DEFICIENȚE FIZICE

1.Deficiență, incapacitate, dizabilitate, handicap – definiții

 Deficienta=lipsa in integritatea anatomica si functionala a unui

organ;absenta anumitor facultati fizice sau psihice.
 Incapacitate=stare,situatie a unei personae care nu are capacitatea legala de a
se bucura de anumite drepturi.
 Dizabilitatea=stare fizica,psihica sau mintala care limiteaza o persoana in
deplasare,activitate,receptarea;handicap.Aceasta limiteaza activitatea sub
diverse forme.
 Handicapul este definit ca greutate intervenita in munca, cuiva.Deficienta
senzoriala,motorie,mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane.

2.Modele de dizabilitate

 medical:defineste persoanele cu dizabilitati din perspectiva bolii sau a

situatiei lor medicale(sindromul Down).Determina excluderea sistematica a
persoanelor cu dizabilitati din societate.
 social:este promovat de UE si pune accentul pe mediul social neadaptat
nevoilor persoanelor cu deficient de unde rezulta dificultatile cu care acestea
se confrunta.

3.Dizabilitatea privită prin prisma drepturilor umane

 persoanele cu dizabilitati sunt acele persoane carora mediul social neadaptat

deficientelor lor fizice,senzoriale,psihice,mentale si asociate le impiedica
total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii,acestea
necesitand masuri de protectie in sprijinul integrarii si incluziunii sociale.

4.Săptămâna a III-a de dezvoltare embrionară

 In saptamana 3 se desfasoara procesul de gastrulatie,care consta in

diferentierea succesiva a celulelor de la nivelul discului embrionar in care
apare un strat intermediar numit mesoderm.In aceasta perioada se schiteaza
axa mediana a viitorului embrion orientate cranio-caudal si localizata la
nivelul ectodermului care a fost numita linie primitiva.

5.Structurile derivate din somite

  Sclerotoame: din care vor lua nastere elementele constitutive ale vertebrelor
si parti din partile osoase ale craniului.
 miotoame din care se vor forma muschii trunchiului carora li se recunoaste
dispozitie si inervatie segmentara
 dermatoame din care va lua nastere dermul trunchiului si respective al
capului si gatului.

6.Săptămâna a IV-a de dezvoltare embrionară

 Saptamana 4 se caracterizeaza prin procese care contribuie la schitarea

formei exterioare a organismului.Datorita cresterii numarului celulelor
embrionale prin diviziuni successive,discul va suferi un dublu proces de
incurbare in sens transversal si cranio-caudal.Marginile laterale se apropie si
fuzioneaza rezultand tubul embrionar si ulterior embrionul.
7.Săptămâna a V-a de dezvoltare embrionară

 Saptamana 5 se caracterizeaza prin aparitia mugurilor membrilor.Cele ale

membrelor superioare precedand cam cu 2 zile formarea mugurilor
membrelor inferioare.In aceasta saptamana,stadiul somitic s-a incheiat si se
observa dezvoltarea predominanta a extremitatii cefalice datorata cresterii
accelerate a sistemului nervos.In acest moment apare la nivel cervical pe fata
antero-ventrala o serie de formatiuni pereche numite arcuri branhiale.

8.Săptămânile IX –XX de dezvoltare embrionară

 Saptamana 9-12:extremitatea cefalica reprezinta jumatate din lungimea

fetala totala,dar in aceasta perioada se mentine diferenta intre membrele
superioare si inferioare.Catre sfarsitul saptamanii 12,membrele superioare au
atins proportii si dimensiuni apropiate de cele finale,aceasta este perioada de
formare a scheletului.
 Saptamanile 13-16 continua procesul de crestere a organismului,dar
extremitatea cefalica si membrele superioare inregistreaza un ritm de
crestere tot mai lent.In paralel membrele inferioare isi mentin ritmul inalt de
crestere.
 Saptamanile 17-20 se caracterizeaza prin incetinirea ritmului general de
crestere.Membrele inferioare ajung la proportiile finale fata de proportiile
corpului pt perioada intrauterina.Apare tesutul adipos avand in mod
 predominant localizare periviscerala,la nivelul mediastinului si al lojilor
renale.

9.Perioada cuprinsă între săptămâna XX și naștere

 In saptamanile 21-25 se inregistreaza un process de crestere sustinut al

tuturor proceselor care s-au format anterior.Acest process se caracterizeaza
prin proportionalitate.
 In saptamanile 26-29 plamanii s-au dezvoltat suficient atat ca structuri
proprii cat si ca vascularizatie si inervatie pt a putea face fata conditiilor
mediului extern.Ei pot sustine in caz de nastere prematura respiratia
aeroba.Pana in aceasta perioada,functia hemato-poetica a fost asigurata
initial de ficat si apoi de splina,acum ea este preluata treptat de maduva
osoasa hemato-poetica.
 Saptamanile 30-38,sistemul nervos este suficient dezvoltat pt a controla o
parte a functiilor de integrare.Circumferintele capului si abdomenului se
egalizeaza si se accentueaza acumularea de tesut adipos la nivelul
organismului.
 Saptamana 40(sfarsitul lunii a9a),fatul prezinta toate caracteristicile nou
nascutilor la termen.

10.Definirea procesului de creștere a organismului

 Cresterea organismului uman este definita ca procesa biologic activ,dinamic

si complex de acumulari cantitative guvernate de procese biochimice si
enzimatice,localizate la nivel intracelular si tisular al carui rezultat final este
marirea dimensiunilor corpului in totalitate,dar si a segmentelor sale daca
sunt urmarite separat.Pe parcursul evolutiei intrauterine si dupa nasterea
individului,procesul inregistreaza ritmuri variabile.Debuteaza odata cu
fecundatia,inregistreza cel mai inalt ritm in perioada intrauterina in care de la
o singura celula(celula ou) se ajunge la un organism complex,viabil,in afara
organismului matern in conditiile mediului exterior.Cresterea continua pe
durata copilariei cu ritmuri variabile.

11.Definirea procesului și factorilor de dezvoltare a organismului

 Procesul de dezvoltare defineste modificarile functionale si metabolice ale

organismului.Spre deosebire de crestere el continua si dupa incheierea
acesteia ilustrand procesul de evolutie individuala.Spre deosebire de
crestere,dezvoltarea este un proces calitativ care recunoaste mecanisme
 biologice de perfectionare care faciliteaza integrarea individului in mediul de
viata prin adaptari continue la conditiile ambiante.Cele doua procese sunt
concomitente in primele etape ale vietii dupace organismul atinge
dimensiunile finale comandate de codul genetic,dar influentate si de factori
externi.

12.Legile care guvernează procesele de creștere și dezvoltare

1. Corelatia organism-mediu:este realizata prin activitatea organelor de simt si a

sistemului nervos care receptioneaza si prelucreaza informatiile din mediul
inconjurator,elaborand comenzi ce faciliteaza integrareasi reactiile organismului
fata de acest mediu.
2. Unitatea si interdependenta organelor si sistemelor depinde de integritatea fizica
si de starea lor functionala,dar si de modul in care acestea se integreaza si se
compenseaza reciproc.
3. Ritmul de crestere si dezvoltare este determinat ontogenetic(dezvoltarea
individuala) si filogenetic(dezvoltarea speciilor).El difera de la un sistem la
altul,dar si in interiorul unui sistem exista organe cu ritmuri de dezvoltare
diferite.Se observa organe care ajung rapid la forma si dimensiunile
definitive..Se perfectioneaza la maturitate aparatele cardiovascular si
locomotor.Se vor maturiza dupa pubertate organele si glandele genital.
4. Legea alternantei care se refera la modul de dezvoltare a segmentelor lungi ale
membrelor:brat-antebrat respectiv coapsa-gamba.Legea mai este denumita si
legea basculei.Oasele lungi sufera procese de alungire si ingrosare
alternative,cele 2 procese nu sunt concomitente niciodata.Iar la nivelul unui
membru,aceste 2 procese alterneaza in functie de segment:in timp ce humerusul
si femurul se alungesc,oasele antebratului si respective gambei se ingroasa si
invers.
5. Legea proportiei:exista mai multe faze in evolutia proportiilor intre statura si
respectivlungimea si latimea segmentelor.Fiecare segment are o evolutie proprie
in raport cu statura,iar sexul individului influenteaza dezvoltarea osoasa in
special la nivelul centurilor.
6. Legea pubertatii:inainte de instalarea pubertatii,cresterea staturala se produce pe
seama membrelor inferioare predominand procesele de alungire osoasa.Dupa
pubertate procesele de crestere si dezvoltare se realizeaza in special pe seama
trunchiului prin ingrosarea scheletului si dezvoltarea masei musculare.
7. Legea asimetriei:se descrie existenta unor asimetrii fiziologice prin pozitia si
forma organelor intracavitale,dar si prin utilizarea preferentiala a unui membru.
8. Legea alternantei de lunga durata care descrie un process de crestere extrem de
rapid in primele luni de gestatie,in primul an de viata,in perioada 6-7 ani si in
perioada prepubertara.

13. Factorii care influențează creșterea și dezvoltarea

 Factorul genetic este implicat datorita anumitor caractere care se transmit

dominant si nu se schimba in cursul vietii individuale:culoarea
ochilor,culoarea parului,forma nasului,forma capului,forma arcadelor
orbitale,forma arcadelor zigomatice,forma buzelor,forma mandibulei.
 Factorii endocrini:hormonul de crestere(STH) in functie de cantitatea in care
se secreta de catre hipofiza se descrie o crestere normala,dar si forme
patologice de tipul gigantismului sau acromegaliei prin hipersecretie de STH
si respectiv nanismului prin hiposecretie de STH.
 Factorii patologici care influenteaza cresterea si dezvoltarea, imbolnavirile
ce survin in perioadele de crestere si dezvoltare opresc sau incetinesc
aceste procese.Pe perioada bolii ,organismul trebuie sa fabrice anticorpi si
respectiv sa repare sau sa refaca structurile distruse de agentii patogeni
dispunand astfel de prea putine resurse pt a asigura cresterea si dezvoltarea
organismului.
 Factorii alimentari:metabolismul bazal la varsta de 1-3 ani este de 2-2,5 ori
mai activ decat in perioada adulta ceea ce face necesara suplimentarea
ratiei calorice cu 10-20%.
 Factorii externi pot influenta cresterea si dezvoltarea in mod diferit in
functie de perioada in care actioneaza.In perioada intrauterine si partial in
perioada de alaptare pot interfera in procesele de crestere si dezvoltare
independent sau asociat.

14.Dezvoltarea scheletului

 Oasele se dezvolta in perioada intrauterine din componenta sclerodermala a

mezodermului somitelor.Desi raman multa vreme elastice si necalcificate,in
perioada fetala nefiind necesare principalele functii ale oaselor de sustinere
si protectie,oasele sunt complet formate la nastere.Procesul de formare al
oaselor este de 2 tipuri:osificarea de membrane care debuteaza prin
mecanisme de diferentiere a celulelor din mezenchim.Procesul se reproduce
la nivelul periostului tuturor oaselor corpului fiind insa caracteristic oaselor
late de la nivelul craniului,toracelui,bazinului si al unora dintre oasele
 scurte.Osificarea de cartilaj sau encondrala este caracteristica oaselor lungi
ale extremitatilor.Fenomenul se reactiveaza pe parcursul vietii ori de cate ori
este nevoie pt repararea oaselor in caz de fractura,mecanismul fiind cel de
calusare.

15.Dezvoltarea coloanei vertebrale și a curburilor sale

 Debuteaza in saptamana 4 de viata embrionala din sclerotoamele

somitice,odata formate piesele care vor da nastere oaselor pe model
conjunctiv,ele incep sa se dezvolte si sa creasca rapid si apar primele centre
de osificare la nivelul scheletelui conjunctiv.
 La nastere,coloana nou-nascutului este dreapta ,nu prezinta curburi
fiziologice,ele vor aparea pe parcursul primului an de viata,pe masura
achizitionarii posturilor si mersului in cadrul dezvoltarii neuro-motorii a
copiluli.Lordoza cervicala apare si se stabilizeaza dupa varsta de 3 luni cand
copilul reuseste sa ridice si sa mentina capul depasind planul trunchiului
daca e pozitionat in decubit ventral.Cifoza toracala apare odata cu
achizitionare posturii asezat in jurul varstei de 4 luni,in acest moment cifoza
cuprinde atat regiunea toracala cat si pe cea lombara dand aspect de spate
rotund.Lordoza lombara se formeaza odata cu ridicarea in ortostatism a
copilului in jurul varstei de 1 an,prin modificarea pozitiei bazinului pt
echilibrarea centrului de greutate.

16. Dezvoltarea toracelui și membrelor

 Coastele sunt oase late formate dintr-o portiune centrala spongioasa si o

corticala de os compact,ele se dezvolta din portiunile laterale ale
sclerotoamelor somitice din care i-au nastere si vertebrele corespunzatoare ca
numar.Datorita modului de formare a vertebrelor se explica articularea
capului costal cu 2 vertebre invecinate si de asemenea prezenta proceselor
costiforme la nivelul regiunilor cervicala si lombara.Sternul reprezinta
portiunea anterioara a scheletelui toracelui,este un os median si nepereche
care se articuleaza prin intermediul cartilajelor costale cu coastele inchizand
anterior cutia toracica.
 Incepe in ziua 26 in care pe fetele laterale ale corpului embrional apar
crestele membrelor.Din ele,in urmatoarele 2 zile se vor forma mugurii
membrelor superioare la limita dintre zonele craniana si cervicala.Mugurii
sunt inveliti in ectoderm din care va lua nastere tegumentul.In interiorul lor
patrund celule mezodermale si enzodermale din care se vor forma
 scheletul,aparatul articular,musculatura si elementele vasculare ale
membrelor.In saptamana 6 si 7 apar 2 santuri transversal care vor delimita
mai intai segmentele distale mana/picior si ulterior pe cele proximale ale
membrelor.Initial membrele se dezvolta perpendicular pe corp ,dar sufera un
process de rotatie cu 90 gr ajungand paralele cu axul longitudinal al corpului
embrional.

17.Tipuri de malformații osoase; cauzele și momentul apariției lor

 anomalii prin lipsa segmentelor sau dezvoltare insuficienta:amelie(lipsa

membrelor),focomelie(dezvoltare insuficienta a segmentelor proximale ale
membrelor),adactilie(lipsa unor degete).
 dezvoltarea incomplete sau oprirea evolutiei unor
segmente:micromelie,microdactilie,microfalangie
 dezvoltarea exagerata a unor
membre:macrodactilia,hiperfalangia,macromelia
 elenteromelia:rotatia anormala a genunchiului
 sindactilia:alipirea degetelor pe lungime
 polidactilie:mai multe degete
 sirenomelie:fuzionarea partial/complete a membrelor inferioare
 amputatii congenitale:membrele se dezvolta intrauterine,dar in urma unor
factori patogeni materni cum ar fi bride in cavitatea uterine sau
aderente,segmentele in evolutie sunt sectionate.
 luxatia congenitala de sold care se produce prin dezvoltare insuficienta a
capului femoral si/sau a cavitatii acetabulare de pe osul coxal.
 buza de iepure:cheiloschisis
 gura de lup:palatoschisis sau gnato-palatoschisis.
 spina bifida

18.Scoliozele: generalități, definiție, incidență

 Este o boala evolutiva caracterizata prin 1 sau mai multe curburi laterale ale
coalanei laterale evidentiatein plan frontal insotita de rotatia vertebrelor.
 Torsiunea corpurilor vertebrale care deviaza de partea convexitatii,gibozitate
costala de partea convexitatii vertebrale.Se asociaza excavarea toracica de
partea concavitatii si asimetria sau inegalitatea centurilor scapulara si
pelvina.
  Incidenta:la nivel mondial:0.2%,Romania este pe primul loc,3.5% fiind luate
in evidenta aproximativ 60.000 cazuri,13.000 de cazuri la copii.In 80% din
cazuri scoliozele sunt idiopatice(fara cauza precizata) sau primitive.

19. Scoliozele: etiologie, factori favorizanți

 La copil are importanta predispozitia individuala si/sau familiala,anumite

afectiuni prezente la nastere,factori hormonali si particularitati de crestere in
perioada pubertara respectiv crestere brusca in inaltime.Insuficienta musculo-
ligamentara,inegalitatea membrelor inferioare,anumite afectiuni genetice si
congenitale cum sunt:sindromul Marfan.Distrofii musculare si alte dezechilibre
de tip muscular care pot aparea in urma afectiunilor neurologice de tipul
poliomielitei,paraliziei cerebrale infantile care determina paralizie asimetrica a
unor grupe musculare provocand dezechilibru muscular la nivelul coloanei.
 Factori favorizanti:spondilolistezis:luxatie anterioara a unor corpuri vertebrale
lombare de cele mai multe ori,poata sa apara si la nivel cervical si poate sa
intereseze si mai multe vertebre.Absenta,malformatia sau amputatia de membre
inferioare sau alte tulburari correlate cu diferentierea si dezvoltarea tisulara in
perioada de viata intrauterina.La adult:un process
inflamator:apendicita,pleurezie,un process aderential sau cicatricial:la nivel
toracal sau pleural,AVC,hernia de disc lomabara,contracturi musculare,un
fenomen dureros vertebral:lombosciatica,un traumatism vertebral sau de tren
inferior,procese infectioase,tumori.

20. Scoliozele: clasificări

 dupa prezenta sau nu a unui factor etiologic de certitudine:idiopatica si

secundara.
 dupa modul de raspuns la tratament:functionala sistructurala.
 dupa nr curburilor:1 curbura(C),2(S) sau cu 3 curburi:una fiind principala ,iar
celelalte 2 compensatorii.In general se considera principala curbura cea mai
intinsa sau cea situata la coloana dorsala.
 dupa intindere sau dupa amploarea deposturarii:partiale si totale.
 dupa stadiul evolutiv si mobilitate:mobile,initiale sau reversibile.
 dupa gravitate : de gr 1,de gr 2,de gr 3,de gr 4.
 dupa momentul de aparitie:congenital,forma infantila,scolioza juvenila,scolioza
adolescentului,scolioza adultului,scolioza batranului sau senila.
21.Scoliozele: tablou clinic

 Din incidenta de profil urmarim pozitia capului,inclinarea gatului de partea

umarului ascensionat prin hipertonia muschilor laterali si posteriori ai
gatului.Pozitia umerilor care sunt proiectati anterior,in incidenta posterioara se
observa asimetria umerilor si a liniei gatului prin hipertonia unilaterala a
fasciculului superior al trapezului,asimetria reperelor
omoplatilor,unghiuri,spina,margine mediala si eventual a raporturilor diferite
ale fiecarui omoplat cu toracele.Maginile mediale pot sa fie diferit pozitionate
fata de coloana,din aceeasi incidenta la flexia trunchiului cu bratele flectate la
90 gr se observa gibozitatea..Se mai observa inegalitatea si asimetria pliurilor
taliei si de asemenea asimetria bazinului.Din incidenta anterioara se poate
observa asimetria umerilor si claviculelor,asimetria mameloanelor care are
importanta la copii,excavarea toracelui anterior sau deformari costale,asimetria
oaselor coxale avand ca repere spinele iliace antero-superioare si punctele ilio-
cretale,oblicitatea diametrelor biacromiali,bicret,bispinos,bitrohanterian.

22.Scoliozele: metode de evaluare a deviației vertebrale

 Aprecierea deviatiei vertebrale se poate face subiectiv prin somatoscopie,dar

diagnosticul exact se realizeaza prin masurarea unghiurilor curburilor laterale si
sagitale a echilibrului occipito-sacrat in plan frontal ,a inaltimii gibozitatii si a
denivelarii umerilor si a varfurilor omoplatilor.Se poate aprecia astfel echilibrul
bazinului,echilibrul umerilor si se realizeaza examenul coloanei din profil.
 Evaluarea deviatiei scoliotice se realizeaza prin masurarea unghiului Cobb,ea se
realizeaza pe imaginea radiografica prin incidenta posterioara,pt aceasta initial
se stabilesc vertebrele care sunt situate la extremitatile curburii,platourile
acestora sunt maxim inclinate fata de convexitate.Evolutia unghiului Cobb nu
are totusi valoare predictive,acesta trebuie urmarit in coleratie cu evolutia
deviatiilor in celelalte planuri.
 Pt masurarea gibozitatii se foloseste scoliometrul,poate fi folosit direct pe
corpul pacientului cat si pe radiografie.

23.Scoliozele: evoluție și prognostic

 Intre 25-30 gr ,deformarile structurale, vertebrale,ligamentare si musculare sunt

moderate si curburile pot regresa sub tratament kinetic si mai rar
spontan.Unghiul de 30 gr al curburii scoliozei reprezinta un prag mecanic si
 peste aceasta valoarea,deformarea include si factorii ei de progresie.Scolioza
este progresiva pana la atingerea maturitatii osoase dupa care se stabilizeaza.
 Daca o curbura depaseste 30-40 gr la sfarsitul cresterii poate fi posibila o
agravare de 1 gr pe an la adult.S-au descries 2 posibilitati de agravare a
scoliozei:
1. Daca scolioza apare inainte de varsta de 10 ani ea poate ramane stabila sau lent
evolutiva timp de cativa ani pt ca ulterior sa se agraveze brusc.
2. Daca scolioza apare dupa varsta de 10 ani,ea se agraveaza in mod regulat astfel
incat se poate stabili un prognostic dupa 2-3 examene radiologice
succesive.Daca agravarea este lenta dupa mai multe radiografii prognosticul
este favorabil,prognosticul rezervat apare daca agravarea este rapida.
 Un element bun de prognostic este testul Risser:daca testul este 0,riscul de
agravare este de 68%,iar daca testul are rezultatul 3-4 riscul este mai mic de
18%.Testul se noteaza cu T si da posibilitatea de a evalua procesul de maturatie
osoasa urmarind evolutia radiologica a centrilor de osificare ai crestelor
iliace.Odata cu incheierea procesului de osificarea se realizeaza fuziunea tuturor
punctelor de osificare ale crestelor iliace.

24.Caracterele scoliozelor simple și duble

 Scolioza in C se caracterizeaza prin prezenta unei singure curburi dezvoltata la

nivel toracal sau dorso-lombar.Se caracterizeaza prin convergenta axelor
centurilor.Asimetria umerilor si soldurilor,denumirea acestui tip de scolioza se
realizeaza dupa orientarea convexitatii.
 Scolioza in S se caracterizeaza prin dezechilibrarea coloanei si
toracelui,asimetria liniei umerilor in special cranio-caudal ,dar si antero-
posterior,omoplati asimetrici in plan frontal si/sau pozitionati diferit pe
torace.Asimetria si inegalitatea hemitoracelor cu accentuarea unghiurilor costale
de partea convexitatii.In deviatii mari se observa proeminenta anterioara a unui
hemitorace,asimetria pliurilor taliei,pozitionarea asimetrica a crestelor iliace si
spinelor iliace,inegalitatea,asimetria reperelor anatomice ale membrelor
inferioare si a axelor lor articulare.

25.Scoliozele: tratament igieno-dietetic

 trebuie combatute anumite posturi care ar favoriza accentuarea unei deviatii

vertebrale cum este atitudinea soldie de sprijin pe un singur membru
inferior.Ghiozdanul cu carti nu ar trebui in mod ideal sa depasesca 2kg si va fi
purtat pe spate simetric pt ca greutatea sa fie distribuita egal pe ambii
 umeri,daca va fi purtat in mana trebuie sa se alterneze membrele superioare.Este
necesara modificarea pozitiilor vicioase adoptate de copii in timpul somnului si
anume decubit lateral de regula mereu pe aceasi parte sau pozitia mult flectata a
corpului.Se recomanda ca pacientii sa nu mentina timp indelungat pozitia aseza
la birou pt ca oboseala de intensitati diferite a grupelor musculare sa nu
determine adoptarea unor posture vicioase.Sunt recomandate pauze de
aproximativ 10 min la fiecare ora in care sa execute cateva exercitii fizice sau
chiar sa ia pozitia decubit in pat.Pacientilor cu scolioza li se recomanda o dieta
adecvata astfel incat greutatea lor sa nu depaseasca valorile optime.Acest lucru
va fi urmarit in special la pacientii supraponderali deoarece greutatea
suplimentara poate accentua deviatiile de coloana.

26.Scoliozele: ortezare

 Ortezarea in scolioza presupune aplicarea si purtarea unui corset care sa sustina

coloana in intregime.Corsetul nu corecteaza curburile scoliotice ci doar previne
progresia lor.Dupa 3 luni de utilizare este necesar un control in care se urmaresc
eventuale semne de presiune sau alte disconforturi si se ajusteaza orteza in
functie de necesitatile fiecarui utilizator.La baza executiei si functionarii
corsetelor stau cateva principii:
1. reducerea lordozei lombare care influenteaza pozitiv curbura scoliotica toraco-
lombara,prin reducerea lordozei,apofizele transversal lombare sunt impinse
posterior.
2. corsetul contribuie la realizarea elongatiei si la dezvoltarea fortelor transversale
care vor limita agravarea curburii.Elongatia actioneaza in special asupra
curburilor ample cu unghiuri de peste 50 gr in timp ce fortele transversale sunt
mai eficiente in cazul curburilor de 30-45 gr.

27.Scoliozele: tratament kinetic – obiective, metode (enumerare)

 Obiective generale

-stoparea evolutiei deposturarii

-corectarea deviatiilor si mentinearea acestor corectii

-corectarea asimetriei toracice

-reechilibrare axelor centurilor

-reducerea tulburarilor functionale si a asimetriilor secundare

-crearea unui reflex postural correct

 Obiective specific:

-asuplizarea musculaturii contracturate,de partea concavitatii

-tonifierea musculaturii de partea convexitatilor

-derotarea corpurilor vertebrale si reducerea gibozitatii costale

-cresterea amplitudinii miscarilor toracice si reeducare respiratorie

 Metoda Shroth
 Metoda translatiei lui Roederer si Ledent
 Metoda Vojta
 Metoda Klapp
 Metoda Niederhoffer-Egidy
 Metoda FED
 Metoda David

28.Metoda Shroth

 Metoda Shroth urmareste obtinerea de corectii in scolioza prin invatarea

controlului miscarii respiratorii si prin executarea de contractii musculare din
pozitii facilitatorii.Metoda consta in asezarea pacientului intr-o postura
corectiva si efectuarea de miscari respiratorii cat mai corecte eventual
impotriva unor rezistente externe aplicate de kinetoterapeut in zona de
maxima convexitate.Aceste rezistente urmaresc declansarea unor reflexe
corectoare pornite de la nivelul curburilor patologice.Programul poate fi
invatat la orice varsta,sunt recomandate 10 sedinte initiale in sala de
kinetoterapie,dupa invatarea programului,pacientul poate efectua exercitiile
la domiciliu cu ajutorul unui membru de familie.Programul contine:posturari
corective active si pasive,elongatii pasive si active,rotatii ale trunchiului de
partea concavitatii,mobilizari analitice pasive si active ale extremitatilor
urmarind echilibrarea axelor centurilor,exercitii de respiratie.

29.Metoda translației a lui Roederer și Ledent și metoda Klapp

 Metoda translatiei lui Roederer si Ledent este indicata in special in

scoliozele simple cu o singura curbura.Translatia trunchiului se realizeaza in
sens corectiv deplasand portiunea superioara catre convexitate si portiunea
mijlocie-inferioara catre concavitate.Miscarea se realizeaza cu membrele
 superioare abduse,iar kinetoterapeutul se plaseaza posterior de pacient pt a
corecta executia.
 Metoda Klapp se bazeaza pe observatia potrivit careia la patrupede nu apar
devieri scoliotice,de asemenea s-a observant tot la patrupede mobilizarea
latero-laterala a coloanei in timpul mersului.Pornind de la aceste
observatii,Klapp a intocmit un program de exercitii realizate din
patrupedie,prin adoptarea si mentinerea posturii patrupede coloana vertebrala
devine orizontala si nu mai sustine greutatea trunchiului,a centurii scapulare
si a capului,astfel va fi mai usor de mobilizat in lateral in special la nivel
lombar.Klapp a descris 5 posturi de pornire:2 redresate deasupra orizontalei
cu actiune lordozanta asupra coloanei lombare si cifozanta asupra celei
toracale,una orizontala si 2 coborate sub orizontala care delordozeaza
coloana lombara.Exercitiile executate din aceste posturi au urmatoarele
obiective:asuplizarea musculaturii contractate,alungirea musculaturii
scurtate,tonifiere musculara,corectarea curburilor.

30.Metoda Vojta

 Metoda Vojta este utilizata pt tratamentul tulburarilor de postura si a celor de

miscare,indiferent de varsta subiectului.Eficienta tratamentului este cu atat
mai mare cu cat el este aplicat mai precoce.Durata tratamentului este de luni
sau ani mai ales in tulburarile posturale insotite de disfunctii
cerebrale.Metoda se bazeaza pe initierea unor stimuli care sa determine la
nivelul creierului activarea unor modele de miscare preformate,metoda este
utilizata in tratamentul de font ,in tulburari de coordonare,paralizii spastice
cerebrale,leziuni cerebrale de tipul hemiparezelor,paraparezelor,tri sau
tetraparezelor,leziuni de neuron motor periferic,afectiuni
musculare,deposturari vertebrale,afectiuni ale articulatiilor
coxofemurale,tulburari de deglutitie si/sau masticatie,tulburari ale functiei
respiratorie. In scolioza prin actionarea unor puncte trigger s-au declansat
reflexe posturale care au ameliorat pozitia coloanei vertebrale si atitudinea
generala a corpului.

31.Metodele Niederhoffer – Egidy și David

 Metoda Niederhoffer-Egidy are la baza teoria potrivit careia musculatura

transversala a trunchiului este esentiala pt mentinerea posturii ortostatice si
respectiv a rectitudinii vertebrale,din acest grup muscular fac parte:muschi
heterogeni din punct de vedere al pozitiei pe trunchi,dar si din acela al
 actiunii principale:muschiul trapez,marele dorsal,romboizii,patratul
lombar,ilio-psoas,transvers abdominal.Teoria se bazeaza pe faptul ca in
scolioza se inregistreaza aniotrofia acestor muschi de partea concavitatii si
hipotrofia de partea convexitatii.Erectorii spinali ar avea prin muschii
multifizi,efect de agravare a rotatiei vertebrale.Metoda urmareste tonifierea
musculaturii transversala prin exercitii de tip izometric,executate din posturi
corective prin aplicarea de contrarezistente de catre kinetoterapeut.Sunt
utilizate postur de pornire foarte precise,iar contractiile izometrice urmaresc
tractionarea coloanei catre partea concave pt obtinerea corectiei curburii.Pe
parcursul desfasurarii exercitiului se urmareste realizarea pe durate egale:a
unei contractii progresiv crescande,a unei contractii statice de mentinere,a
relaxarii progresive de final.
 Metoda David este o metoda de tonifiere analitica a musculaturii
paravertebrale profunde indiferent de nivel,sub control informatizat si cu
feed-back concomitent.Aparatele David sunt 6 permitand antrenarea
musculaturii regionale pe fiecare directie de miscare din pozitie asezat care
fixeaza dupa necesitati centura pelvina si articulatia coxofemurala si
respectiv centura scapulara si articulatiile scapulohumerale.Aparatele se
utilizeaza dupa o evaluare initiala,iar pe parcursul tratamentului se mai
recomanda 1-2 evaluari intermediare.Se apreciaza astfel evolutia in precizia
miscarilor,forta si mobilitate.

32.Metoda FED

 Metoda FED este relativ noua in comparativ cu metodele prezentate,dar are

aceleasi principii de actiune,metoda utilizeaza un aparat care realizeaza
obiectivele enuntate in denumirea sa:fixare,elongatie,derotare.Ea consta in
fixarea tridimensionala a coloanei vertebrale prin intermediul aparatului care
realizeaza elongatie continua,pasiva,mai produce fixarea coloanei in pozitie
corectiva si aplicarea de presiuni in punctele de intoarcere ale
curburilor.Tratamentul cu ajutorul aparatului ortospinal va fi completat cu
kinetoterapie de asuplizare-tonifiere din pozitii hipercorective,durata
tratamentului este variabila in functie de varsta,marimea curburilor si
raspunsul fiecarui pacient.Metoda are ca obiectiv final corectia posturala in
scopul integrarii socio-profesionala a persoanelor scoliotice.S-au citat
rezultate bune la pacienti cu deviatii de 100 gr la care curburile s-au redus
pana la 20 gr.Corectiile mai importante s-au observant la copii,la adulti ele
fiind de aproximativ 30 gr.
33.Conținutul programelor de kinetoterapie în scolioze

 Stabilizarea curburilor este necesara in scoliozele duble unde pt a putea lucra

asupra unei curburi trebuie sa o fixam pe cea de-a doua,in caz contrar cea de-
a doua se agraveaza.
 Exercitiile statice constau in posturarea asimetrica de tip corectiv sau
hipercorectiv si din presiuni sau tractiuni aplicate de kinetoterapeut in
punctul de maxima convexitate.
 Pozitiile initiale sunt:ortostatism,asezat,patrupedie,toate variantele de decubit
si atarnat.
 Exerctitiile dinamice constau in mobilizari asimetrice care solicita diferit
zonele simetrice ale corpului in scopul corectarii deficientei.Mobilizari
simetrice in scopul exersarii simtului de simetrie corporala si de creare a
reflexului postural corect.

34.Forme particulare de scolioză

 Scoliozele functionale sunt scolioze nestructurate sau atitudini scoliotice care

se caracterizeaza prin faptul ca deviatia laterala a coloanei este complet
reductibila atat clinic cat si radiologic in pozitia decubit dorsal.Acest tip de
scolioze nu se insotesc de rotatie vertebrala,de modificari de structura a
corpurilor vertebrale sau de gibozitate,ele se reduc spontan sau prin
interventie terapeutica minima.
 Scoliozele secundare:scolioza profesionala,scolioza din tulburarile de auz si
vedere,scolioza antalgica.
 Scoliozele congenitale se datoreaza unor defecte de formare a oaselor sau
unor defecte segmentare:vertebrale cuneiforme,hemivertebre.
 Scoliozele neuro-musculare:
1. neuropatice:
 prin leziune de neuron motor central(AVC)
 paralizie cerebrala
2. miopatice:
 distrofii musculare
 hipotonia musculara congenitala
 Neurofibromatoza,afectiune genetica care perturba cresterea neuronala si
evolueaza cu aparitia de tumori cerebrale in general benigne ,dar cu potential
de malignizare.Se manifesta prin tulburari secundare de auz,dificultati de
invatare,tulburari cardiovasculare.
  Scoliozele din afectiuni mezenchimale:sindrom Marfan,sindrom Elen
Danlouse.
 Scolioze posttraumatice:prin fracturi vertebrale fara interesare medulara.
 Scolioze prin contracture musculare de cause extravertebrale.
 Scolioze din osteo si controdistrofii
 Tumori
 Boli reumatologice
 Tulburari metabolice:osteogenesis imperfect,rahitism,osteoporoza
 Scolioze prin afectiuni lombosacrate:spina
bifida,spondilolistezis,spondiloliza
 Infectii vertebrale

35.Deviații de coloană în plan sagital – definiții

 Curburile fiziologice sagitale sunt lordoza cervicala,cifoza dorsala,lordoza

lombara,cifoza sacro-coccigiana.Aceste curburi apar dupa nastere in functie
de solicitarile motorii si de achizitii,exceptand cifoza sacro-coccigiana care
este preformata.Aparitia lordezei cervicala se asociaza cu momentul in care
sugarul isi mentine capul deasupra orizontalei cand este pozitionat in decubit
ventral.Lordoza este curbura coloanei cu concavitatea orientata anterior,este
considerate patologica si necesita tratament cand deviatia depaseste 50 gr.De
multe ori ele sunt interdependente,mai ales la nivelul regiunilor dorsala si
lombara,agravandu-se reciproc.

36.Clasificarea cifozelor

 Functionale: sunt deviatii de mica amploare cu aparitie si evolutie lenta

treptata si progresiva in general nedureroase si care au prognostic favorabil.
 structurale/patologice: se caracterizeaza prin curburi mai accentuate si mai
grave cu modificari importante de forma si structura la nivelul corpurilor
vertebrale,ele pot antrena tulburari functionale sau pot afecta structure
invecinate.
 pozitia deviatieie:cifoze tipice care se suprapun peste cifoza fiziologica
toracala limitandu-se la regiunea dorsala a coloanei si cifozele atipice care
depasesc ca intindere regiunea toracala in sens ascendant la nivel
cervical,descendent la nivel lombar sau in ambele sensuri dand nastere
 cifozei totale.Tot atipice sunt cifozele localizate in alte regiuni:cifoza
lombara.

37.Cifoze – tablou clinic

 Aspectul caracteristic al trunchiului care este angular sau sub forma de spate
rotund,capul deviat anterior,in situatii grave cu privirea orientata
inferior,umerii antedusi,omoplatii departati de planul toracelui,toracele
aplatizat anterior sau excavat modificare care este intr-o oarecare masura
aparenta.Deposturari ale bazinului si ale membrelor in special
inferioare,afectarea membrelor inferioare si in special a articulatiei
coxofemurale agraveaza postura si mobilitatea pacientului.Tulburari
functionale:cardiovasculare,respiratorii.Amploarea acestora este dependenta
de marimea deviatiei,capacitate de efort scazuta.

38.Obiectivele kinetoterapiei în cifoze (dorsală, lombară, totală)

 Obiectivele kinetoterapiei in cifoza dorsala:

 Tonifierea in conditii de scurtare sau in cursa interna a musculaturii
paravertebrale alungite,asuplizarea musculaturii scurtate de la nivelul fetei
anterioare a toracelui si abdomenului,corectarea deposturarilor secundare de
la nivelul capului,umerilor,omoplatilor,toracelui anterior.Recastigarea
controlului corporal prin formarea unui reflex postural corect.
 Obiectivele kinetoterapiei in cifoza lombara:
 Tonifierea musculaturii paravertebrale lombare in conditii de
scurtare,asuplizarea musculaturii scurtate(muschii peretelui abdominal si
ilio-psoas),corectarea deposturarilor secundare(retroversia bazinului si
flexumul in articulatiile membrelor inferioare) si formarea unui reflex
postural corect.
 Obiectivele kinetoterapiei in cifoza totala:
 Tonifierea in cursa interna a musculaturii paravertebrale si a celei posterioare
a toracelui care sunt alungite,asuplizarea musculaturii scurtate(musculatura
anterioara a trunchiului de la nivelul toracelui si abdomenului ,dar si a
musculaturii antero-laterale a gatului),corectarea deposturarilor secundare
inregistrate in fiecare caz in parte si formarea reflexului postural corect.

39.Tipuri particulare de cifoză – Spondilita anchilopoietică

 Este o afectiune inflamatorie cu evolutie cronica a carei etiologie nu este

inca cunoscuta,afecteaza in mod predominant coloana vertebrala,procesul
 inflamator debuteaza la nivelul articulatiilor sacro-iliace si progreseaza
ascendent.Boala evolueaza cu fibroza,osificare si anchiloza a coloanei
vertebrale care justifica denumirea.
 Durata perioadei dureroase in SPA este mare,de obicei peste 3
luni,localizarea cervicala indica afectarea acestui segment.Diminuarea
mobilitatii coloanei lombare este produsa la depusul bolii de contractura
musculaturii paravertebrale,iar tardiv difuziunea corpilor vertebrali.
 Testul Stibor :se masoara distanta intre apofiza spinoasa C7 si S1,dupa flexia
trunchiului ea trebuie sa creasca cu peste 10 cm.
 Descoperirea de materiale moderne usor de adaptat pe corpul
pacientilor,termoformabile au adus mijloace noi in tratamentul
ortopedic,corsetele fiind mai usoare si mai aproape de
fiziologic.Kinetoterapia urmareste obiectivele generale ale tratamentului
cifozelor insistandu-se in fazele initiale ale bolii asupra prevenirii
deposturarilor

40.Tipuri particulare de cifoză – Maladia Scheuermann

 afectiune vertebrala a adolescentului al carui substrat morpologic este

leziunea degenerativa a zonei de crestere osteocartilaginoase a platourilor
corpurilor vertebrale.Aceasta leziune are o dubla consecinta:deformarea
corpurilor vertebrale si constituirea de hernie ale discurilor la nivel
intraspongios in corpul vertebrelor adiacente.,urmarea este aparitia unei
cifoze progresive.
 Cea mai frecventa localizare este la nivel toracal in zona dorsala superioara
si medie.Evolutia bolii duce la instalarea progresiva a unei cifoze care se
agraveaza in timp constintuind “spatele rotund”.
 Maladia evolueaza in 3 stadii:
 Debuteaza la 8-10 ani si este stadiul functional,fara dureri si fara
limitarea miscarilor.La inspectie se observa ca,copilul mentine mai
greu pozitia trunchiului ceea ce poate sugera evolutia catre boala
Scheuermann desi din acest stadiu este posibil ca boala sa nu
evolueze.
 Stadiul florid este cuprins intre 10-16 ani,stadiu in care se constituie
treptat,insidious o redoare dorsala sau dorso-lombara,in rare cazuri
lombara.Semnele clinice se instaleaza progresiv si sunt confirmate de
examenele radiografice.Cifoza este partial fixata si adesea dureroasa
 cu cresteri de intensitate a durerii in conditii de oboseala,ortostatism
prelungit sau suprasolicitare.
 Stadiul tardiv care se instaleaza dupa varsta de 18 ani,odata cu fixarea
cifozei,in acest stadiu numai poate fi corectata nici activ nici pasiv,iar
mobilitatea segmentului respectiv este ft mult limitata.Durerile pot
lipsi,iar tulburarile manifestate se datoreaza insuficientei
musculare,unor suferinte ligamentare si unor modificari degenerative
a tesuturilor conjunctive.

41.Hiperlordoze: definiție, indicatori de gravitate, momente de apariție

 Sunt curburile coloanei ale caror convexitati sunt orientate anterior,in

conditii fiziologice ele sunt localizate la nivel cervical si lombar,dar
accentuarea care determina cel mai frecvent formele patologice este la
nivelul coloanei lombare.Lordozele nefiziologice se datoreaza discurilor
intervertebrale de grosimi inegale.
 Gravitatea hiperlordozei poate fi apreciata si dupa amplitudinea
deviatiei.Lordozele usoare au o deviatie de max 30 gr,lordozele medii au
ungiul intre 30-50 gr,iar lordozele grave au deviatii de peste 50 gr.
 Lordozele pot aparea la orice varsta:
 lordoza congenitala este o forma patologica ft rara si se datoreaza absentei
procesului de segmentare posterioara sau hipertoniei congenitale a
muschiului ilio-psoas.
 imediat dupa formarea lordozelor normale,in jurul varstei de 1 an
 dupa varsta de 3 ani
 in etapa de crestere rapida a corpului din etapa pubertara
 dupa incheierea cresterii
 la batrani,hiperlordozele pot aparea din cauza osteoporozei sau compensator
pt cifozele senile

42.Hiperlordoze: clasificări

 dupa regiunea in care se localizeaza,vorbim de lordoza tipica,care se

localizeaza lombar suprapunandu-se peste cea fiziologica.Lordoza
atipica,care apare in zona toracala inalta sau in zona toraco-lombare.
 dupa momentul aparitiei,daca hiperlordoza este prima deposturare este
denumita primara,daca este consecutiva si compensatorie dupa alta curbura
patologica este secundara.
  dupa dimensiunea zonei implicata in deposturare,vorbim de lordoze scurte
implicand un nr redus de vertebre si lordoze lungi implicand o intreaga
regiunea sau toata coloana.
 dupa cauza si forma clinica vorbim de:lordoza mobila,lordoza statica,lordoza
compensatorie,formele profesionale,lordozele fixate,lordozele dinamice.
 dupa varsta de aparitie,lordozele sunt:congenitale,infantile,pubertare,de
maturitate,senile
 dupa gravitate se descriu lordozele functionale care au 4 forme clinice,ele se
corecteaza la flexia trunchiului chiar daca segmentul nu se inverseaza in
timpul miscarii de testare:atitudine lordotica,lordozele habituale,lordozele
profesionale,lordozele compensatorii.

43.Hiperlordoze: evoluție, prognostic și tablou clinic

 Lordozele simple si cele mobile evolueaza in general ft lent si nu produc

modificari secundare articulare si de schelet.Ele beneficiaza cel mai mult de
tratamente si kinetoterapii.In formele structurate,neglijate evolutia este catre
agravare prin accentuarea curburii primare si compensarea ei cu cifoza
toracala.Lordozele secundare raspund deasemenea la tratament instituind
dupa inlaturarea cauzelor care le-au produs,in acest caz interventia
terapeutica trebuie sa fie precoce pt a preveni instalarea tulburarilor sau
distructiilor osoase si articulare.
 Tablou clonic:dureri lombare,anteversia de bazin,flexum in articulatiile
coxo-femurale,hiperextensie a genunchilor,proeminenta peretelui abdominal
care pare balonizat,astenie fizica,accentuarea lordozei lombare.
 Prognosticul lordozelor este in general mai bun decat al cifozelor
exceptandu-le pe cele atipice sau totale.Formele simple si mobile raspund cel
mai bine la tratamentul kinetic si recuperator,iar daca el este precoce si
corect realizat se poate obtine corectia aproape completa a deviatiei.Formele
grave necesita tratament corector mai agresiv similar scoliozelor si cifo-
scoliozelor

44.Kinetoterapia în hiperlordoze

 Obiectivele kineto in hiperlordoza:

 tonifierea in conditii de scurtare a musculaturii abdominale
 tonifierea in conditii de lungire a muschilor lombasacrati,ilio-psoas
  asuplizarea flexorilor soldului si genunchilor
 refacerea mobilitatii articulare
 corectarea anteversiei bazinului
 corectarea mersului
 cresterea capacitatii de effort
 crearea reflexului postural correct
 Program de exercitii active:
 Se utilizeaza ca pozitii de pornire:
 decubitul dorsal cu soldurile flectate care produce delordozare
lombara,din aceasta postura se realizeaza ex de rotatii ale bazinului
alternative,flexii simultane sau alternative de trunchi,bazin si membre
inferioare.
 Din asezat pe saltea cu membrele inferioare extinse si abduse la 30-45
gr,flexii de trunchi cu membrele superioare extinse pt a atinge
simultan picioarele cu mainile sau alternative pe segmentul
contralateral.
 Din ortostatism,exercitii variate care implica flexia trunchiului.
 Exercitii din posturile Klapp,utilizandu-le pe cele cu trunchiul sub
orizontala,delordozante.
 Asezat cu trunchiul flectat,pozitie care este folosita si in
antrenamentul la effort pe cicloergometric(bicicleta).

45.Cifolordoze

 Sunt afectiuni in care sunt prezente 2 deviatii vertebrale de sens opus in plan
sagittal,cea de-a doua curbura fiind de obicei compensatory.

46.Spate plan

 Deficient globala a coloanei caracterizata prin insuficienta incurbare a

rahisului in plan sagittal.Curburile fiziologice sunt mai mici decat normal
sau sunt absente,coloana devenind rectilinie.Poate fi urmare a tratamentului
chirurgical pt corectarea scoliozelor structurale sau a cifo-scoliozelor.In
aceste situatii tratamentul pe care il aplicam spatelui plan este doar paliativ si
nu se va incerca formarea sau accentuarea curburilor vertebrale.

47.Luxația congenitală de șold – definiție, forme

  Luxatia congenitala de sold este o maladie care consta in dezvoltarea
anormala a articulatiei coxo-femurale,care afecteaza cresterea,dezvoltarea si
starea de sanatate a copilului.Se mai numeste displazie luxanta de sold.

48.Luxația congenitală de șold – incidență

 Maladia luxanta a soldului apare in mod exceptional la copii re rasa galbena

si practice este absenta la copii de rasa neagra.Incidentele variaza intre,o
medie pe glob este de 3 la mie,in Romania 1 la mie,frecventa mai mare fiind
in nordul Transilvaniei.
 Boala are predispozitie familiala citindu-se aglomerari de pana la 5 cazuri
intr-o familie pe 2-3 generatii,este frecventa la pacientii de genul
feminine,intregistrandu-se un raport de 7/1 fata de genul masculine.

49.Luxația congenitală de șold – Factori cauzali și favorizanți

 Factori genetici
 Factori hormonali materni
 Alti factori materni :HTA(hipertensiune pe durata sarcinii)
 Factori obstetricali:prima sarcina,prematuritate,sarcini multiple
 Factori mecanici:macrozomia fetala,presiunea intrauterine asupra bazinului
fetal,presiunea unilaterala a sacului matern asupra soldului copilului care
determina deviatie excesiva intre abductie si flexie favorizand luxatia
unilaterala,cantitatea redusa de lichid amniotic sau oligoamnioz,prezentatia
pelviana,extensia genunchilor fetali in timpul nasterii
 Factori constitutionali:cuprind particularitati ale dezvoltarii perinatale cu
aparitia unei discordante intre momentul derotarii femurului si intarzierea
dezvoltarii acetabulului pe de alta parte.
 Factorii postnatali:infasatul tip mumie sau posturarea in brate in timpul
plimbarii

50.Modificări morfologice în luxația congenitală de șold

 La nivel acetabular:cavitatea este mai putin adanca sau mai larga sau ambele
si marginea superioara/spranceana acetabulului este insufficient dezvoltata.
 La nivelul partilor moi articulare:hiperlaxitate
ligamentara,supradimensionarea ligamentului rotund care impiedica
patrunderea capului femoral in acetabul.Labrul fibrograsos hipertrofiat
proeminand catre acetabul si impiedicand patrunderea capului femoral in
acetabul.
  La nivel femoral:cap femoral aplatizat cu dimensiuni reduse mai indepartat
de cavitatea acetabulara sau anormal ascensionat,depasind
cavitatea.Anteversie importanta a femurului
 La nivelul axelor articulare:coxavalga

51.Luxația congenitală de șold – metode de diagnosticare

 Diagnosticul poate fi stability in primele 3-4 zile de viata,insa exista cazuri

mai greu de diagnosticat care necesita 3-4 luni de monitorizare.Diagnosticul
cuprinde metode clinice si imagistice(radiografice,ecografice).

52.Luxația congenitală de șold – evoluție, prognostic, diagnosticare

Evolutie si prognostic:

Prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului si a instituirii tratamentului.

Daca tratamentul debuteaza in faza de displazie luxanta (in primele sapt dupa
nastere) prognosticul este foarte favorabil. Pt luxatia teratologica (dignosticata si
tratata inainte de mers) prognosticul ramane bun. Cand diagnosticul se pune dupa
ce coplul a inceput sa mearga, prognosticul este variabil fiind legat de varsta la care
a fost instituit tratamentul, de tipul acestuia, de complicatiile care pot aparea intra
si post teraputic.

Diagnosticul poate fi stabilit in primele 3-4 zile de viata, insa exista cazuri mai
greu de diagnosticat care necesita 3-4 luni de monitorizare. Diagnosticul cuprinde
metode clinice si imagistice (radiografice, ecografice).

Semnul Ortolani poate fi pus in evidenta precoce dupa nastere si este descris ca
un usor declic la mobilizarea coapselor in flexie pe bazin urmata de abductee.

Manevra Bartlow este similara precedentei, dar difera priza examinatorului,

scopul manevrei de a provoca luxatia prin adductia coapsei si presarea ei posterior
pt a scoate capul femoral din articulatie.

Limitarea miscarilor de abductie, exagerarea miscarilor de rotatie care in displazie

sunt posibile pana la 180 gr. Asimetria pliurilor anteromediale ale coapsei sau
pliurile adductorilor, semnul poarta numele de Peter Bade.

Testul Thomas care pune in evidenta lipsa contracturii fiziologice in flexie la

nivelul genunchiului, manevra se realizeaza din decubit dorsal al copilului,
examinatorul presand usor coapsa si realizand cu cealalta mana extensia gambei,
miscarea se realizeaza fara rezistenta obtinandu-se uneori hiperextensia.

53.Luxația congenitală de șold – tratament profilactic și igienicTratament

Tratamentul profilactic consta in examinarea atenta a nou-nascutilor prin

aplicarea manevrelor de evidentiere a luxatiei dar si prin examen ecografic.

Tratamentul igienic

Copilul, mai ales cel cu preispozitie familiala la DDS (displazie de sold) nu

trebuie infasat cu membrele inferioare stranse pt ca presiunea externa favorizeaza
luxatia capului femural. Infasarea stransa actioneaza ca un mijloc de contentie
determinand si insuficienta muschilor coapsei si muschilor fesieri.

Se va evita presiunea incorecta asupra coapsei care se produce prin posturarea

copilului in decubit lateral de partea afectata si cu membrele inferioare extinse.

Se va recomanda mamei o pozitie corecta de purtare a copilului in brate dar si

adaptarea mobilierului pentru a permite pozitia corectiva a soldurilor. In cazul
acestor copii nu se va folosi premergatorul care prin stimularea precoce a mersului
si dezvoltarea de presiuni asupra articulatiei poate agrava afectiunea.

Din acelasi motiv este contraindicata utilizarea metodei vechi terapuetice de

mobilizare a copilului in aparat gipsat care poate duce in timp la necroza de cap
femural.

Posturarea specifica a copilului cu membrele inferioare abduse la 90° prin

diferite metode:

perna de abductie Frejka: reprezinta un mijloc de ortezare minim traumatic care

nu impiedica mobilizarea activa si cresterea copilului

diverse tipuri de atele: Von Rosen, Putii, Craig, Colemann

tehnici de reducere si mentinere ortopedica a pozitiei corective de tip Lange sau

Lorentz care constau in adoptarea unor posturi succesive:

- flexie+abductie+rotatie mediala a soldului

 - extensie+abductie+ rotatie mediala a soldului

- extensie+adductie+ rotatie mediala a soldului

- usoara abductie in pozitie indiferenta de rotatie

Posturile trebuie schimbate la 3-6 luni, sub control radiologic (din 3 in 3 luni
este cel mai indicat). Pozitiile se pot obtine prin extensii blande, continue in posturi
diferite ale copilului, cu benzi adezive (kinesio tapping) sau pe atele speciale.

Exceptie face flexia initiala din care nu se recomanda tractiune (elongatie) a

soldului deoarece exista riscul de afectare a arterei circumflexe a soldului.

Metoda Sommerfield consta in reducerea capului femural in acetabul prin

extensie continua a membrelor inferioare pozitionate in rotatie interna utilizand
greutati de 1/10 sau 1/12 din greutatea corpului copilului. Prin acest procedeu capul
femural poate reintra in cotil datorita relaxarii grupelor musculare. Dupa 8-10 zile
de extensie se imobilizeaza in aparat gipsat in rotatie interna fortata timp de 30-40
zile. Perioada se reduce la copilul mai mare deoarece exista riscul de aparitie a
redorilor articulare (prin macanism de retractie capsulara).

Hamul Pavlik este indicat in primul an de viata copiilor cu displazie de sold sau
cu luxatie congenitala. Este o structura formata din chingi de piele si material textil
care se fixeaza pe corpul copilului mentinand pozitia de corectie a luxatiei (coapse
abduse si genunchi flectati). In prima luna dupa montare hamul va fi purtat non-
stop exceptand imbaierea si schimbarea scutecelor. In luna a 2-a se recomanda
purtarea timp de 16 ore/zi iar daca rezultatele sunt bune se va prelungi purtarea in
luna a 3-a timp de 8 ore/zi. Dimensiunile hamului vor fi ajustate potrivit ritmului
de crestere individual. Hamul nu este recomandat:

- copiilor cu solduri normale sau celor cu hiperlaxitate ligamentara;

- in redori articulare cu sold instabil in abductie

- copiilor peste varsta de 8 luni.

Pe durata purtarii hamului sunt necesare controale periodice.

54.Posturarea în luxația congenitală de șold

Posturarea specifica a copilului cu membrele inferioare abduse la 90° prin diferite

metode:

perna de abductie Frejka: reprezinta un mijloc de ortezare minim traumatic care

nu impiedica mobilizarea activa si cresterea copilului

diverse tipuri de atele: Von Rosen, Putii, Craig, Colemann

tehnici de reducere si mentinere ortopedica a pozitiei corective de tip Lange sau

Lorentz care constau in adoptarea unor posturi succesive:

- flexie+abductie+rotatie mediala a soldului

- extensie+abductie+ rotatie mediala a soldului

- extensie+adductie+ rotatie mediala a soldului

- usoara abductie in pozitie indiferenta de rotatie

Posturile trebuie schimbate la 3-6 luni, sub control radiologic (din 3 in 3 luni
este cel mai indicat). Pozitiile se pot obtine prin extensii blande, continue in posturi
diferite ale copilului, cu benzi adezive (kinesio tapping) sau pe atele speciale.

Exceptie face flexia initiala din care nu se recomanda tractiune (elongatie) a

soldului deoarece exista riscul de afectare a arterei circumflexe a soldului.

Metoda Sommerfield consta in reducerea capului femural in acetabul prin

extensie continua a membrelor inferioare pozitionate in rotatie interna utilizand
greutati de 1/10 sau 1/12 din greutatea corpului copilului. Prin acest procedeu capul
femural poate reintra in cotil datorita relaxarii grupelor musculare. Dupa 8-10 zile
de extensie se imobilizeaza in aparat gipsat in rotatie interna fortata timp de 30-40
zile. Perioada se reduce la copilul mai mare deoarece exista riscul de aparitie a
redorilor articulare (prin macanism de retractie capsulara).

Hamul Pavlik este indicat in primul an de viata copiilor cu displazie de sold sau
cu luxatie congenitala. Este o structura formata din chingi de piele si material textil
care se fixeaza pe corpul copilului mentinand pozitia de corectie a luxatiei (coapse
abduse si genunchi flectati). In prima luna dupa montare hamul va fi purtat non-
stop exceptand imbaierea si schimbarea scutecelor. In luna a 2-a se recomanda
purtarea timp de 16 ore/zi iar daca rezultatele sunt bune se va prelungi purtarea in
luna a 3-a timp de 8 ore/zi. Dimensiunile hamului vor fi ajustate potrivit ritmului
de crestere individual. Hamul nu este recomandat:

- copiilor cu solduri normale sau celor cu hiperlaxitate ligamentara;

- in redori articulare cu sold instabil in abductie

- copiilor peste varsta de 8 luni.

Pe durata purtarii hamului sunt necesare controale periodice.

55.Kinetoterapia în luxația congenitală de șold – obiective și conținut

Obiectivele kineto:

refacerea mobilitatii articulare a soldului prin antrenarea analitica afiecarei

directii de miscare, respectiv: flexie, extensie, abductie, rotatie externa (adductia si
rotatia interna sunt contraindicate)

reeducarea ortostatismului prin tonifierea muschilor bazinului cu rol postural,

respectiv: fesieri, tensor al faciei lata, asuplizarea muschilor scurtati si hipertoni:
iliopsoas, adductori dar si a musculaturii trunchiului

stabilizarea articulatiei soldului (inzavorare) si fixarea capului femural in

cavitatea cotiloida prin tonifierea muschilor pelvitrohanterieni: rotatori externi ai
coapsi si respectiv a muschilor rotatori interni cu rol in mers

reeducarea posturii, echilibrului, mersului, coordonarii

refacerea miscarii controlate pentru a corecta asimetriile induse de luxatii

combaterea durerii si redorilor articulare

corectarea deposturarilor secundare

corectarea tulburarilor de crestere secundare imobilizarii

56.Program de recuperare precoce a șoldului operat (primele 14 zile)

Zilele 1-4:

- pacientul pastreaza repausul la pat si executa exercitii invatate in perioada

preoperatorie care nu implica mobilizarea segmentului operat: mobilizari usoare la
distanta de interventia chirurgicala (glezna si picior), exercitiii de respiratie,
exercitii de relaxare, antrenament mental si mobilizari ale segmentului neafectat,
condrolateral. Unii recuperatori recomanda in primele 7 zile aplicarea unei orteze
gipsate amovibile (care poate fi detasata) in scop antirotational

Ziua a 5-a:

Pacientul este pozitionat in decubit dorsal. In ziua a 5-a debuteaza ..... ale
genunchiului si ale gleznei. Din ziua a 5-a poate fi suportata propria greutate. Se
admit numai miscari de flexie si de adductie, abductia si rotatiile sunt inca
contraindicate.

Cu pacientul posturat in decubit condrolateral de partea sanatoasa se executa

exercitii de abductie pe partea sanatoasa.

Greutatea proprie a segmentului poate fi suportata.....cu ....i flexie dorsala.

Abductia antigravitationala tensioneaza muschiul fesier mijlociu antrenand insa si
tensorul fasciei lata si ceilalti pelvitrohanterieni. Daca marele trohanter a fost
sectionat in timpul interventiei, osteosinteza lui este incompleta, contractia
puternica a pelvitrohanterienilor trebuie evitata. In aceste cazuri se recomanda
evitarea abductiei si a icarcarii membrului inferior. Miscarile vor fi introduse in
program dupa inca 5-6 saptamani.

Zilele 5-7

Pacientul este plasat in asezat la marginea patului cu membrele inferioare in

sprijin pe sol. Greutatea corpului se transfera astfel pe tuberozitatile ischiadice si pe
plante. Din aceasta poz se realiz misc de extensie a genunchilor cu mobilizari
active de glezne.

In ziua a 7-a se introduce transferul din pat pe scaun, pacientul incarcandu-si pe

durata scurta membrele inferioare. Se executa flexia soldului operat pana la 90°
prin flexia trunchiului.

Ziua 8

Pacientul incepe mersul cu mijloace ajutatoare: cadru inalt cu sprijin axilar, apoi
cadru scurt de mers apoi carja. Membrul afectat se sprijina partial si intermitent pe
sol incarcarea usoara si progresiva grabind consolidarea osteosintezei prin factori
mecanici (refacerea liniilor de forta). Pacientul va fi corectat permanent pt ca
modelul de mers sa respecte cat mai mult posibil succesiunea normala de pasi.

Ziua 9

Programul din zilele anterioare continuat pt antrenarea tolerantei la mers. Se

realizeaza prin: mers intre bare paralele cu autocontrol vizual in oglinzi. Intregul
program (exercitii + mers) nu va depasi 90 min.

Ziua 10

Programul de mers se prelungeste la 120 min/zi fragmentat in perioade de 20-30

min.

Zilele 11-12

Mersul continua cu cresterea incarcarii. Se urmareste cresterea amplitudinii

miscarilor de flexie si extensie. Pacientul; are libertatea de a alege dificultatea si
durata deplasarii (pante, scari, teren accidentat) in scopuri precise sau doar ca
exercitiu

Zilele 12-14

Pacientul continua programul de exercitii in sala si programul de mers si

primeste instructiuni asupra programului recuperator la domiciliu.

57.Luxația congenitală de șold – mijloace asociate kinetoterapiei

Mijloace asociate kinetoterapiei

- masaj decontracturant si/sau tonifiant

- fizioterapie

- terapie calda de tip umed: impachetari cu namol cald, nisip sau

parafina cu rol asuplizant si decontracturant

- hidrokinetoterapie la temeperatura de confort termic :28°-32°

- electroterapie cu rol decontracturant sau tonizant

- terapie ocupationala este o metoda de reeducare activa care completeaza

kinetoterapia folosind diverse activitati adaptate tipului de deficiente motorii in
scop recreativ si terapeutic; ele ajuta bolnavul sa foloseasca mai bine muschii
ramasi indemni (sanatosi) recuperand functia celor afectati si contribuind astfel la
readaptarea functionala la gesturile vietii curente. Prin aceasta terapie se evita
pasivitatea in care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade lungi, trezindu-i
interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala
la efort.

58.Coxa vara congenitală

Coxa vara poate fi:

congenitala (esentiala) purtand denumirea si de displazie de coapsa;

este mai frecvent bilaterala - poate aparea pe parcursul dezvoltarii in primul an

de viata prin inchiderea prematura a cartilajului de crestere metafizar

mai poate fi dobandita: dupa luxatii ale coapsei, dupa fracturi de col femural, in
caz de osteoporoza sau osteoliza; in acest caz este de obicei unilaterala

Ambele forme se pot complica cu scurtarea membrului inferior afectat, deficite

de mers (schiopatare sau mers Trendelenburg), durere, diverse artropatii, deficiente
functionale (genu valgum secundar), formele grave necompensate necesitand
tratament chirurgical.

Afectiunea se poate corela cu greutatea excesiva sau dimpotriva cu insuficienta

si hipotonie musculara in cazul persoanelor subponderale. Gravitatatea afectiunii se
poate aprecia prin unghiul de acoperire a capului femural in radiografia din
incidenta anterioara. Unghiul poarta numele de unghi Wiberg. Unghiul normal este
de 10-15° cand acesta este mai mare si situatia este mai grava.

Tratamentul este chirurgical pentru a se corecta unghiurile articulare si anume:

unghiul de inclinare a colului si eventual reorientarea cartilajului de crestere.

Interventia chirurgicala se practica dupa varsta de 4 ani. Ulterior se aplica

tratament recuperator pentru sold.

Tratamentul recuperator precoce postoperator a fost predat in cursul anterior.

Alte metode folosite

• posturari ale coapsei in abductie care sunt recomandate precoce utilizandu-se
pozitia lotus sau asezat turceste

• tonifierea musculaturii abductoare si extensoare a coapsei

59.Coxa valga, coxa plana

Coxa valga

Se diagnosticheaza atunci cand unghiul cervicodiafizar este mai mare sau egal
cu 140°.

Prezinta forme:

o congenitale

o dobandite si asociaza frecvent cu alte patologii neonatale (paralizia spastica).

Formele dobandite recunosc drept cauze:

- infectii osoase de tipul osteomielitelor sau tuberculozei soldului, insuficiente

musculare de tipul foliomielitei sau fracturi de col femural.

Tabloul clinic in coxa valga:

amplitudine exagerata pentru miscarile de abductie

diametrul bitrohanterian este mai mic decat normal

hipotonia muschilor pelvitrohanterieni in special fesieri

oboseala la mers si alergare

posibil deficite de mers de tipul schiopatatului

asociere cu genu varum si/sau genu recurvatum

Tratamentul chirurgical
 Este luat in considerare in formele asociate cu luxatie sau subluxatie de sold sau
dupa instalarea artrozelor coxo-femurale.

Kinetoterapie:

- posturi corective (coapsa in adductie daca nu exista risc de luxatie congenitala

de sold)

Continutul programului kinetic:

posturari corective

exercitii de tonifiere a musculaturii soldului

exercitiii corective pentru deviatiile secundare de genunchi

Coxa plana

Apare frecvent in boala legg-calve pertes. Boala apare in copilarie si se

caracterizeaza prin infartizarea idiopatica (fara cauze evidente) a capului femural
cu necroza aseptica (fara infectie) avasculara. Boala este bilaterala in 10-20% din
cazuri si afecteaza copii de 4-8 ani. Cand afectarea este bilaterala evolutia fiecarui
sold este diferita. In 6% din cazuri se recunoaste determinism familial (apar mai
multe cauze la aceeasi familie).

La adulti este cunoscuta ca boala Chandler.

Tablou clinic:

dureri la nivelul soldului

limitarea miscarilor articulare

schiopatare

hipotonia musculaturii soldului

uneori contracturi ale musculaturii soldului cauzate de dureri

 Asocieri:

alte afectiuni articulare inflamatorii si/sau degenerative

afectiuni ale osului sau scheletului

afectiuni ale membrelor inferioare

afectiuni musculare

afectiuni vasculare

Tratament:

- este conservator in perioade dureroase si in puseele inflamatorii

- chirurgical precoce pentru a se incerca rebascularea capului femural

- protezarea soldului cand necroza este constituita

Kinetoterapia soldului post interventiei chirurgicale:

Clinic: coxa plana apare in urma unor deformari patologice a capului femural
ceea ce ingreuneaza functia motorie a aarticulatiei

60.Deficiențe ale genunchiului și piciorului

Genu valgum: este o deviatie in plan frontal a fenunchiului in care unghiul extern
intre coapsa si gamba este mai mic de 170°. Amplitudinea deviatiei se apreciaza
masurand distanta dintre maleolele externe in pozitie ortostatica si cu genunchii
apropiati (condilii mediali se ating).

Proba functionala prin care se pune in evidenta deviatia este ridicarea pe varfuri.

Genu varum: este tot o deviatie a genunchilor in plan frontal in care coapsa si
gamba formeaza un unghi deschis intern medial. Amplitudinea varusului se
apreciaza prin masurarea distantei dintre epicondilii femurali mediali atunci cand
pacientul sta cu calcaiele lipite.
 Se intalneste mai frecvent la pacienti de gen masculin si la persoane cu rahitism.

Genu flexum: este o deviatie a genunchilor in plan sagital in care coapsa

formeaza cu gamba un unghi orientat posterior. Se intalneste la copiii mici ca
atitudine deficitara dar si la persoane cu hipotonii musculare sau cu inaltime peste
medie.

Ca deficienta structurala este determinat de tulburari morfologice la nivelul

tesuturilor moi din spatiul popliteu.

Genu recurvatum: este o deviatie in plan sagital in care coapsa formeaza cu

gamba un unghi deschis anterior. Apare in caz de hiperlaxitate ligamentara sau sub
forma sechelelor de rahitism. La adulti mai poate aparea posttraumatic dupa
fracturi ale epifizei inferioare a femurului incorect consolidate.

Picior stramb congenital (de bagat de la alex)

- metatarsus adductus-este piciorul addus, cu varfurile apropiate si calcaiele

departate,datorita unei rotatii interne anormale a soldului.

- talus valgus (calcaneus valgus)-laba piciorului indreptata spre interior

- picior plat:se produce prin aplatizarea boltii piciorului facand ca suprafata

talpii sa vina in intregime sau aproape in intregime in contact cu solul.

Picior in varus:pacientul calaca pe marginea anteroexterna (se produce varum la

nivelul genunchiului).Muschii lateroexterni ai agambei sunt slabi si muschii
laterointerni sunt scurtati si contractati.

Picior in valg: pacientul calca pe latura interna, muschii laterointerni sunt alungiti
si slabiti,iar cei lateroexterni sunt scurtati si contractati.

Picior eqin:pacientul calca pe varfuri datorita slabirii muschilor anteriori ai gambei

si a contractiei muschiului triceps sural si tendonului lui Achile.

Picior in talus: este datorita contractiei gambierului anterior si slabirii tricepsului

sural.
Picior abdus: este mersul de rata datorita unei rotatii externe a soldului.

Piciorul addus cu varfurile apropiate si calcaiele departate: se produce datorita

unei rotatii interne anormale a soldului.

Piciorul plat:se produce din cauza prabusirii boltei plantare.

61.Deficiențe ale centurii scapulare și membrului superior (de bagat membrul

superior)

Omoplati departati si desprinsi:aceasta atitudine insoteste fie deficientele

umerilor si ale membrelor superioare,fie pe cele ale coloanei vertebrale si spatelui.

Omoplatii asimetrici-asimetria omoplatilor rezulta din

ridicarea,coborarea,departarea, apropierea sau rotarea lor inauntru si in afara in
mod inegal si chiar in sens contrar.

Umerii cazuti si addusi(in fata)

Bratele prezinta foarte rare inegalitati in lungime si grosime sau asimetrii de relief
muscular sau de pozitie,cauzate de aplazii sau atrofii,de traumatisme sau inflamatii
cronice ale oaselor sau tesuturilor moi.

Coatele copiilor sunt mentinute intotdeauna in usoara flexie ,pozitie care trebuie sa
fie considerata ca normala.Pozitiile de flexie accentuata sau de hiperextensie
provocate de modificari ale structurii si functiunii articulare,de origine traumatica
sunt defectuoase.

La nivelul pumnului:se produc uneori devieri ale mainilor(maini strambe )mai

frecvente in flexie,mai rare in extensie si foarte rare in sens cubital si radial(manu
valga si manu vara).

Mainile strambe congenital:aplaziile si hipoplaziile,artrogripoza si alte deforatii

sunt cazuri mai rare.

62.Deficiențe ale toracelui – cauze, forme, tratament general și kinetic

• Torace infundat:
 Scopul tratamentului corectiv:

Dezvoltarea musculaturii respiratorie si inspiratorie.

Combaterea contracturii musculaturii toracice si marirea elasticitatii toracice.

Corectarea deficientelor centurii scapulare si coloanei vertebrale.

Coordonarea miscarilor respiratorii si dezvoltarea respiratiei

diafragmatice,educarea si stapanirea respiratiei.

Mijloace folosite:

Exercitii statice:pozitii derivate din cele funfamentale.Pozitia atarnat este

contraindicata,intrucat stanjeneste miscarile toracelui.

Exercitii dinamice

• Torace plat:

Se recunoaste dupa urmatoarele semne caracteristici:

Diametrul antero-posterior al toracelui este micsorat

Stern usor infundat

Torace in flexie

Musculatura toracelui este hipertrofica

Elasticitatea toracelui este mica

Umerii sunt dusi inainte

Coloana vertebrala toracica este lipsita de curbura fiziologica

Scopul exercitiilor corective:

Dezvoltarea musculaturii toracelui

Cresterea elasticitatii toracelui

Corectarea deficentelor centurii scapulare si coloanei vertebrale

Mijloace folosite:
 Exercitii statice:pozitii derivate din cele fundamentale care nu blocheaza
toracele si care au o suprafata mare de sprijin,permitand o localizare buna a
miscarilor de respiratie.

Exercitii dinamice:de respiratie executate liber sau actvi cu rezistenta.Pt a

amplifica miscarea de respiratie acestea vor fi insotite de miscari de
trunchi,membre superioare si inferioare.La acestea se adauga exercitii aplicative si
cu obiecte portative.

63.Recuperarea mersului – mersul cu sprijin unilateral

Carja/bastonul se deplaseaza anterior cu lungimea unui pas;se va tine in mana

sanatoasa.

• Mersul in 2 timpi

1.Carja si membrul inferior afectat se plaseaza anterior

2.Membrul inferior sanatos se aseaza langa cel afectat;mersul poate fi ingreunat

cand membrul cand membrul inferior sanatos il depaseste pe celalalt.

• Mersul in 3 timpi

1.Carja se plaseaza anterior

2.Membrul inferior afectat se deplaseaza anterior langa carja.

3.Membrul inferior sanatos se deplaseaza langa cel afectat sau anterior

acestuia;efortul poate fi ingreunat prin efectuarea simultana a timpilor 1 si 2.

64.Recuperarea mersului – mersul cu sprijin bilateral

Mersul intre barele paralele
Pacientul se sprijina cu ambele maini de bare si cauta sa isi mentina corpul in pozitie
corecta.Acesta invata:
-ridicarea alternativa a picioarelor la diferite inaltimi
-flectarea alternativa a genunchilor
-translarea egala,laterala si anterioara a corpului de pe un membru inferior pe celalalt
-miscarea de rotatie a coloanei vertebrale si bazinului
• Mersul in 2 timpi(membrul inferior afectat nu permite sprijin)
1.Se prind anterior barele cu ambele maini la lungimea unui pas,se repartizeaza
greutatea corpului pe maini si se penduleaza anterior corpul si membrul inferior
afectat.
2.Membrul inferior sanatos se deplaseaza anterior pana in dreptul liniei
mainilor;mersul poate fi ingreunat cand membrul inferior sanatos depaseste linia
mainilor.
• Mersul in 3 timpi(membrul inferior afectat permite sprijin partial)
1.Se prind anterior barele cu ambele maini la lungimea unui pas.
2.Membrul inferior afectat se deplaseaza anterior pana in dreptul liniei mainilor.
3.Membrul inferior sanatos se aseaza langa cel afectat;mersul poate fi ingreunat cand
membrul inferior sanatos depaseste membrul inferior afectat.
• Mersul in 4 timpi
1.Mana dreapta prinde bara anterior la lungimea unui pas.
2.Membrul inferior stang se deplaseaza in dreptul liniei mainii drepte.
3.Mana stanga prinde anterior bara la lungimea unui pas.
4.Membrul inferior drept se deplaseaza in dreptul liniei mainii stangi;mersul poate fi
ingreunat prin deplasarea anterioara simultana a mainii drepte si membrului inferior
stang sau a mainii stangi si piciorului drept.
Mersul cu cadru fix sau cadru cu roti
• Mersul in 2 timpi
1.Se deplaseaza anterior cadrul la lungimea unui pas;greutatea corpului se repartizeaza
pe membrele superioare;corpul si membrul inferior drept penduleaza anterior.
2.Se deplaseaza anterior membrul inferior stang.
• Mersul in 3 timpi
1.Se deplaseaza cadrul la lungimea unui pas
2.Se deplaseaza membrul inferior drept la lungimea unui pas.
3.Se aseaza membrul inferior stang langa dreptul;mersul poate fi ingreunat prin
asezarea membrului inferior stang cu un pas inaintea celui drept.
• Mersul in 4 timpi
1.Se deplaseaza cadrul la lungimea unui pas
2.Membrul inferior drept se deplaseaza anterior la lungimea unui pas.
3.Se deplaseaza din nou cadrul la lungimea unui pas.
4.Membrul inferior stang se deplaseaza anterior la lungimea unui pas;mersul poate fi
ingreunat prin impingerea rapida a cadrului si deplasarea cursiva a membrelor
inferioare,unul dupa celelalte.
Mersul cu 2 carje
• Mersul in 2 tipi
1.Se aseaza ambele carje anterior la lungimea unui pas;greutatea corpului se
repartizeaza egal pe carje;corpul si membrul inferior drept penduleaza anterior.
2.Membrul inferior stang se deplaseaza intre cele 2 carje;mersul poate fi ingreunat prin
deplaserea membrului inferior stang anterior de carje.
• Mersul in 3 timpi
1.Se aseaza ambele carje anterior la lungimea unui pas
2.Membrul inferior drept se deplaseaza anterior,astfel incat antepiciorul sa fie plasat
intre cele 2 carje.
3.Membrul inferior stang se deplaseaza langa dreptul;mersul poate fi ingreunat astfel:
a)se va deplasa membrul inferior stang anterior fata de dreptul
b)se vor deplasa concomitant carjele si membrul inferior drept,iar stangul se va
deplasa la lungimea unui pas,anterior fata de dreptul.
Mersul cu 2 carje pe trepte
Urcarea
• Mersul in 2 timpi
1.Membrul inferior stang se deplaseaza pe treapta 1.
2.Carjele si membrul inferior drept se muta concomitent pe aceeasi treapta.
• Mersul in 3 timpi
1.Membrul inferior stang se deplaseaza pe treapta 1.
2.Carja dreapta se deplaseaza pe treapta 2.
3.Carja stanga si membrul inferior drept se deplaseaza pe treapta 2.
• Mersul in 4 timpi
1.Carja dreapta se deplaseaza pe treapta 1.
2.Membrul inferior stang se deplaseaza pe treapta 1.
3.Carja stanga se deplaseaza pe treapta 2.
4.Membrul inferior drept se deplaseaza pe treapta 2.
Coborarea
• Mersul in 2 timpi
1.Ambele carje se muta o treapta mai jos.
2.Membrele inferioare se deplaseaza concomitent o treapta mai jos,plasanu-se intre
carje.
• Mersul in 3 timpi
1.Membrul inferior stang se deplaseaza pe treapta 1.
2.Carja drepta se muta pe treapta 1.
3.Membrul inferior drept si carja stanga se deplaseaza pe treapta 2.
• Mersul in 4 timpi
1.Carja drepta se muta pe treapta 1.
2.Membrul inferior stang se deplaseaza pe treapta 1.
3.Carja stanga se muta pe treapta 2.
4.Membrul inferior drept coboara 2 trepte.