Clasa: a V-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Despre sărbători, împărţirea şi importanţa lor

Tipul lecţiei: transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe
Durata lecţiei: 50 min.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:
O1: să definească sărbătoarea religioasă;
O2: să indice felurile sărbătorilor religioase;
O3: să enumere sărbători religioase conoscute pentru fiecare categorie (cel puţin câte trei);
O4: să explice cum se petrece o zi de sărbătoare religioasă de către un creştin.
Obiective formativ-educative:
- să conştientizeze importanţa şi necesitatea participării la slujbele Bisericii, în duminici și
sărbători.

Strategia didactică:
- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: calendarul bisericesc de perete, icoane;
- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, problematizarea,
argumentarea, exerciţiul, lectura;
- formele de organizare a clasei: frontal, individual, lectura individuală.
Bibliografia:
- Liturgica teoretică, Pr. Ene Branişte, Editura „Credinţa noastră", Bucureşti, 1997;
- Dicţionar religios, Ion M. Stoian, Editura Garamond, Bucureşti, 1995;
- Patericul, Episcopia Ortodoxă Română Alba-Iulia, 1997;
- Liturghia: Cerul pe Pământ, Sfântul Ioan din Kronştadt, Editura Deisis, Sibiu, 1996;
- Mineiul pe Decembrie, ediţia a şasea, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R.,
Bucureşti, 1991;
- Metodica predării religiei, Prof. Monica Opriş, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000;
- Credinţa ortodoxă, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- Salutul;
- Rostirea rugăciunii „Împărate ceresc";
- Prezenţa.

Se pot rosti rugăciuni pentru cei bolnavi (colegi, profesori, părinţi), rugăciuni la vreme de
secetă, de necontenire a ploilor, de mulţumire etc., după caz.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Ce sărbători religioase cunoaşteţi?

Prezentarea lecţiei noi: „Despre sărbători, împărţirea şi importanţa lor"
- Vom discuta astăzi despre ce înseamnă o sărbătoare religioasă, despre tipurile de sărbători
religioase, despre importanţa participării noastre la slujbele religioase de sărbători şi despre
felul cum ne petrecem timpul într-o zi de sărbătoare.
III. Transmiterea noilor cunoştinţe

a) Definiţia sărbătorii religioase:

Sărbătoare = zi în care se cinsteşte un eveniment religios legat de Persoanele Sfintei Treimi,
de Maica Domnului sau în onoarea unui Sfânt, a Sfinților Îngeri sau a Sfintei Cruci, când are
loc Sfânta Liturghie. (Se notează pe tablă / în caiete.)

b) Împărţirea sărbătorilor:
Sărbătorile religioase

- A. sărbători domneşti (praznice împărăteşti) - legate de Mântuitorul Hristos, de Dumnezeu-Tatăl

şi de Duhul Sfânt, cu dată schimbătoare în funcţie de Paşti sau cu dată fixă; legate de Maica
Domnului; fiecare duminică.
- B. sărbătorile Sfinţilor mai importanţi, ale Îngerilor şi ale Sfintei Cruci.

Familia lexicală a cuvântului „praznic":

Praznic = sărbătoare religioasă.

Prăznicar = icoană a unei sărbători religioase, care se pune pe iconostas la închinat pe toată
durata sărbătorii.
Prăznicean (rar) = persoană care respectă sărbătorile.
A prăznui = a serba un eveniment religios.
Prăznuire = sărbătorire a unui eveniment religios.

Se observă un calendar bisericesc de perete şi se dau exemple pentru fiecare tip de sărbători.
Apoi se urmăreşte lista cu toate sărbătorile mari din an:
I. Praznicele împărăteşti cu dată schimbătoare în funcţie de data Paştelui:
- 1. Duminica Floriilor (cu o săptămână înainte de Paşti);
- 2. Duminica Învierii Domnului (Paştile);
- 3. Înălţarea la Cer a Mântuitorului (la patruzeci de zile de la Paşti);
- 4. Duminica Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea sau Rusaliile - la cincizeci de zile de la
Paşti sau la zece zile de la Înălţare).
II. Praznicele împărăteşti cu dată neschimbătoare:
- 1. Naşterea după trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos - 25 decembrie;
- 2. Tăierea împrejur a Domnului - 1 ianuarie;
- 3. Botezul Domnului - 6 ianuarie;
- 4. Întâmpinarea Domnului - 2 februarie;
- 5. Schimbarea la Faţă - 6 august.
III. Praznice împărăteşti în cinstea Maicii Domnului:
- 1. Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu - 8 septembrie;
- 2. Intrarea în Biserică (aducerea la templu) a Sfintei Fecioare - 21 noiembrie;
- 3. Buna-Vestire - 25 martie;
- 4. Adormirea Maicii Domnului - 15 august.
IV. Sărbătorile Îngerilor, ale Sfinţilor mai importanţi şi ale Sfintei Cruci:
- 1. Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor cereşti - 8 noiembrie;
- 2. Înălţarea Sfintei Cruci - 14 septembrie;
- 3. Duminica Sfintei Cruci (a III-a din Postul Mare);
- 4. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir - 26 octombrie;
- 5. Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei - 6 decembrie;
- 6. Sfântul Arhidiacon Ştefan - 27 decembrie;
- 7. Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei - 1 ianuarie;
- 8. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului - 7 ianuarie;
- 9. Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - 30 ianuarie;
- 10. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie;
- 11. Sfinţii Împăraţi Constantin şi maica sa, Elena - 21 mai;
- 12. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Drăgaica sau Sânzienele) - 24 iunie;
- 13. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - 29 iunie;
- 14. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - 20 iulie;
- 15. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - 29 august;
- 16. Duminica Tuturor Sfinţilor (pentru sfinţii necunoscuţi) - prima duminică după Rusalii
(Cincizecime), cu dată variabilă.

c) Cum petrecem într-o zi de sărbătoare:

- alungăm grijile obişnuite;
- mergem la Sfânta Liturghie şi ascultăm cântările şi citirile cu mare atenţie;
- după-amiază, fie mergem în vizită la o rudă bolnavă, fie ajutăm cu ce putem oameni săraci,
fie citim din cărţile sfinte; astfel ne odihnim trupul şi ne îngrijim de suflet.

d) Ce daruri primim prin participarea la slujbe în zi de sărbătoare:

- prietenia cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfinţii şi cu Îngerii;
- harul lui Dumnezeu, care ne ocroteşte întreaga viaţă;
- liniştea sufletului, bucurie, pace, dragoste;
- luminarea minţii;
- noi pomenim pe Sfinţi pe pământ, iar ei ne pomenesc în cer, în casa veşnică a lui
Dumnezeu.
IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Prin întrebări, exerciţii şi printr-o lectură din Pateric:

Ce înseamnă pentru un creştin „zi de sărbătoare"?

Alcătuiţi propoziţii în care să folosiţi, pe rând, cuvintele din familia lexicală a cuvântului
„praznic".
De câte feluri sunt sărbătorile? Daţi câteva exemple de sărbători, dintre cele la care aţi
participat.
Cum serbează un creştin un praznic al unui sfânt sau un praznic împărătesc?
De ce nu sunt toate zilele din an sărbători cu cruce roşie, ci mai sunt şi zile de post, de
pomenire a morţilor etc.?
De ce nu se munceşte, în mod obişnuit, în zi de sărbătoare?
Ce foloase sufletești obţinem prin participarea la slujbele care se fac în sărbători?

Lectură din Pateric:

Din viaţa fericitului Pavel cel smerit
Fericitul Pavel a participat într-o zi de sărbătoare la o slujbă de la o mănăstire. El avea
darul de la Dumnezeu să vadă cu ce suflet intră fiecare călugăr la slujbă. De aceea, el
stătea la uşa bisericii, şi vedea pe fiecare intrând cu îngerul păzitor bucuros şi cu faţa
luminată. Dar pe unul dintre ei l-a văzut negru la faţă, iar pe diavoli cum îi puneau un
belciug la nas, pe când îngerul lui păzitor plângea departe. Şi numai Pavel vedea acestea,
ceilalţi nevăzând decât cele obişnuite.
De aceea, fericitul Pavel s-a pus pe plâns, de durere că îl vede pe acel călugăr cu o stare
atât de întunecoasă. Dar la sfârşitul slujbei, Pavel a văzut şi pe acel călugăr ieşind din
biserică luminos, împreună cu îngerul păzitor, iar pe diavoli stând departe. Atunci Pavel a
strigat de bucurie şi a chemat pe toţi călugării, rugându-l pe cel ce se schimbase la suflet să
le povestească ce s-a întâmplat. Acela a zis:
- Eu sunt om păcătos. Iar astăzi, intrând în Sfânta Biserică, am auzit cuvintele profetului
Isaia: „spălaţi-vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicleşugurile din inimile voastre înaintea ochilor
mei, învăţaţi-vă a face bine şi de vor fi păcatele voastre ca tăciunele, ca zăpada le voi albi!"
Iar eu, auzind acestea, m-am umilit în inima mea şi am zis către Dumnezeu: „De astăzi, o,
Stăpâne, primeşte-mă şi pe mine cel ce mă pocăiesc şi cad înaintea Ta, şi mă depărtez de
acum înainte de tot păcatul!" Şi am ieşit din Biserică hotărât să nu mai fac nici un rău
înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Atunci toţi cei ce au auzit acestea au slăvit bunătatea şi marea milă a lui Dumnezeu, pe
care o revarsă celor ce se pocăiesc, în Biserica Sa.
V. Aprecierea, asocierea, generalizarea
Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:
Pentru că mulţi elevi nu ştiu ce înseamnă şi ce importanţă au multe rugăciuni de la sfintele
slujbe ale Bisericii, vom explica la fiecare lecţie, pe cât posibil, câte un fragment de slujbă (mai
ales din Sfânta Liturghie).
„Aliluia" - înseamnă „Lăudaţi pe Domnul"; este cântarea heruvimilor din ceruri. Această cântare
ne arată că cetele îngereşti se bucură neîncetat de înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia,
bunătatea lui Dumnezeu. Se bucură de atotputernicia lui Dumnezeu, arătată în crearea, în
purtarea de grijă şi în mântuirea lumii. Îngerii se şi miră şi se înspăimântă înaintea Creatorului
şi Mântuitorului.
Cântarea „Aliluia" e des folosită la orice slujbă, însemnând faptul că şi îngerii slujesc lui
Dumnezeu împreună cu noi, formând împreună cu credincioşii un singur cor, o singură
Biserică, o singură adunare. Învăţăm de aici că în Biserică se cade să stăm şi să ne rugăm cu
atenţie, ascultând cântările şi citirile.
Concluzia lecţiei: Să sărbătorim pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Săi prin participare atentă la slujbele
Bisericii şi prin viaţă liniştită şi curată!
VI. Activitatea suplimentară
Alegeţi o lună din calendarul bisericesc şi clasificaţi sărbătorile cuprinse în ea (trecute cu roşu,
cu cruce roşie înainte) după împărţirea învăţată la lecţie.
 VII. Încheierea
Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat"

Sfântul protector al casei

29/05/2017 Sfaturi

Există obiceiul ca o familie de creștini să își aleagă un sfânt ocrotitor al casei. Nu există
un sfânt „prestabilit”, prin urmare, nu aveți cum să știți ce sfânt vă ocrotește casa dacă
nu ați ales un ocrotitor.

Dacă doriți să aveți un sfânt ocrotitor nu trebuie decât să vă hotărâți care va fi acesta, să
așezați la loc de cinste icoana sa, să îl chemați în rugăciunile voastre, iar ziua lui de
pomenire să fie zi de sărbătoare pentru voi, să fie „hramul” casei voastre.

Nu există un criteriu anume de alegere a sfântului/sfintei care să vă ocrotească casa.

Ține de voi și de evlavia voastră față de un sfânt sau altul, dar trebuie să ales de
întreaga familie care locuiește în casă.

Aşa cum bisericile noastre au un sfânt ocrotitor ca hram al lor şi al întregii comunităţi, tot
astfel şi casele creştinilor trebuie să aibă un sfânt ocrotitor. Sfântul ocrotitor al casei are
astfel rolul de a păzi pe toţi cei care locuiesc în casa respectivă şi toate cele din cuprinsul
ei. Tocmai de aceea, credincioşii au icoana sfântului ocrotitor al casei aşezată la loc de
mare cinste, această icoană fiind una de dimensiuni mai mari, de regulă pictată, având
aşezată înaintea ei o candelă care arde în permanenţă.
Conştiinţa celor care au un sfânt ocrotitor al casei este aceea că sfântul le păzeşte casa,
ferindu-i de toate relele, chiar şi de hoţi. Aceasta, mai ales atunci când cei care locuiesc
aici nu sunt acasă, ştiind că în casa lor este prezent sfântul ocrotitor, ferind-o de orice
rău.

Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor sunt cinstiţi în chip deosebit, mai ales în ziua
prăznuirii lor, aceasta devenind ziua hramului casei. În acest sens, creştinii participă la
Sfânta Liturghie, de regulă spovedindu-se în prealabil şi primind Sfânta Împărtăşanie,
aducând prinoase care vor fi binecuvântate îndată după Sfânta Liturghie şi apoi împărţite
tuturor celor din biserică întru cinstirea sfântului. În ziua sărbătorii, în casa unde sfântul
prăznuit este ocrotitor, se face mare praznic, putând fi invitaţi la masă preotul, cântăreţul,
rudele apropiate, vecinii şi, de asemenea, cei săraci şi neajutoraţi. În această zi se poate
face şi slujba sfeştaniei în casă.

Acolo unde sunt case de creştini care nu au un sfânt ocrotitor, preotul trebuie să-i
îndemne pe aceştia să-şi aleagă un sfânt la care au mai mare evlavie, punându-l ca
păzitor al casei lor. Prilejurile în care preotul îi poate îndemna pe creştini înspre aceasta
ar fi: la scaunul Spovedaniei, cu prilejul vizitelor pastorale sau atunci când este chemat
să săvârşească slujba sfinţirii unei case care nu are sfânt ocrotitor.

Sfinţii ocrotitori ai caselor creştinilor nu vor rămâne niciodată datori faţă de cei care le cer
mijlocirea sau ajutorul, revărsând bogăţia darurilor lor asupra acestora şi ajutându-i spre
tot lucrul bun şi mântuirea sufletelor lor, scrie ziarullumina.ro.

De asemenea, pentru ocrotirea căminului este bine să facem și slujba sfeștaniei:

Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghesmei mici sau Sfințirea cea mică a
apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite
prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfințire a apei, stropirea cu apă
sfințită a celor prezenți și a întregii case, precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele
casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.

În Molitfelnic, cartea de slujbe a preotului, se spune despre folosul sfeștaniei: „Această

apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de
lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile
cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele,
adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele
spurcate și se îndreaptă spre rugăciune; bolile le gonește și dă sănătate sufletească și
trupească. Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.

De ce trebuie să sfințim casa?

Între om și mediul înconjurător se păstrează mereu o legătură nemijlocită. Însă adesea

oamenii întinează locul prin faptele lor rele, prin cuvinte și gânduri necuviincioase. Casa
fiecăruia dintre noi poartă amprentele viețuirii noastre.

Așa cum avem noi oamenii nevoie de spovedanie pentru a ne curăți de păcate, și
locuința noastră are nevoie de curățire și de binecuvântare. Prin mărturisirea păcatelor și
prin dezlegarea acestora de către duhovnic, creștinul își curățește sufletul și își
împrospătează harul primit la Sfântul Botez. La fel, prin stropirea cu apă sfințită și prin
rugăciune, casa sfințită se purifică de tot răul și de toată lucrarea cea rea, pricinuită de
păcatele celor care locuiesc acolo, de oamenii răuvoitori sau de duhurile cele necurate.

Când facem sfințirea casei?

Casele ar trebui să se sfințescă chiar de la începutul locuirii cuiva în ele sau după ce s-
au făcut reparații și înnoiri. După aceea, periodic, bunii creștini cheamă preotul în casele
lor, pentru a săvârși slujba Aghesmei mici și pentru a aduce prospețime, pace și bucurie
duhovnicească.

Cum ne pregătim pentru slujba de sfințire a casei?

Înainte de a chema preotul pentru a săvârși sfeștania în casă, sunt câteva aspecte
concrete pe care creștinii trebuie să le împlinească: mai întâi, fiecare membru al familiei
să se spovedească, pentru că înainte de a curăți și sfinți casa, să se elibereze ei înșiși
de păcatele și relele care împovărează și casa în care ei locuiesc. De asemenea, este
folositor ca cei din casă să postească înainte.

Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuță orientată spre

răsărit, pe care se vor așeza următoarele:

1. un vas cu apă proaspată;

2. o candelă sau o lumânare aprinsă;
3. o icoană (dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă);
4. un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și cu cei pe care gazdele doresc să-i pomenească la
rugaciune;
5. un vas mic cu ulei si un bețișor cu vată (dacă se face pentru prima dată sfințirea în casă);