„A S A C H I"

REVISTA STUNTIPICA LITERARA

i«miletul de Redacţiune: D r. D . C a n t i m t r , I . N e g r e , Y i e t .
t'tv fja rlu . L . R a d u ş i Y . C . B u ţ u r e a n u cu colaborarea
Hitmbrilor Societăţeî p%Asachi“ ,

mutăacasă*
P ia tra io Apr

I nul din cele mal întâi scopuri iile societăţeî »Asachi»

u l<»st şi acela de a da la lumină, prin publicarea unei
i ev iste ştiinţifice litefarfe, lucrârilb el.
I ie care işi pune întrebarea când vede un nou jur-
iinl; Ja r acesta despre ce o să ne vorbească şi fiind un
in.Ti.il provincial işi zice fără chiar să '1 citească: nu
nul aştept să fie de vre-o sam ă.
Şi noi când punem începutul acestei reviste, nu pre­
tindem că facem lucruri mari; lucrăm in un cerc mic, .
Itu i.im după puterele noastre şi dorim ca şi fraţii noş-
i ml Itomâni din provincie să se pue la lucru.
Nti avem aspiraţiunl de a da la lumină chestiuni mari
ştiinţifice, nici tratate profunde de filosofie; departe de
ii->i .isemenea aspiraţiuni; voim în$â~a-servi—societatea
i Ihi -ure facem parte cu cunoştinţele noastre; voim ca
jn in provincie sâ formăm un cerc. care sâ'şidee puţi­
na osteneală la lucru pe calea ştiinţifică literară.
Deviza noastră este dar aceia ce a stat aproape ju­
mătate secol espusă pe l'rontespiciul locuinţei lui Gheor-
|die Asachi: ®lucrul• cu această armă voim a lupta; el,
şi nurnal ei comaerâra revista noastră.
Ne ar intreba cine-va: care este câmpul activitâţet
voastre? respunsul nostru este al tuturor: câmpul este
patria. i lumea cunoaşte şi pe
care puterile i. ...... poate cuprinde: aceasta sămânţă
voim s'o sămănâm. pentru ca generaţiunele viitoare să
aibă cc culege şi aduna de prin toate unghiurile Ro­
mâniei. să gasascâ şi pe dilături câte ceva. de unde să '.şi
poată torma tăria naţională.
Cu mult regret observăm jurn ilistica noastră, care
chestiunelor celor mal vitale pentru ţară pe terenul ştiin­
ţific şi economic, de foioase publice, cu alte cuvinte, tuturor
acelor chestiuni care but cu tărie la porţile noastre,
mal nu dă nici un interes ocupându-se mal numai cu
chestiuni personale, lăsând ca problemele cele mari ale
regenerare! României să sc de/.lege după voia intâm-
plărel. Acum când statul nostru a capatat în Europa o
poziţiune bine hotărâtă credem că a sosit timpul pentru
ori care suflet Românesc a sc pune la lucru pe calea
regenerărel sub toate puntele dc vedere şi noi alăturea
cu puterile noastre vom lucra
Pe lângă chestiunelc generale, pentru localitate, vom
scoate la lumină, pe cut ne vor ajuta puterile şi mij­
loacele. tot ce acest judeţ muntean păstrează de veacuri
ascuns prin localităţi: inscripţiuni. documente urme is­
torice. ruini. monumente, poziţtuni. izvoare folositoare,
feliul terenurilor, bogăţii naturale, in line tot, cu care vom
contribui la propăşirea naţională ş'in special a acestui
judeţ.
Fie ca acest inceput al nostru să fie un indemn folo­
sitor pentru toată suflarea Românească.
 a sa c h t

Adele privitoare la constituirea Societăţii şi

Inaugurarea sa

^ A S A C H I“

S O C IE T A T E Ş T IIN Ţ IF IC A L IT E R A R A

am r. i. Sc ins ti cuc în Oraşul Piatra o societate Şriinţifică-Li-

limM «ub titlul »ASACH!«* ,
AM | II. Scopul societâţel este:
4 A |m«u ura un loc de întrunire şi ocupaţiune intelectuală
n i .i>upra diverselor ramuri de ştiinţă şi literatură;
lll A tom unica unii altora cunoştinţele lor asupra diverselor
Mt4lwili fliiufilice şi a discuta asupra lor;
*. . A ţuie în curenrnl progreselor ştiinţifice pe membrii sciprin
• iMmiMifin, Ji/crtaţium şi scrieri;
tli, Im line, a aduce în practica şi folosul societăţeî rezultatele
lUiKiţlMiţcIm şi discuţi miilor sale prin publicaţiuoî.
I . UI. Ori ce persoană care are un curs de învăţământ
ftvMtnUi tvi puţin, sau un titlu de studiu special, poate fi primit
H WMMMbrn al acestei societăţi,
A l t l . IV. Membrii acestei societăţi sânt de trei categorii:
l), Membrii ordinari:
IU * extra-ordinafî şi
Hi, „ onorifici.
Al» I V. Membrii ordinari sunt acel carii aii subscris aceste
OmImI" 1*1 înfiinţarea societăţeî, însuşind calitatea cerută de art, 8
şi acei cc se vor primi în urmă, având calitatea cerută de
«Ml, i, şl «uimişi conform art. 9.
All I' VI. Membrii extra-ordinarî sunt:
»\ Membri corespondenţi acei, pe carii comitetul şi ’î alege In
ăuniir WrtltrAţi pentru a o ajuta în scopul ce urmăreşte acea-
♦ M IMiitflklttf.
II . Membri dorinTort ocol, carii fac o donaţiutte societăţeî corn-
limim «ol, J.V itlin, 2.
•VMI. VII, Membrii onorifici sunt acel, pe carii socieratea îî
#1«»«Itf»A dr drept membri aî sef in puterea titlurilor sau a lucrSri-
I»m kn ştiinţifice şi literare.
( 7 ) ‘_______________________________ A .SA C H I_______________________________

A R T . VIII. Membrii corespondenţi şi donatori pot fi scutiţi de

/¡ţiul cerut ia art. 3.
A R T . IX . Admiterea membrilor ordinari, onorifici şi donatori se
face dc cătră societate, convocată în şedinţă extra-ordinară.
Admiterea sc face cu majoritatea absolută prin bile la prima convocare
Dacă ia prima convocare nu este prezentată majoritatea abs«.-
iutâ a membrilor ordinari, se face o a-doua convocare in termin
de trei zile, când se lucrează, ori care ar fi numerul membrilor
prezenţi.
A R T .X . Admiterea unui membru se face tot de-a-una prin bile.
A R T . XI. Intrunirele membrilor societăţeT sunt ordinare şi ex­
traordin are,
Intrunireie ordinare sunt de t oate zilele, orî care ar li numerul
membrilor seî adunaţi în localul societâţcî.
La intrunirele ordinare ¡cu parte toţi mcmbriT societăţii prevăzuţi
la art. 4.
A R T . XII. Intrunirele extraordin are sunt compuse numai din
membrii ordinari.
Ele se ţin numai când sunt convocate dc preşedinte pentru
afaceri, ce au în videre alegerea com itetului, admiterea unul m em ­
bru, sau alte ccstiuni ce cer conlucrarea şi aprobarea membrilor
ordinari.
A R T . XIII. Dreptul dc alegere şi de ales în comitelui diriginte
de adm inistrare şi conducere a societăţel îl au numai membrii or­
dinari.
A R T - XIV. Mijloacele de susţinere a societăţel sunt;
1) . Cotizaţiele lunare a membrilor ordinari.
2 ) . Donaţiunile şi al
3) . Veniturile ce se vor incasa prin ţincr ea dc conferinţe, pub-
licaţiuni de cărţi sau reviste.
A R T . X V . Coti/.aţiunea lunară este de cinci până Ia zece let
pc lună.
A R T . X V I. Societatea are un comitet dirigeut compus din un
Preşedinte, un vice- preşedinte, 2 Secretari şi un Casier.
Durata funcţionării Comitetului este de trei ani.
.«Alegerea Comitetului se lacc numai de cătră membrii ordinari-
Vacanţa provenită în comitet se înlocueste prin alegeri.
Membrul ales spre a înlocui o vacanţă funţioneazâ plina durată
de trei ani.
A R T . XV II. Alegerea Comitetului se face prin buletine secrete
 ASACH1
rD
*i iii ntajoi itJtc.i absolută a membrilor ordinari la prima convocare;
lnr U\ a doua. făcuţi Jupă trei zile, cu majoritatea absolută a mem­
brilor prezenţi.
\HT. XVIII. Comitetul este organul societăţef; el reprezintă So­
n i laica in luate afacerile sale, el conduce discuţiunile, mănţinc
•iidmcii conform regulelor ce va stabili;
I I convoacă pe membrii ordinari cănd sunt de dezlegat afaceri
ii cer oMisimţiuiâmul lor;
I I regulează toate a tăcerile de administrare a Societăţei ţi pre-
r«t»t«l conturile lu închierea tie-cărui an societar.
* «»»niţelul are sarcina tuturor corespondenţelor.
A
ltr. x
ix ('om itctul lacc regulamentul de toată administrarea
Intriioură ţi oulinc *i sodctăţei, aprobat de adunare în şedinţă
f «Iii* uiilifiiirA
\u r.xxj ii numele comitetului diriginte sunt adresate ori-ce cereri.
\HT. \ \ l, Societatea va ave un local cu toate cele necesare
I»» iupirt cu mijlonede sale.
I HMtlnl »di iot.iţei este deschis în lie-care zi de la oara U dimî-
Mf »pi |HHia la \0 oare sara.
A•• I XXII. In localul societăţei, comitetul diriginte va îngriji
M| •* pun* tu diapnziţiea membrilor seT: cărţi, uvrage, reviste şi
'-'N il j iivitoaie la scopul societăţei.
M+9id»ill •«»•!) ţ»tţri încă pot, dacă vor voi. a pune la dispoziţiea
n- o m |,,i pnn tutuitei cărţi, uvrage, reviste sau scrieri ce ar privi
Mn ii iA|«i.
M II XXIII. Comitetul va îngriji ca treptat să se formeze o
t>n hui«., ¿1 pt'iitru societate.
'I* I XM V , r
.Am
l
mijloacele vor permite, societatea va scoate
0 |omr (imipfu.i literară purtând titlul societăţei.
I |» .uti materie pentru n se pute publica trebue să fie ezami-
♦»•»14 m it fnlAt de comitetul de redacţiune al societăţei.
M U XXV. Accf dintre membri, carii nu ar plăti cotizaţiea
ImmmiA I.» Im» Ic .i in i luni, suntescluşi din societate de câtră comitet.
M nd Miiiuti tul ui wiedc că veri-un membru al societăţei a comis
o ' l iiM m t cart* nr compromite demnitatea eî, comitetul va supune
» 4#ul •» luuaii l couvocAt.l in şedinţa eictra-ordinară pentru a se pronunţa.
\
Mr. x
xvi. ( *»iud aceste statute vor fi sub-scrise de cel puţin
fii m tinhrl, care vor întruni condiţiunile art şi vor plăti ¿ o r i-
Mjm p»* pilim 11111»1, societatea se va declara constituită.
 ASACHI

A RT. XXVII» Anul societăţeî sc începe din ziua de 6 De­

cembre 1880.
A R T XXV III. Comitetul diriginte va |ine un registru în care
$e vor trece toţi membrii sei-

Acest statut Va votat, în adunarea tic la lf> Noemhre 1880.

După aceasta» Dl. Preşedinte ui hiurouîuT provizoriu L . Radu»
declarând societatea constituita, s'a procedat la alegerea comitetului
diriginte comform art. 16 din statute; şi au întrunit m ajoritatea:
D Dr. D. Cauţimir Preşedi :te
„ I N egre llcc-prcşcdinte
* Em . Halunga Casier
r Gr. Bufureanu
» Gr. Laţu
Membrii societăţii până în prezent sunt:
a», Ordinari:
L. Radu ; ÎM. H alunga; l Jy jtg re ; rDr. 7 l Can te m ir;
Juraschi; Gr. C. B uf urca n u ; fDr fMn*covic! ; l* \aleanu; / .
oMancaş; i7S(\ £\f. Tom escu; Busuioc; Em. Vdixolici; L C riref;
L. Vorel; G r. Im ju ; V. C. Bufureanu; I, Gkeorgian; /.
P artem ; L Costeseu; Vie. rDi>gariu ; l ‘R adu; *Dr. Z. Samfirescul
*Dr. D. Brailov; ‘D r. D QApostobde; /» 7 r . Camner farm acist;
D em V^eculau; Z Zapiscscu ; A /. C a /; C. /W er Tefer/nar, M e a
-V. A/Aa. AîVm ‘Brddescu .
b). Membrii onorifici: Ermiona E. Quinct născută Asachi
c’)» Membrii donatori: iuinc/je G i /i/ jVihV, Alecsandru ¿Macarovicz.
d ). Membri corespondenţi: N. I leal, Em. Lconesat, C. Hogaş.
1. Vârcolici.

La G Decembre 1880, Societatea s’a inaugurat prin darea unul

ospăţ între membrii sfii, cu care ocasie s’nQ ţinut şi J iscursurf privi­
toare la scopul insrituirer acestei societăţi.
 ________________________ ASACH I____________________________________ 7

1 Discursul ţin u t de Dl- I. Negre, viee-preşedintele

la inaugurarea soci8tâţei. — — mm*
Iubiţi C o n fraţi!

Am dorit cu toţii ca inaugurarea societăţel Ştiinţifice

I .iterare »Asachi» s’o facem prin săvârşirea unul ospeţ
intre membrii sei.
Am voit cu toţii să udăm această semânţă răsădită
astă /I cu »lacrim a chrisli» ca simbol al umidităţe! de
uire are necesitate creşterea sa, înflorirea şi produce­
rea roadelor.
Această dorinţă nu este ceva străin sau de capriciu,
hm contra, este un obiceiú, un uz, oare-cum tradiţional,
pract icat la inaugurarea multor instituţiunî sau la serba-
mi triumfurilor lor.
t rist, acel geniu a! secolelor, pentru reformele şi în-
voţeturile sale religioase, când a instituit cel mal mare
•iinb"l. care să arăte perpetua sa unire cu discipolii şi
doctrinelor sale, a făcut aceasta prin săvârşirea
Mtti’t eme cu discipolii sei.
In aplicarea acestui obiceiü tradiţional, rezidă dorinţa,
volnţ.i spontanee, ce am avut'o cu toţii dc a inaugura
»•it'iiNiu societate Ştiinţiflcă-Literarâ prin facerea unui
"*prt| intre noi, m em brilşi fiii de acuma înainte a a-
i'WMei sitcietâţl.
NVntnd la scopul societăţel ce Inaugurăm, să-mi per-
mftfjl, it tbip confraţi, a lace o mica naraţiune sumară
iiHupfli M'fHuinlul nostru, sub raportul desvoltăreî inte-
ctiuilp ţi ciiltumtice» ca din aceasta să vedem ce eram,
ic suntem it*tA/K ní care este datoria noastră ca oameni
♦v mc ocupăm cu ştiinţa, cu progresele ei şi adevărurile
ie rn tu* dă.
IVipnrul román, ca ramură a marel şi glorioasei fâ-
tuilil latine, transplantată in aceste locuri numite Hacia-
* ASACHJ

Traiana, cu toată viaţa sa politică nesigură şi tulburată

de puhoaeie de barbari ce au trecut un şir de secole
prin această ţară, după căderea R om ei; cu toată sfâ­
şierea şi desfacerea sa în mal multe provincii şi de aci
slăbirea sa, totuşi a avut timpuri de glorie, mărire
şi admiraţiune, nu numai sub raportul vetejieî, dar şi
sub cel intelectual şi culturistic potrivit timpului şi pro­
greselor făcute de ştiinţă.
Aceasta ni-o arată instituţîunele de cultură ce le gă­
sim in trecutul poporului român. Aceasta ni-o probează
bărbaţii iluştri ce îl găsim în istoria poporului nostru
ca învăţaţi, istorici, poeţi, legiştl etc.
Să lăsăm la o parte căderile şi nenorocirele ce a su­
ferit poporul roman sub raportul vieţei sale politice, din
cauza deselor invazii de alte popoare străine şi din ca­
uza puternicilor vecini inimici ce‘l incunjurau din toate
părţile, şi să vorbim numai de căderile şi nenorocirile
suferite în limba şi cultura naţională.
Două rase străine, mal cu samă, aă iufluenţat foarte
mult şi adesa în mod ucigâioriu asupra desvoltărel noa­
stre intelectuale şi asupra inlâturârcl culturel naţionale:
Slavism ul şi G recism ul; ambele ş'au avut epocele lor ne-
norocitoare pentru desvoltarea noastră intelectuală şi na­
ţională: românii erau siliţi se înveţe in acele epoci ne-
norocitoare, când limba slavonă, când limba greacă.
Prin nenorocitul evenement de la 17l(î. clementul
grec, având o preponderenţă mai mare de cât cel slav,
înriurează în un mod foarte puternic asupra uciderel
limbel naţionale şi a ori-ce culturi în astă limbă.'
Aşa că în curgere de timp aproape un secol înlătu­
rase cu totul cultura naţională şi adormise ori ce sim-
ţimânt naţional, mal ales in clasele culte şi avute.
Când creşterea, instrucţiunea, desvoltarea intelectuală
a unui popor nu sC face in limba sa natală, poporul
 ASACH! *

pcrde încetul cu Încetul întrebuinţarea limbel sale şi a

tuturor sentimentelor naţionale, pe care numai desvol-
tnrcu naţionala făcută in limba sa, i le poate da şi con­
serva.
|,a această stare aduse pe poporul român înriurirea
in cultura a elementului g rec!
Singura clasă tn care s’a conservat, in mijlocul aces­
tor nenorociri, limba română şi oare-care Invăţeturi fă­
cute în ea, a fost poporul agricol, biserica lor şi oare­
care (umilii aristocratice adevarat române, familii care
mu conlucrat in urmă la renaşterea noastră; in colo nu
ne invttţu de cât greceşte sau slavoneşte, nu se auzea
dc Iu Vodă până la pomoşnic şi bacal de cât greceşte
sau ruseşte. Până şi prin bisericele din oraşe şi oare­
care monastirl sg introdusese limba greacă şi slavonă.
In puţinele scoale ce ezistau pe ici colea sg învăţă
numai greceşte, iar limba română era esclusă ca neca-
pubilâ de a se putea învăţă în ea ori ce ştiinţă; pe la
oraşele unde nu erau scoale videai câte un dascal grec,
adunând copiii nobililor şi a neguţitorilor şi invăţându-i
greceşte. Numai in sinul poporului agricol, mama învăţă
limba sa pe copilul seu ; preotul oficia tn limba popo­
rului, iar dăscălii de pe la aceste biserici sau preoţii a-
dunau pe copiii poporului sau în tinda bisericei sau pe
Iu casele lor şi ii învăţau, sbocoavna românească, cea­
slovul, psaltirea, a scrie şi cânta: aceasta era adevarata
scoală românească şi singura cultură naţională, în m ij­
locul acelor timpuri nenoroeitoare de inriure a slavis­
mului şi grecismului.
Cu o durere şi o mângere egale 'mi aduc aminteâ
dc aceasta, căci în tinda bisericei săteşti şi pe vatra das­
călului sătean, eu şi mulţi dintre noi şi alţi barbaţi, am
început primele cunoştinţi învăţând buchele, ceaslovul, şi
a scrie in limba natală. 1 op cari ştiiau puţină carte ro­
IO ASACH1

mânească atunci erau fiii acestor scoale din tinda bise-

ricel săteşti. T oţi carii nu avem o etate de cât 30— 40
ani le-am vezut toate acestea.
Iubiţi confraţi! Din mulţimea seminţelor ce se arun­
că in pământ, sunt unele seminţi atât de puternice, a-
tât de viguroase, că resistă tuturor intemperiilor şi vi-
cisitudinelor timpului, nu mor, nu se alterează, rcstoar-
nă toate pedecelc şi isbutesc a'şl produce fructele
Aşa, iubiţi confraţi, şi in sinul poporului român, s’au
aliat oare-care familii, oare-care barbaţi riguroşi, cari,
au resistat contra tutunn nenorocirelor aduse asupra
culturel noastre naţionale.
Aceştia, adăpaţi din isvoarele istoriei patriei tor. lu­
minaţi şi încălziţi ia soarele ştiinţei din occident, înce­
pură a lucra prin toate puterile la emanciparea şi inte­
lectuala şi politica a fraţilor lor.
Aşa au fost, iubiţi confraţi, familiele: C»h. Sincal. P.
Maior, Beldiman, Gh. Asachi.Gh. Lazăr, Kliade. Hurmu-
zachi, C. Negri, Alesandri, Balccscu. Cogălniceanu. Bo„
lintineanu şl alţii.
Inchipuiţi-va. iubiţi confraţi, un câmp plin de cioate,
de spini, mărăcini şi ne brnsdat de secole, şi veţi cu­
noaşte toată greutatea primilor apostoli ai renaştere! şi
deşteptărel noastre.
Cu o muncă erculeană, cu un zel ne'nvins, cu un sa­
crificiu esemplar, aceşti primi apostoli, aO învins toate
greutăţile, ad făcut renaşterga^şj-emancipaţia noastră in­
telectuală şi politică. Ei ne-afl dat scoalele’carc ne-ad pro­
dus pe toţi bărbaţii şi instituţiunile ce avem şi din care
aO resultat desvoltarea intelectuală şi progresul la care
am ajuns.
Din cea ce eram cu 50 ani in urmă şi din cea ce sun­
tem astăzi este o depărtare enormă, de necrezut.
De aceia toată recunoştinţa noastră cătră aceşti bar-
 ASAGHI 11

baţi, şî toată datoria noastră de a munci la consoli­

darea şi continuarea operei lor.
Această datorie a nâstră este cu atâta mal mare cu
cât suntem iii al scôletor ţerel nôstre. a instituţiune-
lor produse de lummele ştiinţei, iar sarcina noastră este
cu atât mal uşoară cu cât găsim drumul deschis, câm­
pul curăţit.
Fie-care o m cu ştiinţă şi cultură p6te aduce servicii
patrel sale şi omenirei in sfera cunoştinţelor sale.
Nimenea însă nu este unevirsal în ştiinţă, căci câm­
pul ştiinţelor este foarte vast şi ca progresază neconte­
nit. aşa că pentru ca omul să fie în curentul progrese­
lor chiar numai în o ramură a ştiinţelor, are necesitate
de necontenite ocupaţii.
Oamenii ştiu şi să ţin in curentul progreselor ştiinţei
atât prin cetire, ocupaţii cât şi prin comunicarea cunoş­
tinţelor unul altuia.
După cum pe terenul esploatărilor industriale şi comer­
ciale să cer diferite puteri, diferite elemente, diferite
mijloace care toate reunite fac reuşita întreprindere!, aşa
şt pe terenul de esploatare şi progrès al ştiinţelor şi cu­
noştinţelor omineştî, oamenii au nevoe unii de alţii, pentru
comunicarea şi capătarea de cunoşlinţl, pentru discuţia
materielor ştiinţifice, pentru progresul ştiinţelor, respân-
direa şi traducerea lor în practica şi folosul societăţef
şi a omenireî: pentru satisfacerea tuturor acestora să cere
unirea tuturor omenilor ştiinţei.
In ideile rostite in aceste câte-va frase ~de mai sus
să cuprinde toată necisitatea, motivul şi scopul instituirel
acestei societăţi ştiinţifice ce inaugurăm astă-zî.
Societatea noastră Ştiinţillcă-Literară. pe lângă scopul
Je a procura membrilor sel un loc de întrunire şi ocu­
paţie intelectuala şi a’l ţine în curentul progreselor şti­
inţifice, va ave de deviză, ca rezultat practic a lucrări­
12 ASACH1

lor sale, a respândi In societate, în ţară, ca să me esprira

mal bine, iubirea de ştiinţă; va căuta a respândi io
societate iubirea de muncă, practica adevărului şi a drep-
tăţei, respectul vieţei, onoarel şi avere! lie-cărui cetăţan;
va căuta a purifica şi edifica adevăratele moravuri ba­
zate pe ştiinţă; se va sili a pune in cunoştinţa societă-
ţei toate invenţiunele şi toate mijloacele descoperite de
ştiinţă pentru fericirea, progresul şi bunul traiu şi or­
dine a omului ca cetăţan şi membru al omenire!: iată
calea pe care va merge societatea noastră.
Am dat acestei societăţi, iubiţi confraţi, numele Iul
Gh. Asachl pentru a simboliza şi perpetua memoria a-
cestul prim apostol al renaştere! noastre.
Nu este timpul ca cu ocazia rădicărei unul tuast. să
arăt pe larg cine a fost Gh. Asachi şi ce a făcut el,
voia zice numai atăta că nemuritorul Gh. Asachi este
unul dintre primi! apostol! ai renaştcrei noaste. El !ă-
cându-şi studiile în Germania şi Italia, a fost unul dintre
ce! mai însemnaţi şi erudiţi barbaţ! ai ţârei noaste ca
publicist, istoric, poet şi literat şi a muncit ne'ntrerupt
pe acest tărîm de la lH IG ştpănăla lBGBcănd a ador­
mit. Nemuritorul Gh. Asa chi va fi esemplul şi călăuzul
nostru în toate lucrările ş tiinţilice a societăţe! noastre
ce am puso sub auspicíele sale spre al perpetua memoria.
Iubiţi confraţi, intunerecul, ignoranţa, sé luptă cu lu­
mina. cu ştiinţa, şi numai văzându-se învinse, întuneri­
cul şi ignoranţa lug din calea lumineî.
Oamenii mici la suflet, asemenea sé spâimânta şi
lctn, mal ales în mediuri ca a noastre, de unirea oame­
nilor ştiinţei şi unile şi alţi! să tem de acestea ca şi
natura de gol.
Acestor cauze se cuvine să atribuim esploatările ce
se înoearcă a ne atribui un scop politic în unirea noastră
în asta societate ştiinţifică, unde ca órnen! aparte avem
fie cane credinţele nóstre diferite.
 ASACH1 13

Departe de no! ideea câ suntem o societate politică;

însă voiu zice că, popoarele vor fi foarte fericite când,
vor ajunge ca politica lor să fie rezemată pe luminile
şi adevărurile ştiinţei, şi compusă de oamfcnil ştiinţei.
In societatea ce inaugurăm suntem cu toţi egali; aci
nu poate esista ura, pasiune, căci n*avem de împărţit
între noi nici avantaje materiale nici onoruri, de unde
se nasc urile şi desbinârile; avem cu toţi acelaş scop:
ocuparea cu ştiinţă şi a aduce In folosul societăţii,
resultatul cunoştinţelor şi discuţiunelor noastre.
Iubiţi confraţi! inaugurând această societate, suntem în
naştere; roadele el se vor vede după ce ea va prinde
rădâcme, va înflori şi fructifica.
De vom ave credinţă, perseveranţă şi activitate, vom
ajunge a vede noi şi întreaga societate roadele el.
Crist zice »vedeţi grăuntele de muştar căt este de mic,
însă pus în pământ bun şi îngrijit, creşte copac mare
produce fructe şi paserile cerului vin şi se adumbresc
sub ramurile lui.» Aşa şi societatea noastră, mică în
naştere, fiind credinţă şi buna voinţa, va creşte şi va
produce roade.
Oraşul nostru posedă multe societăţi pe terenul eco­
nomic, ele sunt produsul oamenilor ştiinţei. Societatea
ce inaugurăm va face o onoare şi mal mare oraşului
nostru, fiind că este o societate a ştiinţelor, şi va arata
ţărel câ şi oraşul nostru posedă oameni cu ştiinţă, iar
nu numai centrurile.
In scopul ce l urmărim să ne păzim de a fi servitorii
intunereculul spre a nu căde prada şi victima lui.
lntunerecul trebue să plece capul înaintea ştiinţei, IumineL
Acestea sunt cugetările şi convingerele mele, cu care
însoţesc tuastul ce’l râdic in trăiniciea şi progresul soci-
etăţel ce inaugurăm astăzi.
H .VSa GHI

8A 8 A C H I*
SOCIETATE SCIINŢIF1CA LITERARA

PROGRAMA
^xelecţi’o.tt.elor ZFrcblice

Duminică 8 dM art: Dl. Grig. Buţureanu; Tradiţixne-

le poporare ale Românilor.
d u m in ică 15 ¿Mart: DL Vas. Buţureanu: D escope­
riri şi invcnţiuni m oderne
Dum inică 22 ¿ M v t: 1)1. I. Negre: ‘Hun urile şi fe r ic i­
rile vieţii fa m ilia re .
D um inică 211 M art: Dl. Lascăr Vorel; Omul şi uma­
nitatea.
D um inică 5 A p ril: Dl Lascăr Badit. Stalul şi fo r m e­
le sale.

Conferinţa ţinută de Dl. G r. C. Buţureanu.

Tradiţiunele poporare ale Românilor

Lectu ră publică ţinu tă Duminică S M art 1881

Onorat Auditoriu.

Nu de mult timp s'a format in acest oraş o socie­

tate ştiinţiiicy-literară sub numirea ■>Asachi* cu scopul
de a se comunica intre membrii ei, cunoţrtinţile unii altora
 _________ ASACHI 15

f\ Iu timp rezultatul lucrărilor sale a 1 face cunoscut

prin lecturi publice.
Hocietnteu Asachi a ununţnt cinci lecturi publice ca­
re vor ave loc in iic care Duminică a postului.
Scopul acestor lecturi publice este de a respândi pe
tăi va ii prin putinţa spre cunoştinţa generală diferite­
le ilic»tiuni de ştiinţă, literatura şi interese sociale, a da
un curent mai viu ocupaţiunelor noastre şi a dezvolta
dorinţa de a cunoaşte şi a şti. Aceasta fiind ţinta către
uirc ntftruc tic care naţiune, fie care localitate, dă in ace-
Itkf timp un itetnn probator cum că civilizaţiunea pă­
trunde şi prin cercurile mal îndepărtate de centrurile
vuit«,
Veneratul fîheorghe Asachi patronul acestei societăţi,
i are este unui din cei întâi apostoli al propagăret şti­
inţei şi libertflţel intre Români şi sub egida căruia am
pui noi societatea noastră, este unul din acel scriitori
Montani carii au dat Ia lumină cele mai multe acţiuni
petrecute in acest judeţ; şi pentru a corespunde şi cu
iHlniimcti noastră ş'in acelaştimp a continua pe cât pu­
terile nc vor servi dorinţa şi munca neobosită a Iul A-
*>nchi, am crezut a atinge in mic acest punct, luându’mi
ii espune înaintea d-voastră lectura: T radiţiu n elorpoporare
iile Rum ânilor cu mici eczemple din iocalitate;eczemple
pe cure Ie-a lăcut cunoscute in parte neuitatul Asachi.
Am dorit, onorat auditoriu, ca inaugurarea societăţel
pentru întreg publicul Pietrean să o facem prin un şir
de lecturi, rezultat al munceî şi lucrărei membrilor so-
clctăţeî, şi n proba in aeelaş timp că contrar acelui şir
dc Idei titre se nutreşte în localitate cum că aici nu se
ponte Iute nimic pe asemenea teren,♦ ori cât de multă
stăruinţă s’ar pune, am voit să probăm zic, că se poale
tucc un mic început, ba dacă voinţa ar fi s'ar putea la­
te şi mal mult.
18 ASACHt

Fie care din noi îşi aminteşte cu multă plăcere tim­

pul copilăriei, maî mult cred distracţiunele el inocente
şi, fără îndoială, un regret se deşteaptă in fte care pen­
tru acele fericite timpuri, când mama sau dadaca ne spu­
neau poveşti ca: E ra o babă ş un m oşneag; Statu-t p a l­
m ă barba-i cot, F ăt frum os, îm păratul roş,, şi alte po­
veşti ce se spun între copil Românilor, de la bordeiul
cel mal simplu şi până la pulaiul cel mal m ăreţ; bine
înţeles câ nu cuprind aici pe cei, carii când s'aQ trezit
pe lume aii găsit lângă el guvernante streine; pe aceia
i-a ferit D-zeu să audă asemenea lucruri; îi auzi numai
cum vorbesc cu mândrie către mama şi papa despre:
>»Artiur, R olando Furioso, şi rid de poveştile şi bala­
dele noastre, rid căci n’au simţit din Irageda lor copi­
lărie dulceaţa poveştilor ci numai pentru cele streine;
copilăria lor nu are nici u legătură de amintire cu ţa­
ra lor; ea e străină de plăcerile celor alţi şi ca atare
îşi caută o altă direcţiune.
Dar după copilărie, mal in vârstă când inGepem a
capata cunoştinţl mal multe, nu citim noi istoria po­
poarelor, nu urmărim (irul tradiţiunelor (sau a istorisi­
rilor ces’au pastrat in gura poporului) şi din ele cău­
tăm a afla şi conduce mal departe firul istoric? nu cer­
cetăm chiar şi poveştile popoarelor nomade şi patri­
arhale?
Mi se strânge i inima de întristare, citind in jurnalele
noastre literare, puţine câte avem, balada ţiganilor, aşa
zisa, Ţiganiada o epopee întreagă consacrata vieţel a-
ccstiil popor rătăcitor şi mal nici o strofă mai nici un
rând. baladelor noastre noţionaleî . . . . vieţel noastre
ance-istorice!
K tristă aceasta constatare, dar e adevărată.
Gustul pentru tot ce e străin este aşa de mare in cât
şi puţinii noştri! scriitori ce-i avem alunecă cu mal mul-
 ASACHI 17

li plăcere în câmpul străin, traducând saü Întocmind

Mtvti după scrierile altora ţi lăsând să zacă in uitare
Mituirile tradiţiunelor noastre poporarc; afară de câţi­
va hnrbaţl mari patrioţi, carii aü înavuţit literatura noas-
ttn mul numai cu asemenea sujete şi’n numărul cărora,
Im rândul întâi intră şi patronul societăţel noastre ve­
lurului Gheorghi Asachi, toţi cel-lalţl s’aii hrănit din
•M|rte străine saû întocmiri după ele.
i Mire sâ nu fi ezistând sujete a căror acţiune să fie
dumic dc scris, nu sunt tradiţiuni poporare în gura Ro­
mânului dc ţară, singurul depozitar a acestor monu­
mente ?
I »u. ele sunt prea numeroase, prea frumoase; nu este
judeţ, iui este comună unde să nu se găsascâ câte un
•lijel fniirte atrăgător, câte o baladă foarte importantă,
Imul ele sunt ale Românilor şi tot ce nu este străin, nu
*i plăcut. nu e atrăgător.
I'i ntru întăia oară când am venit în acest judeţ, am
uimii \urhindu-se de balada ‘D ochia şi T roian, fu g a lui
't+t m l'oi/ct R areş prin m ahalaua Valea-vie, Turnul
Iul 'llulu şi altele şi cu ruşinea mea spun, că 'mi pâ-
I imii Mră nici un temeiü; am învaţat în scoală balada
A»i(ou.iuţilor, tinereţa lui Paris, naşterea şi creşterea Iul
Gir ii lui Rom şi Rcm, teogonia Olimpiacăşi Germană,
litdiiiuft şi Chineză, balade Babilonienc şi Egiptene, dar
|'«> iu de a naţiune! mele nu, ca şi cum numai ea d'intre
Mălin miţiunele lume! nu păstrează amintiri prin tradi-
jlum de la moşi la părinţi şi fii a celor ¿5 s’aQ petre-
i ui In localitate, ca şi cum naţiunea Română n ar fi a-
viii şi ca un trecut n a r li avut o pagină demnă de a fi
•aU ă.
IiihA Onorat auditoriu, să-mi fie permis a spune că
mimul ndnlcresarea numai lipsa de bună-voinţâ şi do-
tul vel m are pentru ac finitele străine ne-a făcut această
13___________________________________ ASACHf___________________________________

stare de lucruri şi dacă copil es din scoală fără cunoştinţa

acestor tradiţiuni, eroarea este că ele nu sunt scrise nu
sunt culese, ci zac în noianul uitărei ; când şi când nu­
mai prilejul poate, scoate câte o mică scântee din a-
ceste balade la lumină, dar atât de slabă in cât cu a-
ratarea sa, s’a făcut şi nevézutû; deci neliind scrise nu
se pot face cunoscute de cât prin graiü şi, ori-ce om cu
puţină curiozitate întâlneşte urmele acestor tradiţiuni;
chiar printre poveştele ce se spun la vatra focului sad
la lumina opaeţulul, ele se véd amestecate cu curatul a-
devér istoric dar, ele së pot perde dacă nu sunt scrise;
valoarea lor este cu atât maf mare cu cât ele aü tre­
cut prin întunecosul trecut, prin nenumeratele nenoro­
ciri şi s'aü pastrat şi astă-zl.
Dacă ele së păstrează pănă astă-zl de mii de ani nu­
mai prin graiü, să nu le lăsăm la o parte, cu toate că
së vede în ele un mare amestec de fantazie cu lapte
istorice noué, petrecute în timpuri străvechi; să nu le
însuşim de îndată porecla de: poveste ţărănească', săiim
mal cu sânge rece şi să judecăm numai prin câte tim­
puri grele şi de retrişte s'aü strecurat ele, prin câte for­
me aü trecut de aü ajuns astâ-zï ast-feliü şi ne vom în­
tări in credinţă, că de şi in mare parte înţelesul lor es­
te stricat, dar ca şi neperitoarele monumente ale Egip­
tenilor, Arisienilor şi Indienilor, s'aü pastrat şi ale noas­
tre, cu deosebire că acele străine aü fost sapate in pea-
tra pe când ale noastre aü fost numai spuse prin graiü.
Un al doilea curent de idei, Onorat auditoriu, care
sè ridică în contra acestor tradiţiuni este întrebarea ce
mi se face în mod indirect: de ce ameţim capetele oa­
menilor tot cu lucruri dinţară, de ce nu căutăm altele
pe la străini căci de ale noastre suntem sătul, toată lu­
mea le ştie. ş'apol ele sunt tot de un fel.
Aşa e.... S'aü schimbat lucrurile, nu ne mai plac ale
 ASACHÎ IB

iînMInv pentru că nici nu le cunoaştem, nici nu ştim

Hol Itdtmtnii ce avem în ţara noastră; numai când câte
im ntrăm venit la no! tn ţară apucă verl-un subiect
loeiilnic, numai atunci ne deşteptăm simţurile şin e pla-
i i' pentru moment ce este al nostru, dar repede ca ful­
gerul şi idea despre strainismu ne prinde cu repegiune.
Care altă naţiune despreţueşte aşa de mult ca noi
m i ce e naţional cea ce e a vechimel? Şi câmpul na-
(è*»nul e vast, el este acoperit cu florile cele mal fru­
moase şi câte nenumărate buchete am alcătui noi când
iii' iim ocupa de el.
Când un călător, Onorat auditoriu, în începutul vere!
ti cec pe lângă o câmpie întinsă şi înflorită, ce frumos
mvor... ce peizaj neimitabil së desfăşură înaintea pri­
virilor sale; pe unduioasele valuri de verdeaţă şi flori
alunecă privirea, şi mintea in estaz admiră frumuseţele
naturel.
lot ast-feliü şi acel călător care dă peste un cuib de
tfiiuhinf băştinaşi îşi ascute mintea, remâne înmărmu­
rit, ascultând baladele naţionale, tradiţiunele pe care po­
porul le a pastrat prin graiü şi le spune la copil.
Cutu că în tradiţiunele eşite din gura poporului sunt
multe alunecări, sunt multe fapte mai noué amestecate
printre cele vechi, pe care le istoriseşte el, aceasta nu
r»tc dc tăgăduit, dar cred, că din aceasta fiu rësare re-
rniiul cùn’aü în ele interes şi prin urmare trebue să zacă
In întuneric. Din contra culegătorii unor- asemene ba­
lade trebue să fie pe deplin convinşi cu timpul şi ne­
voile amestecă şi schimbă toate, că dacă asemenea ba­
lade sar întocmi după faptele istorice in care se pun.
atente balade ar fi subiecte tot pe atât de interesante
ra şi multe balade străine pe care le cetim noi Româ­
nii cu atâta dragoste.
C.c însemnează acei nămol fără sfârşit de romanse
20 ASA.CH1

unele mai nemorale de cât altele, ficţiuni absurde şifără

nici un izvor istoric, întocmite departe de adevăr care
înegreşte atât de multă hârtie în tipografiele noastre ţi
care oboseşte şi strică vederea şi mintea atâtor cetitori?
Ce folos practic şi naţional adue traducătorii unor
asemenea cărţi? Ce merit literar întrunesc in ele aseme­
nea traduceri?
Nimic din toate acestea, ba, cred că greşesc, căci zi-
eend nimic este prea puţin, căci răul ce samână aseme­
nea cărţi să simte in fie-care an tot mal mult; ca şi o
boală molipsitoare aceste cărţi copleşesc inimile tinere,
şi cangrenisesc partea lor morală.
Cea ce ziq cred că fie-carc din D-voastră o ştie şi
e convins de adevărul ce-1 espun: un copil de câţi va
ani pe banceie scoalel şi care poate cu uşurinţă a lega
două cuvinte între ele, prin ascuns, dacă părinţii sel nu sunt
cu mal multă privighere asupra lor, citesc pe 'Paul de
Cok, ‘P onsonde T erail şi alţlromansieri la ordinea zilei.
Vă întreb pe D-voastrâ, ce ezempie culeg el din a-
ceste cărţi, cu ce fel de acţiuni din vieaţa omenească
fac cunoştinţa din citirea unor aseminea romanse copil
noştri încă din frageda lor copilărie?
Sunt mulţi carii zic: las să vadă nenorocirea altora^
mizeria şi fructele lor, pentru a se feri de ele; dar co­
pilul când vede ceva, doreşte, nu are Încă judecata de
a se teri de rău şi ştiţi că proverbul Român zice: pi­
cătură cu picătură se face baltă ezemplu rău cuezemplu
rău îl copleşeşte şi el cade Îndată in braţele viciului.
Oare aceasta să fie dorinţa şi aşteptarea părinţilor;
pe ast-leliQ de nădăjduire să se lese el?
Nu, de sigur; de acea zicea în locul acestor romanse
Stricătoare, eil cred că s’ar putea substitui eu multă uşu­
rinţă baladele noastre naţionale, mal ales că copil noş-
tril în mare parte îndulciţi de gustul poveştilor din fra-
 ASACHI ai

0fd» lor copilărie, le-ar fi mal plăcut lectura baladelor.

I)«r nu numai copiii, oamenii în vârstă îşi stric ve-
iliMCrt, ’şl obosesc mintea cu asemenea lecturi.
Du aceia, Onorat aaditoriu zic că trebue să începem
oAi mnl neîntârziet dezmormânîarea tradiţiunelor noas­
tre poporare unde sunt acţiuni cu mult mai vii.
Chiar în acest judeţ între nenumeratele balade am
putut da de trei, pe care le-am cules în parte şi pe a că­
ror mică schiţare vé voiü espune-o.

t. Balada: Dochia ţ i Traían

‘Dochta e sora lui ‘D eceba! cel mal mare rege al

Ducilor care a domnit peste aceste locuri cu 100 ani
înainte de Hristos. Tratan este unul din cel mal mari
împăraţi Romani şi care a domnit în acelaş timp cu
Di'icbal.
halada zice că Dochia era de o frumuseţă rară, mare
d« «milet şi foarte curajoasă, că ea era iubită de mal
mult timp de un Dac însemnat anume C obai frate cu
P ura, care domnise asupra acestor locuri înainte de
Deceba!. dar că această iubire o ţinuse ascunsă Cobai
Iu inima sa, neavând prilejul de a o face cunoscută.
In timpul întâiului rezboiu d’intre Daci şi Romani,
Irniun întâlni pe Dochia în o poeană, îmbrăcată fiind
In Htrae de ostaş Dac, dar surprinsă fiind de aratarea
Iflrft veste a iul Traian în un loc singuratec leşină şi
munci fu descoperită ca era femee; apoi frumuseţă sa
căştigă inima lui Traian întru atât în cât o iubi. Dochia
la rândul el crezând că Traian este un Dac prinse şi ea
iu inima el dragoste pentru Traian, dar o ţinu ascun-
«A. I’c când Dochia era cu Traian în acel loc singu­
ratec, Cobai, care o urmarea din pas în pas, surprin-
itmlii l vorbind împreună, recunoscu pe Traian şi ca
tí ASACH1

un nebun se aruncă între eî, luă în braţele sale peDo-

chia şi prin desimea arborilor, peste râpl şi pârăe, fugi
cu prada sa.
După ce se făcu pace Intre Romani şi Daci, Cobai
se hotăra să ceară pe Dochia în căsătorie, dar Dochia
amâna ziua; era de multe ori tristă şi la toate între­
bările şi rugâmintele iul Cobai ea nu respundea nimic;
într’o zi întâlnind Cobai pe Dochia singură in grădina
domnească, văzu că ea plângea, şi după cercetările sale
afla că ea iubeşte mai dc mult timp pe un altul.
Cobai atunci muélese iubirea Dochîel şi se hotări a
nu mal da nici o dată ochi cu ea. Sé încercă să se-
depărteze de prin locurile acelea, sâ’şl caute alte în­
deletniciri care să-l poată face a o uita, dar.... zadarnică
muncă, Cobai iubea la nebunie pe Dochia, ea,... nu-1 iu­
bea de fel.
Pe când se muncea ast-feliü Cobai cu sine însuşi, sé
născu al doilea rezboiu între Daci şi Romani, şi Cobai
plin de mânie contra luí Traían, iubitul Dochiel, sé ho­
tărî sâ’l pearză: sé îmbrăcă în strae de ostaş Roman
şi pe când se facea podul peste Dunărea aproape de
Tumul-Severin deastă-zl, trecu Dunărea, intră intre os-
taşil Romani, pe a căror limbă o cunoştea bine şi l‘u
aproape de a ucide pe Traian, însă fu prins şi dus în
închisoare la Roma.
Traian, care nu uitase pe Dochia, cum intră în Dacia
şi bătu în câte-va întâlniri pe Daci, puse să caute pe
sora lui Decebal, dar n'oputu afla; după ce supuse Da­
cia, Traian umblând prin locurile acestea şi urcând
Ciahlăul, pe unde mulţi Daci însemnaţi erau fugari şi
se făcuseră păstori, obosit sé zice de drum şi osteneală
se puse jos pe muşchiul cel verde şi recoros spre a se
odihni, când, auzi în depărtare ceva de el o cântare
îngerească, jalnică şi pătrunzetoare, amestecată cu m ur'
 A SA C tíl 25

•Mirul oilor şi a unul pârâoaş; atunci Traían se ridică

Iii jiiuoure se apropie de acel Ioc şi văzu pentru ma
f*a ni mirare pe Dochia sora Iul Decebal păstoriţă tor-
fllli'l un caer de lână cu caţa lângă ea ş’inprejur oiţe
MUi' paştcau şi beau apă din pârâu. Traían nu se putu
Mini mult opri şi strigă pe Dochia pe nume; ea, sur*
ptliiMi, căci nu ştia că mai este cine-va pe acolo, se re-
li*m’ cu spaimă, dar văzând figura lui Traian îl recu-
«mul şi se apropia de el. Traian astă dată nu m aiîn-
*iiu|ură mult şi arata pe faţă iubirea cea mare ce o a*
u»a pentru e a ; Dochia crezându-1 Dac îl sfătui şi rugă
■*ft o lese in singurătate, căci zicea ea, m ulţi spun că
pu ln n ieu l T raian mî'ar f i prin s in dragoste şi că p en ­
ii n a nu fă c e peri un réu am fu g it de toţi şi n i am f ă ­
tul păstoriţă; deci îl sfătuia ca, el să nu afle acuma de
iii uni lor şi să fie rău pentru amândoi, să se despartă
iHnitru tot-dea-una unul de altul.
1 1ului) astă dată să dete pe faţă, ’şl spuse numele.
|)o> hia auzind că iubitul seú este cel mal mare mi-
IWU «il Jerel sale, este ucigătorul , fratelui seü, înăduşi
Iii cu toată dragostea ce o avea pentru el şi-l alungă
•Uparte de ea.
Ilutan voi să o răpească atunci cu sila. D ochia, zice
(tullida, ch em ăm aju tor p e %ei pentru a o ap ara şi’n a-
ilfuii că un trăsnet ca\u din cer şi D ochia cu turma
Ut de ol fu făcu tă în stâncă.
Mul zice balada că dând pria aceste- locuri Cobai,
iuu ’ ^capase de la închisoare din Roma şi recunoscând pe
Doi hiu prefăcută în stânca de peatră, deznădăjduit şi
Mlndu l urâtă vieaţa se aruncă în prăpăstiile Ceahlăului
şi #cii In dragoste şi respect pentru credinţa sa, l’aü
prwlrtuit pănă jos în un instrument de cântare, numit
dr popor după numele seu C obu{, şi care captă cu
muu» jale.
34 ASACHL

II. Balada Tumul-Butului

"Butul este tin viteaz soldat care a trăit pe vremea

lui cAlecsandru Vodă cel Bun domnul Moldovei; el era
logodnicul A nei fiica Iul Alecsandru când lu trimes de­
parte de ţară sa cu 400 de călăreţi Români, pentru a
da ajutor Polonilor în lupta cu Teutonii, unde el muri
sub zidurile cetăţeî Mariemburguluî, iar Ana nemăngăetă
de moartea logodnicului eî, căruia îl jurase credinţă
până la moarte şi vizând că tatăl ei Alecsandru cel
Bun voeşte să o mărite după nişte boer! din ţară şi a-
po! după bocrî poloni, s'a sfătuit cu H elg ea c vrăjitoa­
re mare, care i-a făgăduit să-I scoată pe logodnicul seu
din mormânt şi să-l aducă la dănsa. Şi’n adevăr, zice
balada, că în noaptea nunţel vrăjitoarea prin vrăjile el
aduse pe Butul strigoiul carele îndemnă pe Ana să mear­
gă cu el, ea să înduplecă Ia rugămintele iubitului seQ
logodnic şi, amândoi calare pe calul strigoiu a lui Butu,
plecară câtră ţcrl îndepărtate; dar tocmai când calul
zburând peste munţi ajunsese la culmea Ceahlăului
cântă cucoşul şi prinzând ziua cu cântarea lui pe stri­
goiu, din o detunătură ce cutremură tot Ciahlăul, Butii
cu logodnica şi calu l seu fu r ă fă cu ţi in stâncă.

a IN. Fuga Iul Petm -Rareş Vodă prin mahalaua Valea-vie.

"Petru R areş Vodă a fost unul din marii domni al

Moldovei, el a trăit pe la întâia jumătate a veacului al
J 6-lea; fiind că era bun cu ţaranil, zice balada şi rău
şi aspru de tot cu boer ii, aceştia din urmă 1’aCk pârit
la Ţarjgrad unde se găsea fratele lui Petru anume Şte­
fa n i ţâ Vodă şi aşa Sultanul turcesc l’a scos de pe tron.
Petru Vodă avea nădejde în ţară, dar boeril 1’aQ vân­
dut turcului şi Petru pentru a scapa cu vieaţă a cău­
tat să fugă.
 ASACHI 35

bicinniţă Vodă intrase în dragoste cu R ada p reoţea-

t»f, vestita prin ffumuseţâ şi nurii, şi care avea un bar-
l'iii preot ce era uşor la cap; p op a Ghiţă.
Se dăduse vestea că Petru-Vodă e fugar prin ţară
ţi Ituda preoteasa aflând despre aceasta cum şi că dra­
cul ci Stefăniţă Vodă se urcase pe tron se sfătuise Sâm­
băta sară spre Duminică cu popa Ghiţă ca să se pue
ilc pândă cu dascălul lattcu a douazi după leturghie în
'ilulîiril din drum, doar poate Petru-Vodă să treacă pe
acolo, căci Ghiţă popa cunoştea bine pe Petru-Vodă.
I’opa Ghiţă slujea la biserica de lemn ce era atunci
In mahalaua de astă*zî zisa Valea-Viei, şi era aproape
ilc drumul cel mare de o azvărlitură de băţ; el îşi lu-
im* cu el 2 pistoale turceşti şi un iartagan. Tocmai pe
>ănd popa Ghiţă sevârşea leturghia aruncându-şi ochii
pe fereastra altarului vezu de departe venind in fuga
mare un călăreţ; popa cunoscu in acest fugar de Petru
Vodă de şi era îmbrăcat în strae ţărăneşti şi neputând
uţa din biserică în timpul leturgfaieî scoase de sub vest­
minte un pistol îl îndrepta pe lereastâ şi dede loc a-
nipra lui Petru-Vodă; glonţul atinse braţul şi coastele
Im Petru rupând haina de pe el dar nu-lomorâ; atunci
Iniorcându-se Petru-Vodă cătră biserică şi văzând pe
popii care era la fereastra şi îndrepta al doilea pistol,
un i de pe cal şL se puse In dosul lui şi apoi blestemă
uimplit pe popă; al doilea glonţ trecu departe de Petru-
V oda : atunci el sări din noii pe cal şi luă drumul, în
uni c avu multe necazuri şi nevoi dar în cele din urmă
•tapă peste munţi în Transilvania.
I)upă ce leturghia se sfârşi cu toată spaima credin-
i I n ş i l o r , dascălul Iancu alergă la Rada preoteasa, ii spu-
o cum popa Ghiţă a tras cu pistoalele asupra lui Pe-
(ni-Vodă şi nu l'a nimerit. Cum ajunse popa Ghiţă a-
•ii«tt. Rada dete afară pe ja ţ <ţjuj|ji|yjl află
ccumsni l i r i r “ -
P ia tra N eam ţ
26 a sa c h i

cercase să ucidă pe Petru-Vodâ t’a alungat dintre el

zicându-l, că-I blastamat de Petru-Vodâ; după trei ţila
popa G kiţă sg spânzură p e culm ea B orţoghean u .
Acestea sunt în scurt, onorat auditoriu, schiţele aces­
tor 3 balade, din care aceste 2 din urmă, nemuritorul
Gheorghe Asachi, le-a făcut cunoscute prin scrierile sale,
cea întâi ca baladă în versuri întocmită după balade
nemţeşti, cea a doua numai in o mică parte ca o nu*
velă calendaristică.
Aceste trei balade conţin subiecte loarte atrăgătoare^
un condeiă sigur şi deprins cu scrieri, ar putea da fru­
moase pagine de lectură naţională din ele, cum şi dit
altele nenum erate ce sunt în ţară.
In balada Dochiel sunt părţi care conduse bine ar
stoarce lacrimi din ochii cetitorilor, când Cobai nebun
de iubire pentru Dochia se ştie urât de ea, părăseşte
curtea iul Decebal şi în desperarea sa, rătăceşte prin
munţii Carpaţl; în aceste timpuri balada însuşeşte Iul
Cobai compunerea bornei, această jalnică cântare, fala
Românismului, In care el plânge pe Dochia perduiâ
pentru el pentru tot-dea-una; în această parte se cu­
prinde toată jelea, Toată mâhnirea sufletească; când Co­
bai mal nâdâjdueşte, şi’n singurătatea sa i se pare că
vede pe Dochia, cântarea devine veselă, dar curând Co­
bai s€ deşteaptă din amăgirea în care căzuse şi jalea
s6 arată iarăşi in cântarea sa.
O altă parte atrăgătoare este unde Dochia ca păs­
toriţă vede pe Traian.il iubeşte mult, dar când află că el
nu e Dac, dar e însuşi Traian, atuncea 1* alungă de­
parte de ea; iubirea inimel, şi iubirea ţârei sale, respec­
tul pentru ea, o îndeamnă să fugă de Traian.
Câţi dintre noi n’a trecut pe lângă acea colosală stân­
ca, chipul neperitor al resemnârel şi iubirel de patrie,
care de secoll priveşte la picioarele sale strecurâhdu-sc
 ASACHJ 37

H«MtrrM|ii »Im generaţii; câţi n’am auzit vorbindu-se de

Mi fi Imirte puţini cunoaştem faptul ce conţine in ea
HMH'lA colosală stâncă.
In Inilada Tumul-Butulul găsim tot pe atât de fru-
ffMiM**»’ părţi ş’in care virtutea, constanţa sunt fap tJe
Ml* muri: Ana ştie pe Butul mort, dar In acelaş timp
«tu vncştc a şl calea jurământul. Mort, ea 11 iubeşte
Huitt. eu doreşte să-l aibă, ş’apoi mai departe, ea ’şl
pnrnseşie ţara, părinţi, rude pentru a urma pe iubitul
•hi Acea stâncă ce ca un colos să ridica în partea a-
|«u«miA a Ceahlăului e reprezentanta acestei iubiri fără
HMtrgint.
Im balada fuga luî Petru-Vodă Rareş se vede ase-
nunei« iubirea cea mare ce o avea poporul pentru Dom­
nul lor; este foarte morală partea unde blestematul po­
pa «Uliţă despreţuit de soţie şi oameni vede că nu mal
|wm»c trăi; iată, zice balada, ce aşteaptă p e acei ce ş
HH de datorie şi năţuesc la focru rii m ai p r e sus de pu~
tort a for.
Aceste trei mici schiţări de balade, Onorat auditoriu,
1« iim tăcut pentru a arata înaintea D-voastrâ câ su­
bit •t lelc noastre naţionale nu lipsesc; cea ce lipseşte este
Inimii-voinţă, este munca. Ne place mal bine a lua lu-
'»AmIc altora şi a le întocmi câte-ceva şi apoi a zice:
•hia «rn scris, am luptat pe câmpul literar. Sunt vorbe
tuNte acestea şi viitorul fie-căruî scriitor de feliul aceas­
ta a probat că nu vorba, ci fapta se ia In bagare de samă.
ha avem mândria noastră naţională, să mal lăsăm
I» o parte cunoştinţa obiceiurilor străine, şi mal bine
»A ne indiletnicim cu îmbunătăţirea obiceiurilor pămân­
t e n i l o r noştri cătră_care avem cele mal mari datorit
S ii avem ambiţiunea de a proba, ca literatura noas-
•m mi|ionala are materialul seti; să nu fugim tot prin
Ihiii*, l "t>dra. Berlin, Viena, Newyorc, Calcuta, Benares,
28 ASACH1

Tunis, Cair, să ocolim şi Ciahlăul şi Neamţul, Panciul

şi Vrancea şi alte multe locuri demne de a fi descrise cu
baladele lo r; acolea mal întâi ş'apoî mal departe.
Să dăm esemple copiilor noştri nu de imoralităţi şi
acte ecsagerate; sâ-I punem prin citirea cărţilor noastre
naţionale în o mai deaproape legătură cu pământul ţeret
lor, să vadă ei că nu numai la străini ad fost oameni
mari, patrioţi îndrăzneţi, virtuţi ezemplare, statornicie
in jurământ şi credinţa, dar şi la noi.
Oare nu palpită cu mai multa viociune inima noastră
când cetim faptele srămoşilor noştri?
Fără îndoială ca da;.de aceia cred că acele monumente
neperitoare ce s’ad pastrat prin graiul poporului Român,
nu vor remânea mult timp în întuneric, cred că a sunat
ora când să li se dec şi lor toată atenţiunea, tot inte­
resul; să nu mai trecem cu atâta indiferenţe pe lângă
stânca Dochia şi turnul Butului nici să lăsăm să se pear-
dă poveşti ca: fugă lui Petru-Rareş Vodă, şi altele. Dacă noi
n'am cunoscut până acuma ce zice poporul de ele, cel
puţin să ne interesăm ca macar copii noştril se le cu­
noască. ca în locul acelor romanse străine, să vedem şi
să surprindem în ascuns cetind mal bine copil noştril
baladele şi istorisirele poporare; cel puţin vom şti ca
din ele n'aii a culege de cât obiceiuri bune
Termin cu deplina convingere, că vom pune fie care din
noi obolul nostru pe câmpul naţional pentru dezraor-
mântarea monumentelor mari a părinţilor şi strămoşilor
noştri; S ă reeasă în m em oria copiilor noştril cu toată
m ărim ea lo r um brele străm oşeşti.
 ASACHJ

Iuti o ţarâ în care fie ce locuitor al el de la mic până la m are,

I# bucură de aceleaşi favoruri şi sarcine, în proporţiune cu g ra-
fiul »ui turci intelectuale şi starea sa socială, unde libertatea prese!
|| n întrunirilor sunt consacrate prin pactul fundamental şi asigu-
Uc-cărui cetâţan, mal mult chiar de cât sub guvernele repu-
Mfcmtt; in fine într’o ţară unde nici un flu al el, nu se bucură
ă» iliepturî moştenite sau privilegiurl de clasă, putând orl-care
imn luate treptele întreprinderilor private sau a demnităţilor pu-
Mu«. litrii altă coodiţiunc de cât aptitudinea, meritul, devotamen­
tul ţi aplicaţiunea pe căile legale şi oneste; nu vedem rezonul de
4 alerga prin căi oculte sau prin constituirea în societăţi secrete«
panii u a atinge un scop, când el are drept acţiune, un bun naţi-
umil, individual sau colectiv din punctul de vedere politic, admi •
HUlrativ, religios sau economic ctc.
) »11 ii noastră în specie de două zecimi aproape, trăcştc sub un
tţtflm monarhic Constituţional în care o r! ce Rom ân ia parte di-
ti«i mu indirect la guvernarea ci; numai acestui sistem treb u ed ar
*41 recunoaştem cu satisfacţiune calitatea, că România a trecut
JfclM atâtea încercări fără ca nici un român cu bun sim£ să şi ii
llrlUitf voacea fie în presă, sau în parlamente şi să dovedească că
t*iii arc nevoe de aşî schimba modul de guvernare şi organizare;
illt» vmitra el a fost confirmat în toate ocaziunele solemne de u-
Hăiiltuitatea naţiune!.
M<»mânia din norocire a rt de asemenea încă multe şi nuoi re-
N h i materiale de exploatat, în care îndeletnicirea unui individ sau
a ivini multor mi! chiar, să găsască în deplina libertate, prin muncă,
MU|l<'4wclc nu numai de existenţă ci chiar o poziţiune materială
M ite satisfăcătoare.
înţelegem poate până la oare care punct, ca în ţările guvernate
tuli un mod despotic unde privilegiurile şi favorurile sunt m ono­
polul unei singure clase a naţiune!, să se găsască inimi am ă-
lilii din diverse inprejurărl restrictive, care sa vadă cu dor liber-
M|il» altor naţiuni, în cât să fie înpinse a ţinti la o conspiraţiune,
vii Rcup de a'şî resbuna neajunsurile, sau chiar de a pune in prac-
Moi un < m ccm de administraţiune, ce ax oferi întregel populaţiuni
80______________________________ _____ASACHI_________ ________________________ _

o libertate dc acţiune mat întinsă şi prin care ar asigura lăţirea

progresului şi a prosperităţii ef.
S*ar putea admite dc aseminea, că în aceic ţ£rt unde dc şi *e
bucură de un guvern ce pleariL de la naţiune, însă care maî păs*
trează restricţiunî şi privilegiurT vechi, în care propietatea rorolA
este monopolizată, unde munca abia procură o mizerabilă existenţă
şi în care avutul naţional este puţin inprăştiat, ca roate aceste chiar
în acele ţerf, cred că mai uşor s ar pute ajunge la un scop dorit şi
tinal prin o propagandă făţişă şi loială în care să se discute la Iu*
mina zilei pe o cale paşnică un sistem de guvernare, ce ar Tom
în vederele unor sector! iniţiatori; în cât prin o aşa zisă revolu-
ţiune de convingere şi înţelepciune, să se formeze un curent re­
formator, care să doboare prin câf naturale şi legale un despotism
sau nişte restricţiunî nepotrivite cu legile progresului şi ale pros­
perităţii unei naţiuni. C ăci ori care ar fi intenţtunile unor oameni
ce s£ întovărăşesc în întuneric, pentru a înprăştia pe sub ascuns
numaî ameninţări criminale, chiar dacă ele in definitiv ar ave un
scop, acele cnaliţiunl nu vor pute câştiga acţiunea asupra popu-
laţiuneî unei ţări, de cât numai prin o surprindere nenorocită şi
a caria durată nu poate fi de cât efemera. Aceste cualiţiunî zise
în Rusia, nihilistă pc alte locuri socialistă, comunardă sau interna­
ţională, nu au probat încă lumeî cu ce-va în locul destrucţiunea
ce predică; din nenorocire însă, aceste asociaţiunl mal mult sau
maT puţin clandestine, nu au lasat în urma lor de cât incendiurf,
asasinaturî, apropierea pe nedrept a avutului semenului seQ, coit-
rupţiunea şi desmoralizarea. în fine acolo unde au guvernat, te­
roarea şi sângele inocent au curs în atâtea şiroae, în cât nu ştiu
dacă în istoria lumii au existat vre o monarhie despotică chiar,
care se fi comis asemenea cruzimi. Cine voeşte a’şî face o idee
de modul de guvernare a Comunei din Paris nu are de cât a ceti
Interesantul studiu al D-luî Maxim Ducamp din Revue des Deux
Mondes. Din nenorocire însă, am cea m aî fermă convingere, că t-
ceste tipuri de aberaţiuni Intelectuale, nu vor reuşi nici o d atăm
ale lor doctrine înveninate şi perverse, să câştige, nu majoritatea
unei ţeri, dar nici o mică minoritare a unul o ra ş; aceste perverşi
tâţT vor remâne în tot dea una privite ca nişte stări psihologice
precum foarte bine le descrie D. H. T aine prin un articol pubfl
cat tot în Revue des Deux Mondes de Ia 1 April 1881.
Incidentul de la Iaşi au aratat în de ajuns, că la noi în ţară di:
şi nu avem a ne teme de nimic, cu toate aceste nu es/e mar pu
 ASAGHI sa

fIn mlcvArat că trebue a se distruge reul din rădăcina, prin nişte

ittAiurt energice şi raţionale care să readucă Ia calea bunului sim ţ
luam (tccle inimi tinere, care ne ajunse încă Ia m aturitatea cul-
Mii el ţi u judecăţii, au putut pentru un moment aluneca pe un
povârniş fatal viitorului şî esistenţiî lor. Această împrejurare ne
dovedeşte o dată mal mult, câ chiar propagatorii, aceto r perrer-
uitaţi nu îndrăznesc a’şi deschide adâncul cugetărilor lor, de cât
numai unor tineri, ce ne având încă cunoştinţa adevărului, p ot
mai cu uşurinţă a se molipsi şi înbuiba cu rătăcitele lor idef.
I*âră a alerga Ia o maximă filosofică ce CFede, că omul are m al
mult»! tendinţă spre acţiunile răle, cu toate acestea, nu este maî pu-
|m udevarat, că ori ce copil are nevoe de o educaţiune şi direc-
pune a cugetărilor şi sensaţiunelor sale, căci la o asemenea vrâstă,
uşor se poate întâmpla ca fanrazia şi escentricitatea se ia locu ire-
şifinimentulul şi bunei judecăţii, m al cu samă când copilul este lip­
uli tic o educaţiune serioasă şi adăpat cu necontenire fie prin lec­
tura sau sfătuire către acţiunile rele, în cât o dată aceste nonoro-
utc concepţiuni imprimate în sensurile naturale ale unui individ
tle pot deveni mal puternice de cât el însuşi, constituindu-se în e -
lemcnte întrinesece şi neaparate esistenţel sale. Nişte aseminea e-
■emple, le vedem pe fie care zi din nenorocire înprejurul nostru
lit persoanele cuprinse de viciurî, şi care cu toate ostindile ce
ţ ni da cineva în urmă S. E . pentru a face pe un beţiv să’şi pă-
rtausca viciul seu, ele răm ân fără efect în tot cursul existenţii a-
»ilni individ, din cauza că beţia a devenit un element trebuitor
vicţeT organismului seu. Obişnuinţa sensurilor interne şi externe ca
««mdiţiune mal mult sau mal puţin principală, a existenţii, este un
lupt câştigat în întregul său chiar de ştiinţă.
(Va urma)
32 ASACHI

D I V E R S E
D-na Erm iona E . Quinet născută Asachi, fiind declarată Mcm*
bra onorifică a acestei societăţi, în urma încunoştiinţării făcute dc
biurou, domnia sa a bine-voit a ne onora cu rcspunsul, pe ca­
re 1 publicăm în întregul seu, căci el interesează pe toţi Romă*
niî de al cunoaşte, fiind espresiunea sentimentelor a două nume
ilustre şi scumpe naţiunci R om âne: Asachi şi Quinet.

Paris 7 Février 1581.

éMonsieur le ‘President!

rapprends avec une profonde émotion la fondation de la soci­

été sciintifique et littéraire sous le nom vénéré et glorieux de mon
père. Par ses travaux cette société continuera l’oeuvre de civilisa­
tion et de renaissance de la Roumanie, dont Georges Asachi a
été l'initiateur et que Edgar Quinet a aussi servie. ,
C rest à mon père et à mon mari que je dois la nomination
de membre de votre société, veuillez recevoir mes rémercimems.
Vous me demandez Monsieur, des documents sur la vie et les
oeuvres de mon mari. J'ai l’honneur de vous adresser ci-joint une
récente étude très belle, très véridique, parue dans les Débats.
Agreez Monsieur le President avec l'hommage de m a réconais-
sance. Fespression de ma haute consideration..
Veuve E d g a r Quinet.

In urma apelului făcut de aceasta societate autorilor de scrierî

ştiinţifice şi literare din ţară; pentru a oferi gratis operile lor, au
bine voit a ne trimite până în present:
DL Vasile Alexandri
•• Vasile A. Ureche.
» Dr. Codrcscu
« Alexandru Xenopulo şi
* loan Zbira.
Pentru care coinform votului unanim al societăţii, comitetul dc
redacţiune exprimă viile sale mulţumiri.