Jurca Razvan Ionut

COMPORTAMENTUL
POLITISTULUI IN FAMILIE SI SOCIETATE

In mod traditional, politistul este considerat de catre comunitate un simbol al

legalitatii si al ordinii, intreaga lui munca fiind guvernata de un set de norme si principii
de etica si deontologie, care trebuie sa se reflecte atat in viata profesionala, cat si in cea
personala.

Politistii sunt printre cei mai expusi la tipuri de manifestari negative in societate,
de la formele cele mai agresive, precum crime terifiante, batai, violuri, furturi, distrugeri
de bunuri, si pana la cele mai putin socante (dar nu mai putin vinovate), cum ar fi
violentele verbale. Astfel, comportamentul politistului se poate afla intr-o stransa
corelatie cu emotiile negative acumulate la serviciu sau pe parcursul zilei, iar tipurile
comportamentale cu care intra in contact il pot determina sa oscileze intre sentimentul
de putere, de forta si sentimentul de indoiala, de descurajare, de scadere a stimei de
sine.

In acest context, notiunea de violenta este discutata in relatie cu cea de

agresivitate. Radacina latina a termenului violenta este ‘’vis’’ , care inseamna „forta” si
care trimite la ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a
fortei, asupra altuia. De aceea, in primul rand, politistul trebuie sa isi mentina o conduita
ireprosabila, asumandu-si rolul de protector al respectului intre oameni, indiferent de
rasa sau religie, precum si a egalitatii intre sexe. Astfel, el va preveni actele de violenta
care ar putea avea loc din cauza acestor discriminari, ce se pot manifesta sub diverse
forme atat in familia sa, cat si in societate.

Dintr-o alta perspectiva, caracterul dobandit al agresivitatii survine in functie de

context si este un raspuns al politistului la conditiile de mediu. In acest sens, cea mai
cunoscuta teorie este cea formulata de cercetatorul american de la universitatea Yale,
John Dollard, si de colaboratorii sai, care explica natura comportamentelor agresive prin
ipoteza frustrare-agresiune. Pentru ei, agresivitatea este intotdeauna o consecinta a
frustrarii si orice frustrare antreneaza o forma de agresivitate. Intensitatea raspunsului
agresiv este direct proportionala cu cea a frustrarii. Daca raspunsul direct nu este
posibil, reactia poate imbraca trei forme: inhibitia, redirectionarea (deplasarea) catre o
alta tinta, catharsisul (descarcarea unei trairi refulate).

1
Politie Locala, anul III
Jurca Razvan Ionut

Mai mult decat atat, pentru politist, de multe ori locul de munca si mass-media
constituie cadre psihosociale de achizitionare a unor scenarii de agresivitate, care se
pot cristaliza incet-incet in scenarii mental-comportamentale, si care invatate si folosite
frecvent, pot capata in timp caracter automatizat, ca deprinderi. Din acest motiv,
politistul trebuie sa fie mereu constient referitor la consecintele actiunilor sale, si sa nu
se lase influentat de factorii psihologici cu care intra in contact zilnic.

Prin urmare, in comportamentul sau atat in familie, cat si in societate, politistul

trebuie sa se arate demn de consideratia si increderea oamenilor din jur, impuse de
profesia exercitata.

1.Comportamentul politistului in familie:

Fara indoiala, modernitatea si conditia urbana au generat noi forme de violenta in
familie, si au provocat schimbari la nivelul valorilor si aspiratiilor indivizilor. Conform legii
nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie1, violenta in familie
reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de
familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica,
psihica, sexuala sau un prejudiciu material. In viata privata a politistului, conflictele
datorate frustrarilor pot genera contexte nefericite in care violenta devine un
comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind invatat de copii si reprodus ca modalitate
esentiala, frecventa si „fireasca” de comportament interpersonal.

In zilele noastre, familia este mult discutata, cercetatorii din stiintele sociale
acceptand ideea schimbarii structurii si valorilor ei, ca si a degradarii climatului de
securitate si refugiu cu care este familia asociata in mod traditional. In viata personala a
politistului, echilibrul familial poate fi perturbat de numerosi factori legati de
manifestarile negative din comunitate, cu care acesta intra in contact la serviciu. Pe
acest fundal apare neincrederea in persoanele apropiate, precum sotia, copiii, pietenii,
vecinii, si totodata teama ca acele intentii raufacatoare intalnite peste zi s-ar putea
regasi si la membrii familiei.

Totodata, insecuritatea se regaseste si in standardele mai ridicate impuse in

educatia copiilor, astfel incat dezvoltarea personalitatii acestora are de suferit, prin
prisma autoritatii si regulilor impuse. Principiile rigide provin din teama si neincrederea
politistului, din dorinta lui de a promova propriul model, unicul dupa care poate fi educat
copilul, singura „reteta” pe care o cunoaste.

De multe ori, prima dorinta a politistului este aceea de a exercita o putere. Dand
curs acestei dorinte inconstiente, politistul poate influenta negativ relatia cu copilul,
deoarece va cauta sa-l mentina intr-o situatie de dependenta, de subordonare
neconditionata. Pentru aceasta, politistul poate recurge la diferite modalitati de coercitie,
descurajand astfel formarea unei personalitati autonome, independente. Prin urmare, in
2
Politie Locala, anul III
Jurca Razvan Ionut

familie se acumuleaza tensiuni, frustrari, ce determina comportamente agresive si

ostilitati intre membrii acesteia. Spre exemplu, din dorinta politistului de a promova
propriul model, intr-un sistem de educatie rigid si impregnat de scheme, copilul creste
cu teama de a nu gresi, de a nu se ridica la inaltimea asteptarilor, ceea ce ii diminueaza
increderea in sine si capacitatea de a lua initiativa, acesta dezvoltandu-si o
personalitate introvertita, caracterizata de timiditate. Pe de alta parte, copilul poate
deveni rebel, agresiv, cu o personalitate de tip opozitionist, ca forma de protest si un
refuz in a accepta mediul rigid si regulile care ii sunt impuse.

Toate aceste standarde, la care se adauga frustrarile politistului acumulate in

timpul zilei la serviciu si acasa, pot genera probleme care ii afecteaza profund pe copii,
precum: violenta intrafamiliala, consumul de alcool, abuzul, neglijenta, si importante
carente educationale – lipsa de dialog, de afectiune, exagerare sau inconstanta in
cerintele formulate fata de copil (treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate
exagerata la restrictii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a
copilului pe motiv ca „bataia este rupta din rai”.

Relatia de autoritate influenteaza si tipul de comunicare in familie. De cele mai

multe ori apare pericolul unei comunicari lateralizate, adica politistul este cel care emite
si care monopolizeaza comunicarea, iar sotia si copiii raman doar un receptor pasiv,
opiniile lor fiind prea putin luate in considerare. Nevoia de expresie si de comunicare
este o nevoie fundamentala a oricarui individ, iar familia e un loc privilegiat de
satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antreneaza inevitabil o frustrare ce se va
traduce prin comportamente agresive.

Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in

dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu
conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri
egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de
satisfactie, riscul de violenta domestica este foarte scazut. In raporturile de dominare-
supunere, violenta ia o forma primitiva. Cel care domina se bucura de o judecata
morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca
fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa.

Din aceste considerente, politistul va trebui sa se abtina de la orice forma de

violenta domestica, intrucat limitele comportamentului social uman sunt impuse de
regulile moralei. Familia, ca grup social cu existenta privata, este guvernata de valorile,
normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati
morale vor fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inoculate
copiilor. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand, si
care fac parte din procesul numit „nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de identitate
al individului in lume, in societate.

3
Politie Locala, anul III
Jurca Razvan Ionut

2. Comportamentul politistului in societate:

Omul nu traieste singur, izolat, el a devenit om atunci cand, pentru a exista, a
fost nevoit sa intre in relatii cu altii. El comunica cu semenii sai, isi confrunta cu ei ideile,
se dezvolta impreuna cu altii, intr-un cuvant: traieste intr-o colectivitate sociala careia
nu-i este indiferent modul de comportare al fiecarui individ in parte. Deci, singura lui
posibilitate de convietuire in societate este conditionata de respectarea normelor si
principiilor etice si morale care guverneaza respectiva societate. A respecta aceste
norme inseamna, practic, a raspunde asteptarilor si cerintelor colectivitatii in care
traieste. Insa, si acestea trebuie dezvoltate si imbogatite prin educatie, invatatura si
permanenta instruire.

Cu atat mai mult, politistul , care este considerat protectorul ordinii publice si
totodata un model de conduita pentru ceilalti, trebuie sa aiba mereu o atitudine de
integrare in societate si de respectare a normelor acesteia, dand dovada de sinceritate,
amabilitate, solicitudine si respect pentru cei din jur. Activitatea politiei constituie
serviciul public specializat, care se realizeaza in interesul persoanei si comunitatii,
precum si in sprijinul institutiilor statului2. Respectul unui politist fata de cetateni se
manifesta atat prin utilizarea regulilor de politete moderata (fara familiarisme), cat si prin
evitarea oricarei manifestari discriminatorii, legate de rasa, nationalitate,origine etnica,
limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere, varsta, origine sau statut social.
Comunitatea asteapta de la politist un comportament exemplar, adecvat profesiei sale
si respectand el insusi normele legale (nu trebuie sa stationeze cu vehiculul de serviciu
in locuri care incomodeaza circulatia in afara cazurilor de interventie etc.) si nefolosind
in mod abuziv prerogativele functiei sale (folosirea girofarului fara motiv legitim etc.).

Politistul trebuie sa fie perceput, in primul rand, ca protector al comunitatii si al

cetateanului. Este esential ca acesta sa fie un bun comunicator si mediator al
conflictelor, cu o autoritate personala construita si recunoscuta de opinia publica. De
asemenea, politistul trebuie sa constientizeze, in toate imprejurarile, faptul ca este platit
din bani publici si se afla in serviciul cetatenilor, situatie ce impune un comportament
adecvat in toate imprejurarile. Indiferent de tinuta, fie ea e serviciu sau civil, acesta
trebuie sa incurajeze in societate respectarea legii, sa sustina si sa implementeze
masurile care sa impiedice manifestarea infractionalitatii. Politistul trebuie sa fie
disponibil si sa intervina oricand ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia dintre
valorile aparate de lege, indiferent de situatie si de momentul constatarii acesteia; el
trebuie sa aiba capacitatea de a asculta si de a rezolva problemele celor aflati in
dificultate, ori de a indruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza in afara
competentei ori atributiilor sale. Astfel, chiar si in viata privata, politistul trebuie sa
reactioneze atunci cand siguranta cetatenilor este amenintata in spatiul public, fiindca

4
Politie Locala, anul III
Jurca Razvan Ionut

intotdeauna este mai bine sa previi raul decat sa repari ulterior daunele provocate de
acesta.

De cele mai multe ori, politistul este tratat de catre cetatenii obisnuiti in mod
diferit, in sensul ca ii sunt pretinse asteptari ridicate in ceea ce priveste comportamentul
moral si codul de onoare. Luand permanent contact cu diverse persoane – victime,
martori, infractori, jurnalisti etc., putem spune ca politistul „munceste in vazul tuturor”, si
se afla deci mereu in atentia publicului. Este asadar nevoie ca politistul sa fie politicos,
calm, hotarat, rabdator, conciliant si mai presus de toate, integru, mai ales in viata
personala. Aceasta ultima valoare, integritatea, este o valoare fundamentala care se
bucura de o atentie deosebita din partea cetatenilor si a autoritatilor, constituind o
masura a succesului si bunei functionari a politiei. De aceea, orice incalcare a acestei
valori in societate, orice comportament al politistilor care trece dincolo de granitele
legilor (pe care de fapt trebuie sa le aplice si sa le apere), aduce atingere credibilitatii
politiei, atat in plan intern, cat si in plan extern, intrucat actiunile politistilor sunt vazute in
orice imprejurare, ca indicatori de comportament a intregii organizatii. De aceea,
devierile comportamentale ale membrilor politiei – coruptia, folosirea excesiva a fortei,
traficul de droguri, consumul abuziv de alcool si starile de ebrietate, abuzul etc., sunt
vazute ca actiuni colective cu efecte devastatoare asupra imaginii intregii organizatii,
ducand la scaderea increderii cetatenilor si a autoritatilor in politie. Astfel, politistul
trebuie sa fie constient ca activitatea lui se afla sub atenta observare a publicului.
Acesta este perceput ca fiinta generatoare de atitudini, care poate face bine sau rau,
poate aproba sau dezaproba anumite situatii si, din aceste cauze, poate fi cautat sau
evitat.

Pe langa integritate, politistul trebuie sa manifeste sociabilitate in relatiile cu

ceilalti, precum si politete, ca materializare in comportamentul si atitudinile lui, a unui
nivel de cultura si civilizatie corespunzator (asa cum spunea La Bruyére, „politetea,
chiar daca nu inspira intotdeauna bunatate, echitate, toleranta, recunostinta, produce
cel putin aparenta tuturor acestora si face pe om sa para in afara asa cum ar trebui sa
fie inauntru’’). Totodata, anumite insusiri caracteriale cum sunt: modestia, curajul si
fermitatea, spiritul de intrajutorare, omenia, buna-cuviinta si altele de acest fel, trebuie
sa se regaseasca in trasaturile de personalitate ale acestuia.

Nu trebuie uitat din vedere faptul ca in viata personala, politistul nu trebuie sa se

izoleze de prieteni, ba dimpotriva, este normal ca acesta sa participe la serate, petreceri
si alte activitati sociale. Totusi, fiecare actiune a lui in comunitate are consecinte
semnificative in perceptia opiniei publice, motiv pentru care este recomandat ca
politistul sa nu frecventeze in mod regulat localuri, baruri care nu functioneaza in
conformitate cu legea sau unde se desfasoara afaceri ilegale. Mai mult decat atat,
politistul trebuie sa isi selecteze prietenii cu atentie, astfel incat, prin contactele cu
acestia, reputatia si activitatea lui sa nu ii fie compromise.
5
Politie Locala, anul III
Jurca Razvan Ionut

In concluzie, politistul are datoria de a manifesta un comportament adecvat atat

in viata familiala, cat si in cea sociala. El trebuie sa lupte impotriva practicilor
antisociale, sa dovedeasca stapanire de sine in orice situatie, sa isi formeze si poate cel
mai important, sa isi mentina o imagine care sa ii faca cinste in lume.

6
Politie Locala, anul III