MPRA

München RePEc Personal Arhiva

Testarea •i explicarea rezisten•ei economice cu o cerere

în regiuni italiene

Paolo Di Caro

2014

online http://mpra.ub.uni-muenchen.de/60298/
MPRA hârtie Nr 60298, postat 2 decembrie 2014 02:20 UTC
 Testarea și explicarea rezistenței economice cu

o cerere pentru regiunile italiene *

de

Paolo Di Caro ab
A Universitatea din Catania, Facultatea de Economie •i de afaceri; Catania, Italia.

b Centrul pentru Aplicate Macro-Finance, Ders, Universitatea din York; York, Marea Britanie.

Abstract

Această lucrare studiază rezisten•a economică regională prin exploatarea proprietă•ile

neliniare modelul autoregresiv buna-tranzi•ie. O procedură de testare pentru a distinge

între inginerie •i capacitatea de adaptare ecologică este prezentată •i o măsurare a economice

este asigurată rezisten•a. Diferen•ele regionale în rezisten•a economică sunt explicate prin

prezen•a interac•iunilor spa•iale •i prin adoptarea unui set de factori determinan•i, cum ar fi economic

diversitatea, performan•a la export, constrângerile financiare •i umane •i de capital social. Un

investiga•ie empirică este realizată pentru a analiza evolu•ia regională ocuparea for•ei de muncă în Italia

din 1992 până în 2012. Unele sugestii de încheiere a propune posibile domenii viitoare de cercetare.

Cuvinte cheie: rezisten•a regională, histerezis, buna regresie de tranzi•ie.

Clasificare JEL: R11, R12, C34.

Paolo Di Caro - Universitatea din Catania, Facultatea de Economie •i de afaceri. Corso Italia
55-95129 Catania - Italia tel .: + 39-095-7537738; e-mail pdicaro@unict.it (CORESPUND
ADRESA)

*
O versiune anterioară a acestui document circulat cu titlul „O analiză exploratorie asupra factorilor determinan•i ai rezilien•ei regionale în Italia.“ Sunt
foarte recunoscător lui Peter Burridge •i Roberto Cellini pentru sprijinul lor perspicace. A• dori să mul•umesc Roberta Capello, Alex Cooper, Paolo
Cosseddu, Tiziana Cuccia, Bernard Fingleton, Ugo Fratesi, Nicola Gennaioli, Kyle Hood, Usha C. Nair-Reichert, Madoka Okimoto, Lucio Siviero,
Rodrigo Wagner, participan•ii la VI JAIT Workshop Interna•ional (Catania), Conferin•a RSA Europeană (Izmir) •i POLIMI departamental Series (Milano)
pentru comentariile lor utile. Sunt deosebit de recunoscător pentru Tiziana Todini (Banca Italiei), Filippo Cavazza (AVIS), Massimiliano Spina (ISTAT)
pentru furnizarea de date disponibile. Se aplică conditii legale obi•nuite.
1. Introducere
În perioadele de recesiune rela•ia dintre •ocurile negative •i economice

cre•tere î•i recapătă, de obicei, importan•a sa în rândul cadrelor universitare •i a factorilor de decizie. Pentru mai mult de

treizeci de ani, începând din anii 1970 •i până în 2007, părerea că recesiunile economice

aproape exclusiv implică efecte reale tranzitorii în ceea ce prive•te ocuparea for•ei de muncă •i de ie•ire a fost

predominant în dezbaterea economică. Cu toate acestea, consecin•ele dramatice ale recentei

Criza financiară •i criză economică ulterioară, cu pierderi de ie•ire în cre•tere la

cifre fără precedent •i ocuparea for•ei de muncă care au încă probleme pentru a sări înapoi la pre-criză

niveluri în multe •ări, au sus•inut pentru explica•ii alternative •i au sus•inut

un interes reînnoit pentru ideile de modă veche, cum ar fi histerezis, stagnarea seculară •i structurală

schimbare (FMI, 2009; Ball •i colab., 2014).

Pentru a oferi perspective suplimentare cu privire la dimensiunea spa•ială a crizelor economice •i a reac•iilor adverse

evenimente, oameni de •tiin•ă •i geografii regionale au angajat recent ideea economică

rezilien•ă (Reggiani •i colab., 2002; Martin, 2012). Desenul din precursorii teoretice

dezvoltate în alte discipline - cum ar fi Inginerie, Ecologie •i Fizică - regională

Cadrul rezilien•ei a fost adoptată pentru a arunca lumina asupra modelelor spa•iale ale

recesiunilor comune la nivel, cum ar fi: prezen•a recuperărilor fără locuri de muncă în locuri date,

indiferent dacă sunt sau nu pierderile de ie•ire sunt inversate, în special, contexte, consecin•ele globale

•ocurilor agregate asupra cre•terii economice regionale •i locale (Boschma, 2014; Fingleton et

al., 2014). O trecere în revistă a lucrărilor teoretice •i empirice analiza economică a rezilien•ei

fost recent furnizate de Modica •i Reggiani (2014).

Această lucrare î•i propune să contribuie la literatura rezilien•ei regională de-a lungul trei principale

directii. În primul rând, propune un cadru empiric, care este capabil să abordeze unele dintre

oferind aspecte ale rezisten•ei economice cum ar fi tranzitorie permanentă fa•ă de locul specific

efectele •ocurilor economice, pre- •i post-•oc căi de cre•tere regională, •i modul în care

regiuni se adapteze la schimbările structurale. Studiile timpurii din literatura rezilien•ă (Holling 1973

•i 1996; Pimm, 1984), a subliniat importan•a de a face o distinc•ie între două

sensuri ale rezisten•ei economice: rezilien•ei inginerie, capacitatea unui sistem economic dat

să rămână stabilă atunci când se produce un •oc men•ine traiectoria de cre•tere pe termen lung; ecologic

rezilien•ei, capacitatea unui context economic special pentru a rezista la •ocuri înainte de a schimba

la diferite echilibre stabile sau instabile. In primul pas al următoarea analiză,

proprietă•i ale autoregresiv (STAR) Modelul tranzi•ie lină nelinear va avea ca rezultat

de ajutor pentru a oferi un răspuns la care se ia un fel de rezisten•ă economică

1
în considerare pentru a descrie evolu•ia unui anumit domeniu. O procedură de testare este prezentată

pentru a distinge între inginerie •i capacitatea de adaptare ecologică, precum •i o măsură de

este asigurată rezisten•a economică. Aspectele spa•iale ale rezilien•ei regionale sunt discutate,

abordarea prezen•a interac•iunilor învecinate •i relevan•a legăturilor comerciale

între regiuni din aceea•i •ară.

Al doilea pas al analizei noastre investighează factorii care pot explica

asimetrii geografice în rezisten•a economică detectată în prima etapă, care contribuie la o

în cre•tere literatura uita la factorii determinan•i ai rezilien•ei la nivel regional (Fingleton

•i Palombi 2013; Diodato •i Weterings, 2014). Diferen•ele de rezilien•ei regională sunt

explorat concentrându-se pe un anumit set de variabile care explică - cum ar fi rolul

diversitatea economică, tendin•a de export, capital uman •i social, •i constrângerile financiare -

care au fost construite pe principalii factori determinan•i ai rezilien•ei prezentate în Martin •i

Sunley (2014). În cele din urmă, prin studierea dinamicii ocupării for•ei de muncă în cele douăzeci de regiuni italiene

în ultimele două decenii, această lucrare aduce o contribu•ie la analiza regională

inegalită•ile economice în Italia prin adoptarea unei perspective bazate pe rezilien•ă (Cellini •i

Torrisi, 2014; Di Caro, 2014). Se pare că la decalajul economic italian înrădăcinat între

regiunile de nord •i de sud prin evaluarea rela•iilor dintre economice regionale

de cre•tere, răspunsurile inegale dezagregate la •ocuri la nivel na•ional, •i loc specific

ajustări la modificări structurale.

Restul de a lucrării este organizată după cum urmează. Sec•iunea 2 discută teoretic

cadru. Sec•iunea 3 prezintă strategia empirică, procedura de testare pentru

discriminarea între inginerie •i capacitatea de adaptare ecologică, precum •i măsurarea

rezisten•a economică. Determinan•ii rezisten•a •i capacitatea acestora de a explica regională

Diferen•ele în Italia sunt descrise în sec•iunea 4. Sec•iunea 5 sintetizează •i se încheie.

2. Baza teoretică

2.1 rezisten•a economică

Într-o contribu•ie recentă, Martin •i Sunley (2014) au propus un evolutiv sau

defini•ia de adaptare a rezisten•ei economice regionale, adică, capacitatea de locuri date

rezista la •ocuri, recupera de la evenimente nea•teptate •i a sus•ine o dezvoltare pe termen lung

calea de cre•tere. Acest punct de vedere evolutiv se bazează pe ideea că rezisten•a economică va

să fie interpretat ca un proces dinamic de robuste•e •i adaptabilitate, unde

interdependen•a elementelor institu•ionale, economice •i istorice •i de timp-spa•iu-specifice

2
influen•ează modul în care economiile locale reactioneaza la evenimente adverse. Prin urmare, devine esen•ial să se

să în•eleagă conexiunile dintre efectele spa•iale ale unei anumite crize, iar

evolu•ia unei economii locale, atât pe termen scurt •i pe termen lung. Această interpretare are

Sa sugerat, în scopul de a combina cele două defini•ia ini•ială a rezisten•ei, •i anume

inginerie •i ecologice, într-un cadru unitar, •i să ofere o legătură directă între

cre•terea economică •i răspunsurile la •ocuri.

Împrumutând de la •tiin•ele fizice, no•iunea de inginerie a fost rezilien•ei

aplicate în studii regionale pentru caracterizarea rezisten•ei pe termen scurt a zonelor date

tulburări de agregate •i capacitatea lor de a sări-înapoi la starea lor de echilibru de pre-•oc

(Martin, 2012). evenimente recessionary sunt fluctua•ii aleatorii temporare în jurul unui destul de

nivel de echilibru stabil, iar accentul principal trebuie să fie pe ciclică sbterane

elemente. Ideea de rezilien•ă inginerie are multe aspecte în comun cu

Modelul smulgerea lui Friedman •i tradi•ionale de afaceri real ciclu de literatura de specialitate în cazul în care numărul total

productivitatea factorului sau •ocuri tehnologice neutre au consecin•e tranzitorii. De la un

punct de vedere empiric, inginerie rezilien•ei presupune adoptarea specifica•iilor liniare

•i măsurarea vitezei de întoarcere a sistemului la echilibru (Fingleton •i colab.,

2012).

Definirea rezilien•ei ecologice a fost folosit pentru a descrie pe termen lung

capacitatea de locuri pentru a rezista la •ocuri pe termen lung •i de a face fa•ă presiunilor de destabilizare

într-un mediu multi-regim (Simmie •i Martin, 2010). Această a doua interpretare a

rezilien•a subliniază prezen•a dinamicii in afara echilibrului, pierderile permanente datorate

crizele economice •i importan•a schimbărilor structurale. Acesta admite posibilitatea ca

recesiunile •i recuperări fără loc de muncă pot perpetua structura pe termen lung a unui anumit

context, ceea ce înseamnă că •omajul •i de ie•ire nu re-regla pe termen lung care arată

histerezis •i calea-dependen•ă. În această situa•ie, mai multe modele echilibre •i neliniare

caietul de sarcini sunt candidati mai bine pentru a explica procesul de sub observa•ie.

Holling (1996, p.33) a introdus o compara•ie directă între inginerie •i

rezilien•ă ecologică subliniind că: „prima defini•ie se concentrează asupra stabilită•ii în apropierea unei

echilibru starea de echilibru, în cazul în care rezisten•a la perturba•ii •i viteza de a reveni la

echilibru sunt folosite pentru a măsura proprietatea [...], a doua defini•ie accentuează

condi•ii departe de orice stare de echilibru echilibru, unde instabilită•i poate răsturna un sistem în

un alt regim de comportament. În acest caz, măsurarea rezilien•ei este magnitudinea

tulburare care poate fi absorbit înainte ca sistemul î•i schimbă structura sa prin schimbarea

3
variabile •i procese care controlează comportamentul.“ Interesant, formularea Holling oferă o

orientări teoretice pentru combinarea celor două no•iuni de rezilien•ă economică care stabile•te atât

aspecte legate de măsurare •i importan•a modificărilor regimului. Strategia empirică

discutate în sec•iunea 3 î•i propune să ofere un cadru cuprinzător pentru a explora lui Holling

intui•ie, astfel încât să se identifice dacă ingineria sau rezisten•a ecologică este la locul de muncă într-un

context specific.

2.2 Determinan•ii rezilien•ă regionale

De ce teritorii diferă în ceea ce prive•te rezisten•a economică în cadrul •i între •ări este

o-întrebare deschisă, •i o zonă de cercetare empirică, care atrage tot mai

interesul multor cercetători. Studii anterioare asupra rezilien•ei regionale au fost în mare parte concentrate

pe partea sa descriptivă, care rezultă în probe sistematice de rezervă pe determinan•ilor acesteia.

Excep•iile sunt lucrările Fingleton •i Palombi (2013) •i Diodato •i Weterings

(2014). Fosta contribu•ie explica gradul diferit de rezilien•ă economice

a arătat de ora•ele britanice în timpul erei victoriene, prin intermediul compozi•iei sectoriale

de muncă la nivel local •i specializare industrială; acesta din urmă se referă inegală economică

capacitatea de adaptare a regiunilor olandeze la interac•iunea unor factori cum ar intra •i inter-industrie

legături productive, •i mobilitatea lucrătorilor în cadrul regiunilor.

Factorii explicative utilizate în analiza noastră sunt conectate la un set complex de

determinan•i sau subsisteme de rezilien•ă regionale propuse de Martin specifice la nivel local •i

Sunley (2014): structura industrială •i de afaceri, condi•iile de pe pia•a for•ei de muncă, financiare

aranjamente, agen•ii •i de luare a deciziilor. 1 În ceea ce prive•te structura industrială, analizăm

rela•ia dintre diversitatea economică •i rezisten•a regională, admite posibilitatea ca

diversitatea economică regională poate contribui la cre•terea robuste•ea •i adaptabilitatea, în timp ce

specializării sectoriale pot ac•iona în direc•ia opusă; •i că mai regional diversificat

Sistemele sunt susceptibile de a fi mai pu•in vulnerabile la evenimente negative specifice sectorului. Adoptarea

măsuri de capturare a diversită•ii economice la nivel regional, au meritul de a lua în considerare Jacobs

externe •i diseminarea cuno•tin•elor în diferite sectoare (Mameli •i colab., 2012).

De asemenea, vom explora rolul deschiderii comerciale •i influen•a comercializabile specifice

mărfuri ce compun co•ul de export regional (Rowthorn, 2010) pentru promovarea coeziunii economice

rezilien•ei. Frankel •i Romer (1999) a subliniat rela•iile dintre orientate spre export-

1 În acela•i spirit, Modica •i Reggiani (2014) au propus •ase categorii principale de a grupa determinan•ii rezilien•ei regionale: caracteristici
socio-economice, resursele financiare, infrastructura, capacitatea de comunitate, de inovare •i tehnologie, mediu natural.

4
activită•ile •i cre•terea economică prin mai multe canale, cum ar fi de la specializarea

avantaje comparative, schimbul de idei •i tehnologii; Boschma •i Iammarino

(2009), în studiul lor asupra cre•terii regionale în Italia, a subliniat interac•iunea deschiderii comerciale,

co•uri regionale de export, externalită•ile de cuno•tin•e •i varietate conexe. Pentru a evalua efectul

condi•iile pie•ei for•ei de muncă, ne referim la capitalul uman •i profilul de calificare al for•ei de muncă

forta. Faggian •i McCann (2009) au studiat interac•iunile complexe dintre om

de capital •i de dezvoltare regională pe termen lung, care stau la baza rolului intrărilor de capital uman,

migra•ia regională, pe locul factorii specifici •i diseminarea cuno•tin•elor. Gennaioli •i colab. ( 2013)

au eviden•iat multiplele efecte ale educa•iei asupra dezvoltării regionale •i pe termen lung

cre•terea economică favorizează îmbunătă•irea competen•elor •i abilită•ilor lucrătorilor •i

antreprenori, •i promovarea externalită•ile de stimulare a cre•terii.

Influen•a negativă a constrângerilor financiare asupra rezilien•ei regionale poate avea ca rezultat

relevant având în vedere că ratele ridicate ale dobânzilor •i pie•ele financiare strânse pot ac•iona ca bariere în calea

investi•ii în activită•i cu rentabilitate ridicată, reducând crearea de noi firme •i amplificând

efectele ciclice •i structurale ale crizelor economice. Acest efect poate fi amplificat în timpul •i

după turbulen•ele financiare cum ar fi cel experimentat în 2007-2008, atunci când diferen•ele locale

financial conditions can be influenced by global- and national-wide elements. We introduce

a measure of financial constraints at a regional level in order to find out the asymmetric

effects of the credit system on regional evolution across Italian regions. Giannola and

Lopes (2012) have found a negative relation between tight regional credit markets and local

evolution in Italy.

Within the agency and decision-making subsystem we explore the influence of

mutual confidence on resilience. In principle, places endowed with public trust and

cooperation may be less vulnerable to adverse events due to the positive consequences on

the reduction of transaction costs, the accumulation of physical and human capital, and the

improvement of government performance. Capello and Faggian (2005) have discussed the

impactul capitalului rela•ional - un set cu multiple fa•ete de cooperare explicite •i implicite,

parteneriat •i rela•ia - asupra performan•ei firmelor italiene; Di Giacinto •i Nuzzo

(2006) au utilizat mai mul•i indicatori ai capitalului social pentru a explica italian Nord-Sud

împăr•i•i în ceea ce prive•te productivitatea totală a factorilor.

5
3. Detectarea rezilienței regională

3.1 Date și statistici preliminare

Primul pas a analizei noastre combină o măsură a activită•ii economice regionale pentru

fiecare regiune sub observa•ie cu un index care descrie ciclul na•ional de afaceri. Folosim

trimestrial datele la nivel regional ocuparea for•ei de muncă din 1992 (IV) până în 2012 (IV) pentru cele 20 de regiuni italiene

(Nivelul NUTS-2), ca indicator al activită•ii economice regionale. Alegerea acestui moment

perioadă se datorează disponibilită•ii limitate a datelor regionale de ocupare la frecven•ă trimestrială

pentru cazul italian; această problemă a fost abordată în Di Caro (2014) în cazul în care motiva•iile

pentru ocuparea for•ei de muncă preferă date trimestriale, mai degrabă decât ocuparea for•ei de muncă anuale sau PIB

au fost discutate observa•ii. Observa•i că, în plus, datele privind ocuparea trimestriale

permite luarea în considerare a poten•ialelor rela•iilor dintre ocuparea for•ei de muncă •i PIB într-o

anumită regiune •i interac•iunile produc•iei reale •i a ocupării for•ei de muncă între regiuni, admitand

posibilitatea ca astfel de conexiuni sunt susceptibile de a fi nu este pe deplin contemporan la trimestrial

frecven•ă, •i este nevoie de timp pentru ocuparea for•ei de muncă să se adapteze la dinamica •i în alte regiuni, în

ie•ire (Ball •i colab., 2013).

Variabila care descrie ciclul na•ional de afaceri este trimestrial italian

Rata •omajului pentru aceea•i perioadă de timp; o reprezentare grafică (nivel •i cre•tere

rata) este raportată în figura 1. În general, trei puncte de vedere cu privire la •omaj au fost

propus (Papell •i colab., 2000): i) teoriile tradi•ionale axate pe non-accelerare

Rata infla•iei (NAIRU) •i ideea că •ocurile sunt temporare aleatoare

fluctua•ii în jurul ratei naturale constante; ii) structuralistă se apropie studierea

implica•iile modificărilor majore sau întreruperi ale NAIRU •i posibilitatea ca

•omajul poate urmări dinamica medie-schimbare (Bianchi •i Zoëga, 1998); iii) unitatea de rădăcină

vederi histerezis subliniind importan•a pe care •ocurile pot avea efecte permanente asupra unui

economia dată •i natura dependentă de cale a •omajului (Blanchard •i

Summers, 1987). Cele trei abordări diferite au implica•ii empirice.

Introduceți despre aici.

Figura 1. Rata șomajului italian, nivelul și rata de creștere.

Teoriile tradi•ionale sus•in sta•ionaritatea seriei •omajului •i sa

evolu•ia ca un proces de revenire medie; structurali•tii cea mai mare parte uita-te la identificarea

pauză (e) unică sau multiplă din serie, care poate fi fie exogen sau endogen

definite, în scopul de a exclude prezen•a unită•ii rădăcină; vizualizarea histerezis eviden•iază

6
relevan•a •omajului real •i faptul că fiecare nivel de •omaj poate reflecta

un nivel de echilibru (Roed, 1997). Suntem interesa•i preliminare în explorarea comportamentului

din rata •omajului la nivel na•ional, astfel încât să se identifice ce fel de vedere de •omaj poate

să fie aplicată în cazul italian •i modul în care sunt mi•cările variabilei agregate

interpretat. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că principalul obiectiv al caietului de sarcini modelului discutat

în sec•iunea 3.2 este de a oferi o descriere a evolu•iei regionale ocupării for•ei de muncă, •i că

Rata •omajului la nivel na•ional este utilizat ca o variabilă observată.

Rezultatele testelor preliminare realizate pentru evaluarea prezen•ei unei unită•i

rădăcină în rata •omajului italian, disponibil la cerere, confirmă anterior

constatările descrise în literatura existentă, •i anume că rata •omajului italian

probabil urmează un comportament unitate rădăcină (Bianchi •i Zoëga, 1998). 2 În timpul perioadei de timp

aici a considerat că rezultatele dificil de a detecta cu precizie un comportament schimbare în seria

care pot afecta procesul de bază. Liră Criza de la începutul procesului

Perioada de observa•ie a influen•at rata medie a •omajului în sus; curent

recesiunea nu a fost complet peste la momentul ultimei observa•ii efectuate la sfâr•itul anului 2012

•i, apoi, ultimul •oc pot fi observate par•ial. În cele ce urmează, interpretăm

înregistrarea mi•cărilor în nivelul ratei efective a •omajului ca un •oc sau o serie

de •ocuri care apar în economia na•ională, care poate configura un echilibru diferit

nivel, în conformitate cu abordarea histerezis.

3.2 Metodologie

Pentru a fi viabil, intui•ia ini•ială propusă de primii contribuitori în

rezilien•ei literatura ca Holling •i PIMM are nevoie de o strategie empirică, care este capabil să

oferă un mod flexibil •i destul de robust pentru a distinge între inginerie •i

rezilien•ei ecologice. Avem nevoie de un caiet de sarcini, care combină cele mai multe dintre aspectele oferind

a rezisten•ei economice regionale a•a cum sa discutat în sec•iunea 2: legătura dintre afaceri na•ionale

ciclu •i activitatea economică regională,-loc specific efectelor •ocurilor agregat,

separare între dinamica liniare •i neliniare, prezen•a mai multor echilibre •i

2 Prezen•a unei unită•i de rădăcină în seria de •omaj italian a fost testată preliminar prin aplicarea testului Augmented Dickey Fuller (ADF), conexiunea
(1992) testul Perron •i Vogelsang bazat pe Perron (1989), care permite o singură dată necunoscută pauză , testul Bai •i Perron (1998), care permite mai
multor rupturi structurale. Prezen•a unei unită•i de rădăcină nu a fost respinsă la nivelul de 5% din semnifica•ie. Testarea ipotezei rădăcină unitate în
prezen•a unei singure sau multiple pauza (e) necunoscută, mai degrabă decât să adopte proceduri diferite bazate pe Chow divizat încercare •i a ex-ante

selec•ie de rupturi structurale cunoscute (Bianchi •i Zoëga, 1998), este justificată de scurt interval de timp în e•antionul nostru •i prin faptul că, în cursul perioadei luate
în considerare aici, identificarea precisă a uneia sau mai multe schimbări (e) structurală rezultate este dificilă.

7
modificări structurale. O modalitate de a aborda aceste probleme, în combina•ie poate fi netedă

Tranzi•ia autoregresiv (STAR), modelul discutat în Granger •i Teräsvirta (1993) •i

van Dijk •i colab. ( 2002).

Modelele neliniara STAR au fost folosite mai ales în literatura de specialitate existentă pentru

analizând comportamentul asimetric al ciclului de afaceri în timpul boom busturi

(Teräsvirta •i Anderson, 1992), studiind apari•ia echilibre multiple •i netede

schimbări de regim în evolu•ia măsurilor de ie•ire (Van Dijk •i Franses, 1999),

detectarea prezen•ei netede ajustărilor de corectare a erorilor neliniare în monetare

modele •i ratele de schimb (Kilic, 2011). Mai recent, cadrul STAR a fost

aplicate pentru a aborda problemele economice spa•iale: Lambert •i colab. ( 2012) •i Pede •i colab. ( 2014) au

a propus o versiune spa•ială a modelului STAR pentru studierea cre•terii economice locale în

SUA, prin încorporarea în interac•iunile învecinate func•ia de tranzi•ie; Kang •i colab. ( 2012)

au adoptat specifica•ia STAR pentru a descrie impactul pre•ului petrolului agregat

schimbari asupra economiei Statelor Unite la un nivel de stat. Contribu•ia noastră este legată de acesta din urmă linia de

de cercetare, fiind interesat în a explica rezisten•a economică regională prin uita la

Evolu•ia loc specific al activită•ilor economice, ca răspuns la varia•ii ale agregatului

economie.

Pentru o serie de timp univariată • • o reprezentare generală a modelului STAR este:

(•) ( 1 - • (• •; γ, •)) + φ 2 ' • • (•) • (• •; γ, •) + ε •

••= φ1'•• (1)

(•) = ( 1, • • (•)) ", • • (•) = ( • •-1, ..., • •-•) ', Φ • = ( φ •0, φ •1, ..., φ ••) ' sunt parametri
Unde • •

care urmează să fie estimate, • = 1,2 •i ε • este un proces de eroare de zgomot alb cu media zero •i varian•a

σ 2. Func•ia de tranzi•ie • (• •; γ, •) este continuă •i mărginită între 0 •i 1, •i

următoarea versiune logistică a fost adoptat: 3

• (• •; γ, •) = {1 + ••• [-γ Π (• • - • •) •• = 1
]} -1, γ> 0 (2)

3 Alegerea func•iei de tranzi•ie logistică •i modelul LSTAR poate fi motivată de interpretarea specifică a modelului de comutare regim indus
de func•ia de tranzi•ie, în cazul nostru, a•a cum a subliniat Van Dijk •i colab., ( 2002). De asemenea, specifica•ia LSTAR a fost preferat pe
baza rezultatelor procedurii de testare propuse de Teräsvirta (1994) pentru discriminarea între LSTAR •i alte modele neliniare.

8
cu γ care indică viteza de tranzi•ie între regimurile, • numărul total de tranzi•ie

puncte, • • variabila de tranzi•ie •i • • valoarea (e) prag (e) indicând nivelul

variabilă de tranzi•ie la care are loc un punct de tranzi•ie. parametrul γ are trei

caracteristici: γ> 0 ca identificarea de restric•ie; cand γ → 0 modelul din (1) devine

liniar; cand γ → ∞ func•ia logistică în (2) se apropie de o func•ie Heaviside, presupunând

valoarea 0 pentru • • < • •i 1 pentru • •> •. Variabila de tranzi•ie • • poate fi rămas

variabilă endogenă, liniar / reprezentare neliniară a variabilelor endogene întârziate, o

tendin•ă liniară sau o variabilă exogenă (Teräsvirta, 1994).

(LSTAR) Modelul logistic STAR ob•inut prin combinarea (1) •i (2) reprezintă,

orice punct dat în timp, evolu•ia variabilei • • ca o medie ponderată a două

diferit liniar autoregresiv AR (p) procese. Variabila de tranzi•ie • • determină

magnitudinea greută•ilor, în timp ce parametrul γ surprinde viteza la care aceste greută•i

schimbă atunci când • • variază. Acest model poate fi interpretat ca un continuum de regimuri

în func•ie de diferitele valori ale func•iei de tranzi•ie (între 0 •i 1), sau,

în mod alternativ, ca un model de comutare cu două regim în care tranzi•ia de la un regim

(• (• •; γ, •) = 0) la cealaltă ( • (• •; γ, •) = 1) este netedă (van Dijk •i colab., 2002). De aici, în

acest cadru variabila de ie•ire • • urmează un regim dat după particular

dinamică a variabilei de tranzi•ie • •, ceea ce înseamnă că varia•ii ale acestuia sunt în măsură să

influen•ează modelul de comutare al regimului dintâi.

Procedura de modelare LSTAR urmează etapele secven•iale indicate de Teräsvirta

(1994), •i anume: i) specificarea unui model liniar autoregresiv; ii) testarea liniaritate împotriva

LSTAR neliniaritate pentru diferite valori ale func•iei de tranzi•ie prin efectuarea unui test de LM-

pe baza unei n Pentru Taylor aproximarea procesului subiacent; iii) dacă liniaritate este

respins în favoarea LSTAR neliniaritate, estimarea modelului LSTAR prin aplicarea

estimator probabilitatea maximă sau mai mici pătrate condi•ionate; iv) efectuarea post-estimare

controale de robuste•e. Deschamps (2008), a explorat proprietă•ile modelului LSTAR în

compara•ie cu cele ale caietului de sarcini neliniare Markov-comutare, subliniind

capacitatea primei de a încorpora informa•ii disponibile puternice derivate din observate

date.

Ideea de rezilien•ă economică regională poate fi investigată prin intermediul LSTAR

Procedura de modelare, dacă luăm în considerare variabila • • ca un index al economice regionale

activitate cum ar fi ocuparea for•ei de muncă regională, iar variabila de tranzi•ie ca măsură a agregatului

9
de ie•ire, cum ar fi rata •omajului la nivel na•ional. În acest caz, testarea liniaritate versus LSTAR

neliniaritatea înseamnă furnizarea de perspective privind evolu•ia specifică a contextului regional

sub observa•ie ca răspuns la dinamica economiei na•ionale. O evolu•ie liniară

poate implica faptul că sistemul regional este influen•at de un anumit •oc la scară na•ională, dar

schimbarea structurală nu este probabil să apară •i experien•ele economiei regionale sări-back

traiectorii în conformitate cu conceptul de rezilien•ă inginerie. În acest caz, varia•iile în

Rata •omajului la nivel na•ional au consecin•e temporare asupra ocupării for•ei de muncă regionale

de cre•tere, care este probabil să se întoarcă la calea de pre-•oc.

Alternativ, prezen•a neliniarită•ii •i deplasarea regim reprezintă o situa•ie

în cazul în care sistemul regional este supusă unor modificări structurale •i evolu•ia acesteia urmează o

model persistente •i de comutare a•a cum este revendicat de conceptul rezilien•ă ecologică. Agregat

•ocuri declan•a diferite căi evolutive de muncă regionale, care nu se întoarce la

regimul său de pre-•oc. În realitate, distinc•ia dintre inginerie •i ecologice

rezilien•ei pot fi mai complexe •i cele două no•iuni de rezilien•ă economică poate fi

observate în aceea•i zonă în perioade diferite de timp sau atunci când se iau în considerare

•ocuri de natură diferită (Martin •i Sunley, 2014). Metcalfe •i colab. ( 2006) au sus•inut

consideră că dacă un mediu economic arată echilibre multiple •i structurale

modificări sau nu este o ex-post problemă empirică, care este dificil de a fi pre-specificate.

Când apari•ia neliniaritatea este sus•inută prin procedura de testare •i

rezilien•a ecologică pare mai potrivită pentru a descrie procesul sub observa•ie,

parametru de prag • ob•inută din estimarea modelului LSTAR presupune

o importan•ă deosebită. Într-adevăr, poate fi interpretat ca gradul de toleran•ă a arătat printr-o

anumită zonă înainte de a trece la o evolu•ie diferită ca reac•ie la •ocurile care apar în

variabilă na•ională comună. Rela•iile dintre variabila de tranzi•ie • • si

prag • caracterizează ajustarea unei regiuni în acest mediu multi-regim: pentru

• •> • procesul (lin) se apropie regimul • (• •; γ, •) = 1, în timp ce pentru • • < •

variabil • • se îndreaptă spre regimul opus • (• •; γ, •) = 0. De remarcat că,

parametru de prag seamănă cu măsura rezilien•ei ecologice indicată de Holling pentru

identificarea „amploarea perturbărilor care pot fi absorbite înainte de modificările sistemului

structura sa „. Prin urmare, o valoare ridicată a • va indica o regiune elastică mai ecologică în

sensul că este capabil să suporte schimbări agregate mai mari, înainte de un regim de comutare în acest

Zona va avea loc; In schimb, regiunile cu valori de prag scăzute sunt declan•ate la diferite

regimuri pentru varia•ii mai mici se înregistrează în variabila na•ională de tranzi•ie.

10
3.3 Rezultatele estimărilor

Strategia empirică este aplicată pentru a arunca lumină asupra rezisten•ei economice a

regiuni italiene în ceea ce prive•te evolu•ia ocupării for•ei de muncă pe parcursul perioadei 1992-2012. Ca primar

obiectiv, vom testa prezen•a liniaritate fa•ă de neliniarită•ii în fiecare regiune; rezultatele testului

sunt prezentate în tabelul 1. Lungimea optimă a variabilei dependente, regional

rata de cre•tere a ocupării for•ei de muncă, a fost selectat în conformitate cu AIC / informa•ii SBIC

criterii. O lungime maximă de opt trimestre a fost impusă pentru frecvente observate

variabilă de tranzi•ie, rata •omajului italian, rezultând într-un parametru de întârziere maxim

d = 8 în • •-•. Valoarea parametrului d reprezintă întârzierea în economia regionale

ca răspuns la modificările nivelului ratei •omajului la nivel na•ional •i este, în general,

determinată din datele (Skalin •i Teräsvirta, 2002). Ultimele trei coloane din tabelul 1

reprezintă: p- valori ale statisticilor de testare estimate pentru ipoteza nulă a liniaritate

împotriva LSTAR non-linearitate (H 0), p- valori ale statisticilor de testare utilizate pentru selectarea

neliniaritatea de tip LSTR2 (H 1), •i care rezultă specifica•ia LSTAR1 neliniar sau

LSTAR2. Pentru două regiuni, Toscana •i Marche, specifica•ia LSTR2 cu două

a fost preferat valori de prag; în acest caz, tranzi•ia poate avea loc la două niveluri diferite

literele ( • 2> • 1) •i cel mai înalt a fost selectat ca măsură de rezilien•ă. 4

Introduceți despre aici.

Tabelul 1. Rezultatele testelor pentru reziliența ecologică.

Prezen•a neliniarită•ii nu a fost descoperit pentru trei regiuni, •i anume Lazio,

Molise •i Basilicata, ceea ce sugerează că conceptul de rezilien•ă inginerie este, probabil,

mai potrivit pentru descrierea rezilien•ă în aceste domenii. În timpul perioadei de timp aici

considerate aceste regiuni nu par să fi suferit o schimbare structurală cauzată de

varia•ii ale economiei na•ionale, fiind afectate într-un mod temporar de agregate

tulburări •i care prezintă modele de respingere-back. Acest rezultat poate fi explicat prin uita la

compozi•ia structurală a acestor economii. Lazio, regiunea în care capitala italiană

Roma este situat, este foarte caracterizat prin influen•a activită•ilor publice •i a publicului

ocuparea for•ei de muncă asupra economiei în ansamblu; Molise •i Basilicata sunt cele două mai mici italian

regiuni cu o pondere ridicată a ocupării for•ei publice: de la 1992-2012, ponderea publică

4 Această selec•ie reflectă faptul că pe parcursul perioadei de probă rata •omajului italian a fost, în medie, 9,14, mult peste punctul de prag
inferior atât Toscana •i Marche. Preferin•a pentru modelul cu un singur prag (e) litera (e) (LSTR1) sau două (LSTR2) a fost operat prin
adoptarea procedurii de testare secven•ială indicată de Teräsvirta (2006).

11
ocuparea for•ei de muncă privind totalul locurilor de muncă în Molise •i Basilicata a fost de aproximativ 0,28 •i 0,29 bine

de mai sus, care a înregistrat în celelalte două regiuni mai mici din Italia Valle d'Aosta •i Trentino

AA. Rolul tampon al activită•ilor publice trebuie probabil să fie la locul de muncă în cele trei regiuni, astfel

să contribuie la men•inerea stabilită•ii acestor economii locale (Martin •i Sunley,

2014).

În continuare, modelul LSTAR a fost estimat pentru cele 17 regiuni rămase; masa 2

raportează rezultatele de estimare pentru viteza de tranzi•ie ( γ), parametrul (e) prag (s)

C 1 •i C 2, ajustată R 2, •i coeficien•ii de impact ale ratei •omajului agregat

asupra cre•terii ocupării for•ei de muncă regională calculate ca suma semnificativă statistic

coeficien•ii de atât păr•ii liniare •i neliniare. Graficele prezentate în figura 2 ilustrează

func•ia tranzi•ie lină împotriva variabilei de tranzi•ie pentru fiecare regiune.

parametru de prag - măsura rezisten•a economică - reprezintă valoarea

Rata •omajului la nivel na•ional, în puncte procentuale, la care tranzi•ia are loc în fiecare

regiune. Coeficien•ii de impact capta efectul general al ratei •omajului italian

privind evolu•ia ocupării for•ei de muncă specifice regiunilor atunci când se iau în considerare posibilitatea

comutare regim. 5

Introduceți despre aici.

Tabelul 2. LSTAR Rezultatele estimării.

Introduceți despre aici.

Figura 2. Funcții tranziție lină.

Trei aspecte principale merită să fie discutate. În primul rând, regiuni arată diferen•e semnificative

în ceea ce prive•te gradul de toleran•ă, cu o devia•ie standard de aproximativ 1,39. Emilia Romagna

•i Toscana, de exemplu, trece la o altă evolu•ie de muncă atunci când resortisantul

Rata •omajului se ridică la aproximativ 11,37% •i 11,17%; în timp ce în Sicilia •i Calabria a

mi•care similară este probabil să fie în loc atunci când rata •omajului din Italia registrele

7,41% •i 7,95%, respectiv. Prin urmare, ultimele două regiuni prezintă modificări structurale

•i dinamică negativă pentru nivelurile de echilibru mai scăzute ale •omajului agregat.

În al doilea rând, dimensiunea spa•ială a rezilien•ei regionale din toată Italia pare să reflecte

Prezen•a efectelor învecinate, cu regiunile mai rezistente cea mai mare parte situate în centrul

•i în nordul •ării •i zonele mai pu•in rezistente în sud. Impactul mediu

5 Robuste•ea versiunii finale a caietului de sarcini LSTAR adoptat a fost verificată prin aplicarea testului LM pentru erori în serie necorelate, testul pentru
verificarea neliniaritate reziduale, testul pentru parametrul constan•ă, testul ARCH-LM •i testul JACQUE-Bera pentru reziduuri . Toate rezultatele testelor
sunt disponibile la cerere.

12
Coeficien•ii în cele patru domenii macro italiene (Nord-Vest, Nord-Est, Centru, Sud) 6 sunte•i -

0.019, -0.009, -0.003 si -0.035, respectiv. Acest model este confirmat după efectuarea unei

testul ANOVA F privind egalitatea nivelului mediu de rezilien•ă între cele patru macro-domenii

rezultând o respingere a nul egalită•ii: F-statistică = 4,75, p = 0,0189. Prezen•a

interac•iunilor învecinate este sus•inută de rezultatele anilor Moran eu indicele spa•ial

corela•ie peste 17 regiuni cu o rela•ie pozitivă de 0,353 (valoarea p 0,001) atunci când

considerând o matrice de greutate spa•ială este egală cu distan•a inversă dintre cele mai apropiate cinci regiuni.

Rezilien•a narativ ac•ionează în favoarea că inegalită•ile economice regionale

în Italia, au fost în mare parte determinată de aspecte specifice zonei ń •i macro. Regiunile în

Nord-Est a depă•it celelalte regiuni italiene în ceea ce prive•te rezisten•a economică; cu

pu•ine excep•ii, regiunile de mare rezisten•ă sunt situate de-a lungul centurii Adriatice unde

combina•ie de factori care explică care va fi discutat mai jos, a jucat un con•inut relevant

rol. Pentru a clarifica acest punct, cele două grafice din figura 3 compară dinamica tranzi•iei

Func•ia pentru două Nord (partea din stânga) •i două regiuni de sud (în partea dreaptă),

prezentând un parametru de întârziere destul de asemănătoare. Observa•i că, în aceea•i zonă macro

regiuni situate de-a lungul centurii Adriatice, •i anume Veneto •i Puglia, prezintă elasticitate mai mare -

•i anume în aceste zone, o pauză structurală are loc pentru niveluri mai ridicate ale •omajului na•ional

rata - decât omologii lor.

Introduceți despre aici.

Figura 3. Funcții tranziție lină - comparații selectate.

În al treilea rând, uita la impactul ratei •omajului italian la nivel regional

cre•terea ocupării for•ei de muncă, se poate observa că regiunile mai pu•in elastice ecologice având mai mici

gradul de toleran•ă arată cele mai mari efecte negative totale. Această rela•ie implică faptul că

tulburări ale ratei na•ionale la nivel de •omaj au consecin•e-loc specific în

ceea ce prive•te atât robuste•ea la schimbările structurale •i evolu•ia regională

cre•terea gradului de ocupare. Să considerăm Piemonte •i Campania, se confruntă cu o suprafa•ă netedă

Regimul de schimbare, atunci când rata •omajului italian este peste 9,74% •i 7,93%,

respectiv. Atunci când o schimbare de regim are loc, răspunsul negativ al cre•terii ocupării for•ei de muncă

în Piemonte este de aproximativ 2,34%, în timp ce în Campania este de aproximativ 3,56%. De asemenea, re•ine•i că regiunile

arată diferen•e atunci când se analizează viteza de tranzi•ie, adică, parametrul γ care

6 Cele patru macro-zone sunt definite de către italian Oficiul de Statistică ISTAT, după cum urmează: i) Nord-Vest: Piemonte, Lombardia, Liguria,
Valle d'Aosta; ii) Nord-Est Trentino AA, Friuli VG, Veneto, Emilia Romagna; iii) Centru: Toscana, Marche, Lazio, Umbria; iv) Sud: Abruzzo, Calabria,
Molise, Puglia, Campania, Basilicata, Sardinia, Sicilia.

13
surprinde viteza de ajustare a cunoscut printr-o anumită zonă atunci când un regim de comutare

are loc. O corela•ie negativă de aproximativ -0.23 legături viteza tranzi•iei •i

gradul de toleran•ă observate în toate regiunile italiene.

3.4 Efectele interacțiunilor regionale

Rezultatele anterioare au fost ob•inute prin studierea ocuparea for•ei de muncă la nivel regional

în combina•ie cu un indice al activită•ii economice na•ionale: ne-am uitat la directă

impactul unui •oc agregat pentru fiecare economie regională, dar setul complex al

mecanisme de propagare în spatele •oc în sine nu a fost investigat în mod explicit. Acum,

interesul nostru principal este de a introduce interac•iuni regionale, cum ar fi legăturile comerciale interne •i la

evalua efectul acestor interdependen•elor spa•iale în ceea ce prive•te rezisten•a regională. Acest

presupune a afla în ce măsură rezisten•a economică a arătat printr-o anumită regiune

depinde de capacitatea sa specifică de a reac•iona la •ocuri sau prin externalită•i regionale. explicite

introducerea de conexiuni spa•iale ne permite să considerăm că comună •oc poate afecta

ocuparea for•ei de muncă regională, fie direct, fie indirect, prin efectele asupra regiunilor legate.

Referitor calea ocupării for•ei de muncă a unei regiuni cu cea a partenerilor săi comerciali poate avea două

implica•ii principale pentru rezisten•a economică. Dinamica ocupării for•ei de muncă a partenerilor comerciali

poate ac•iona prin canalul cererii, adică, interac•iunile regionale influen•ează pia•a internă

cererea de bunuri finale •i intermediare. Să fie conectat cu regiunile de mare rezisten•ă

înregistrând traiectorii de cre•tere a ocupării for•ei de muncă mai favorabile pot avea pozitiv

consecin•e pentru un sistem regional dat: cererea provenind din comer•ul intern

partenerii contribuie la buna parte impactul condi•iilor nefavorabile de agregate. În

plus, legăturile comerciale pot reprezenta unul dintre diferitele canale de transmitere a

•oc na•ional la scară largă în spa•iul în func•ie de originile •i propagarea specifice

mecanisme de •oc în sine (Di Giacinto, 2012). În acest caz, conexiunile regionale pot

să fie considerate ca surse suplimentare de instabilitate pentru o anumită economie regională

contribuind la amplificarea impactului tulburărilor na•ionale.

Pentru a explora aceste probleme, introducem o variabilă reprezentând legături comerciale interne

(•) =
printre regiunile italiene de pe partea dreaptă a rela•iei (1) de mai sus, cu • •
(•) '= ( • •-1, ..., • •-•; • •-1 •••••, ..., • •-• Pentru un anumit
(• •-1, ..., • •-•) acum devenind • • •••••).

regiune •, variabila • •••••• a fost construit ca medie ponderată a

cre•terea ratelor de ocupare pentru trei principali parteneri comerciali intraregionale, în cazul în care greută•ile

14
au fost calculate ca ponderea bunurilor intraregionale transportate pe un drum din regiunea •

fiecărui partener comercial. 7 Această variabilă oferă o descriere a interac•iunilor regionale de pe

baza unor argumente economice, încorporează legături spa•iale variabile în timp, •i

aproximează legături comerciale intraregionale în toate regiunile italiene într-un mod destul de satisfăcătoare

dat fiind faptul că mărfurile transportate pe rutier reprezintă o parte importantă a comer•ului intern totalul fluxurilor

Italia (SRM-Prometeia, 2014). Ca •i înainte, am efectuat testele preliminare privind

liniaritate versus neliniaritate pentru toate cele 20 de regiuni italiene, cât •i pentru cele 17 regiuni pentru care

prezen•a liniaritate a fost respinsă, am estimat modelul LSTAR; rezultatele testului

•i estimările sunt prezentate în apendice.

În general, rezultatele de estimare ob•inute prin introducerea de externalită•i regionale

confirmă constatările anterioare. Modelele spa•iale ale rezisten•ei economice rămân

semnificative: nul egalită•ii a nivelului mediu al măsurii de rezilien•ă pe întreg teritoriul UE

patru italieni macro-zone a fost respinsă la nivelul de 5% din semnifica•ie statistică după

efectuarea testului ANOVA F; Moran lui eu indice de corelare spa•ială peste 17

regiuni oferă o rela•ie pozitivă de 0,248 (valoare p 0.007). O corela•ie negativă de aproximativ -

0.20 a fost găsită între viteza de tranzi•ie •i gradul de toleran•ă; •i

regiunile sudice continuă să înregistreze cele mai mari coeficien•i de impact negativ asociate

efectul ratei •omajului la nivel na•ional privind ocuparea for•ei de muncă regională.

A existat o reducere a gradului de toleran•ă în cele mai multe regiuni,

Parametrul mediu prag a scăzut de la aproximativ 9,40 până la aproximativ 8,80, sprijinirea

vedere care rezisten•a regională este poten•ial afectat de ambele aspecte specifice ale locurilor, iar

consecin•e ale interac•iunilor între regiuni. Comparând măsura economică

rezilien•ei înainte •i după introducerea externalită•i regionale oferă interesante

Insights. În nord, gradul de toleran•ă în Piemonte a scăzut 9.74-8.36

•i în Veneto 9.04-8.44; în sud, Abruzzo •i Puglia a înregistrat un grad de

toleran•ă de 8,61 •i 8,50, înainte de a lua în considerare legăturile comerciale, •i 7,73 •i 8,24 după

aceasta. Aceste diferen•e pot fi interpretate ca o influen•ă mai mare a interac•iunilor regionale de pe

rezilien•ei Piemonte •i Abruzzo, în compara•ie cu Veneto •i Puglia. În altă

cuvinte, ultimele două regiuni au un loc specific capacitate mai robust pentru a face fa•ă

7 Datele privind mărfurile transportate intraregionale pe drum cu indicarea regiunii de origine •i de destina•ie sunt colectate de către Oficiul Italian de
•••••, care se observă la o frecven•ă trimestrială, are
Statistică ISTAT pe bază anuală. variabila • •
a fost ob•inută prin utilizarea cotei anuale de mărfuri transportate pe un drum pentru fiecare trimestru al aceluia•i an.

15
evenimente adverse na•ionale decât cea a primelor două cele în cazul în care capacitatea de rezisten•ă a comer•ului

Partenerii joacă un rol relevant.

4. Explicarea rezilienței regionale

4.1 Descrierea datelor

Diferen•ele în rezisten•a economică din Italia sunt explicate prin utilizarea unui set de

Variabilele conectate la determinan•ii discutate în sec•iunea 2.2. Pentru a defini economice

diversitatea am adoptat indicele de diversitate relativă prezentată în Duranton •i Puga

(1999), ••• • = 1 Σ | •/ •ℎ - ℎ• ℎ | , Unde • •ℎ este procentul for•ei de muncă a industriei ℎ în

regiune • •i • ℎ procentul for•ei de muncă din aceea•i industrie la nivel de •ară. Ocuparea for•ei de muncă

datele sunt preluate din Recensământului italian de industrii •i servicii •i includ 46 din două cifre

de fabrica•ie •i de servicii de sectoare. Rezultate similare au fost găsite atunci când se utilizează alte

măsuri de diversitate, cum ar fi indicele Herfindahl •i modificările sale (Mameli •i colab., 2008).

Relevan•a comer•ului exterior •i a înclina•iei la export a fost capturat de către EXPY

index, care este o inversă a indicelui Balassa ob•inut prin ponderarea relevat exportul

co• de o anumită regiune de productivitatea implicită a fiecărui tranzac•ionate bun (Hausmann •i colab.,

2007). Acest indice con•ine 38 de categorii de produse exportate de regiunile italiene la restul

a lumii •i oferă o reprezentare detaliată a deschiderii comerciale: un nivel ridicat de EXPY

reprezintă regiunile exportatoare bunuri de produc•ie ridicate. De asemenea, am construit variabila

MADEITALY pentru 17 categorii de produse, cum ar fi ma•ini •i reprezentând Mecanisme

traditionalul 'Made in Italy' activită•i.

Pentru capitalul uman, media anilor de nivelul de educa•ie al popula•iei într-un

anumită regiune au fost luate în considerare. 8 La fel ca în Barro •i Lee (2013), această măsură are

ob•inute prin ponderarea rezultatelor educa•ionale realizată printr-o frac•iune din totalul

Popula•ia în anii de •colarizare pentru perioada corespunzătoare în anii de specificul

nivel educational. Rata medie a dobânzii plătite prin ob•inerea unei opera•iuni specifice de finan•are

utilizate de către firme (de exemplu, operazioni a revoca) a fost folosit ca un proxy pentru constrângerile financiare. Acest

variabilă acoperă întregul orizont de timp •i nu include rata dobânzii ata•at la

creditelor neperformante; sursa de date este Banca Italiei. Participarea electorală a

referendumurile a fost folosit ca un proxy pentru capitalul social •i cooperarea; a fost una dintre cele mai

indicatori utiliza•i de Robert Putnam în studiul său cu privire la civicness regiunilor italiene •i are

8 Am folosit datele de recensământ, care sunt disponibile pentru anii 1991, 2001 •i 2004 - 2011. observa•ii (1991 - 2001; 2001 - 2004) lipsă au fost
completate prin interpolare liniară. Rezultate similare au fost ob•inute atunci când se utilizează diferite măsuri de capital uman ca în Gennaioli •i colab. ( 2013).

16
fost selectate având în vedere disponibilitatea sa pentru perioada de timp sub observa•ie. rezumat

statistici •i surse de date sunt în apendice.

4.2 Rezultate empirice

Tabelul 3 rapoarte Pearson indicii de corela•ie între măsura regională

rezilien•ă ob•inută la punctul 3.3 •i factorii determinan•i ai rezisten•ei. Rezultate similare au

a fost găsit atunci când se utilizează măsura rezilien•ei inclusiv legăturilor comerciale pe pia•a internă, ca în

sec•iunea 3.4. Au fost adoptate două orizonturi de timp: anul ini•ial al perioadei de timp în conformitate cu

observa•ie ca urmare a abordării bazate pe convergen•ă à la Barro; media de-a lungul

anii 1992 - 2012, în scopul de a lua în considerare aspectele care variază în timp. Tabelul 4 prezintă OLS

rezultatele de regresie, inclusiv o constantă (coloanele 1-3), împreună cu t-statisticile •i

R-pătrat; aceste rezultate sunt aproape identice cu cele calculate din White consistente

estimator matricei de covarian•ă permi•ând heteroscedasticitate. Datorită limitat

numărul de grade de libertate, am efectuat regresii separate pentru fiecare

variabile explicative.

Coloana finală a tabelului 4 rapoarte de coeficientul de rang-corela•ie Spearman

(Siegel, 1956), iar p- Valoarea ipotezei nule de nici o corela•ie. Acesta reprezintă un non-

parametric corelare rang ordinul având meritul de a fi mai pu•in sensibile la punctul extreme

estimează decât rezultatele de regresie, •i să ofere un sprijin privind soliditatea rezultatelor noastre.

Pentru a verifica dacă semnifica•ia rezultatelor noastre pot fi afectate de rela•iile subiacente

între cre•terea produc•iei •i factorii care explică, mai avem regresii separate cu

Rata de cre•tere a PIB în orizontul de timp aici, considerat ca o variabilă de control.

Aceste estimări suplimentare, disponibile la cerere, sus•in valabilitatea setului de

determinan•i utilizate pentru explicarea rezilien•ei regională.

Introduceți despre aici.

Tabelul 3. Corelație între reziliență și factorii explicativi.

Introduceți despre aici.

regresii și corelații rang Tabelul 4. Cross-regională.

Luate împreună, aceste rezultate sus•in punctul de vedere că explica•ia rezilien•ei

cere să se uite la un set complex de elemente specifice la nivel local •i a interac•iunilor spa•iale (Martin

•i Sunley, 2014). Influen•a pozitivă •i semnificativă de a avea o mai diversificată

economie •i o bună performan•ă comerciale externe privind rezisten•a economică este util

17
observând. O regiune cu o bază economică diversificată •i orientate spre export este, probabil, mai bine

echipat pentru a sus•ine o cale economică de adaptare pe termen lung. Dotarile de

act de capital uman •i social, în favoarea creării unei rezilien•ei de cre•tere regională

mediu în care prezen•a for•ei de muncă calificată •i difuzarea reciprocă

încrederea face posibilă pentru a răspunde în mod activ la presiuni externe. Financiară •i de credit

constrângerile par să func•ioneze în direc•ia investi•iilor opuse din perturba

firmele interne •i externe, reducerea disponibilită•ii resurselor financiare alocate pentru

sectorul productiv •i încetinirea modelul de recuperare. Faptul că rezultatele noastre de regresie

rămân semnificative după introducerea Dummies macro-zone pot contribui pentru a explica

unele excep•ii teritoriale, cum ar fi nivelul de rezilien•ă a arătat de către Abruzzo •i Puglia,

mai mare decât cea a altor regiuni din sud, •i că din Liguria, mai mici în compara•ie

la celelalte regiuni nordice, cu apari•ia unor factori dependente de context.

De o importan•ă deosebită, se poate observa concentrarea geografică a acestora

factori în unele zone, care pot arunca lumina suplimentare privind distribu•ia spa•ială a regionale

rezilien•ei în întreaga Italia. În Centrul •i în Nord-Est, combina•ia favorabilă

astfel de for•e a modelat capacitatea acestor zone pentru a reechilibra consecin•ele negative

care rezultă din evenimente adverse na•ionale •i interna•ionale. Opusul a fost valabil •i pentru

Sud, în cazul în care lipsa de diversificare industrială, performan•e scăzute la export, ie•ire

migra•ia lucrătorilor •i antreprenorilor califica•i •i alocarea ineficientă a financiară

resursele au sus•inut un model de blocare a vulnerabilită•ii persistente •i incapacitatea de a reac•iona la

•ocurile agregate. Al•i factori care nu sunt luate în considerare în mod explicit aici, care fac parte din

subsistemul „Aranjamente guvernare“ (Martin •i Sunley, 2014), poate fi jucat un rol

privind modul în care rezisten•a economică este răspândit în întreaga Italia. Rezisten•a scăzută a Sudului poate

au fost amplificate de punctele slabe ale mediului său institu•ional, precum •i

ineficacitatea măsurilor economice na•ionale •i de sprijin politici menite să reducă

disparită•ile teritoriale în Italia.

5. Observații finale

Parafrazându Romer •i Romer (1994), această lucrare a fost dezvoltat in jurul

următoarea întrebare de cercetare: în cazul în care •i de ce na•ionale recesiunile final (sau nu) la nivel regional

nivel? Bazându-se pe ideea rezisten•ei economice regionale, a fost prezentată o cu două

Etapele cadru empiric nelineară pentru analiza-loc specific consecin•ele

•ocurile agregate •i modul în care regiunile reac•ionează la varia•iile în ciclul de afaceri na•ional în

18
prezen•a modificărilor structurale. Efecte temporare •i persistente ale •ocurilor comune asupra

ocuparea for•ei de muncă regionale au fost distinse prin testarea pentru prezen•a de inginerie

fa•ă de rezisten•a ecologică. rezilien•a economică regională a fost măsurată •i

a fost discutată importan•a interac•iunilor regionale •i a legăturilor spa•iale. diferenţele în

rezilien•ei diferite locuri au fost explicate printr-un set complet de factori, afla

influen•a pozitivă a diversită•ii economice, tendin•a de export, capital uman •i social,

•i impactul negativ al constrângerilor financiare.

Aplicarea acestei strategii la cazul italian a furnizat dovezi suplimentare privind

evolu•ia regională asimetrică răspândit în această •ară. regiuni italiene arată

diferen•ele în rezisten•a economică, atât în ​ceea ce prive•te robuste•ea la varia•ii ale na•ionale

ciclu de afaceri •i impactul total al •ocurilor agregate asupra cre•terii ocupării for•ei de muncă regionale.

rădăcini diviza Nord-Sud este confirmat, de•i apari•ia de excep•ii regionale.

Regiunile mai rezistente sunt concentrate în centrul •i în nord-estul •ării,

în cazul în care combina•ia de pe locul specific atribute •i elemente macro-zone a fost

dovedit a fi complementare. Rezultatele noastre se interpretează ca semnale de avertizare pentru na•ionale

factorii de decizie politică din Italia: înrăută•irea condi•iilor economice agregate poate provoca lung

efecte negative durabile •i regionale specifice, cu implica•ii asupra interiorul •ării

distribu•ia bogă•iei, popula•iei, ocuparea for•ei de muncă •i a activită•ilor economice.

Două observa•ii finale pot lega analiza la viitoarele întrebări de cercetare în acest domeniu. În

prezen•a unor diferen•e semnificative în rezisten•a economică regională, a•a cum am

documentat în această lucrare, poate fi interesant pentru a evalua în continuare-loc specific efectele

politici fiscale •i monetare anticiclice (Barca •i colab., 2013), în scopul de a evalua dacă

politici comune de stabilizare sunt în măsură să netezi reac•iile regionale la •ocuri •i

contribuie la sus•inerea unui model mai chiar •i de recuperare a lungul spa•iului. Relevan•a

interac•iuni regionale pentru explicarea rezilien•a economică a anumitor zone necesită

investiga•ii suplimentare cu privire la dimensiunea spa•ială a rezisten•ei •i legăturile între

regiuni pentru clarificarea care set complex de for•e modelează capacitatea unor locuri de

reechilibreze adaptivă a economiilor lor pe termen lung.

19
Referințe
Ball, LM, D. Leigh •i P. Loungani (2013), Legea lui Okun: Fit la Cincizeci ?, Biroul Na•ional de Economic
Cercetare documente de lucru, Nu. w18668.
Ball, LM, B. DeLong, L. Summers (2014), politica fiscală •i ocuparea for•ei de muncă completă, Centrul de buget •i
Priorită•i politice, Aprilie, la Washington.
Barca, F., P. McCann •i A. Rodríguez-Pose (2012), Cauza pentru dezvoltare regională
Interven•ie: Loc-Based versus Abordările Place-neutre, Journal of Science regionale,
52 (1): 134-52.
Barro, RJ •i JW Lee (2013), un nou set de date de nivelul de educa•ie din lume, 1950
2010, Jurnalul de Dezvoltare Economie, 104: 184-198.
Bianchi, M. •i G. Zoëga (1998), •omajul Persisten•a: Are dimensiunea materiei •oc ?,
Journal of Applied Econometrie, 13 (3): 283-304.
Blanchard, OJ •i LH Summers (1987), Histerezis în •omaj, European Economic Review,
31 (1-2): 288-295.
Boschma, R. (2014), Spre o perspectivă evolu•ionistă asupra rezilien•ei regionale, Lucrări în
Geografie evolutivă economică, n. 14.09, Universitatea din Utrecht.
Boschma, R. •i S. Iammarino (2009), varietate corelate, legături comerciale, •i cre•terea regională în Italia,
Geografie economică, 85 (3): 289-311.
Capello, R. •i A. Faggian (2005), învă•area colectivă •i capitalul rela•ional în inovare locală
procese, Studii Regionale, 39 (1): 75-87.
Cellini, R. •i G. Torrisi (2014), rezisten•a regională în Italia: o analiză foarte lung a alerga, Studii Regionale,
(Înainte-of-print), 1-18.
Deschamps, PJ (2008), Compararea tranzi•ie lină •i Markov de comutare modele autoregresive
•omajului din SUA, Journal of Applied Econometrie, 23: 435-462. Di Caro, P. (2014), Recesiunile, recuperări •i
rezilien•ei regionale: dovezi privind Italia, Cambridge
Jurnalul Regiunilor, economie •i societate, viitoare.
Di Giacinto V. (2012), Il grado di integrazione tra Mezzogiorno e economica centro-nord: evidenze
empiriche da ONU Modello VAR multi-regionale, Rivista di e Economia del Territorio Statistica.
Di Giacinto V. •i G. Nuzzo (2006), explica diferen•ialele productivită•ii muncii în întreaga italiană
regiuni: rolul social - structura economică •i dotări factor, Lucrări în •tiin•ă regională, 85 (2): 299-320.

Diodato, D. •i AB Weterings (2014), rezisten•a pie•elor regionale ale muncii către economice
•ocuri: explorarea rolului interac•iunilor între firme •i a lucrătorilor, Jurnalul de Geografie Economică, viitoare.

Duranton, G. •i D. Puga (1999), Diversitate •i specializare în ora•e: de ce, unde •i când nu

contează ?, Lucrări de cercetare în analiza de mediu •i spa•iale, nr.56, Departamentul de Geografie •i
Mediu, London School of Economics.
Faggian, A. •i P. McCann (2009), capitalul uman •i dezvoltarea regională, în R. Capello •i
P. NIJKAMP (eds.), Manualul de cre•tere regională •i teorii de dezvoltare, Cheltenham, Edward Elgar.

Fingleton, B., H. Garretsen, •i R. Martin (2012), •ocurile recesive •i ocuparea for•ei de muncă regională:
Dovezile privind rezisten•a regiunilor din Marea Britanie, Journal of Science regionale, 52 (1): 109-133. Fingleton, BH
Garretsen •i R. Martin (2014), aspecte •ocante ale Uniunii Monetare: a
vulnerabilitatea regiunilor din Euroland, Jurnalul de Geografie Economică, viitoare. Fingleton, B. •i S. Palombi
(2013), estimarea spa•ială de date panou, predic•ii contrafactuală, •i
rezisten•a economică locală între ora•ele britanice din epoca victoriană, •tiin•a regională •i Economie urbană, 43: 649-660.

Frankel, JA •i D. Romer (1999), Are o cre•tere cauza comer•ului ?, Revista economică americană, 379-399. Gennaioli N., R. La
Porta, F. Lopez-de-silani •i A. Shleifer (2013), capitalul uman •i regional
dezvoltare, Trimestrial Journal of Economics, 128 (1): 105-164.
Giannola A. •i A. Lopes (2012), Banca, Sistema produttivo e dualismo în Italia. Continuità e
mutamenti strutturali în una prospettiva di lungo periodo, în SVIMEZ (ed.), Nord e Sud un 150 Anni dall'Unità d'Italia, Romi.
Granger, CWJ •i T.Teräsvirta (1993), Modelarea rela•iilor economice neliniare, OUP.

20
Hausmann, R., J. Hwang •i D. Rodrik (2007), Ce exporta•i probleme, Jurnalul de cre•tere economică,
12: 1-25.
Holling, CS (1973), Rezilien•a •i stabilitatea sistemelor ecologice, Revizuirea anuală a ecologiei •i
sistematicii, 4: 1-23.
Holling, CS (1996), Inginerie rezilien•ă versus rezilien•ă ecologică, în Schulze P. (ed),
Inginerie din cadrul constrângerilor ecologice, Washington (DC), Academia Na•ională de presă, pp. 31-44. Fondul Monetar
Interna•ional (2009), Care este Dauna? Pe termen mediu Dinamica productiei După
Crizele financiare, World Economic Outlook.
Kang, W., DA Penn •i J. Zeitz (2012), O analiză de comutare regim de impactul pre•ului petrolului
modificări asupra economiilor statelor din SUA, Revista de Studii Regionale, 41: 81-101. Kılıç, R. (2011), Testare pentru
co - integrarea •i ajustarea neliniara într-o eroare de tranzi•ie lină
Modelul de corec•ie, Revista de analiza seriilor de timp, 32 (6): 647-660.
Lambert, DM, W. Xu •i RJ Florax (2012), analiza de ajustare par•ială a veniturilor •i a locurilor de muncă, •i
regimurile de cre•tere din regiunea Appalachian cu modele de proces spa•ial tranzi•ie lină,
International Regional Science Review, doi: 10.1177 / 0160017612447618.
Mameli, F., A. Faggian •i P. McCann (2008), Cre•terea for•ei de muncă în sistemele italiene de muncă locale:
Probleme ale specifica•iilor modelului •i agregare sectoriale, Analiza economică spa•ială, 3 (3): 343-360. Mameli, F., S.
Iammarino •i R. Boschma (2012), varietatea regională •i cre•terea gradului de ocupare în
zone italiene pe pia•a for•ei de muncă: servicii versus industriile prelucrătoare, Lucrări în geografie evolutivă economică, n. 12.03,
Universitatea din Utrecht.
Martin, R. (2012), rezisten•a economică, histerezisul •i recesiune •ocurile regionale, Journal of
Geografie economică, 12 (1): 1-32.
Martin, R. P. •i Sunley (2014), pe no•iunea de rezilien•ei economică regională: conceptualizare
•i explica•ia, Jurnalul de Geografie Economică, Iulie: 1-42. Metcalfe, JS, J. Foster •i R. Ramlogan (2006), cre•terea
economică Adaptive, Cambridge Journal of
Economie, 30: 7-32.
Modica, D. •i A. Reggiani (2014), spa•ială economică rezilienta: Prezentare generală •i perspective,
Re•ele •i spa•iale Economie, 1-23.
Papell, DH, CJ Murray •i H. Ghiblawy (2000), Structura •omajului, Revista de
Economie •i Statistică, 82 (2): 309-315.
Pede, VO, RJ Florax •i DM Lambert (2014), spa•ială Econometrice STAR Modele: Lagrange
Testele multiplicatoare, Monte Carlo Simulările •i o aplica•ie empirica, •tiin•a regională •i economie urbană.

Pimm SL (1984) Complexitatea •i stabilitatea ecosistemelor, Natură, 307: 321-326. Reggiani, A., T. De Graaff, •i P.
NIJKAMP (2002), Rezilien•a: o abordare evolutivă spa•ială
sisteme economice, Re•ele •i spa•iale Economie, 2 (2): 211-229. Roed, K. (1997), Histerezis în •omaj, Jurnalul
de studii economice, 11 (4): 389-418. Rowthorn, R. (2010), combinate •i dezvoltarea inegală: reflec•ii privind decalajul
nord-sud,
Analiza economică spa•ială, 5 (4): 363-388.
Simmie, J. •i R. Martin (2010), rezilien•a economică a regiunilor: spre un evolutiv
abordare, Cambridge Journal Regiunilor, economie •i societate, 3 (1): 27-43.
Skalin, J. •i T. Teräsvirta (2002), Modelarea asimetrii •i se deplasează echilibre în •omaj
tarife. Dinamica macroeconomice, 6 (2): 202-241.
SRM - Prometeia (2014), L'interdipendenza e produttiva tra economica il Mezzogiorno e il Nord
Italia. Un Paese più unito di quanto sembri, Napoli.
Teräsvirta, T. •i HM Anderson (1992), caracterizând neliniarită•ile în ciclurile de afaceri utilizând
modele netede autoregresive de tranzi•ie, Journal of Applied Econometrie, 7, S119-136.
Teräsvirta, T. (1994), specifica•ii, estimarea •i evaluarea autoregresiv tranzi•ie lină
modele, Jurnalul Asociatiei Americane de Statistica, 89: 208-218.
van Dijk, D. •i PH Franses (1999), modelarea mai multe regimuri în ciclul de afaceri,
Dinamica macroeconomice, 3: 311-340.
van Dijk, D., T. Teräsvirta •i PH Franses (2002), Smooth modele autoregresive de tranzi•ie - un
sondaj de evolu•iile recente, Opinii econometrice, 21 (1): 1-47.

21
 Figuri și tabele

Figura 1. Rata șomajului italian, nivelul și rata de creștere

12

1
.5
10

UNRATE_GROWTH
UNRATE

0
-. 5
6

1992q3 1997q3 2002q3 2007q3 2012q3 1992q3 1997q3 2002q3 2007q3 2012q3
timp timp

Notă: Figura 1 raportează rata •omajului italian la nivel (stânga) •i rata de cre•tere (dreapta) pentru perioada 1992 (IV) 2012 (IV).

22
 Figura 2. Funcții de tranziție lină

Piemonte Valle d'Aosta Lombardia Liguria

Veneto Trentino AA Emilia Romagna Friuli VG

23
Toscana Umbria Marche Abruzzo

Campania Puglia Calabria Sicilia

24
 Sardegna

Notă: Graficele din figura 2 raport func•ia tranzi•ie lină G (axa y) •i varia•ia variabilei de tranzi•ie (axa x) pentru regiunile italiene,
ob•inute prin estimarea LSTAR.

Figura 3. Funcții tranziție lină - selectate comparații

Notă Graficele din figura 3 raportul func•ia tranzi•ie lină G (axa y) •i varia•ia variabilei de tranzi•ie (axa x) pentru regiunile italiene selectate,
ob•inute prin estimarea modelelor LSTAR.

25
 Tabelul 1. Rezultatele testelor pentru reziliența ecologică

Regiune Lagurile variabilă de tranziție ( • •-•) H0 H1 Model

Piemonte 2 t-7 0.0031 LSTR1
Valle d'Aosta 3 t-5 0,0040 LSTR1
Lombardia 2 t-7 0.0010 LSTR1
Liguria 2 t-1 0.0012 LSTR1
Veneto 1 t-2 0,0025 LSTR1
Trentino AA 3 t-8 0.0003 LSTR1
Friuli VG 4 t-2 0.0024 LSTR1
Emilia Romagna 3 t-2 0,0004 LSTR1
Toscana 3 t-7 0.0026 0,0003 LSTR2
Umbria 2 t-5 0,0027 LSTR1
Marche 2 T 0.0018 0,0009 LSTR2
Lazio Liniar
Abruzzo 3 T 0.0012 LSTR1
Molise Liniar
Campania 2 t-3 0.0014 LSTR1
Puglia 1 t-4 0.0026 LSTR1
Calabria 2 t-7 0.0024 LSTR1
Basilicata Liniar
Sicilia 2 T 0,0040 LSTR1
Sardegna 2 t-7 0,0025 LSTR1
Notă: H 0 se referă la ipoteza nulă a liniarită•ii (valoare p); H 1 Rapoartele de încercare rezultate (p-valoare) pe ipoteza nulă a modelului LSTR2
(Teräsvirta, 2006). Variabila de tranzi•ie este rata •omajului italian •i o întârziere maximă de opt trimestre, d = 8, a fost impusă.

Tabelul 2. Rezultatele estimării LSTAR

efect
Regiune γ C1 C2 ajustat-R 2
coeficienţii
Piemonte 7,66 * 9.74 *** 0.64 - 0.0234
Valle d'Aosta 11,69 * 9.05 *** 0.44 - 0.0230
Lombardia 12.67 * 11.34 *** 0,74 - 0,0098
Liguria 11.36 *** 8,09 *** 0.64 - 0.0209
Veneto 5.70 * 9,07 *** 0,74 - 0,0104
Trentino AA 9,48 * 10.17 *** 0,83 - 0.0115
Friuli VG 8,26 * 11.33 *** 0.53 - 0,0116
Emilia Romagna 5.33 *** 11.37 *** 0.67 - 0.0011
Toscana 3,72 ** 7,96 *** 11.17 *** 0,87 - 0.0029
Umbria 4,87 ** 8,53 ** 0.69 - 0,0013
Marche 2.82 * 6,30 *** 11.03 *** 0.51 - 0.0052
Abruzzo 6,93 ** 8,61 *** 0.69 - 0.0209
Campania 6,64 ** 7,93 *** 0,65 - 0.0356
Puglia 9.26 * 8,50 *** 0,54 - 0,0185
Calabria 8.24 * 7,95 *** 0,78 - 0.0363
Sicilia 7,57 ** 7,41 *** 0,66 - 0.0497
Sardegna 13,71 ** 8,55 *** 0,68 - 0.0479
Notă: Rezultatele estimărilor ob•inute prin aplicarea specifica•iilor LSTR1 •i LSTR2. Pentru fiecare regiune
coeficien•ii de impact au fost ob•inute ca suma liniare •i neliniare Coeficien•ii semnificative statistic ale ratei
•omajului italian. * Implică o semnifica•ie statistică la 10%, ** la 5%, *** 1%.

26
 Tabelul 3. Corelație între reziliență și factorii explicativi

Variabil Indicele de corespondență

Perioada de timp:

anul ini•ial perioada medie

DIVERSITATE 0.5548 0.5121

EXPY 0.5334 0.5064

MADEITALY 0.6458 0.5779

FINANC - 0.4980 - 0.7022

SOCIAL 0.5985 0.7283

HUMCAP 0.6025 0.4898

regresii și corelații rang Tabelul 4. transregionale

Variabilă
const (tstat) β (tstat) R2 ρ [ valoarea p]
dependentă

DIVERSITY_1 0.0641 (5.30) 0,0252 (2.39) 0,28 0,53 [0.0280]

DIVERSITY_2 0,0644 (4.54) 0,0245 (2.14) 0,24 0,56 [0,0197]

EXPY_1 - 1.0495 (-2.22) 0.1202 (2.42) 0,28 0,64 [0,0052]

EXPY_2 - 1.0304 (-2.07) 0.1130 (2.25) 0,25 0,65 [0,0050]

MADEITALY_1 - 0.1214 (-1.50) 0,0238 (2,66) 0,32 0,64 [0,0054]

MADEITALY_2 - 0.0870 (-1.10) 0,0194 (2.29) 0,26 0,67 [0,0033]

HUMCAP_1 - 0.2208 (-2.07) 0.1532 (2.96) 0,37 0,65 [0,0051]

HUMCAP_2 - 0.4323 (-1.81) 0.2396 (2.21) 0,25 0,52 [0,0328]

SOCIAL_1 - 0.1584 (-1.86) 0,0584 (2,97) 0,37 0,48 [0.0510]

SOCIAL_2 - 0.1317 (-2.33) 0.0596 (3.99) 0,51 0,78 [0.0002]

FINANC_1 0.4921 (2.72) - 0.1354 (-2.20) 0,24 - 0,58 [0,0139]

FINANC_2 0.3091 (5.45) - 0,0943 (-3.80) 0,49 - 0,80 [0,0001]

Notă: n. de observa•ii în fiecare regresie este egală cu 17. Variabilele sunt men•ionate anul ini•ial (_ 1) ,
iar perioada medie (_ 2). OLS t-statistici sunt în paranteze (). coeficient ρ este coeficientul de corela•ie
rang Spearman, p- valori sub ipoteza nulă a independen•ei sunt în paranteze [].

27
 Apendice
Tabelul 1. Su mmary s T atistics - sec TION 3
creşterea forței de muncă Însemna Stand. Dev. min Max

Piemonte 0,0004 0.0062 - 0.0140 0.0132

Valle d'Aosta 0,0008 0.0212 - 0.0424 0,0523
Lombardia 0,0013 0.0054 - 0.0129 0.0141
Liguria - 0.0002 0,0075 - 0.0203 0.0191
Veneto 0.0020 0.0083 - 0.0181 0.0224
Trentino AA 0,0027 0.0126 - 0.0316 0.0461
Friuli VG 0.0007 0.0167 - 0.0486 0.0442
Emilia Romagna 0.0016 0.0052 - 0.0129 0.0109
Toscana 0,0009 0.0122 - 0.0338 0.0295
Umbria 0.0016 0.0078 - 0.0142 0.0179
Marche 0.0014 0.0054 - 0,0104 0.0173
Lazio 0.0018 0.0069 - 0.0114 0.0220
Abruzzo 0,0009 0.0111 - 0,0235 0.0273
Molise - 0.0017 0.0161 - 0.0453 0.0333
Campania - 0.0015 0.0085 - 0.0210 0.0159
Puglia - 0,0008 0,0098 - 0.0541 0.0169
Basilicata - 0.0006 0.0169 - 0.0422 0.0446
Calabria - 0.0015 0.0183 - 0.0493 0.0390
Sicilia - 0,0008 0.0069 - 0.0156 0,0134
Sardegna - 0,0001 0.0150 - 0.0663 0.0634
unemp italian. rată 9.1398 1.6807 5.9496 11.3969

Tabelul 2. Rezultatele testelor pentru rezistența ecologică cu interacțiunile regionale - secțiunea 3.4

Regiune Lagurile variabilă de tranziție ( • •-•) H0 H1 Model

Piemonte 2 t-8 0.0015 LSTR1
Valle d'Aosta 3 T 0,0009 LSTR1
Lombardia 2 t-7 0.0010 LSTR1
Liguria 2 t-1 0.0006 LSTR1
Veneto 1 t-6 0,0048 LSTR1
Trentino AA 3 t-7 0.0015 LSTR1
Friuli VG 4 t-7 0,0021 LSTR1
Emilia Romagna 3 t-3 0,0045 0,0001 LSTR2
Toscana 3 t-7 0.0020 0,0002 LSTR2
Umbria 3 t-7 0,0013 LSTR1
Marche 2 T 0.0033 0,0008 LSTR2
Lazio Liniar
Abruzzo 3 t-4 0.0006 LSTR1
Molise Liniar
Campania 2 t-7 0,0032 LSTR1
Puglia 1 t-1 0.0028 LSTR1
Calabria 2 t-1 0.0033 LSTR1
Basilicata Liniar
Sicilia 2 T 0.0006 LSTR1
Sardegna 2 t-1 0,0001 LSTR1
Notă: H 0 se referă la ipoteza nulă a liniarită•ii (valoare p); H 1 Rapoartele de încercare rezultate (p-valoare) pe ipoteza nulă a
modelului LSTR2 (Teräsvirta, 2006). Variabila de tranzi•ie este rata •omajului italian •i o întârziere maximă de opt trimestre, d = 8, a
fost impusă.

28
Tabelul 3. Rezultatele estimării LSTAR cu interacțiunile regionale - secțiunea 3.4
efect
Regiune γ C1 C2 ajustat-R 2
coeficienţii
Piemonte 15.63 * 8,36 *** 0,71 - 0.0264
Valle d'Aosta 9.93 * 8,03 *** 0,65 - 0.0304
Lombardia 3,34 ** 10.65 *** 0,82 - 0,0098
Liguria 11,51 ** 7,93 *** 0,68 - 0.0350
Veneto 10.42 * 8,44 *** 0,76 - 0.0181
Trentino AA 10.87 *** 11.36 *** 0,88 - 0.0200
Friuli VG 10.85 * 8.34 *** 0,78 - 0.0311
Emilia Romagna 8,17 ** 7,97 *** 11.08 *** 0,88 - 0,0019
Toscana 8,98 ** 7,80 *** 11.00 *** 0,87 - 0,0123
Umbria 7,70 ** 9.22 *** 0,79 - 0,0009
Marche 8.17 * 7.79 *** 8,59 *** 0,82 - 0.0016
Abruzzo 13.43 *** 7,73 *** 0,74 - 0,0305
Campania 2,27 ** 7,62 *** 0,84 - 0.0501
Puglia 15.48 * 8,24 *** 0,77 - 0.0161
Calabria 10.81 * 7,14 *** 0,87 - 0.0369
Sicilia 6,15 ** 7,37 *** 0,78 - 0.0267
Sardegna 20.43 * 8,38 *** 0,74 - 0.0269
Notă: Rezultatele estimărilor ob•inute prin aplicarea specifica•iilor LSTR1 •i LSTR2 cu introducerea
variabilei • •••••• în rela•ia (1). Pentru fiecare regiune coeficien•ii de impact au fost ob•inute ca suma liniare •i
neliniare Coeficien•ii semnificative statistic ale ratei •omajului italian. * implică o semnifica•ie statistică la
10%, ** la 5%, *** 1%.

Tabelul 4. Definirea variabilelor - secțiunea 4

Variabil Definiție Sursă de date

DIVERSITATE Indicele de diversitate relativă Istat

EXPY EXPY pentru 38 de categorii de produse Coeweb Istat

MADEITALY EXPY pentru 17 categorii de produse Coeweb Istat

HUMCAP media anilor de educa•ie Istat

SOCIAL Participarea electorală% la referendum Istituto Cattaneo
FINANCIAR Rata medie a dobânzii la nivel regional Banca Italiei

Tabelul 5. Summar y statistici - se CȚIUNEA 4

Variabil Însemna Stand. Dev. min Max
DIVERSITY_1 3.3835 0.8991 1.8257 4.8784
DIVERSITY_2 3.4615 0,8795 1.8795 5.0244
EXPY_1 9.5152 0.0613 9.3644 9.5924
EXPY_2 9.9475 0.0618 9.7889 10.028
MADEITALY_1 9.0534 0.3311 8.0989 9.3243
MADEITALY_2 9.4447 0.3639 8.3779 9.7476
HUMCAP_1 2.0542 0.0550 1.9586 2.1471
HUMCAP_2 2.1964 0.0287 2.1471 2.2449
SOCIAL_1 4.3199 0.1446 4.0040 4.4715
SOCIAL_2 3.7872 0.1673 3.4164 4.0289
FINANC_1 2.9390 0.0507 2.8690 3.0335
FINANC_2 2.2802 0.1031 2.0893 2.4681
Notă: Variabilele sunt men•ionate anul ini•ial (_ 1) , iar perioada medie (_ 2).

29
 Tabelul 6. Categorii de produse - regionale coșul de export

Cod Descrierea produsului Cod Descrierea produsului

AA01 Produse agricole CG22 Cauciuc si materiale plastice

AA02 mărfuri forestiere CG23 Alte bunuri non-minerale

AA03 mărfuri de pescuit CH24 O•el •i bunuri steeling
BB05 Cărbune (. Turbă fără) CH25 piese din metal (cu excep•ia ma•ini.)

BB06 Ulei si gaz CI26 Calculator. optică •i electronică

Ma•ini electrice •i alte
BB07 minerale CJ27
utilaje
BB08 alte minerale CK28 Machineries

CA10 Alimente •i gust CL29 Ma•ini •i remorci

CA11 băuturi CL30 Alte mărfuri de transport

CA12 Tutun CM31 Mobila si design

CB13 Textile CM32 Alte bunuri de fabrica•ie
CB14 pînze DD35 Energie •i gaze
articole din piele (excl.
CB15 EE38 Risipa de activită•i
haine)

CC16 din lemn •i produse din lemn JA58 bunuri de editare

(Excl. Mobilier)
CC17 mărfuri de hârtie •i hârtie JA59 Video. TELEVIZOR. Muzică •i Cinema

CC18 materiale imprimate MC74 bunuri •tiin•ifice •i profesionale

CD19 Coca-Cola •i bunuri de rafinare RR90 Artă •i divertisment
CE20 chimicale RR91 Biblioteci. arhive •i muzee
CF21 Produse farmaceutice SS96 Alte servicii personale
Notă: cele 17 categorii de produse de MADEITALY sunt: ​CA10, CA11, CB13, CB14, CB15, CE20, CF21, CI26, CJ27, CK28,
CL29, CM31, CM32, JA58, JA59, RR90, RR91.

30