Curs 9 - 29.11.

2017

Contractul de societate

Sediul materiei

Reglementat cu caracter general în NCC, art. 1881 și urm.

Definiția

Potrivit Art. 1881 NCC, contractul de societate este acel contract

prin care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să
coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la
aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau
prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta.

Obiectul

Pentru a fi în prezența unui contract de societate, voințele

concordante ale părților trebuie să reflecte intenția acestora de a
coopera în vederea desfășurării unei activități.

Observații:
1. Intenția de a coopera în vederea desfășurării unei activități este
definită la nivel doctrinar affectio societatis.
2. Intenția de a coopera poate să rezulte nu numai din asumarea
obligației de a realiza efectiv operațiuni materiale, specifice
activității anexe, ci și din alte obligații, precum aceea de a
contribui cu acordul și de a participa la mecanismele de luare a
deciziilor implicate de activitatea ce urmează a fi desfășurată.

Părțile

Potrivit Art. 1882 NCC, ca regulă, pot avea calitatea de părți orice
persoane fizice sau juridice.
1
Curs 9 - 29.11.2017

Prin excepție, nu pot avea această calitate persoanele în legătură

cu care legea dispune altfel.

NCC nu exclude însă, în mod expres, o anumită categorie de

persoane de la posibilitatea de a avea calitatea de parte într-un
contract de societate.

Părțile contractului de societate poartă denumirea generică de

asociați. În plus, este reglementată denumirea de fondatori ca
denumire specială pentru primii asociați. Temeiurile de drept sunt
Art. 1881 și Art. 1886 NCC.

Dobândirea calității de asociat se realizează prin dobândirea calității

de parte la contractul de societate.

Dobândirea calității de societate nu trebuie însă confundată cu

dobândirea calității de persoană titulară de părți de interes. Această
calitate de persoană titulară de părți de interes este dobândită ca
urmare a participării unui asociat la capitalul social cu aporturi în
bani sau bunuri. Persoanele care contribuie cu prestații sau
cunoștințe specifice au calitatea de asociați, fiind părți în contractul
de societate, dar nu au calitatea de persoane titulare de părți de
interes, întrucât contribuțiile lor nu fac parte din capitalul social și, în
consecință, în schimbul acestor contribuții nu se vor primi părți de
interes.

De asemena, calitatea de asociat nu trebuie confundată cu situația

persoanelor asociate la exercitarea drepturilor sociale. Acestea din
urmă sunt persoane care nu au calitatea de părți la contractul de
societate, dar au încheiat cu unul sau mai mulți asociați contracte
referitoare la exercitarea unor drepturi care derivă din contractul de
societate împreună.

Pierderea calității de asociat intervine în cazurile reglementate prin

Art. 1925 și Art. 1929 NCC, unele dintre aceste cazuri conducând la
2
Curs 9 - 29.11.2017

pierderea calității de asociat doar pentru o singură persoană, altele

afectând calitatea de asociat a tuturor.

Încheierea contractului de societate

La momentul încheierii contractului de societate, trebuie respectate

condițiile de validitate, condițiile referitoare la proba contractului și
cele referitoare la asigurarea opozabilitatii față de terți.

Condițiile de fond de validitate

În privința acestei categorii de condiții, Art. 1881 și urm. NCC
prevăd următoarele aspecte speciale:

1. Capacitatea
Potrivit Art. 1882 NCC, se reglementează regula cu privire la
capacitatea de folosință, respectiv orice persoană poate avea
calitatea de asociat.

2. Obiectul
Potrivit Art. 1881 NCC, obiectul contractului este reprezentat de
intenția de a coopera în vederea desfășurării unei activități
economice.

Cu privire la activitatea economică, aceasta este denumită și obiect

de activitate al societăți. Art. 1882 NCC reglementează faptul că
activitatea trebuie să fie determinată, licită, în acord cu ordinea
publică și bunele moravuri.

Cu privire la intenția de a coopera, aceasta rezultă, potrivit Art. 1881

NCC, din asumarea obligației de a contribui cu mijloace materiale
și/sau intelectuale la desfășurarea activității. O parte din aceste
contribuții vor alcătui capitalul social, iar asociații vor primi părți de
interes.

Referitor la asumarea obligației de a contribui cu mijloace materiale

și/sau intelectuale:
3
Curs 9 - 29.11.2017

Trebuie observat faptul că reprezintă o condiție de validitate, ținând

de obiectul contractului, asumarea obligației de a contribui și nu
asumarea executarea obligației. Concluzia se bazează pe faptul că
executarea obligației este reglementată în NCC în partea dedicată
efectelor contractului de societate. De aceea, referirea din Art. 1881
NCC, reglementând noțiunea contractului de societate, a fost
interpretată ca vizând doar asumarea obligației de a contribui.

Pornind de la această diferență, între asumarea obligației și

executarea sa, la nivel doctrinar, au fost folosiți 2 termeni, respectiv
asumarea obligației este denumită subscriere (la capitalul social),
iar executarea obligației a fost denumită vărsare (la capitalul social).

Potrivit NCC, la încheierea contractului de societate, asociații își pot

asuma obligația de a contribui cu bani sau cu bunuri sau cu prestații
ori cunoștințe specifice.

Contribuțiile în bani (aporturi în numerar) presupun obligația de a

da o sumă de bani.

Contribuțiile în bunuri se împart in:

- Contribuții în bunuri corporale (aporturi în bunuri corporale)
presupun asumarea a două obligații, respectiv obligația de a
transmite/a constitui un drept asupra unui bun corporal și
obligația de a remite bunul corporal. Asociații pot constitui sau
transmite un drept real sau un drept de creanță, NCC lăsând
libertate de alegere sub acest aspect. În absența alegerii părților,
potrivit Art. 1883 NCC cu privire la bunurile corporale, urmează a
fi transmisă proprietara. În privința drepturilor transmise/
constituite, asociații devin cotitulari (Art. 1883 NCC).
- Contribuții în bunuri incorporale constau în asumarea obligației
de a transmite un drept de creanță, având ca obiect o sumă de
bani (Art. 1897 NCC).

4
Curs 9 - 29.11.2017

Contribuții în prestații sau cunoștințe specifice nu sunt

considerate acorduri propriu-zise, întrucât nu contribuie la formarea
capitalului social. Acestea presupun asumarea obligației de a
desfășura anumite activități concrete sau asumarea obligației de a
pune la dispoziția societății a unor informații considerate a fi
necesare pentru realizarea obiectului de activitate (Art. 1889 NCC).

Referitor la capitalul social:

Din ansamblul contribuțiilor, doar doua fac parte din capitalul social,
fiind aporturi propriu-zise. Cea de-a treia, respectiv contribuțiile in
prestații sau cunoștințe specifice, nu face parte din capitalul social,
nefiind aporturi propriu-zise. Referitor la aceste contribuții se
folosește sintagma contribuții cu titlu de aport, pentru a reflecta
faptul că aceste contribuții nu participă la constituirea capitalului
social, dar pot oferi asociaților unele dintre drepturile pe care le
dobândesc cei care au contribuit cu aporturi propriu-zise (exemplu:
dreptul de a participa la distribuirea profitului - Art. 1902 NCC).

Capitalul social este clasificat, pornind de la distincția ce se face

între asumarea obligației de a contribui și executarea acesteia, în:
- Capital social subscris este totalul obligațiilor de a acorda. Se
împarte în părți egale denumite părți de interes. Acestea se
distribuie asociaților proporțional cu acordurile subscrise (NCC
permite derogarea de la regula proporționalității).
- Capital social vărsat este totalul obligațiilor de a acorda
executate.

Referitor la părțile de interes:

Părțile de interes au natura juridică a unor bunuri, având caracter

indivizibil. Aceasta înseamnă că nu se pot transmite fracțional și,
dacă se întâmplă ca o parte de interes să ajungă în proprietatea
mai multor persoane, acestea sunt obligate, potrivit Art. 1900 NCC,
să își desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea
drepturilor sociale.
5
Curs 9 - 29.11.2017

Titularii părților de interes au două categorii de drepturi:

- Drepturile derivând din calitatea de asociat
- Drepturile derivând din calitatea de proprietar asupra unui bun
Părțile de interes se transmit prin cesiune. Aceasta poate să fie cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit (caz în care forma scrisă autentică
este o condiție de validitate). Transmiterea părților de interes se
poate realiza către alți asociați sau către terțe persoane. În ultima
situație, ca regulă, este necesar acordul tuturor asociaților.
Sancțiunea nerespectării regulii este posibilitatea oricărui asociat de
a răscumpăra părțile de interes transmise (Art. 1901 NCC). Prin
excepție, nu este necesar acordul tuturor asociaților la transmiterea
prin moștenire.

3. Cauza

Potrivit Art. 1881 + Art. 1902 NCC, cauza este reprezentata de

participarea la rezultatele activității desfășurate.

Cu privire la cauza, din NCC, rezulta următoarele reguli:

- Orice asociat trebuie sa participe atât la beneficii, cât și la

pierderi.
Excepție: Asociații care au contribuit cu prestații sau cunoștințe
specifice, pot fi scutiți în măsura acestui aport de participarea la
pierderi, dacă există o clauză expresă în acest sens (Art. 1902
NCC).
“In măsura acestui aport” este dezbătută în doctrină - Considerăm
că această excepție vizează un asociat cu dublă contribuție.
Observatie: NCC prevede o sancțiune specială pentru situația în
care un asociat nu participă atât la pierderi, cât și la beneficii. Astfel,
clauza care tinde către un astfel de rezultat poartă denumirea de
clauză leonină și este considerată nescrisă (Art. 1902 NCC).

6
Curs 9 - 29.11.2017

- Participarea la beneficii și pierderi este proporțională cu aportul la

capitalul social.
Asociații care contribuie cu prestații sau cunoștințe specifice sunt
considerați a avea un aport egal cu cel mai mic dintre aporturile în
bani sau bunuri.
Excepția: Asociații pot să prevadă în contractul de societate
derogări de la regula proporționalității, precum și de la modul de
evaluare a contribuțiilor în prestații sau cunoștințe specifice.

- Participarea la beneficii și pierderi este egală.

Excepția: Prin prevederi exprese, sunt permise derogări de la
regula egalității, cu condiția ca derogările să fie rezonabile (dacă
derogările nu sunt rezonabile, clauza poate să fie interpretată drept
clauză leonină).

Condițiile de formă ad validitatem

Regula este absența condițiilor de formă ad validitatem. Prin

excepție, forma autentică este cerută dacă acordurile includ bunuri
imobile sau drepturi reale imobiliare (Art. 1883 NCC).

Condițiile referitoare la proba contractului

Potrivit Art. 1884 NCC, forma scrisă este necesară ad probationem.

Condițiile referitoare la opozabilitate față de terți

Nu sunt reglementate prin NCC.

Efectele contractului de societate

Din contractul de societate rezultă 3 categorii de efecte:

1. Constituirea unei forme de organizare denumită societate

simplă (l-am făcut deja!)

7
Curs 9 - 29.11.2017

2. Drepturi și obligații caracterizând relațiile reciproce dintre

asociați

- Obligația de a vărsa aporturile la care s-au obligat;

- Obligația de neconcurență;
- Obligația de a folosi bunurile și fondurile sociale în interesul
societății;
- Obligația de rambursare a cheltuielilor făcute în interesul
societății;
- Obligația de a indemniza un asociat pentru pierderile suferite
atunci când acționează cu bună-credință și în interesul societății.

- Dreptul de a participa la beneficii și obligația de a participa la

pierderi;
- Dreptul la informare;
- Dreptul de a participa la luarea deciziilor sociale;
- Dreptul de a participa la administrarea societății;
- Dreptul de a reprezenta societatea.

Obligația de a vărsa aportul la care s-a obligat

Vărsarea reprezintă executarea obligației de a participa cu
contribuții și, în funcție de contribuții, vărsarea se efectuează astfel:
- Aporturile în bani se varsă prin plata efectivă (Art. 1898 NCC). În
caz de neexecutare, asociatul este de drept în întârziere și poate
fi obligat la plata sumei de bani, la care se Adaugă dobânda
legală de la scadență și acoperirea oricăror alte pierderi ce ar
putea rezulta din neexecutarea la scandeță.
- Aporturile în bunuri corporale sunt vărsate prin transferul/
constituirea de drepturi (operațiune ce poate necesita
respectarea unor formalități de publicitate și predarea efectivă a
bunului). În caz de neexecutare, asociatului i se poate angaja
răspunderea după regulile referitoare la răspundere aplicabile în
contractul de vânzare, dacă s-a transmis proprietatea asupra
bunurilor, sau de locațiune, în cazul transmiterii folosinței.
- Aporturile în bunuri necorporale este păstrat prin plata efectivă
făcută de către debitorul cedat. În caz de neexecutare, răspunde
8
Curs 9 - 29.11.2017

asociatul care a adus aportul, care poate fi obligat la plata sumei

de bani, la care se Adaugă dobânda legală de la scadență și
acoperirea oricăror alte daune ce ar putea rezulta.
- Aporturile în prestații și cunoștințe specifice sunt prestate prin
executarea în mod exclusiv pentru societate a activității sau prin
punerea la dispoziție a societății a informațiilor. Operațiunea de
păstrare este o operațiune continua și durează câtă vreme
durează și calitatea de asociat. În caz de neexecutare,
sanctiunea constă în excluderea asociatului și în daune interese,
acestea putând consta, de exemplu, în câștigurile pe care
asociatul le obține, desfășurând activitatea și pentru altcineva.

Observatie ce vizează doar cele 3 aporturi:

Momentul efectuării păstrării aporturilor poate fi cel al încheierii
contactului de societate sau un moment ulterior. Până la vărsarea
integrală, drepturile dobândite ca urmare a calității de asociat sunt
suspendate.

3. Drepturi și obligații ale asociaților caracterizând relația cu terții