Pamfil Larisa, master kineto, anul I

ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢII ELECTRICE A MUSCULATURII CARDIACE

Scopul lucrării
Abordarea activităţii cardiovasculare prin analiza semnalului electrocardiografic.
-cunoasterea modului de generare a activităţii electrice din celulele musculare
- măsurarea duratelor şi amplitudinilor semnalului elecrocardiografic pentru diferiţi subiecţi în scopul comparaţiei
cazurilor normale cu cele patologice.
Materiale şi dispozitive necesare
- Dispozitiv electrocardiografic, prevăzut cu electrozi metalici cu suprafaţă mare
- Material adeziv pentru fixarea electrozilor
- Gel pentru asigurarea conductibilităţii electrice la contactul electrod –piele
- Osciloscop catodic cu memorie sau sistem de achiziţie de date pe computer.
Fenomenologie
Celulele nervoase şi celulele musculare răspund la acţiunea unor stimuli externi, printr-un fenomen care se
numeşte bioelectrogeneză. Acest fenomen foarte complex constă în generarea unui potenţial electric (de repaus
sau de acţiune) ln nivelul membranelor celulare. Apariţia potenţialului de acţiune conduce la modificarea
potenţialului membranei care va permite trecerea diferitelor tipuri de cationi mici (sodium, potasiu, calciu).

Microtransportul prin membrane poare fi realizat în două moduri

- transportul pasiv se face fără consum de energie metabolică. Acest transport se face prin canalele ionice sub
forma de
= difuziune simplă a ionilor sau moleculelor mici ( ca apa, ureea, glucoză) sub acţiunea gradienţilor
= difuziune facilitată de proteine (care cuplează solvitul la suprafaţă membranei) pentru a trece mai
departe în celulă
- transportul activ se face cu consum de energie metabolică stocată în moleculele de tip ATP, NADH), şi are ca
bază pompele ionice. Acesta poate fi
= activ primar
=activ secundar
=translocaţie de grup (transportul unei molecule este însoţit de modificări
structurale)
TRANSPORT PASIV

1. Difuzia simplă
Pamfil Larisa, master kineto, anul I

Sub acţiunea unui gradient electrochimic (datorat diferenţei de concentraţie şi potenţialul electric între
interiorul şi exteriorul celulei ) prin membrană va trece un flux de molecule. Acest tip de difuziune respectă
legea lui Fick, care spune că fluxul de molecule sau ioni este proporţional cu gradientul electrochimic. Asta
înseamnă că moleculele mici pot difuza prin membrană numai dacă sunt solubile în lipidele bistratului sau
dacă există pori membranari pentru cele hidrfile. Ionii mici pot difuza prin canalele membranare.

2. Difuzia facilitată
Acest tip de difuziune are nevoie de transport prin proteine ca un fel de intermediari. Proteină se găseşte în
interiorul membranei, străbătând-o dintr-o parte în alta şi este capabilă să transporte astfel o moleculă. Difuzia
facilitată se aseamănă cu procesele enzimatice datorită vitezei cu care are loc şi a prezenţei unor alte molecule
care ajung să inhibe procesul de transport (procese competitive). Prin acest tip de difuziune se transportă atât
în eritrocite (celule sangvine) anioni moleculari de uree , glicerol şi alţi neelectroliti cât şi prin membranele
celulelor musculare şi intestinale ,glucoză şi aminoacizi.

Relaţia care descrie această difizie este o relaţie a proceselor enzimatice Michaelis-Menten.

TRANSPORT ACTIV

Transportul activ se efectuiaza împotriva gradientului electrochimic de deplasare naturală a fluxurilor de

ioni prin membrană. Pentru acest tip de transport este nevoie de consum energetic, eliberat de cele mai multe
ori, prin reacţii de hidroliză (rupere)a legăturilor fosfat ce alcătuiesc molecula de ATP.

1. Transport activ primar

● Presupune transportul substanţelor prin membrană, în sens contrar gradienţilor electrochimici, cu

ajutorul unor pompe ionice ( ATP-aze) care funcţionează cu consum de energie (furnizată prin hidroliză

ATP)

Fig ATP –aza ionilor de Na şi K

2. Transportul activ secundar

Se realizează cu ajutorul proteinelor transportor ● Transportul unei specii moleculare, în sens contrar
gradientului electrochimic, are loc pe baza energiei furnizate de transportul simultan al altei specii în sensul
gradientului electrochimic. Acesta poate fi
Pamfil Larisa, master kineto, anul I

-transport simport (transportul ambelor specii în acelaşi sens) Na+ /glucoză din lumenul intestinal în
celulele epiteliale
- transport antiport (transportul celor două specii în sens opus) 2Na+ /Ca2+ în celulele musculare cardiace
(Ca2+ transportat din interiorul spre exteriorul celulei)
3. Translocaţia de grup
Structura unei molecule, ce se deplasează printr-o membrană, poate suferi modificări structurale la nivelul
atomilor constitueniti.
Energia utilizată la transportul activ, provine din hidroliză ATP-ului sub acţiunea unei enzime numită
ATP-aza membranara. Ea este întâlnită în structura pompelor ionice de Na, K, Ca,etc. Aceste pompe au rolul
de a pompa ionii în sens invers gradientului electrochimic. Pompă de Că este prezenta mai frecvent în reticulul
endoplasmatic din celulele musculare, având un rol central în contracţia musculară. Pompele de H şi K sunt
prezente mai ales în plasmele celulelor din mucoasa gastrică. Pompele de H din membranele citoplasmatice
ale celulelor procariote şi din membrană internă a mitocondriilor asigură afluxul de protoni simultan cu
catalizarea fosforilării ADP-ului. Energia necesară tansportului ionic impotriva gradientului de concentraţie
provine din procesele redox localizate în aceste tipuri de membrane.

FLUXURI IONICE ÎN FIBRĂ MUSCULARĂ

În celula musculară potenţialul de acţiune prin membrană este strâns legat de variaţia curenţilor ionici de
potasiu, sodiu şi calciu .

Fig 1. Variaţia potenţialului de membrană în celula musculară cardiacă.

Pamfil Larisa, master kineto, anul I

- Depolarizarea rapidă faţă de potenţialul de repaus al membranei (70-100mV), până la anulare sau
pozitivare. Se produce permeabilizarea membranei pentru ionul Na sub formă de transport pasiv spre
citoplasmă. (AB)

- Peste influxul ionilor de sodiu se suprapune un influx de ioni de calciu dat de deschiderea unor canale
lente de calciu şi sodiu (BC)
Creşterea concentraţiei de calciu intracelular declanşează contracţia fibrei musculare. Semnalul de
contractare a fibrei este dat de golirea rezervelor de calciu din depozitele intracelulare.
- Repolarizarea electrică prin (CD)
-activarea pompelor ionice care acţionează invers gradientului de concentraţie

-activarea unor canale ionice de potasiu retarde, prin care en eflux de potasiu restabileşte
potenţialul de membrană.

Fluxul total de ioni prin membrană favorizează repolarizarea, până la restabilirea potenţialului de repaus.
Se produce şi relaxarea elementelor contractile din celulele musculare.

Aceste modificări survenite la nivelul potenţialului electric al membranei celulei musculare se pot observa
şi prin tehnici bazate pe electroi fixaţi intracelular- clamp voltage, patch clamp etc.
Cu ajutorul electrozilor, conectaţi la nivelul pielii, se poate culege rezultatul compunerii potenţialelor de
membrană generate în diferitele etape ale contracţiei musculaturii cardiace.
Semnalul electrocardiografic
Un semnal electrocardiografic poate fi divizată în activitatea miocardului auricular şi activitatea miocardului
ventricular.

Fig2. Variaţia diferenţei de potenţial electric dintre doi electrozi plasaţi pe

ţesutul cutanat

Succesiunea evenimentelor electrice conţine

- Culegerea semnalului QRS (complexul de depolarizare) descrie activitatea musculaturii ventriculare
unde
Pamfil Larisa, master kineto, anul I

= Q arată o hiperpolarizare de foarte mică amplitudine (unda negativă)

= R arată o depolarizare de scurtă durată şi amplitudine mare (unda pozitivă)
= S arată o hiperpolarizare de durată şi amplitudine mică (unda negativă)
= T arată o depolarizare lentă şi mai mică care corespunde revenirii musculaturii
ventriculare
= P arată o depolarizare de mică amplitudine care precede QRS şi semnifică activarea
miocardului atrial Integră

Tabel cu componentele răspunsului electrocardiografic

Miocard 1-repaos 2-in curs de 3-excitat 4-in curs 5-repaos 6-repaos

activare
auricular De revenire

Miocard repaos repaos repaos În curs de excitat În curs de

ventricular
Excitare revenire

Răspuns Potenţial Unda P Linia de QRS Linia de Unda T

electrocar zero zero
de repaus (complex Complex
diografic (izoelectrică (izoelectrică
(linia de rapid) ) Rapid )
zero)
ventricular

Modelul vectorial explică componentele răspunsului electrocardiografic considerând inima ca pe un dipol

electric ce variază în timp.

Modul de lucru
- Se plasează cei trei electrozi ai dispozitivului pe membrele superioare ale subiectului şi pe unul din
membrele inferiore, fixându-l cât mai bine cu un material adeziv.
- Se reglează osciloscopul catodic cu memorie pe vizualizarea semnalului
- Se conectează dispozitivul electrocardiografic la osciloscop
- Se vizualizează semnalul şi se fotografiază pentru a se face măsurători pe duratele şi amplitudinile sale,
care se tabelează
- Se înregistrează semnalul cu ajutorul sistemului de achiziţie numerică de dată
Unda P Unda Q Unda R Unda S Unda T

mV ms mV ms mV ms mV ms mV ms

1 119 62,25 118 20,08 145 42,17 110 22,09 128 78,31

2 122 48,19 118 20,08 147 38,15 108 18,07 119 58,23

3 121 30,12 115 14,06 143 36,14 106 18,07 119 34,14
Pamfil Larisa, master kineto, anul I

4 118 62,25 110 18,07 150 38,15 109 12,05 113 34,14

5 116 60,24 106 18,07 157 44,18 100 20,08 117 56,22

6 110 52,21 109 16,06 159 44,18 100 10,04 116 44,18

7 122 40,16 110 18,07 163 46,18 105 18,07 120 34,14

8 126 46,29 111 16,06 162 36,14 109 16,06 114 38,15

9 130 48,19 120 14,06 162 40,16 114 24,10 125 38,15

10 133 48,19 122 16,06 166 34,14 118 18,07 127 34,14

Media 121,7 49,79 113,9 17,06 155,4 39,95 107,8 17,67 19,8 44,98