Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FAMILIA ARABĂ
Anul I
Cuprins
I. Definirea conceptelor
II. Introducere
III. Femeia în Islam
IV. Îmbrăcămintea la musulmani
V. Creșterea copiilor
VI. Căsătoria la musulmani
VII. Ceremonialul căsătoriei
VIII. Divorțul la musulmani
IX. Viața de familie
X. Responsabilitatea morală și financiară în căsnicie
XI. Disciplina în familie
XII. Crima în numele onoarei
XIII. Bibliografie
Definirea conceptelor
I.1. Altar familial: Rugăciunea este un ritual foarte important în familie, altarul familial
referindu-se tocmai la faptul că părinții, împreună cu copiii, ar trebui să se adune mereu și să se
roage împreună, într-un loc special amenajat în casă care să semene cu un altar. Profesorul de
teologie Pierre Dumoulin afirmă faptul că „familiile noastre trebuie să fie mici bisericuțe, iar
casele noastre mici temple unde să-l slujim pe Dumnezeu cu dragoste”. 1
I.2. Jug familial: Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, substantivul jug poate
însemna în sensul figurat „muncă grea, neplăcută, robie, sclavie”. 2 Expresia „jug familial” ne
poate duce cu gândul la munca pe care o depun părinții toată viața pentru a-și ajuta copiii. De
cele mai multe ori, părinții se sacrifică pentru copiii lor, trăgând din greu pentru a le oferi tot
ceea ce este mai bun.
I.3. Căsnicie fericită: Din punct de vedere creștin, o căsnicie fericită înseamnă a iubi reciproc și
a te sacrifica pentru persoana iubită. Episcopul Alexandru Mileant spune despre căsnicie că
„atâta timp cât ambii soți se vor strădui să devină creștini mai buni, vor fi înlăturate toate
neînțelegerile, iar înțelegerea și dragostea dintre ei vor crește”. 3
I.4. Căsnicie eșuată: Pe cealaltă parte, căsnicia eșuată este atunci când soții nu reușesc să treacă
peste neînțelegeri și decid că este mult mai bine să divorțeze. În ultimii ani, rata divorțurilor a
crescut, ceea ce denotă faptul că au intervenit anumite schimbări în viața familială.
I.5. Arenă conjugală: De-a lungul timpului, familia a constituit principalul mediu de dezvoltare
al membrilor ei. Însă, pe măsură ce creștea numărul acelor instituții ce aveau scopul de a prelua o
parte din sarcinile și responsabilitățile familiei, s-a conturat tot mai mult ideea de declin al
familiei tradiționale. Declinul familiei de tip tradițional fost determinat și de mentalitățile pe
1
Studiul 3- Altarul familiei, 2013, p. 18
2
https://dexonline.ro/definitie/jug, accesat în data de 4.06.2018, ora 22:23
3
Adrian Tănăsescu, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Calea Ortodoxă, București, 2011, p. 90
familial într-o arenă conjugală în care fiecare luptă pentru a-și apăra valorile, principiile și
opiniile.
I.6. Războiul sexelor: Modernismul a adus în societatea actuală o luptă atroce între femei și
bărbați. În timp ce femeile se luptă pentru drepturi egale, bărbații încă se mai consideră superiori.
Femeile sunt de multe ori victime ale discriminării, ceea ce determină un război al sexelor.
I.8. Consecvență familială: Se referă la o relație constantă, stabilă, în care relația părinte-copil
este una armonioasă.
I.9. Viol marital: Violul marital (deumit și viol conjugal), ca formă a violenței sexuale
exercitată împotriva femeii, a fost și continuă să fie perceput ca un act aparținând sferei
normalității. Violul marital a fost incriminat de legislația românească- cu toate acestea, percepția
societății nu s-a schimbat, considerând în continuare că bărbatul are orice drept asupra femeii.
Violul marital este dificil de demonstrat tocmai din prisma faptului că se consideră că femeia
trebuie să întrețină relații sexuale cu soțul ei, ori de câte ori dorește acesta.
I.10. Salvarea căsniciei: De cele mai multe ori, salvarea căsniciei este o luptă grea, care pune la
încercare iubirea și răbdarea. Această luptă se dă între cei doi soți și este de preferat ca ei să se
asculte și să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a salva căsnicia.
4
https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/campanii-proiecte/campania-ridica-te-si-fugi/violenta-in-familie,
accesat în data de 5.06.2018, ora 13:45
II. Introducere
Islamul este conștient de aspectele materiale ale vieții umane și nu reprezintă doar o religie a
spiritului. Ea este unică datorită faptului că tratează viața umană ca pe un domeniu real al
religiei. „Problemele materiale ale vieții și aspectele tehnologice ale societății reprezintă
preocupări ale sale, precum și cele ale purificării sufletului și ale integrării omului cu Creatorul
său”.6 Islamul dorește să se folosească de toate resursele alflate la dispoziția omului pentru a crea
o lume nouă pentru ca omul să trăiască în pace cu Creatorul său.
Altfel spus, Islamul înseamnă „predare” sau „supunere” sinceră și totală în fața lui
Dumnezeu pentru ca omul să trăiască în pace și liniște.
Ca religie, interesante sunt izvoarele Islamului: Coranul (cartea sfântă, care a devenit
testament pentru toți credincioșii musulmani, reprezentând cuvântul lui Dumnezeu și fiind
considerat sacru și etern), Sunna Profetului (reprezentând o serie de obligații ce trebuie
respectate zi de zi în societate și familie), Ijmâ (dreptul musulman) și Qiyâs (rațiunea trebuie
controlată și supusă autorității textelor sacre).
Legea islamică face distincție între obligațiile de cult și cele ce privesc relațiile în societate.
Activitățile umane sunt repartizate în cinci categorii: ceea ce este permis, ceea ce este
recomandat, ceea ce este obligatoriu, ceea ce este demn de disprețuit și ceea ce este interzis.
5
Managementul în țările islamice, partea I, Mapamond, 2004, pg. 4
6
B. Aishah Lemu Fatima Hiren, Femeia în Islam, European Islamic Research Center, p. 5
Ca fenomen politic, social și cultural, acesta se bazează pe patru piloni: dreptatea, solidaritatea,
concordanța legii cu natura și conviețuirea alături de ceilalți musulmani.
Familia este una dintre instituțiile cheie ale societății. „Orice discuție asupra problemelor
cruciale ale epocii noastre și asupra viitorului omenirii este obligată să se grupeze în jurul
relațiilor dintre sexe și a instituțiilor familiale și ale educației”. 8
7
Managementul în țările islamice, partea I, Mapamond, 2004, pg. 5
8
B. Aishah Lemu Fatima Hiren, Femeia în Islam, European Islamic Research Center, p. 6
9
Femeile în Islam, p.5
femeile sunt protejate de intimidare și molestare, ele trebuiind să se remarce doar prin „pudoare
și castitate”.10
Astfel, legea Islamică prevede purtarea unor haine modeste, pentru a nu exista nimic provocator
pentru niciunul dintre reprezentanții ambelor sexe.
V. Creșterea copiilor
În islamul tradițional a existat o preferință mai mare pentru băieți, motivul fiind acela că
băieții sporesc influența familiei în societatea. Aceștia sunt educați să fie agresivi și hotărâți, pe
când fetele sunt încurajate să fie pasive. „Calitatea principală a unui copil bun în cultura arabă
este purtarea respectuoasă în fața adulților”.11 Toți membrii familiei urmăresc educarea copiilor
conform acelorași reguli și principii și mentalități. Un copil se formează și devine adult în urma
atenției și grijii pe care părinții i-o arată. Astfel educația copiilor începe la naștere prin citirea
"Ezan-ului"• la urechea dreapta și "Ikamet" la urechea stângă imediat după naștere. In acest fel,
primele cuvinte pe care le va auzi copilul vor fi cele care cheamă la măreția lui Allah Preaînaltul,
ceea ce îi va influența sufletul chiar dacă acesta nu simte, iar citirea Ezan-ului determină
îndepartarea Satanei care așteaptă venirea micuțului pe lume.
O altă îndatorire a părintelui la naștere este introducerea în gura nou născutului a unei
bucățele dintr-o curmală mestecată (iar în caz că nu sunt la îndemână curmale se pot folosi și alte
fructe), una dintre înțelepciunile acestui lucru făcut de Profet este că îi pregătește gurița
micuțului pentru alăptare.
10
Managementul în țările islamice, partea I, Mapamond, 2004, pg. 5
11
Nicu Gavriluță, Sociologia religiilor, Editura Polirom, p. 115
văduve și copii orfani. Astăzi, poligamia nu mai este atât de răspândită, „doar 1 sau 2 % din
totalul bărbaților căsătoriți au mai mult de o soție”. 12 Pentru asta, trebuie să fii suficient de bogat
încât să îți permiți să întreții toate soțiile și să poți să îți onorezi obligațiile de bărbat și de soț.
Deseori, căsătoriile sunt aranjate de către părinți din respect pentru instituția sacră a familiei. În
prezent, decizia mirilor de a se căsători este din ce în ce mai mare. Poziția financiară este foarte
importantă, iar atunci când se realizează căsătorii între verișori, aceștia vor să se asigure de faptul
că banii rămân în familie.
VII. Ceremonialul căsătoriei
a. Consimțământul
b. Tutorele femeii
c. Doi martori
d. Zestrea –Mahr
Zestrea este dreptul oricărei mirese în momentul în care se căsătorește; contractul de
căsătorie nu este legal dacă nu este speficicată zestrea. Acest drept nu poate fi omis, iar viitoarea
mireasă se va bucura de aceasta pe toată durata căsătoriei. Soțul nu are dreptul să ia nimic din
zestrea soției, chiar dacă va divorța de aceasta.
Soţul trebuie să locuiască alături de soţia sa într-un mod onorabil, să se poarte bine unul cu
altul şi cu respect. El trebuie să menţină un aspect decent, curat şi acceptabil atunci când se
relaxează în interiorul gospodăriei sale, la fel cum i-ar plăcea ca soţia sa să facă acest lucru
pentru el, deoarece cei doi trebuie să îşi arate respect şi decenţă unul celuilalt.
12
Ibidem, p. 113
Toate secretele soţiei trebuie păstrate şi ascunse de către soţ, la fel ca şi toate defectele sale.
Niciunul dintre aspectele vieţii personale nu ar trebui făcut public sau folosit ca subiect de
conversaţie, nici măcar cu prietenii cei mai apropiaţi. Este dreptul femeii căsătorite să petreacă
noaptea alături de soţul ei şi să se simtă împlinită în relaţiile intime pe care le are cu acesta.
Acesta este unul dintre cele mai mari drepturi în Islam, la fel cum şi bărbatul are dreptul de a se
simţi total împlinit în relaţia pe care o are cu soţia. Soţului i se cere şi are obligaţia de a satisface
nevoile intime ale soţiei sale, să îi satisfacă toate nevoile, astfel încât ea să nu fie nevoită să îşi
satisfacă nevoile în altă parte. El nu trebuie să ia niciun fel de decizie financiară fără a îşi întreba
soţia, cu excepţia cazului în care aceasta îi permite. Soţul nu are dreptul să se ocupe de niciuna
dintre activităţile financiare ale soţiei fără acordul acesteia. De asemenea, el trebuie să se
consulte cu soţia sa în problemele majore ale vieţii, ale copiilor, precum şi alte probleme
mutuale. Nu este înţelept să se impună voinţa unei singure persoane asupra altor membrii ai
familiei, fără a asculta opinia soţiei, atâta timp cât opinia ei este corectă şi înţeleaptă. Este
obligaţia soţului să fie bun, blând, iubitor şi să aibă grijă de soţia sa. El trebuie să se poarte cu ea
cu onestitate, decenţă, răbdare, grijă şi trebuie să ia în considerare natura sa umană.
13
Femeile în Islam, p. 44
Bibliografie