Conditiile actiunii in contencios
cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora,
administrative
Actiunea in contencios administrativ trebuie
introdusa de unul dintre
subiectele de sesizare a instantei.
Acestea sunt:
a.Orice persoana care se considera vatamata intr-
un drept al sau ori intr-un interes
legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei
de contencios administrativ competente, pentru
anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a
interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost
cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si
public
b. Se poate adresa instantei de contencios
administrativ si persoana vatamata intr-un
drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act
administrativ cu caracter individual, adresat
altui subiect de drept. Î.C.C.J., Secţia de contencios
administrativ şi fiscal,a decis prin Decizia nr. 146 din
12 ianuarie 2007 ca-procedura prealabilă
administrativă este reglementată ca o condiţie de
exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul
administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi
condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea
acţiunii.
c. Avocatul Poporului, in urma controlului realizat,
potrivit legii sale organice, daca
apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii
administrative de a-si realiza atributiile legale nu
poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza
instanta competenta de contencios administrativ de la
domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste de
drept calitatea de reclamant, urmand a fi citat in
aceasta calitate. Daca petitionarul nu isi insuseste
actiunea formulata de
Avocatul Poporului la primul termen de judecata,
instanta de contencios administrativ anuleaza cererea.
d. Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii
atributiilor prevazute de legea sa
organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor,
libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se
datoreaza existentei unor acte administrative
unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise
publica, in vederea organizarii executarii legii sau a
sesizeaza instanta de contencios administrative de la
domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei
juridice vatamate. Petitionarul dobandeste de drept
calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta
calitate.
Cand Ministerul Public apreciaza ca prin emiterea
unui act administrativ normativ se
vatama un interes legitim public, sesizeaza instanta
de contencios administrativ competenta de la sediul
autoritatii publice emitente.
e.Autoritatea publica emitenta a unui act
administrativ unilateral nelegal poate sa
solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care
actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in
circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul
admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost
sesizata prin cererea de chemare in judecata, si asupra
validitatii actelor juridice incheiate in baza actului
administrativ nelegal, precum si asupra efectelor
juridice produse de acestea. Actiunea poate fi
introdusa in termen de un an de la data emiterii
actului.
f. Prefectul. Prefectul poate ataca direct in fata
instantei de contencios administrativ
actele emise de autoritatile administratiei publice
locale, daca le considera nelegale; actiunea se
formuleaza in termenul prevazut la art. 11 alin. (1) al
Legii nr. 554/2004, care incepe sa curga de
la momentul comunicarii actului catre prefect si in
conditiile prevazute de prezenta lege. Actiunea
introdusa de prefect este scutita de taxa de timbru.
Exercitarea de catre prefect a controlului legalitatii
actelor administratiei publice locale este reglementata
de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.179/2005.
Vatamarea unui drept sau a unui interes
legitim al unei persoane, de catre o
autoritate publica, trebuie sa se faca printr-
un act administrativ sau prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri
A-Notiune.
Prin act administrativ, se intelege actul unilateral cu
caracter individual sau normativ
emis de o autoritate publica, in regim de putere
executarii in concret a legii, care da nastere, modifica
sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, in sensul prezentei legi, si contractele
incheiate de autoritatile publice care au ca obiect
punerea in valoare a bunurilor proprietate publica,
executarea lucrarilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi
speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte
administrative supuse competentei instantelor de
contencios administrativ; Se asimileaza actelor
administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a
rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un
interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde
solicitantului in termenul legal.
B-Instanta de judecata se poate pronunta asupra
legalitatii:
a.unui act administrativ unilateral cu caracter
individual sau normativ,
Actele administrative normative conţin reglementări
cu caracter general, impersonal şi
obligatoriu. De regulă, este vorba de norme
imperative, alături de care se pot regăsi norme
prohibitive, dar şi norme permisive. Competenţa
emiterii unor asemenea acte revine exclusiv
organelor prevăzute de lege.Este greşită interpretarea
potrivit căreia un act administrativ cu caracter
normativ nu poate face obiectul excepţiei de
nelegalitate, considerând că în condiţiile art. 11 alin.
(4) din legea contenciosului administrativ, acesta ar
putea fi atacat oricând pe calea acţiunii directe.
b.unui contract administrativ, -Partile în
contractele administrative- În doctrina
română, contractele administrative sunt definite ca
fiind contractele încheiate pe baza acordului
de voinţă ce intervine între o autoritate a
administraţiei publice sau un subiect autorizat de
aceasta şi un particular, supuse regimului de drept
administrativ. În orice contract administrativ o parte
contractantă va fi o autoritate publică (administrativă)
sau un subiect de drept autorizat de aceasta. Cealaltă
parte contractantă este un particular, care se situează
în afara sistemului organelor administraţiei publice şi
care are calitatea de persoană fizică sau juridical.
c.operatiunilor administrative91 care au stat la
baza emiterii actului supus judecatii; Instanta
suprema s-a pronuntat in mai multe cauze in sensul
respingerii actiunilor de contencios
administrativ care aveau ca obiect simple inscrisuri
materiale.De exemplu, a hotarat ca adeverinta
solicitata de reclamant de la utoritate administrativa
nu intruneste elementele care in mod obisnuit trebuie
sa confere inscrisului caracterul de act administartiv
(decizia nr.13 din 6 iunie 1991).De asemenea, a
statuat ca adresa prin care o autoritate administrativa
comunica doar masurile preparatorii luate de ea in
vederea rezolvarii cererii petitionarului nu este un act
administrativ, intrucat nu a fost emisa cu scopul de a
produce efecte juridice (decizia nr.114/18 septembrie
1991).
d. refuzului nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes legitim
ori, faptul de a nu raspunde solicitantului in
termenul legal.In viata de zi cu zi se intalnescv
situatii frecvente in care particularul –titular al uni
drept subiectiv recunoscut de lege-este supus
dobandirii unei autorizari prealabile, pentru care el se
va adresa cu cerere autoritatii administrative
competente, solicitand incuviintarea necesara
valorificarii dreptului sau. Autoritatea respectiva
poate lua doua tipuri de atitudini in fata pretentiei
juridice a particularului.
1) Sa raspunda explicit cererii formulate de acesta,
refuzand incuviintarea –daca nu o acorda;
2) Sa se mentina intr-o tacere continua, neformuland
nici un raspuns la cererea care contine pretentiile
particularului.
Aceste doua atitudini pe care le poate adopta
autoritatea administrativa, desi sunt diferite, din
punct de vedere formal, caci una contine o
manifestare expresa de vointa iar celalta nu exprima
nimic, in fond,adica in ncontinutul lor intrinsec de
atitudini ale administratiei fata de cererea
particularului, infatiseaza o identitate de situatii.
C-Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice
care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul; 1
Legea nr. 29/1990 excepta de la controlul
jurisdicţional actele care priveau raporturile dintre
Parlament sau Preşedintele României şi Guvern.
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele administrative pentru modificarea sau
desfiintarea carora se prevede, prin
lege organica, o alta procedura judiciara.In acest
sens avem Decizia nr.4416 in Dosarul
nr.1303/2005-Prin actiunea formulata si
inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti -
reclamantul Miron Cozma a chemat in judecata in
calitate de parat Administratia
Prezidentiala pentru ca instanta prin sentinta ce o
va pronunta sa constate nelegalitatea
Decretului nr.1173/2004 emis de Presedintele
Romaniei si sa oblige emitentul la plata daunelor
morale in cuantum de 5.000.000 Euro.
D-Pot fi atacate numai pentru exces de putere:
a) actele administrative emise pentru aplicarea
regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al
celei de urgenta;
b) actele care privesc apararea si securitatea
nationala ori cele emise pentru restabilirea
ordinii publice, precum si pentru inlaturarea
consecintelor calamitatilor naturale,
epidemiilor si epizootiilor.
E-Actele administrativ-jurisdictionale
a.Se caracterizează printr-o serie de trăsături,
care le diferenţiază ca un tip special de
acte administrative:
- sunt emise de organe integrate în sistemul
administraţiei publice, denumite organe
administrative jurisdicţionale sau organe
administrative de jurisdicţie;
- prin astfel de acte juridice se finalizează litigiile
ivite între o autoritate administrativă şi un particular
ca urmare a încălcării legii;
- declanşarea litigiului se face la cererea persoanei
interesate, a procurorului sau a altor
organe prevăzute de lege;
- elaborarea actelor presupune îndeplinirea unei
anumite proceduri întemeiată pe citarea
părţilor, contradictorialitate, motivarea lor în fapt şi
în drept;
- în exercitarea acestei activităţi, organul emitent este
independent atât faţă de părţi, cât şi
faţă de alte autorităţi publice din cadrul sistemului de
organe ale administraţiei publice sau din afara lui;
- se bucură de o stabilitate mai mare decât actele
administrative obişnuite
b.Jurisdictiile administrative speciale sunt
facultative si gratuite.
Actele administrative susceptibile, potrivit legii
organice, sa faca obiectul unei jurisdictii
speciale administrative pot fi atacate la instanta de
contencios administrativ, daca partea intelege
sa nu exercite procedura administrativ-jurisdictionala
F.Actele administrativ-fiscale sunt supuse
controlului instantelor de contencios
administrativ,in baza unei proceduri speciale.
Prin dispoziţiile art. 175-188, Codul de procedură
fiscală instituie o procedură
administrativă specială care, fără a fi calificată drept
jurisdicţie administrativă, derogă de la
normele de drept comun privind procedura prealabilă,
cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004
G. Acţiunea având ca obiect contestarea actului
prin care a fost înregistrat un contract
colectiv de muncă, în este de competenţa de
soluţionare a instanţei de contencios
administrativ.
Aceasta acţiune având ca obiect contestarea actului
prin care a fost înregistrat un contract
colectiv de muncă, în temeiul art. 25-28 din Legea nr.
130/1996 este de competenţa de soluţionare a
instanţei de contencios administrative.
H.Actul administrativ este supus principiului
neretroactivităţii efectelor actelor de
autoritate. Decizia prin care funcţionarului public,
ce fusese încadrat cu nerespectarea
dispoziţiilor legale, îi este stabilit retroactiv un alt
salariu, este nelegală, fiind emisă cu
nesocotirea principiului conform căruia actele
administrative produc efecte numai pentru viitor.
Actul unilateral cu caracter individual sau
normativ trebuie emis de o autoritate
publica, in regim de putere publica
Autoritatea publica este definita de catre Lega nr.
554/2004 ca find orice organ de stat sau al
unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in
regim de putere publica, pentru satisfacerea unui
interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor
publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice
de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de
utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un
serviciu public, in regim de putere publica.Actul emis
de autoritatea publica poate fi bilateral,dar trebuie sa
fie supus regimului juridic administrativ.Exceptie in
acest sens fac
contractele de drept privat incheiate de autoritatile
publice.Si in cazul unora dintre acestea, unele acte
care preced incheierea lor sunt supuse controlului
realizat de catre instantele de contencios
administrativ.
Conditia indeplinirii procedurii prealabile
Inainte de a se adresa instantei de contencios
administrativ competente, persoana care se
considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un
interes legitim printr-un act administrativ
individual trebuie sa solicite autoritatii publice
emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca
aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a
acestuia. In cazul actului administrativ normativ,
plangerea prealabila poate fi formulata oricand.
Prevederile alin.precedent sunt aplicabile si in ipoteza
in care legea speciala prevede o procedura
administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat
pentru aceasta. In cazul actiunilor introduse de
prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agentia
Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care
privesc cererile persoanelor vatamate prin
ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in
cazurile prevazute la art. 2 alin. (2) si la art. din
Legea nr.554/2004 nu este obligatorie plangerea
prealabila. Plangerea prealabila in cazul actiunilor
care au ca obiect contracte administrative are
semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale,
dispozitiile Codului de procedura civila fiind
aplicabile in mod corespunzator. In acest caz,
plangerea trebuie facuta in termenul de 6 luni
prevazut la art.7 alin. (7), care va incepe sa curga:
a) de la data incheierii contractului, in cazul litigiilor
legate de incheierea lui;
b) de la data modificarii contractului sau, dupa caz,
de la data refuzului cererii de modificare
facute de catre una dintre parti, in cazul litigiilor
legate de modificarea contractului;
c) de la data incalcarii obligatiilor contractuale, in
cazul litigiilor legate de executarea
contractului;
d) de la data expirarii duratei contractului sau, dupa
caz, de la data aparitiei oricarei alte cauze
care atrage stingerea obligatiilor contractuale, in
cazul litigiilor legate de incetarea contractului;
e) de la data constatarii caracterului interpretabil al
unei clauze contractuale, in cazul litigiilor
legate de interpretarea contractului.
Actele administrative exceptate de la
controlul în contencios administrativ
Ideea unor categorii de acte administrative exceptate
de la controlul în contencios administrativ îşi are
originea în jurisprudenţa administrativă franceză. În
ce priveşte prima categorie este vorba de actele care
datorită naturii lor speciale (sunt emise în
circumstanţe excepţionale, privesc siguranţa
naţională etc.) sunt exceptate de la controlul
instanţelor de contencios administrativ, iar în ce
priveşte cea de-a doua categorie este vorba despre
actele care nu pot fi cenzurate în instanţa de
contencios administrativ dar pot fi cenzurate în
instanţa de drept comun ( cum ar fi, actele pentru a
căror modificare sau desfiinţare este prevăzută prin
lege specială, o altă procedură judiciară sau actele de
gestiune săvârşite de stat prin autorităţile sale
publice, pentru administrarea patrimoniului privat).
1.Actele administrative exceptate datorită
naturii lor
Controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, pe calea contenciosului
administrativ este garantat, cu excepţia celor care
privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a
actelor de comandament cu caracter militar.
Dacă în ce priveşte sintagma acte de comandament
cu caracter militar nu apar probleme de fond, din
punctul de vedere al delimitării de mai sus, aceeaşi
formulare existând şi în lege, încă din 1990,
jurisprudenţa şi doctrina au fost puse în faţa
necesităţii de a identifica sfera primei categorii de
acte exceptate şi anume a actelor care privesc
raporturile cu Parlamentul.
Din dispoziţiile art.2 litera a) teza I din Legea
nr.29/1990 rezulta că sunt exceptate de la controlul în
contencios administrativ, actele care priveau
raporturile dintre Parlament sau Preşedintele
României şi Guvern.
Dacă în ce priveşte actele Parlamentului în
raporturile cu Guvernul, acestea sunt toate acte cu
caracter politic, neputând fi atacate în instanţa de
contencios administrativ, în justiţie în general, în
schimb, în ce priveşte actele Guvernului în
raporturile sale cu Parlamentul, judecătorul de
contencios administrativ ar trebui să interpreteze de
la caz la caz. Astfel, pot apare situaţii spre exemplu,
în aplicarea art.111 din Constituţia republicată,
privitor la informarea Parlamentului, în care unele
din documentele puse în discuţie să fie Hotărâri ale
Guvernului supuse atacului în contencios
administrativ.
În ce priveşte actele Guvernului în raporturile cu
Preşedintele, acestea pot avea forma propunerilor, a
negocierilor unor tratate internaţionale sau a unor
acte juridice specifice prevăzute de art. 108 din
Constituţie referitor la actele Guvernului, dacă spre
exemplu, ele se adoptă într-o şedinţă la care, potrivit
art.87 din Constituţie participă şi Preşedintele
României.
Invers, în ce priveşte actele Preşedintelui în
raporturile cu Guvernul, acestea sunt de regulă, acte
cu caracter politic. Pot exista însă şi acte de pură
administraţie, cum ar fi spre exemplu, decretele de
numiri în funcţii publice, în aplicarea art.94 lit. c) din
Constituţie, acte administrative cu caracter
individual, care pot fi atacate în instanţa de
contencios administrativ.
Faţă de aceste interpretări de doctrină, prin raportare
la textul legal, implicit modificat prin intrarea în
vigoare a Constituţiei în forma sa iniţială, ulterior
revizuirii acesteia, s-a pus problema corelării cu noul
text constituţional, text care se referă exclusiv, la
actele care privesc raporturile cu Parlamentul, ca
acte exceptate de la controlul în contencios
administrativ.
Actele administrative exceptate de
la controlul de legalitate în
contencios administrativ
Categoriile de acte administrative enumerate în
cuprinsul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt
următoarele:
a) actele administrative emise pentru aplicarea
regimului stării de război(6), al stării de asediu(7) sau
al celei de urgență(8);
b) actele administrative care privesc apărarea și
securitatea națională(9);
c) actele administrative emise pentru restabilirea
ordinii publice(10);
d) actele administrative emise pentru înlăturarea
consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și
epizootiilor.
Conditia indeplinirii procedurii
prealabile
Inainte de a se adresa instantei de contencios
administrativ competente, persoana care se
considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-
un interes legitim printr-un act administrativ
individual trebuie sa solicite autoritatii publice
emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca
aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii actului, revocarea, in tot sau in
parte, a acestuia.
In cazul actului administrativ normativ,
plangerea prealabila poate fi formulata oricand.
Prevederile alin.precedent sunt aplicabile si in
ipoteza in care legea speciala prevede o
procedura administrativ-jurisdictionala, iar
partea nu a optat pentru aceasta.
In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul
Poporului, Ministerul Public, Agentia
Nationala a Functionarilor Publici sau al celor
care privesc cererile persoanelor vatamate prin
ordonante sau dispozitii din ordonante, precum
si in cazurile prevazute la art. 2 alin. (2) si la art.
4 din Legea nr.554/2004 nu este obligatorie
plangerea prealabila.
Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au
ca obiect contracte administrative are
semnificatia concilierii in cazul litigiilor
comerciale, dispozitiile Codului de procedura
civila fiind aplicabile in mod corespunzator. In
acest caz, plangerea trebuie facuta in termenul
de 6 luni prevazut la art.7 alin. (7), care va
incepe sa curga:
a) de la data incheierii contractului, in cazul
litigiilor legate de incheierea lui;
b) de la data modificarii contractului sau, dupa
caz, de la data refuzului cererii de modificare
facute de catre una dintre parti, in cazul litigiilor
legate de modificarea contractului;
c) de la data incalcarii obligatiilor contractuale,
in cazul litigiilor legate de executarea
contractului;
d) de la data expirarii duratei contractului sau,
dupa caz, de la data aparitiei oricarei alte cauze
care atrage stingerea obligatiilor contractuale, in
cazul litigiilor legate de incetarea contractului;
e) de la data constatarii caracterului interpretabil
al unei clauze contractuale, in cazul litigiilor
legate de interpretarea contractului.
Elemente de drept comparat
Continutul si sfera contenciosului
administrativ, ca fenomen juridic, si implicit
a notiunii respective, au variat de la o tara la
alta, in aceeasi tara de la o perioada la alta,
de la un autor la altul. Aceste orientari
diferite ale doctrinei – ce au avut, firesc,
ecou in legislatie, precum si in
jurisprudenta – sunt determinate, in
principal, de interrelatiile care au fost
fundamentate intre sensul material si sensul
formal-organic al contenciosului
administrativ.
Odata cu victoria Marii Revolutii Franceze,
incepand cu Franta, majoritatea statelor
europene au trecut la organizarea organelor
statului potrivit cerintelor principiului
separatiunii puterilor in stat si anume in:
organe ale puterii legislative, ale puterii
executive si ale puterii judecatoresti. Cu
toate acestea chiar Franta a fost primul stat
care a incredintat contenciosul
administrativ administratiei, astfel incat s-a
instituit de la inceput dualitatea jurisdictiei,
o jurisdictie de ordin judiciar si alta de ordin
administrativ.
Sistemul francez se bazeaza pe doua controlul legalitatii actelor administrative de
principii fundamentale: autoritate emise de organele administratiei
1. Principiul separarii activitatilor publice – o constituie controlul acestei
administrative de activitatile judiciare; legalitati de catre organele puterii
2. Principiul separarii administratiei active judecatoresti si, in cadrul acestei
de justitia administrativa, care constituie un activitati, controlul unor organe specializate
ordin de jurisdictie paralel si separat de ale puterii judecatoresti, asa cum sunt
puterea judiciara. sectiile de contencios administrativ.
Specificul sistemului francez consta tocmai
in faptul ca justitia administrativa are
propriul sau organ suprem, anume sectia de
contencios a Consiliului de Stat, care, in
ansamblu, ne apare ca o autoritate a „puterii
executive" si nu a „puterii judiciare". Asa se
explica de ce jurisdictiile administrative sunt
compuse din consilieri juridici (ai
Guvernului si ai administratiilor) si nu din
magistrati.
Sistemul francez al tribunalelor
administrative, ca instante de contencios
administrativ de fond si cu tribunale
administrative supreme, ca instante de fond
si de apel sau recurs, a fost
preluat de majoritatea statelor europene,
printre care mentionam: Belgia, Finlanda,
Germania, Grecia, Italia, Luxemburg,
Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.
În sistemul anglo-saxon, dreptul de a
controla legalitatea actelor adoptate sau
emise de organele administratiei publice se
exercita de instantele de drept comun.
Sistemul anglo-saxon este adoptat si in unele
tari europene, cum sunt Danemarca, Islanda
si Norvegia.
Fara a critica sau a elogia unul sau altul din
cele doua sisteme, ne raliem opiniei acelor
autori care considera ca cea mai buna solutie
pentru realizarea finalitatii acestei institutii –