Facultatea de Istorie, Teologie, Litere și Arte

Istoria Relațiilor Internationale

- Pactul Ribbentrop-Molotov -

COSTESCU RĂZVAN-IONUȚ
Anul 3
Începând din anul 1937, Germania a susţinut prin Memorandumul Hossbach, dorinţa sa
de stăpânire a Europei, ceea ce ar fi însemnat distrugerea şi cucerirea Cehoslovaciei,
Poloniei şi în final a URSS, cu obiective colaterale în vestul europei: înfrângerea Franţei
şi Angliei.În acelaşi timp cele două ţări vestice duceau o politică de negocieri cu URSS,
pentru crearea unui Pact care să le protejeze de ofensiva nazistă.Varşovia nu dorea să
renunţe la alianţa cu Vestul, care îi promitea suveranitatea post-război, iar orice
înţelegere cu Germania ar fi însemnat distrugerea totală a statului polonez.
Germania devenise conştientă că nu putea lupta pe două fronturi şi deschide şi ea
negocieri cu URSS, iar presiunea timpului o face să cedeze foarte mult la pretenţiile
esticilor.Pe 14 august 1939, ministrul de externe german, Ribbentrop anunţă Kremlinul
că statul său doreşte încheierea unui Pact de Neagresiune, ceea ce presupnunea că trei
zile mai târziu negocierile anglo-franco-ruse aveau să se întrerupă. Ministrul de externe
al URSS, Molotov, condiţionează însă semnarea unui eventual Pact cu Reich-ul de
negocierea unui protocol special.

Tratatul de neagresiune a fost semnat în cele din urmă, pe 23 august 1939, de

ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov, şi cel al Germaniei, Joachim von
Ribbentrop, cu doar o săptămână înainte de începerea celui de-al Doilea Război
Mondial. Actul în sine, fără valoare politică ci doar cu una propagandistică, conţinea
însă un protocol-anexă secret care împărţea Europa Centrală şi de Est în sfere de
influenţă.Deşi semnaseră acest Tratat, ambele ţări erau conştiente că aveau să ajungă în
cele din urmă la un conflict, unul din punctele obţinute de ambele părţi fiind câştigarea
de timp. Germania putea astfel să îşi concentreze atenţia spre frontul de vest, dar şi
pentru invadarea Poloniei, care a avut loc la doar o săptămână după semnarea Tratatului,
iar Stalin să îşi refacă forţele armate, dar şi să anexeze teritorii situate în calea frontului
nazist, care să absoarbă din şocul unei potenţiale ofensive militare germane asupra sa.

Comentatorii politici afirmă că semnarea Tratatului Ribbentrop – Molotov, un act

fără precedent în istoria Europei, a însemnat un lung război mondial, cu pagube şi
pierderi omeneşti incomensurabile, iar absenţa lui ar fi însemnat, poate, evitarea acestui
conflict sângeros.Tocmai pentru a cinsti memoria celor care şi-au pierdut viaţa ca urmare
a conflictelor şi regimurilor ce au urmat semnării acestui tratat, în anul 2009,
Parlamentul European a declarat data de 23 august drept Ziua Europeană de comemorare
a victimelor stalinismului şi nazismului. Ca urmare a semnării Tratatului Ribbentrop
– Molotov, pe 26 iunie 1940, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS,
Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe
Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până
pe 28 iunie. Pe 28 iunie 1940 Guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după
consultări cu reprezentanţii Germaniei şi Italiei, a acceptat să se supună condiţiilor
sovietice. Prin comunicatul Marelui Stat Major al Armatei Române, populaţia a fost
anunţată în mod oficial despre acceptarea ultimatumului de către Bucureşti şi despre
intenţia guvernului de a evacuare a armatei şi administraţiei de pe malul drept al
Prutului. În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei oraşe cheie – Chişinău,
Cernăuţi şi Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe
2 iulie, noua graniţă de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv. Pe plan intern,
cedările teritoriale din anul 1940 au produs o revoltă în rândul populaţiei româneşti şi a
grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol al II-lea şi în final abdicarea şi
exilul, permiţând formarea Guvernului generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier. În
privinţa teritoriilor româneşti aflate în atenţia URSS, în urma pactului semnat la 23
august, în cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS
Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost
alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, RSSA
Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost
împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina.
Ocupația sovietică a fost întreruptă pentru scurtă vreme în 1941, după ce România a
declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS, dar acestea au
fost în cele din urmă ocupate din nou de sovietici în 1944.Prevederile acestui tratat
monstruos au condus şi la alte cedări din teritoriul românesc, prin noi acţiuni
revizioniste.Al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940, a impus României
renunţarea la o mare parte din Transilvania, în favoarea Ungariei, acţiune impusă de
Germania şi Italia sub formă de „arbitraj”.În fine, Tratatul de la Craiova, semnat la 7
septembrie 1940 între România și Bulgaria, stipula că România cedează partea sudică a
Dobrogei (Cadrilaterul – cedat iniţial de către Bulgaria României, în urma Păcii de la
București din anul 1913), și este de acord cu realizarea unor schimburi de populație.

Conţinutul pactului Ribbentrop-Molotov (Ribbentrop-Stalin)

Guvernul Reih-ului German şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

(nota redacţiei: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătăţirea păcii dintre Germania şi
U.R.S.S., şi pornind de la Acordul de Neutralitate semnat în Aprilie 1926 între Germania
şi U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:

Articolul I. Ambele Importante Părţi Contractante se obligă reciproc a evita orice

forme de violenţă, orice acţiune violentă, şi orice atac una asupra celeilalte, atât
individual cât şi în alianţă cu alte Puteri.

Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părţi Contractante
devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Părte Contractantă
trebuie să se abţină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.

Articolul III. Guvernele celor două Importante Părţi Contractante trebuie pe viitor
să menţină contactul reciproc în scopul consultării pentru schimbul de informaţii pe
subiecte ce afectează interesele lor comune.

Articolul IV. În cazul în care disputele şi conflictele între Importantele Părţi

Contractante vor creşte, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care direct sau
indirect ţintesc cealaltă parte.

Articolul V. În cazul apariţiei disputelor sau conflictelor între Importantele Părţi

Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele părţi vor aplana aceste
dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prieteneşti sau, dacă
este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.

Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu
condiţia că, ulterior una din Importantele Părţi Contractante nu-l va denunţa cu un an
înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se
prelungeşte cu încă cinci ani.

Articolul VII. Rezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil.
Ratificarea va fi făcuta la Berlin. Acordul va intra în viguare din momentul semnării.

Protocolul-Adiţional-Secret:

Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile

ce aparţin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al
Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenţă ale Germaniei şi U.R.S.S. În această
privinţă interesul pentru Lituania în regiunea Vilna este recunoscut de ambele părţi.

Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile

ce aparţin Poloniei, sferele de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. vor fi limitate
conform liniei râurilor Narev, Vistula şi San.

Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părţi fac dorită păstrarea
statului independent Polon şi cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar în
cursul viitoarelor discuţii politice. În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această
întrebare printr-un acord prietenesc.

Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică
privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic
total în această regiune.

Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părţi ca unul strict secret.
 Bibliografie:
1. Florin Constantiniu, Între Hitler și Stalin: România și pactul Ribbentrop--
Molotov, Ed. Danubius, 1991

2. http://www.ziaristionline.ro/2015/08/23/prof-gh-buzatu-pactul-ribbentrop-

molotov-este-totalmente-nul-secretele-protocolului-secret-din-23-august-1939-
exlusiv-ziaristi-online/

3. Richard Homes, Al Doilea Razboi Mondial. De la Blitzkrieg la Hiroshima. Ed.

DZC