Întreţinerea şi repararea motorului

Motorul este o componentă esenţială a oricărui autovehicul, de buna sa funcționare fiind legate performanţele, eficienţa
economică, confortul şi siguranţa vehiculului respectiv. Este un subansamblu de complexitate ridicată, care impune utilizarea unui
număr mare de procedee de recondiţionare şi reparare. Motorul cuprinde în componenţa sa o serie de instalaţii anexe (instalaţie de
răcire, de alimentare, de ungere, de climatizare, şamd), fiecare necesitând metode specifice de reparaţii, care vor fi tratate în
capitolele următoare. În procesul tehnologic de reparare a motorului, un rol important îl au operaţiile pregătitoare: demontarea de
pe autoturism, demontarea în subansambluri şi piese componente, spălarea, curăţirea şi sortarea acestora.

Demontarea şi spălarea motorului

Motorul unui autoturism este format dintr-un număr important de subansamble, buna funcţionare a motorului putând fi
prejudiciată de oricare dintre acestea. Evident în cazul defectării unora dintre instalaţiile anexe (de exemplu – instalaţia de
alimentare) reparaţia nu presupune demontarea motorului de pe autoturism, ci numai demontarea subansamblului sau sistemului
defect. Există chiar subansamble care intră în componenţa motorului (ex: chiulasa) a căror reparaţie nu presupune demontarea
completă a acestuia. Acesta este însă cazul reparaţiilor curente, specifice atelierelor mici de reparaţii. În cazul reparaţiilor generale
sau capitale, procesul de reparare a motorului începe cu demontarea de pe autoturism. Aceasta presupune de obicei, (în ordine),
următoarele operaţii:

1. deconectarea bateriei de acumulatori. (La deconectarea bateriei se începe întotdeauna cu borna -, pentru evitarea
scurtcircuitelor.);
2. demontarea capotei motorului
3. demontarea conductelor de alimetare cu combustibil şi de retur;
4. golirea lichidului din circuitul de răcire (atât din radiator cât şi din blocul motor);
5. golirea uleiului din circuitul de ungere;
6. demotarea conductei de aspiraţie de la filtrul de aer;
7. deconectarea conductei de vacuum de la servofrână – dacă este cazul;
8. demontarea conductelor circuitului de răcire;
9. demontarea radiatorului;

1
 10. demontarea bobinei de inducţie, a fişelor de bujii şi a cablurilor electrice (electromotor, alternator, sistem de alimentare,
sistem de climatizare, şamd);
11. demontarea cablurilor sau a mecanismelor de comandă a sitemului de alimentare;
12. demontarea cablului sau sistemului hidraulic de acţionare a ambreiajului – dacă este cazul;
13. demontarea legăturii între galeria de evacuare şi sistemul de tobe de eşapament;
14. demontarea tampoanelor de sprijin a motorului pe caroserie;
15. ridicarea şi scoaterea motorului de pe caroserie.

După demontarea de pe automobil şi îndepărtarea sistemelor electrice – alternator, demaror, sistem de injecţie – se poate
efectua o spălare exterioară a motorului, pentru evitarea pătrunderii impurităţilor grosiere în interior la demontare. Dezmembrarea
motorului în piesele componente cuprinde demontarea următoarelor subansamble:

1. Alternatorul, electromotorul, delcoul, şamd;

2. Carburatorul, rampa de injecţie, etc;
3. Pompa de apă;
4. Pompa de injecţie;
5. Galeriile de admisie şi de evacuare;
6. Chiulasa. La motoarele cu axul cu came în chiulasă, operaţia este precedată de demontarea mecanismului de distribuţie.
Trebuie respectată cu stricteţe ordinea de desfacere a şurburilor pentru a evita deformarea chiulasei. Desprinderea chiulasei
de pe blocul motor se face prin rotire în planul garniturii de chiulasă;
7. Carterul inferior (baia de ulei);
8. Volantul;
9. Mecanismul de distribuţie (la motoarele cu axul cu came în bloc)
10.Capacele de bielă şi capacele palierelor. Poziţia capacelor paliere se marchează. De asemenea se marchează corespondenţa
fiecărei biele cu capacul său.
11.Subansamblele piston – bolţ – bielă. Se marchează poziţia lor pe motor şi orientarea pistoanelor.

După demontare se va executa marcarea sau aranjarea intr-o anumită ordine a pieselor a căror marcaje de fabricaţie (grupe de
dimensiuni, greutate) sunt şterse sau acoperite – cum este cazul pentru cămăşile de cilindru, pistoane, bolţuri, biele.
2
 Se marchează sau se aşează într-o anumită ordine unele piese care prin funcţionare şi-au pierdut interschimbabilitatea: tacheţi,
tije împingătoare, culbutori, şamd.

Blocul motor – diagnosticare şi metode de recondiţionare

Blocul motor ca organ structural care trebuie să asigure funcţionarea normală a tuturor subansamblurilor care intră în
componenţa motorului, se execută prin turnare de precizie din fontă cenuşie sau aliaje de aluminiu. După turnare, blocul este supus
la o serie de operaţii mecanice de mare precizie care urmăresc :

- prelucrarea suprafeţei de aşezare a chiulasei;

- prelucrarea suprafeţei de aşezare a capacului mecanismului de distribuţie (la mecanismele comandate prin lanţ sau angrenaj);
- prelucrarea suprafeţei de prindere a carterului inferior (băii de ulei)
- prelucrarea alezajelor pentru lagărele paliere;
- prelucrarea alezajelor pentru lagărele axului cu came (unde este cazul);
- prelucrarea locașurilor pentru tacheţi;
- prelucrarea cilindrilor sau a alezajelor pentru fixarea cămăşilor de cilindri;
- prelucrarea diverselor suprafeţe, degajări şi găuri filetate ce vor servi la montarea instalaţiilor anexe (pompă de ulei, pompă de
apă, pompă de benzină, diverşi suporţi – pentru alternator, compresorul instalaţiei de aer condiţionat, şamd) şi ai suporţilor
motorului;
- prelucrarea suprafeței de aşezare pe cutia de viteze.

Controlul blocului cilindrilor

Suprafeţele prelucrate de asamblare cu alte elemente se curăţă de resturile de garnituri de etanşare si se spală într-un solvent
organic. Se curăţă, se spală şi se suflă canalizaţiile instalaţiei de ungere pentru eliminarea depunerilor produse de ulei. Se
dezincrustează piatra depusă pe suprafeţele exterioare ale cilindrilor şi pe pereţii interiori ai blocului, folosind o baie de soluţie
alcalină 10% sau acid clorhidric sau acetic 5%.

3
 Se execută un control vizual atent pentru descoperirea oricăror urme de fisuri, zgârieturi sau coroziune. În continuare blocul
se supune unor probe hidraulice care pot evidenţia defecte (fisuri, spărturi) ascunse. Probele se efectuează atât pentru circuitul de
răcire (la presiunea de 0,3 ÷ 0,4 Mpa şi menţinere 2 minute) cât şi pentru cel de ungere (presiune 0,5 Mpa cu menţinere 1 minut).

Norme de reformare (pentru rebut)

Blocul motor se reformează în următoarele situaţii:

- fisuri, crăpături sau rupturi în dreptul locaşurilor lagărelor paliere, în dreptul cămăşilor de cilindri sau în locuri unde nu este
posibilă sudarea;
- fisuri în spaţiile dintre cămăşile de cilindri sau care traversează găurile filetate de montare a prezoanelor sau şurburilor de
chiulasă;
- diametrele alezajelor de fixare a cămăşilor de cilindri sunt mai mari decât cota limită de prelucrare;
- ovalitatea şi conicitatea lagărelor paliere sunt mai mari decât valorile maxime admisibile;
- deteriorarea ( deformarea) suprafeţei de aşezare a chiulasei sau cota între suprafaţa de aşezare a chiulasei şi axa palierelor sub
limita prescrisă;
- fisuri ale pereţilor cu lungime mai mare de 200 mm sau rupturi mai mari de 150 mm lungime de contur.

Defectele blocului motor şi tehnologia de reparare

În fig. 1 şi 2 sunt prezentate două vederi ale unui bloc motor şi zonele cu defectele care pot apărea. Acestea sunt:

1. Fisuri în bloc
- sudură electrică, sudură oxiacetilenică, lipire cu răşini epoxidice.

După sudură se face proba hidraulică la 0,4 Mpa timp de 2 minute.

2. Spărturi în bloc
- se aplică petece (eclise) din materialul blocului, care se sudează electric.

După sudură se face proba hidraulică la 0,4 Mpa timp de 2 minute.

4
 3. Rupturi în bloc
- se aplică un petec care se sudează;
- se încarcă cu material prin sudură oxiacetilenică.

După sudură se face proba hidraulică la 0,4 Mpa timp de 2 minute.

Primele trei tipuri de reparaţii, care implică utilizarea sudurii, se execută după preîncălzirea blocului în cuptor la 350ºC în
cazul blocurilor din fontă şi la 200ºC în cazul celor din aluminiu. Sudura electrică se execută cu vergele de sudură de diametru
max. 8mm în cazul blocurilor de fontă şi cu electrozi de aluminiu în atmosferă controlată pentru blocurile de aluminiu.

Fig. 7.1. Defectele blocului motor

5
 4. Deformarea sau uzura locaşurilor cuzineţilor palieri
- se încarcă suprafaţa uzată sau deformată, se rectifică suprafeţele de aşezare a capacelor palierelor pentru înlăturarea
deformaţiilor sau uzurilor, după care se montează pe bloc şi apoi locaşurile se alezează la cota nominală respectând condiţiile
tehnice.

5. Deformarea sau uzura lăcaşurilor pentru bucșele axului cu came

- se extrag bucşele uzate, se alezează locaşurile şi se înlocuiesc bucşele cu altele noi cu diametrul exterior majorat;
- în cazul în care axul cu came este lăgăruit direct în bloc, se alezează blocul la o cotă majorată, se presează bucşe care se
alezează şi se rectifică interior la cota nominală.

6. Uzura locaşurilor pentru tacheţi (unde este cazul)

a. se alezează locaşurile pentru tacheţi la o cotă de reparaţii şi se folosesc tacheţi cu diametrul majorat;
b. se alezează locaşurile la o cotă majorată, se presează bucşe noi, după care se alezează interiorul acestora la o cotă
nominală sau la una din cotele de reparaţii.

7. Deteriorarea găurilor filetate

a. se majorează gaura şi se refiletează găurile la dimensiunea de filet imediat superioară;
b. se încarcă cu material prin sudare oxiacetilenică după care se execută găurirea şi filetarea la cota nominală;
c. se bucşează cu bucşe filetate exterior şi interior, confecţionate ca semifabricat din materialul de bază al blocului
motorului;
d. se montează dispozitiv de tip helicon.

8. Uzura alezajelor pentru fixarea cămăşilor de cilindru sau a cilindrilor în cazul cilindrilor alezaţi direct în bloc.
Crăpături sau fisuri în cilindri.
În cazul cămăşilor amovibile - se alezează locaşurile la cote majorate şi se montează cămăşi noi cu dimensiuni exterioare
majorate.
În cazul cămăşilor fixe:

6
- se alezează suprafaţa interioară a cilindrului la cota următoare de reparaţie. După alezare, suprafaţa se superfinisează prin
honuire.
- se majorează cota interioară a cilindrului suficient pentru a permite presarea (fretarea) unei bucşe care se alezează la cota
nominală a cilindrului. (Metoda are dezavantajul că micşorează transferul de căldură prin cămaşa cilindrului, ducând la uzuri
premature)

9. Deteriorarea prin zgâriere sau corodare a suprafeţei de asamblare cu chiulasa.

a. se recondiţionează prin şlefuire manuală a zonelor respective cu o piatră plană cu granulaţie fină;
b. se rectifică suprafaţa.

10. Deformarea suprafeţei de asamblare cu chiulasa

-se rectifică suprafaţa deformată până la o adâncime maximă permisă

11. Rizuri, exfolieri şi uzura găurilor din bucşele arborelui cu came

-se înlocuiesc bucşele cu altele noi, iar după presare se alezează la cota nominală sau la una din cotele de reparaţie.

12. Deformarea suprafeţei de asamblare cu capacul băii de ulei

- se rectifică suprafaţa deformată pînă la adâncimea maximă permisă.

Recomandări generale

- la repararea prin sudură, pentru evitarea tensiunilor care se produc prin dilatare, blocul se încălzeşte treptat într-un cuptor.
Pentru sudarea oxiacetilenică încălzirea se face până la circa 700 °C, iar la sudarea electrică în curent continuu sau alternativ, până
la circa 200°C;
- aplicarea cordonului de sudură se face discontinuu, succesiv în părţi opuse;
- după sudură, blocului i se face o detensionare la 600...650°C, fiind lăsat să se răcească lent odată cu cuptorul. În final se
verifică diametrele alezajelor din bloc, eventual acestea se refac.

Măsurarea şi recondiționarea cilindrilor

7
 Cilindrul este locul în care se desfăşoară toate procesele termodinamice dintr-un motor cu piston. Cilindrul este închis la
partea sa superioară de chiulasă şi la partea inferioară de către piston. El are şi rolul de a ghida mişcarea alternativă a pistonului.
Cilindrii pot fi prelucraţi direct în blocul motor sau pot fi amovibili (detaşabili) – soluţie aplicată în general la motoarele răcite cu
aer sau la cele cu bloc din aluminiu. La motoarele răcite cu lichid, exteriorul cilindrului vine în contact direct cu lichidul de răcire,
care preia căldura generată în funcţionare. La motoarele răcite cu aer, cilindrii sunt prevăzuţi la exterior cu aripioare de răcire.

Controlul cilindrilor După demontare, se înlătură calamina depusă pe gulerul cămăşii cu o perie de sârmă şi piatra depusă pe
exterior cu o soluţie de 5% HCl sau CH3COOH. Controlul se face prin examen vizual şi prin măsurători cu truse de măsurat
8
alezaje. Valorile uzurilor se citesc pe cadranul unui comparator (fig 7.9.a.). Masurătorile se efectuează în 3 zone distincte (conform
fig. 7.9.b.): zona A – aflată la partea superioară a cursei segmenţilor, zona B – la mijloc şi zona C – la partea inferioară a cursei, în
două plane perpendiculare – I-I şi II-II.
Altă metodă de măsurare constă în introducerea pistonului în cămaşa şi determinarea jocului cu ajutorul unor spioni. Este o
metodă mai puţin precisă, dar care oferă informaţii importante despre împerecherea dintre piston şi cămaşa respectivă.

Norme pentru reformare (rebuturi):

Cilindrii se consideră reformează dacă prezintă fisuri, pori, rizuri adânci, datorate unor tendinţe de gripare şi care nu pot fi
înlăturate prin rectificare la ultima cotă de reparaţii. În cazul cilindrilor prelucraţi direct în bloc, rebutarea unui cilindru înseamnă
evident rebutarea întregului bloc motor, cu excepţia cazurilor când este permisă bucşarea blocului.
Un alt caz de rebutare este deformarea cilindrului ca urmare a extragerii defectuoase de pe bloc. Din acest motiv, la
extragerea cilindrilor din bloc se recomandă utilizarea de dispozitive speciale cu şurub.

Metode de recondiţionare

Principalul defect al cilindrilor este uzura care ia naştere la contactul dintre segmenți şi cămaşă. Se recondiţionează prin
alezarea diametrului interior al cămășii la următoarea cotă de reparaţii. Operaţia cuprinde două faze: prima este prelucrarea
mecanică a suprafeţei cu o sculă dotată cu două cuţite cu plăcuţe dure sinterizate, marca BK3 şi BK6, montate la 180º pe acelaşi ax.
Primul cuţit realizează degroşarea, iar al doilea finisarea suprafeţei. A doua fază este superfinisarea suprafeţei care se realizează
prin honuire. Honuirea este o operaţie specifică de netezire a alezajelor, cu aplicabilitate tipică la prelucrarea oglinzii cămăşilor de
cilindri. Presupune utilizarea unei scule cu barete abrazive din carborunt, numită hon, care se află simultan intr-o mişcare de rotaţie
cât şi intr-o mişcare liniară alternativă. Operaţia presupune utilizarea unui lichid de ungere–răcire (de obicei motorină sau petrol
amestecat cu ulei). Turaţia honuit este cuprinsă între 15 ÷ 160 rpm şi el poate efectua 50÷70 curse duble pe minut. La sfârşitul
operaţiei, piesa prelucrată se spală cu apă şi săpun şi se şterge pentru îndepărtarea oricăror urme de material abraziv.

Prin honuire nu se poate îmbunătăţi precizia de poziţie a suprafeței prelucrate, ci numai precizia dimensională şi de formă,
dar mai ales calitatea suprafeţei, care poate ajunge la valori ale rugozităţii de R = 0,025 ÷ 0,4 μm.

O atenţie deosebită trebuie acordată centrării cămăşii, mai ales în faza de strunjire. De asemenea trebuie folosite dispozitive
speciale de prindere pentru a evita deformarea elastică a cămăşii în timpul prelucrării, care poate conduce la abateri de formă.
9