Nou-născuții care se nasc din lichid amniotic cu meconiu, dar care au respirație

spontană aspirarea din gură și nas nu este recomandată.

Aspirarea este necesară

■La nou-născuții născuți din lichid amniotic cu meconiu, care nu încep să respire
Spontan aspirația traheală trebuie efectuată înainte de inițierea ventilației cu
presiune pozitivă.
(în situații în care este posibilă intubarea endotraheală),

■ La nou-născuții născuți din lichid amniotic cu meconiu, care nu încep respirația

Spontană , aspirarea gurii și a nasului trebuie efectuată înainte de inițierea
ventilației cu resiune pozitivă.

■ În condițiile în care echipamentul mecanic pentru a genera presiune negativă

pentru aspirație
nu este disponibil și un nou-născut necesită aspirație, o seringă cu bulb (de unică
folosință sau ușor
de curățat) este mai eficientă decît un extractor de mucus cu o rezervor pentru
aspirașie eficientă.

Ventilație cu presiune pozitivă

■ La copiii nou-născuți care nu încep să respire în ciuda uscării complete și
stimularea suplimentară, ventilația cu presiune pozitivă trebuie inițiată în termen de
un minut de la naștere.

■La nou-născuți sau prematuri (> 32 de săptămâni de gestație) copii care necesită
ventilație cu presiune pozitivă , ventilația trebuie inițiată cu aer.

■ La copiii nou-născuți care necesită ventilație cu presiune pozitivă, trebuie

efectuată ventilația
folosind sac Ambu și mască.

■ La copii nou-născuți care necesită ventilație cu presiune pozitivă, ar trebui să se

inițieze ventilația
folosind o meșă pentru protecția feței.

■ La nou-născuți care necesită ventilație cu presiune pozitivă, ar trebui să fie

adecvată ventilația
să fie evaluată prin măsurarea ritmului cardiac după 60 de secunde de ventilație cu
vizibilitate
mișcării cutiei toracice.

■ La copiii nou-născuți care nu încep să respire timp de un minut după naștere,

prioritate
ar trebui să se acorde unei ventilații adecvate, decît unei comprimări a
pieptului.(masaj cardiac).

Oprirea resuscitării
■ La nou-născuți fără activitate cardiacă detectabilă după 10 minute de ventilare
eficientă,
resuscitarea ar trebui oprită.

■ La copiii nou-născuți care continuă să aibă o valoare a ritmului cardiac sub 60

batăi pe minut și respirațiile nu sunt spontane după 20 de minute de resuscitare,
resuscitarea ar trebui oprită.

Îngrijire post resuscitare

■ Răcorirea și a capului sau a întregului corp nu ar trebui să se facă în afara
secției de terapie intensivă neonatală terțiară dotată corespunzător, deoarece sunt
posibile apariția complicațiilor în secțiile mai pușin dotate.

5. MANAGEMENTUL SEPSISULUI NEONATAL SUSPECTAT

Antibiotice administrate profilactic pentru prevenirea sepsisului

■Un nou-născut cu factori de risc pentru infecție (adică membranele rupte> 18 ore
înainte de naștere, mama a avut febră> 38 ° C înainte de naștere sau în timpul
travaliului, sau lichidul amniotic a fost urît mirositor sau purulent) trebuie tratați
cu ampicilina administrat cu scop profilactic (Intramuscular - IM - sau intravenos,
IV) și gentamicină timp de cel puțin 2 zile. După 2 zile, nou-născutul trebuie să fie
reevaluat și tratamentul să continue numai dacă există semne de sepsis sau un
sânge cultură pozitivă.

Antibioticoterapia empirică pentru sepsisul neonatal suspectat

■Nou-născuții cu semne de sepsis trebuie tratați cu ampicilină (sau penicilină) și
gentamicină
ca tratament de prima linie cu antibiotice timp de cel puțin 10 zile.

■ Dacă un nou-născut cu sepsis prezintă un risc mai mare de infecție cu stafilococ

(de ex pustule de piele, abces sau omfalită, în plus față de semnele de sepsis),
acestuia trebuie administrate cloxacilina și gentamicina în loc de penicilină și
gentamicină.

■ Unde este posibil, trebuie să se obțină culturi de sânge înainte de a începe

tratamentul cu antibiotice. În cazul în care starea copilului nu se ameliorează în 2-
3 zile, tratamentul cu antibiotice ar trebui să fie schimbat sau copilului ar trebui să
fie indicate o altă tactică de tratament.

Gestionarea unei posibile infecții bacteriene grave la sugari atunci când

aceste referințe nu sunt eficiente.

Comunitatea de lucrători medicali și vizite la domiciliu pentru îngrijirea

postnatală
■La vizitele la domiciliu efectuate ca parte a îngrijirii postnatale, lucrătorii din
domeniul sănătății ar trebui să consilieze familii privind recunoașterea semnelor
de pericol, evaluarea sugarilor mici pentru semne de pericol de boală și să
promoveze o adresare pentru îngrihiri adecvate.

Sugari 0-6 zile cu tahipnee ca singurul semn de boală

■ Sugarul mic cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 zile cu tahipneea , ca singurul semn
de boală ar trebui spitalizat. Dacă familiile nu acceptă sau nu pot accesa îngrijirea
recomandate, acești sugari ar trebui să fie trați cu amoxicilină orală, 50 mg / kg de
două ori pe zi, timp de șapte zile, administrat de un lucrător medical instruit.

Sugari 7-59 de zile cu tahipnee ca singurul semn de boală

■ Sugarul mic cu vârsta cuprinsă între 7 și 59 zile cu tahipneea , ca singurul
semn de boală ar trebui tratat cu amoxicilină orală, 50 mg / kg de două ori pe zi,
timp de șapte zile, administrat de un lucrător medical instruit.Acești copii nu
necesită internare.

Sugari tineri cu vârste cuprinse între 0 și 59 de ani cu infecție severă clinica

■ Copiii tineri în vârstă de 0-59 de zile cu infecție clinică severă a căror familii nu
acceptă sau nu au acces la internare ar trebui gestionate în ambulatoriu sub
supravegherea unui lucrător medical instruit cu unul dintre următoarele regimuri:
Opțiunea 1: Gentamicină intramusculară 5-7,5 mg / kg (pentru sugarii cu greutate
mică la naștere gentamicină 3-4 mg / kg) o dată pe zi timp de șapte zile și
amoxicilină pe cale orală de două ori pe zi, 50 mg / kg timp de șapte
zile.Supravegherea ulterioară este esențială. Opțiunea 2: Gentamicină
intramusculară 5-7,5 mg / kg (pentru sugarii cu greutate mică la naștere
gentamicină 3-4 mg / kg) o dată pe zi timp de două zile și amoxicilină pe cale orală
de două ori pe zi, 50 mg / kg sapte zile. Supravegherea ulterioară este esențială. O
evaluare atentă în ziua 4 este obligatorie.

Sugari mici 0-59 de zile cu boală critică

■ Copiii tineri cu vârste cuprinse între 0 și 59 de zile care au vreun semn de boală
critică (la prezentare sau la dezvoltat în timpul tratamentului infecției severe
clinice) trebuie să fie spitalizat după pre-evaluare tratamentului.
6. Îngrijirea prematurului și nou-nascutului cu masa mică

Prevenirea hipotermiei imediat după naștere

■ nou-născuții cu masă mică la naștere care cântăresc > 1200g care nu au
complicații și sunt stabili din punct de vedere clinic ar trebui să fie puși în contact
piele-la-piele cu mama imediat după naștere și uscare pentru a preveni hipotermia
neonatală.

Metoda de îngrijire Kangaroo este șio metoda de îngrijire termică pentru

nou-născuții prematuri / masă mică la naștere

■Metoda Kangaroo de îngrijire este recomandată pentru îngrijirea de rutină a nou-

născuților care cântăresc 2000 g sau mai puțin la naștere și ar trebui să fie inițiată
în instituțiile de îngrijire a sănătății imediat ce sunt nou-născuții din punct de
vedere clinic stabil.

■Nou-născuții care cântăresc 2000 g sau mai puțin la naștere ar trebui să fie
aplicată metoda Kangaroo cit mai rapid posibil și lăsați în grija mameil.(sub
supravegherea lucrătorului medical).

■Metoda de îngrijire Kangaroo intermitentă este recomandată pentru nou-născuții

care cântăresc 2000 g sau mai puțin la naștere, în cazul în care metoda de
îngrijirea Kangaroo continuă nu este posibilă.

■Născuți instabili care cântăresc 2000 g sau mai puțin la naștere sau nou-născuți
stabili care cântăresc mai puțin decât 2000 g, cărora nu li se poate acorda îngrijirea
mamei Kangaroo, ar trebui să fie îngrijiți într-un mediu termostabilfie sub
încălzitoare radiante, fie în incubatoare.

■Nu există dovezi suficiente cu privire la eficacitatea pungilor / ambalajelor din

plastic în îngrijire termică pentru nou-născuții prematur imediat după naștere.
Totuși, în timpul stabilizării și transferul nou-născuților prematuri la secțiile
specializate de îngrijire neonatală, învelirea în pungi de plastic / ambalajele pot fi
considerate ca o alternativă pentru a preveni hipotermia.

Terapia cu oxigen și concentrația pentru nou-născuții prematuri

■ În timpul ventilației copiilor prematuri născuți la sau înainte de 32 de săptămâni

de gestație, se recomandă pentru a începe tratamentul cu oxigen cu 30% oxigen sau
aer (dacă oxigenul nu este disponibil) mai degrabă decât cu oxigen 100%.

■ Folosirea unor concentrații progresive de oxigen trebuie luată în considerare

numai pentru nou-nascuti supusi terapiei cu oxigen, daca ritmul cardiac este mai
mic de 60 de batai pe minut după 30 de secunde de ventilare adecvată cu 30%
oxigen sau aer.

Terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii pentru nou-

născuții cu sindromul deficienței respiratorie.
■ Terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor aeriene este recomandată pentru
tratamentul prematurilor cu sindrom de detresă respiratorie

■ Terapie cu presiune continuă pozitivă a căilor respiratorii pentru nou-născuții

cu sindromul de detresă respiratorie ar trebui să înceapă de îndată ce se s-a stabilit
diagnosticul.

Administrarea de surfactanți pentru nou-născuții cu sindrom de detresă

respiratorie

■Terapia de înlocuire a surfactantului este recomandată pentru nou-născuții

intubați și ventilați
cu sindrom de detresă respiratorie.
■Fie surfactanții de origine animală sau surfactant sintetic cu conținul de proteine
pot fi utilizați în terapia de înlocuire a surfactantului la nou-născuții prematuri
ventilați cu sindrom de detresă respiratorie.

■ Administrarea surfactantului înainte de declanșarea sindromului de detresă

respiratorie (administrarea profilactică) la nou-născuții prematuri nu este
recomandată.

■ La nou-născuții prematuri intubați cu sindrom de detresă respiratorie, agentul

tensioactiv ar trebui să fie administrată mai devreme (în primele 2 ore după
naștere), decât să aștepte simptomele să se agraveze înainte de a oferi terapie de
salvare

Hrănirea sugarilor cu greutate mică la naștere (LBW)

■ Sugarii LBW, inclusiv cei cu VLBW, trebuie hrăniți cu lapte matern.

■ Sugari LBW, inclusiv cei cu greutate foarte mică la naștere (VLBW), care nu pot
fi hrăniți cu laptele matern ar trebui să fie hrănit cu lapte uman donator.

■Sugari LBW, inclusiv cei cu VLBW, care nu pot fi hrăniți cu lapte matern sau cu
laptele uman de la donator ar trebui hrăniti cu formula adaptată standard pentru
sugari.

■ Se recomandă sugarilor VLBW care nu pot fi hrăniți cu lapte matern sau lapte
uman de la donator formulă prematură pentru sugarii dacă nu reușește să adauge în
greutate în ciuda alimentării adecvate cu formula standart pentru sugari.
■Sugari LBW, inclusiv cei cu VLBW, care nu pot fi hrăniți cu lapte matern sau cu
laptele uman de la donator ar trebui hrăniți cu o formulă standard pentru sugari
începând cu momentul externării până la 6 luni de viața.

■La sugarii VLBW care sunt hrăniți cu lapte matern sau cu lapte uman de la
donator nu trebuie să li se administreze lapte uman fortificat pe bază de lapte de
bovine. VLBW sugari care nu reușesc să adauge în greutate în ciuda alimentării
adecvate ar trebui să li se acorde fortifiatori de lapte de preferință umani.

■VLBW sugarii ar trebui să primească suplimente de vitamina D la o doză variind

de la 400 iu. la 1000 U.I. pe zi până la vârsta de 6 luni.

■ Copiii VLBW care se hrănesc cu lapte matern sau cu lapte uman de la donator
trebuie să li se administreze zilnic calciu (120-140 mg / kg pe zi) și supliment de
fosfor (60-90 mg / kg pe zi) în primele luni de viață.

■VLBW hrăniți cu lapte matern sau lapte matern de la donator trebuie să

primească supliment de fier 2-4 mg / kg pe zi începând de la 2 săptămâni până la
vârsta de 6 luni.

■ Suplimentarea zilnică cu vitaminei A orală pentru sugarii LBW care sunt

hrăniți cu lapte matern sau cu lapte matern de la donator nu este recomandat în
prezent deoarece nu sunt suficiente dovezi privind beneficiile pentru a susține o
astfel de recomandare.

■ Suplimentarea zincului pentru sugarii LBW care sunt hrăniți cu lapte matern sau
cu laptele uman de la donator nu este recomandat, deoarece nu există suficiente
dovezi de beneficii care ar susține o astfel de recomandare.

■La sugarii VLBW trebuie să li se administreze 10 ml / kg pe zi de hrană enterală,

preferabil reprezentînd lapte matern, începând cu prima zi de viață, cu
suplimentarea de fluide prin administrarea intravenoasă.

■ Copiii LBW ar trebui să fie alăptași exclusiv cu lapte matern până la vârsta de 6
luni.

■ Sugarii LBW care trebuie hrăniți printr-o metodă alternativă de alimentație pe

cale orală ar trebui hrăniți cu ceașcă (sau palladai care este o ceașcă cu cioc) sau
lingură.

■ Copiii VLBW care necesită alimentare intragastrică prin tub trebuie să primească
un dozaj intermittent în bolus.
 ■La sugarii VLBW cărora trebuie să li se administreze alimentare prin tubul
intragastric, tubul intragastric poate să fie plasat fie pe cale orală sau nazală, în
funcție de preferințele lucrătorului medical.

■ LBW care sunt alimentați pe deplin sau în cea mai mare parte printr-o metodă
alternativă de hrănire orală trebuie hrăniți pe baza indicațiilor de foame ale
sugarilor, cu excepția cazului în care copilul doarme mai mult de 3 ore de la
ultima masa.

■ La sugarii VLBW care trebuie a fi hrăniți printr-o metodă alternativă de

alimentație orală sau alimentați prin tub intragastric, volumul meselor poate fi
crescut cu până la 30 ml / kg pe zi, cu o monitorizare atentă pentru monitorizarea
toleranță la hrană.