminale;
o este îndreptat împotriva civililor şi nu a ţintelor militare sau a trupelor combatante;
o este executat de către grupări sub-naţionale şi nu de către forţele armate ale unui stat.

• Alex Schmid şi Albert Jongman, au adunat 109 definiţii academice şi oficiale şi le-au analizat în funcţie de componentele
principale:
o violenţă (83,5% din cazuri)
o scopurile politice (65%)
o teama indusă (51%)
o arbitrariul şi acţiunea nediscriminatorie asupra ţintelor alese (21%)
o victimizarea civililor, non-combatanţilor, neutrilor şi persoanelor neimplicate (17,5% )

• Frederick Hacker a identificat trei categorii de indivizi care comit acte de terorism:
o nebuni - motivaţi de criterii de neconceput pentru majoritatea populaţiei
o criminali - motivați de câştigul personal
o cruciaţi - nu caută să obţină avantaje personale ci prestigiu sau putere pentru o cauză colectivă. Majoritatea
indivizilor care comit atentate teroriste se percep ca fiind cruciaţi, Hacker subliniind că teroristul cruciat este
un individ normal, un profesionist bine antrenat şi dedicat total cauzei pe care o serveşte.

1
*** United Nations General Assembly Resolution no. 51/210, Measures to eliminate international terrorism, www.un.org
2
Cofer, Black: Introduction, Patterns of Global Terrorism 2002, www.state.gov
• Paul Wilkinson3 a identificat o serie de cauze ce preced apariţia terorismului:
o conflictele etnice, religioase şi ideologice
o sărăcia
o presiunile modernismului
o inegalităţile politice
o tradiţia violenţei
o slăbiciunea şi incompetenţa unui guvern
o erodarea încrederii într-un lider
o dezacordurile profunde dintre elitele politice ale unui stat

• Grupările teroriste se descriu a fi:

o mişcări de eliberare naţională
o luptători împotriva opresiunilor sociale, economice, religioase sau imperialiste (sau a oricărei
combinaţii între acestea)

• Printre revendicările4 grupărilor teroriste se regăsesc:

o schimbarea ordinii sociale, conform ideologiei urmărite
o aspiraţiile asociate cu credinţe religioase
o contracararea abuzurilor de ordin etnic, problemelor legate de mediu, de protecţia animalelor sau
de chestiuni sociale controversate cum ar fi avorturile

CLASIFICARE

• Terorismul de sorginte anti-colonialistă

o Grupările teroriste de eliberare naţională acţionează în direcţia satisfacerii revendicărilor

teritoriale în favoarea propriului grup, prin atragerea atenţiei asupra luptei de „eliberare
naţională”, pe care adepţii grupării o consideră ignorată de către comunitatea internaţională.

o Irgun, Lehi (Palestina, 1940), Frontul de Eliberare Națională (Algeri, 1950)

• Terorismul de sorginte etnic-separatistă

o Ca şi grupările teroriste anti-colonialiste, grupările etnic-separatiste au adoptat metode teroriste

pentru a-şi face publice scopurile politice urmărite, fiind percepute de către statele vizate ca o
ameninţare la suveranitatea şi integritatea teritorială.

o Patria Bască şi Libertatea (ETA, Spania), Armata Republicana Irlandeză (ITA), Congresul Poporului
din Kurdistan (KHK, fost PKK)

• Terorismul de extremă stângă

o Ideologia comunistă conferea grupărilor teroriste de extremă stângă motivaţia de a acţiona

împotriva „clasei exploatatoare capitaliste” şi instituţiilor care o susţin.

o Facţiunea Armata Roşie (fosta Republică Federală Germană), Brigăzile Roşii (Italia), Calea
Luminoasă (Peru), Franţa şi Belgia – „Acţiunea Directă” şi „Celulele Combatante Comuniste”.

3
Wilkinson, Paul. Political Terrorism, Macmillan, Londra, 1974
4 Merari, Ariel: Terrorism as a Strategy of Insurgency, Terrorism and Political Violence, vol.5, no. 4, Frank Cass Publishing, London, 1993
• Terorismul de extremă dreaptă

o Ameninţarea cu violenţa din partea extremei drept, sub forma grupărilor neo-fasciste şi neo-
naziste este prezentă în Statele Unite, Canada, Africa de Sud, America Centrală şi de Sud, precum
şi în Europa şi în fosta Uniune Sovietică. În Africa de Sud grupările extremiste, cum ar fi Afrikaner
Weerstandsbeweging, continuă să reprezinte un pericol pentru viaţa şi bunăstarea economică şi
socială a populaţiei, comiţând asasinate politice care au ca ţintă destabilizarea vieţii politice.

o Ministerul de Interne german estimează că, la ora actuală, există aproximativ 75 de grupări de
extremă dreaptă active, cu peste 65.000 de membri, dintre care aproape 10% au săvârşit cel puţin
un act de violenţă. Un bun exemplu pentru acest tip de terorism este Anders Breivik și acțiunile
sale în Norvegia.

• Grupările teroriste anarhiste şi cele care promovează un extremism domestic

o Grupările teroriste motivate de susţinerea unor idei cu caracter social (împotriva avorturilor,
antiglobalizare, etc.), precum şi cele conexe crimei organizate nu sunt caracterizate de o ideologie
propriu-zisă însă scopurile urmărite de acţiunile acestora indică atingerea obiectivului urmărit prin
recurgerea la violenţă. Terorismul generat de probleme specifice tinde să se dezvolte mai ales în
zonele puternic urbanizate, cu sisteme politice democratice.

o Extinderea atacurilor împotriva personalului medical, clinicilor şi spitalelor, săvârşite de către

participanţii la campania împotriva avorturilor din SUA sau împotriva cercetătorilor sau
laboratoarelor din Marea Britanie, de către susţinătorii drepturilor animalelor, reprezintă indicii
privind existenţa unui terorism anarhist.

• Terorismul religios

o Grupările teroriste motivate de scopuri religioase întrebuinţează violenţa pentru a promova ceea
ce acestea consideră a fi scopuri comandate de către divinitate, adesea alegându-şi categorii largi
de duşmani-ţinte în încercarea de a determina schimbări sociale majore.

o Terorismul religios fie promovează un punct de vedere puternic reliefat, dictat de convingerea că
religia deţine singura cheie spre o eră „mesianică” şi respingând celelalte căi către aceasta, fie
foloseşte fenomenul religios pentru a-şi justifica ideologia revoluţionară şi violentă.

o Conform lui Bruce Hoffman, actele teroriste de natură religioasă conduc la comiterea de masacre.